Un text care îmi lipsea. Și omul tău de argint, și cei de aur... și copiii din spitale fără o poveste, și paradoxul din final, și "îngerul prim", și ,,râd e vers" :). Mulțumesc, Alina! Titlul esențializează totul!
( "atât de mult", "unul/bărbatul..." )
întotdeauna am simtit (nu am stiut, am simtit) ca nu pot sa scriu proza, cine stie, poate m-am inselat. n-ar fi prima data. nu stiu ce intelegi prin "referent" vladimir, vezi ce am scris mai sus. ce inseamna "spatiu "doxa""? daca tu crezi ca asta e maieutica (chiar si ca incercare) atunci nu cred ca stii ce e maieutica oricum, asta e o sceneta
versul e in limba romana, iti spun exact, nu cunosc alta limba spre fericirea mea:) de ce nu ai spus de la inceput ca e ceva cu versul ala? posibil sa fi fost prea finut pentru mine. gata, precum propui, ma opresc din agitatie...
reușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
ba cred ca are importanta. pentru ca incercam aici sa nu ne batem joc de cei ce citesc ce postam. si iata cum m-ai convins ca va trebui sa implementez pe site interdictia de a-ti putea schimba numele odata inregistrat.
Metaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
îmi plac arhaismele "scălâmbă" şi "zăngănit".
mă bucur să constat că mai sunt iubitori ai acestor cuvinte,uitate de mult de unii.
la fel de mult îmi place ideea naşterii primăverii
"agățîndu-se de umerii mei cu toate crengile înflorite"-frumos.
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Ecaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
Citesc cu plăcere acest sonet ce-mi trezește nostalgice gânduri. Fain: "Hulubii fug; mai dăinuie aroma Imperiului în colbul gri și-un ban-a Legat iubiri păgâne de Fontana Di Trevi iar. Am să mă-ntorc la Roma." ...Și eu...
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
Mie mi se pare poetic stomacul acela de balaur tocmai pentru ca este generos in semnificatii... 1. pentru ca balaurii erau uneori hraniti cu fecioare ceea ce face din balaur un fel de devorator de pudoare, de senzualitate nemanifestata 2. pentru ca stomacul poate fi lesne inteles ca un athantor, varianta barbateasca a pantecului, un loc de transmutatie a elementelor vulgare si de separare a esentei de steril 3. pentru ca balaurul este prin natura sa o fiinta intermediara, impartita... zburator prin aer, sursa a elementului foc, cand este legat acest lucru se intampla in htonian, sub un munte, se hraneste cu fecioare dupa cum am spus, adica si elementul acvatic. Doar cateva chestiuni venite in graba care pot fi valorizate poetic in materia stomacului de balaur. Despre poezie... "aerul putred" este de mare efect si ma face sa ma gandesc la Cioran care scria ca in iubire suntem putrezi de noi insine, metafora fantastica a lipsei de ego... sintagma cu pricina ofera o deschidere buna spre ideea de baza a textului. Daca ar fi poezia mea as rescrie pentru o mai buna cursivitate... te transformi canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește blană si simti cum puricii fricii foșnesc ca o armată de bestii Sunt de acord cu haita de lupi ca sugestie primara a sexualitatii si cu mirosul de barbat care pentru o femeie reprezinta o trimitere evidenta spre protectie, spre tata. As termina strofa cu "o întâmplare unde să intri pe brânci", sugestie foarte buna a ingramadirii in sine, a ingustarii orizontului, a lipsei dorintelor. "ori cauti un om o privire de om o tăcere de om"... aici e cam patetic. "cătușe pe glezne într-un ochi prin care te-ai scurs ca o poveste citită în tren râcâi flămând te găsești ești gol și uscat ca o piele de șarpe"... partea aceasta este reusita insa fragmentul care o precede e cam neclar si are mult balast. Cu finalul... hmmm... eu zic sa-l urci pe Dumnezeu in tren :)
Cred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text care îmi lipsea. Și omul tău de argint, și cei de aur... și copiii din spitale fără o poveste, și paradoxul din final, și "îngerul prim", și ,,râd e vers" :). Mulțumesc, Alina! Titlul esențializează totul!
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva de( "atât de mult", "unul/bărbatul..." )
mulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa deîntotdeauna am simtit (nu am stiut, am simtit) ca nu pot sa scriu proza, cine stie, poate m-am inselat. n-ar fi prima data. nu stiu ce intelegi prin "referent" vladimir, vezi ce am scris mai sus. ce inseamna "spatiu "doxa""? daca tu crezi ca asta e maieutica (chiar si ca incercare) atunci nu cred ca stii ce e maieutica oricum, asta e o sceneta
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deDin respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” deVăd că ai schimbat... dar, parcă după 5 la sută era punct, apoi "Să construim o viață". Țin minte că mi-a plăcut. Păstra cadența textului.
