Bobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
dom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
intrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
Actaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
Oricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Cristina, cred ca ai dreptate, cel putin in ceea ce priveste stilul meu inghesuit ca o casa evreiasca mutata intr-o garsoniera confort 2, cu tot cu afacere si clienti + cateva grame de paradox.:)
Cel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
Sapphire: Textul nu-l uit. Nu trebuie sa ne suparam pentru faptul ca unii il vedem pe Dumnezeu altfel decat altii, doar avem dreptul la libera exprimare, nu? In plus, la o analiza lipsita de afecte personale, acest text e pro-Dumnezeu. Nu contest calitatile tale sau ale altora de perceptie insa nu inteleg de ce va sperie formula asta. Stiti foarte bine din textele mele anterioare cine sunt. Faptul ca am schimbat registrul lingvistic nu presupune in mod automat faptul ca am devenit, Doamne fereste - satanist. Dimpotriva. Ce, tu n-ai injurat niciodata? Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa nu mai facem pe calugarii piosi si pe preacuratele mironosite. As putea da, din memorie, o lista de vreo 10 lucrari mentionate ca bibliografie in diverse studii in care aceasta forma de exprimare e acceptata ca standaed al evolutiei omului. Mai mult: ce spui de Pavel din Biblie, acel Saul material, descris si etalat ca etalon a intoarcerii spre Dumnezeu? Nu este cazul meu, desigur. Ce spui de faptul ca in Oas (jud. Satu Mare) unde nu cred ca ai ajuns vreodata, exista peste 4000 de cruci pe care scrie "Nu injura"? Oricat ne-am stradui sa organizam lumea dupa criterii personale- nu vom reusi decat sa ne alimentam individualitatea. Astfel ca forma in care am redactat acest poem poate fi cenzurata de Hermeneia, dar nu poate fi inexistenta, din moment ce am scris-o. Incerc sa te conving ca nu am gresit in rugaciunea asta, chiar daca iti pare diferita de rugaciunile tale. In ceea ce priveste regulamentul Hermeneia, sterge tu acest poem. Eu il las aici asa cum l-am scris. Sa ai pace, Dancus
ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
Adrian - formatul imi place si schimbarea de verb - da, cred ca asa e corect - prefer sa tin soarele acolo unde e doar din motivul ca se leaga mai bine de urmatorul vers...[fara dvstra, fara horoscoape - ambele nu ajuta la nimic!;p] Happy Sunday!
Dl Marius - exista o stare de foaiala si incertitudine in text (suprinsa si de mesaj si de nepriceperea mea in ale verbelor) cuvintul Twilight are si sensul de neclaritate, obscuritate ca sa nu mai vorbim si de faptul ca Twilight este cel mai frumoasa perioada de timp de ..a crea (e ora cind stelele mor/ apar si in gradina se aud greierii..) si..si ..mai este si un film numit chiar TWILIGHT care este o poveste de dragoste intre o paminteanca si un ..nepamintean:X...daca le adunam pe toate Marius, (dati-mi voie sa va zic asa) deci daca le adunam pe toate poate ca poemul de mai sus are dreptul de a fi numit asa...nu?
care sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
Spre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
Vina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
... iar ca să nu fie cu supărare, uite eu cuvântez din manuale:
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din banalul metafizic, categorial, înspăimântător pentru imaginație” (Matei Calinescu)
noroc bun!
Cred ca "de eternitate" ar fi bine sa fie scoasa; e (orecum) o redundanta sau, mai bine spus, o explicatie superflua. Mai mult, aminteste de nefericita (citez din memorie) vlahutiana: "Nu ma tem de moarte ci de eternitatea ei".
Virgil , Alma .. Subiectul literaturii electronice e vast si merita o cercetare amanuntita. Din pacate o lucrare serioasa are nevoie de un studiu preliminar, de colectare de date si analize statistice care nu se pot face de unul singur. E o munca migaloasa, de echipa si asta nu imi sta la dispozitie. Dar, voi mai reveni asupra subiectului cand voi gasi ceva interesant de semnalat. Arank sa ai placere de Roma , cetatea eterna..Astept impresii la intoarcere.
1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. dedom'le, si iezistî difieriențî întri poiazii șî proazî. au ba? cî dacî ba, atunși i tăt una. șî dacî ie tăt una, si zîși cî-i la fiel. șî atunși di șie aratî a poizîi?
pentru textul : și tata o lua/și o rădica... deintrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deActaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dethat's what friends are for. you have a buck saved in my account. cind se va goli sala si vom ramane numai noi doi, promit un jose cuervo.
pentru textul : meditaţie la amiază denu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deOricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Cristina, cred ca ai dreptate, cel putin in ceea ce priveste stilul meu inghesuit ca o casa evreiasca mutata intr-o garsoniera confort 2, cu tot cu afacere si clienti + cateva grame de paradox.:)
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa deInteresante idei şi frumos scrise. Mi-a plăcut.
pentru textul : Laudă apelor cele mari deCel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
Sarbatori cu oameni dragi!
