Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
foarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
Raul
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
Mi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
pentru tonul religios plăcut, natural transpus în figuri de stil, dar mai ales pentru că am simţit acest poem ca pe o gură de aer rece... de munte te felicit în felul meu, Ioana, cu tot drsgul! eu acum nu mai văd niciun cusur frumosului tău poem... şi îl trec şi la preferate...
un text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
Ionut Caragea, ma amuzi copios. Pe linga faptul ca OPINIA TA, e lipsita de argumente literare, te erijezi in instanta literara desi nu te recomanda nimic, in afara de o duzina de carti necitite. Ti-am mai spus-o si cu alte ocazii: parerea ta e complet irelevanta pentru mine, pentru ca din punctul meu de vedere esti un atuor cu mai mai slab decit mine. Esti genul de autor care da in penibil, care prefera sa doboare paduri tropicale pentru a avea el citeva issn-uri cu care sa defileze.
Daca ai face ca mine(nu las semne acolo unde nu-mi place), ai trai fericit pina la adinci batrineti.
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
Inceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
Virgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
Ioana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
n-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
Adriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
eu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
am intrat din curiozitatea de a afla de ce a fost așa de citit textul acesta. nu pot spune decât că, în acest stil, se pot confecționa zeci de duplicate pe oră. plec complet debusolat...
Lucian, ai un pic de cizelat la acest text. În titlu "psalm în curs de dispariție". În versul 1 ai omis o literă. Apoi, "durerea munților" mie mi-ar place să fie mai specifică, personifică-i, dă-le dureri de dinți, splină, cardiopatie ischiemică, etc. Mreajă? Hmmm. Umbra plopilor se leagănă de milenii în realitate și în poezie. Rupe-o, despic-o, supune-o! Două genitive în ultimele versuri... De ce nu "corbi de pământ/ dinții sufletului meu" Ah, iată și o repetiție, suflet în primul și ultimul vers. Sunt curioasă despre ce pod de fier e vorba... Cu drag, /O\
flabra, prima parte a textului e un fel de urmare a ultimei parti. Profetul, am inserat un titlu. nu era inainte pentru ca nu gasisem ceva care sa redea continuarea ultimei parti a textului.
Doru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi place ca incet Hermeneia ia avint. Sper sa devina o imensa avalanse.Imi place sa citesc literatura desteapta, iesita din inima . Imi place tot ce e legat de viata, de trecerae noastra prin coltloanele ei. Era un armean batrin care picta de 50 de ani flori pe cahle de ceramica. Intr-o zi s-a oprit si a pictat o planeta, sori, astrii si comete. L-am intrebat ce, cum. Mi-a zis :toata viata am privit in jos, vine o vreme cind lucrurile trebuiesc vazute de departe, cu capul dat pe spate. E o cu totul alta perspectiva.
pentru textul : eros finit degreoi text încîlcit redundant. strident cu preţiozităţi inutile.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deoameni fara acte si câini mor peste tot. ai vrut sa spui, probabil, ca în "râpa aceea" sunt aruncati.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dedoresc să mulțumesc și pe această cale, lui Virgil și Luminiței, pentru inițiativa de a propune/compune/traduce exercițiul literar.
pentru textul : despre umbre deDragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
pentru textul : și zeii plîng defoarte fain poemul, e plin de imagini extraordinare. În afară de mijlocul celei de a doua strofe, unde sincer să fiu m-am pierdut un pic (voi reciti cu mai multă atenţie) mi-a plăcut absolut tot. Remarc acel buzunar cu morţi, excelentă imagine, apoi palmele celor uitaţi şi finalul, care sfâşie el însuşi tot universul, dar îl lasă totodată să mai respire. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : anotimpul promis deRaul
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deMi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
pentru textul : tablou domestic cu înger depentru tonul religios plăcut, natural transpus în figuri de stil, dar mai ales pentru că am simţit acest poem ca pe o gură de aer rece... de munte te felicit în felul meu, Ioana, cu tot drsgul! eu acum nu mai văd niciun cusur frumosului tău poem... şi îl trec şi la preferate...
pentru textul : așadar este mâine detot poemul e bun, dar finalul este,intr-adevar, memorabil.
pentru textul : [REC] deun text care pe nedrept a trecut neobservat. nici nu știu ce să remarc mai întîi. tehnica, tema, ideile ascunse în text, inovația, forța textului, caracterul cinematografic. un text cum rar mi-a fost dat să citesc. admirativ.
pentru textul : Mîine e duminică de..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
pentru textul : Masca mea e Chipul tău demda. cam brusc finalul. in rest, o gargară destul de reusita
pentru textul : dintele de lapte deIonut Caragea, ma amuzi copios. Pe linga faptul ca OPINIA TA, e lipsita de argumente literare, te erijezi in instanta literara desi nu te recomanda nimic, in afara de o duzina de carti necitite. Ti-am mai spus-o si cu alte ocazii: parerea ta e complet irelevanta pentru mine, pentru ca din punctul meu de vedere esti un atuor cu mai mai slab decit mine. Esti genul de autor care da in penibil, care prefera sa doboare paduri tropicale pentru a avea el citeva issn-uri cu care sa defileze.
pentru textul : text parțial lipsă deDaca ai face ca mine(nu las semne acolo unde nu-mi place), ai trai fericit pina la adinci batrineti.
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
pentru textul : Pământ deInceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
pentru textul : livada de sticlă deVirgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deIoana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
pentru textul : punga de plastic den-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
pentru textul : Poveste cu un om mare care voia să fie mic deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deAdriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deeu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
La mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită deam intrat din curiozitatea de a afla de ce a fost așa de citit textul acesta. nu pot spune decât că, în acest stil, se pot confecționa zeci de duplicate pe oră. plec complet debusolat...
pentru textul : Nimic deNu a vazut - erata.
pentru textul : scrisori imaginare III deLucian, ai un pic de cizelat la acest text. În titlu "psalm în curs de dispariție". În versul 1 ai omis o literă. Apoi, "durerea munților" mie mi-ar place să fie mai specifică, personifică-i, dă-le dureri de dinți, splină, cardiopatie ischiemică, etc. Mreajă? Hmmm. Umbra plopilor se leagănă de milenii în realitate și în poezie. Rupe-o, despic-o, supune-o! Două genitive în ultimele versuri... De ce nu "corbi de pământ/ dinții sufletului meu" Ah, iată și o repetiție, suflet în primul și ultimul vers. Sunt curioasă despre ce pod de fier e vorba... Cu drag, /O\
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea deflabra, prima parte a textului e un fel de urmare a ultimei parti. Profetul, am inserat un titlu. nu era inainte pentru ca nu gasisem ceva care sa redea continuarea ultimei parti a textului.
pentru textul : împrejur deE mult mai bine așa cum ai modificat. Și finalul e interesant, poți renunța la punctele de suspensie.
pentru textul : Soare comun deDoru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
pentru textul : Te iubesc, puscaria mea! deca un balsam, căldura cuvintelor tale... :)
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deîncă o dată, mulțumesc!
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile dePagini