Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
Cristina, Viorel,
mulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Yester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
iar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
Sa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
Ioana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
Textul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
Katya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
ori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
Clovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
Pina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
Inceputul este slab. Ati utilizat o alternanta cald - rece destul de uzitata. Poate ar fi trebuit sa o imbracati mai bine. Versurile "reclamate" de Aranca nu imi par amuzante numai ca alaturarea pasilor pe miezul destinului este nepotrvita. Ideea versului trei mi se pare buna. Urmeaza o reconstituire a unei "balante" bizare. Ideea este ca alaturai ideii centrale ramuri nepotrivite cum e "hulubul in cealalta/ pana zboara". Am inteles ce vreti sa spuneti numai ca nu mi se pare exprimat foarte "artistic". Textul e destul de bonom si trebuie citit cu multa atentie pentru a fi inteles... Se poate mai bine ! Ialin
Da, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
Cu sensurile poetice ia-o mai usor. Sa nu te impiedici.
Ce ne-am face daca toti am scrie numai marmelada dulce-acrisoara despre iubirile nesatisfacute, femeile pe care nu le-am cucerit sau barbatii care au plecat la altele ? Mai ai si alte registre de interes ?
Ah, da ! Vad ca... la gunoaie te pricepi bine.
Ma las batuta. Nu am sa iti dau bucuria sa intru pe textele tale sa le ciopartesc.
Port manusi.
dragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
De fapt, eu cred că se vede foarte clar că Virgil a uzat de culori tocmai pentru a face un fel de machiaj: în spatele unui chip machiat nu se mai văd trăsăturile esențiale. Așadar, eu zic că Virgil ne păcălește, mai ales prin titlu și laitmotiv.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
pentru textul : Totul e întâmplător-şi titlul deCare ar fi diferenta intre iconografia temporala si cea atemporala?
pentru textul : iconografie atemporală deAriana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deo porcarie de text si atat !
pentru textul : Ruines de Rome deUn text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deCristina, Viorel,
pentru textul : coperte de cărţi demulţumesc.
da, nu e o întîmplare că am început cu Lisandra. şi acolo va rămîne chiar dacă voi mai insera imagini în această prezentare.
Yester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deiar ortodoxismul nu este religie de stat, iar în romînia procentul etnicilor romîni nu este 100% (e optzeci și ceva)
România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.
pentru textul : noapte cu plată deSa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
pentru textul : loc de strigat îngeri deIoana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deTextul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
pentru textul : Concert de muzică de Paște deKatya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
pentru textul : laleaua neagră deMerçi de trecere.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deori sa va scuturati frustrarile in pagina mea cat doriti, dar nu va garantez ca un text asemenei celui pe care l-ati postat astazi va ajunge pe prima pagina.
nu si daca voi fi eu in preajma calculatorului.
in rest, va doresc o zi faina.
pentru textul : cumpăr ninsori deClovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dePina la urma o polemica faina si destul de argumentata. Merita repetat experimentul, parerea mea. Asta tinind cont de faptul ca sunt un fan declarat al lui Murphy :-) Bobadil.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I descuze de typo. fara primul "de"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deInceputul este slab. Ati utilizat o alternanta cald - rece destul de uzitata. Poate ar fi trebuit sa o imbracati mai bine. Versurile "reclamate" de Aranca nu imi par amuzante numai ca alaturarea pasilor pe miezul destinului este nepotrvita. Ideea versului trei mi se pare buna. Urmeaza o reconstituire a unei "balante" bizare. Ideea este ca alaturai ideii centrale ramuri nepotrivite cum e "hulubul in cealalta/ pana zboara". Am inteles ce vreti sa spuneti numai ca nu mi se pare exprimat foarte "artistic". Textul e destul de bonom si trebuie citit cu multa atentie pentru a fi inteles... Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : risipita deDa, Paul, mulţumesc...Este vorba de cornul abundenţei, prezent în lumea mirifică a copilăriei. Mă bucur că am reuşit să transmit ceva frumos, chiar dacă e vorba de lumea copilăriei mele.
pentru textul : copilărie deCu sensurile poetice ia-o mai usor. Sa nu te impiedici.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deCe ne-am face daca toti am scrie numai marmelada dulce-acrisoara despre iubirile nesatisfacute, femeile pe care nu le-am cucerit sau barbatii care au plecat la altele ? Mai ai si alte registre de interes ?
Ah, da ! Vad ca... la gunoaie te pricepi bine.
Ma las batuta. Nu am sa iti dau bucuria sa intru pe textele tale sa le ciopartesc.
Port manusi.
Multam bobadile. Desi abia am revenit din munti ma simt obosit ca dupa o zi de tras la coasa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum (VIII) dedragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deMiltumesc. Clujul a facut un joc mare. Ma duc sa ma-mbat cu un somn fara vise.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dedubla eroare de calcul, dragul meu virgil: 1. in Romania e pranz acuma 2. textul tau provoaca regrete post-lectura, nicidecum ofuscaieli.
pentru textul : caut femeie de"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
pentru textul : al șaptelea simț deDe fapt, eu cred că se vede foarte clar că Virgil a uzat de culori tocmai pentru a face un fel de machiaj: în spatele unui chip machiat nu se mai văd trăsăturile esențiale. Așadar, eu zic că Virgil ne păcălește, mai ales prin titlu și laitmotiv.
pentru textul : sîntem albaștri deIulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) dePână la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
pentru textul : my Mary dePersonal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deSună frumos, văd că cineva mi-a luat-o înainte cu penița...
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață dePagini