pentru textul : Dependențe de sânge deversul e in limba romana, iti spun exact, nu cunosc alta limba spre fericirea mea:) de ce nu ai spus de la inceput ca e ceva cu versul ala? posibil sa fi fost prea finut pentru mine. gata, precum propui, ma opresc din agitatie...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deMultumesc Paul! Poti sa ma plictisesti cat vrei de mult cu comentariile tale, eu nu ma supar:).
pentru textul : Between the bars dereușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deba cred ca are importanta. pentru ca incercam aici sa nu ne batem joc de cei ce citesc ce postam. si iata cum m-ai convins ca va trebui sa implementez pe site interdictia de a-ti putea schimba numele odata inregistrat.
pentru textul : Femeia patruped deMetaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deîmi plac arhaismele "scălâmbă" şi "zăngănit".
pentru textul : primăvara asta scălîmbă II demă bucur să constat că mai sunt iubitori ai acestor cuvinte,uitate de mult de unii.
la fel de mult îmi place ideea naşterii primăverii
"agățîndu-se de umerii mei cu toate crengile înflorite"-frumos.
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc de"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig deEcaterina scuzele tale nu au sens. Prin tonul impertinet din ultimul comentariu tu de fapt demonstrezi ca nu aplici nici un regulament. Te-au avertizat toti editorii pina acum.
pentru textul : opi deAm încercat o parabola despre drumul intre copilarie si moarte.
pentru textul : Podul Grant deLusinghevole per me, la scelta di tradurre questa poesia. O nouă melodie a refugiului sepiei mele. Îţi mulţumesc pentru alegere.
pentru textul : o inimă ca o sepie (Luminiţa Petrovici) deMulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deVirgil, ciudat ca ai observat... si da, cred ca da, despre asta nu se glumeste, nu?
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă deCitesc cu plăcere acest sonet ce-mi trezește nostalgice gânduri. Fain: "Hulubii fug; mai dăinuie aroma Imperiului în colbul gri și-un ban-a Legat iubiri păgâne de Fontana Di Trevi iar. Am să mă-ntorc la Roma." ...Și eu...
pentru textul : Sonet 127 deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
uitasem
cristina, da, mi-am dorit o fragmentare prin stelute. nu neaparat de imagini, cat de idei.
1. izolare
2. intruziune, lipsa de empatie
3. fuga
neplacut (din vina mea, desigur) c-am dat explicatii, asa-mi doresc sa nu trebuiasca, inca mai lucrez la asta.
pentru textul : Geamantan cu pisică detăcere, zici? și apoi?
pentru textul : înainte de tăcere deerata: a se înțelege prin speranță mila. papapapa
pentru textul : apa trece, pietrele trec deBun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
pentru textul : Foc pribeag deMie mi se pare poetic stomacul acela de balaur tocmai pentru ca este generos in semnificatii... 1. pentru ca balaurii erau uneori hraniti cu fecioare ceea ce face din balaur un fel de devorator de pudoare, de senzualitate nemanifestata 2. pentru ca stomacul poate fi lesne inteles ca un athantor, varianta barbateasca a pantecului, un loc de transmutatie a elementelor vulgare si de separare a esentei de steril 3. pentru ca balaurul este prin natura sa o fiinta intermediara, impartita... zburator prin aer, sursa a elementului foc, cand este legat acest lucru se intampla in htonian, sub un munte, se hraneste cu fecioare dupa cum am spus, adica si elementul acvatic. Doar cateva chestiuni venite in graba care pot fi valorizate poetic in materia stomacului de balaur. Despre poezie... "aerul putred" este de mare efect si ma face sa ma gandesc la Cioran care scria ca in iubire suntem putrezi de noi insine, metafora fantastica a lipsei de ego... sintagma cu pricina ofera o deschidere buna spre ideea de baza a textului. Daca ar fi poezia mea as rescrie pentru o mai buna cursivitate... te transformi canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește blană si simti cum puricii fricii foșnesc ca o armată de bestii Sunt de acord cu haita de lupi ca sugestie primara a sexualitatii si cu mirosul de barbat care pentru o femeie reprezinta o trimitere evidenta spre protectie, spre tata. As termina strofa cu "o întâmplare unde să intri pe brânci", sugestie foarte buna a ingramadirii in sine, a ingustarii orizontului, a lipsei dorintelor. "ori cauti un om o privire de om o tăcere de om"... aici e cam patetic. "cătușe pe glezne într-un ochi prin care te-ai scurs ca o poveste citită în tren râcâi flămând te găsești ești gol și uscat ca o piele de șarpe"... partea aceasta este reusita insa fragmentul care o precede e cam neclar si are mult balast. Cu finalul... hmmm... eu zic sa-l urci pe Dumnezeu in tren :)
pentru textul : Un stomac de balaur deCred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.
pentru textul : trei observații deella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
pentru textul : Să ridicăm cortina! dedar, ce frumos spui tu: octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil..., mulțumesc, Luminița!
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deAm dori ca textele din volumul de cenaclu să se încadreze în tema propusă. În Magie și Timp e o viață de om... Vă mulțumim și vă așteptăm!
pentru textul : Virtualia Nouă dePagini