pentru textul : trei crai de la răsărit deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna deSapphire: Textul nu-l uit. Nu trebuie sa ne suparam pentru faptul ca unii il vedem pe Dumnezeu altfel decat altii, doar avem dreptul la libera exprimare, nu? In plus, la o analiza lipsita de afecte personale, acest text e pro-Dumnezeu. Nu contest calitatile tale sau ale altora de perceptie insa nu inteleg de ce va sperie formula asta. Stiti foarte bine din textele mele anterioare cine sunt. Faptul ca am schimbat registrul lingvistic nu presupune in mod automat faptul ca am devenit, Doamne fereste - satanist. Dimpotriva. Ce, tu n-ai injurat niciodata? Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa nu mai facem pe calugarii piosi si pe preacuratele mironosite. As putea da, din memorie, o lista de vreo 10 lucrari mentionate ca bibliografie in diverse studii in care aceasta forma de exprimare e acceptata ca standaed al evolutiei omului. Mai mult: ce spui de Pavel din Biblie, acel Saul material, descris si etalat ca etalon a intoarcerii spre Dumnezeu? Nu este cazul meu, desigur. Ce spui de faptul ca in Oas (jud. Satu Mare) unde nu cred ca ai ajuns vreodata, exista peste 4000 de cruci pe care scrie "Nu injura"? Oricat ne-am stradui sa organizam lumea dupa criterii personale- nu vom reusi decat sa ne alimentam individualitatea. Astfel ca forma in care am redactat acest poem poate fi cenzurata de Hermeneia, dar nu poate fi inexistenta, din moment ce am scris-o. Incerc sa te conving ca nu am gresit in rugaciunea asta, chiar daca iti pare diferita de rugaciunile tale. In ceea ce priveste regulamentul Hermeneia, sterge tu acest poem. Eu il las aici asa cum l-am scris. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș desper sa te simti bine la noi. :)
mi-a placut finalul.
ma gandeam insa ca ai putea renunta la un "putea"...de pilda aici:
pentru textul : aritmie de"până o lumină ar fisura cerul ca pe un ou"
si cred ca prima comparatie merge si fara adverb..."umerii ţi se înălţau zmeie", de pilda.
Adrian - formatul imi place si schimbarea de verb - da, cred ca asa e corect - prefer sa tin soarele acolo unde e doar din motivul ca se leaga mai bine de urmatorul vers...[fara dvstra, fara horoscoape - ambele nu ajuta la nimic!;p] Happy Sunday!
Dl Marius - exista o stare de foaiala si incertitudine in text (suprinsa si de mesaj si de nepriceperea mea in ale verbelor) cuvintul Twilight are si sensul de neclaritate, obscuritate ca sa nu mai vorbim si de faptul ca Twilight este cel mai frumoasa perioada de timp de ..a crea (e ora cind stelele mor/ apar si in gradina se aud greierii..) si..si ..mai este si un film numit chiar TWILIGHT care este o poveste de dragoste intre o paminteanca si un ..nepamintean:X...daca le adunam pe toate Marius, (dati-mi voie sa va zic asa) deci daca le adunam pe toate poate ca poemul de mai sus are dreptul de a fi numit asa...nu?
Multumiri and all that jazz,
C
pentru textul : Twilight de"dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze" parca versurile astea nu-si au locul intr-o doina, Ovidiu. Ai putea sa le inlocuiesti?
pentru textul : cu doina-n gând... decare sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
pentru textul : ce frumusețe rară deTele? Cuvintele Tele? ma imbat miresmelor tale? behait de singe drag? Oricit as incerca sa ma rotesc ca un dervis, tot nu as numi asta poezie.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deLocalizarea din prima strofa m-a dat gata. Ai reusit sa ametesti o idee care incepuse bine. Care e rostul lui "fumegand in apus" ?
emil
pentru textul : Încotro(I) dedorin multumesc pentru lectura si apreciere
pentru textul : Ea de ultima dată deSpre deosebire de Sorin Teodoriu, care spune "ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice", eu consider că, într-o poezie, nivelul ambiguităţii trebuie să fie setat undeva pe minimum spre mediu. Ambiguitatea extremă este responsabilă de cea mai mare parte a "infracţionalităţii lirice". Cititorul nu are voie să-şi inchipuie orice când citeşte un text, iar autorul (cum spuneam şi-n altă parte) trebuie să spună mult, nu multe.
Cele spuse anterior privesc generaltiatea fenomenului, pentru că, în scrierea de faţă, nu este cazul. Textul este elastic atât cât îi permite contextul. Nu depăşeşte bariera episodului redat.
Aş avea trei observaţii: "apoi mâna dreaptă a bunicii
deschide uşa frigiderului..." - nu ştiu dacă-şi au rost indicaţiile "mâna dreaptă/uşa frigiderului". Mult mai natural ar suna "mâna bunicii deschide frigiderul".
"secţionând" - mult prea tehnic termenul.
Şi finalul, prin enumerare, este dizolvat.
În rest, textul este plăcut. Chiar mai mult de atât.
pentru textul : bunica a avut dreptate deVina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 de"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.
... iar ca să nu fie cu supărare, uite eu cuvântez din manuale:
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din banalul metafizic, categorial, înspăimântător pentru imaginație” (Matei Calinescu)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură denoroc bun!
o singta sugestie:
"vii şi râzi goală
pe frica mea
de eternitate"
Cred ca "de eternitate" ar fi bine sa fie scoasa; e (orecum) o redundanta sau, mai bine spus, o explicatie superflua. Mai mult, aminteste de nefericita (citez din memorie) vlahutiana: "Nu ma tem de moarte ci de eternitatea ei".
pentru textul : vis rotund deVirgil , Alma .. Subiectul literaturii electronice e vast si merita o cercetare amanuntita. Din pacate o lucrare serioasa are nevoie de un studiu preliminar, de colectare de date si analize statistice care nu se pot face de unul singur. E o munca migaloasa, de echipa si asta nu imi sta la dispozitie. Dar, voi mai reveni asupra subiectului cand voi gasi ceva interesant de semnalat. Arank sa ai placere de Roma , cetatea eterna..Astept impresii la intoarcere.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani de1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.
Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deam o senzatie ca ma etichetati intr-un fel anume.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deFoarte frumos, iar finalul este superb pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp
pentru textul : cuvintele sînt deam citit si mi-a placut insa cuvantul repede parca-i prea mult de 3 ori in aceste versuri reusite.
pentru textul : amintire deei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
pentru textul : invazia dePagini