Interesanta lucrare poruncile prin perspectiva cuvantului, a logosuui. Mi-a placut, e o inovatie, recunosc Simtirea insa nu o vad nicaieri nici nu isi gaseste locul intr-o astfel de scriere intelectualizata. Eu sper ca Virgil nu va evolua prea mult pe acest taram si isi va regasi cat de curand pentru bucuria noastra a cititorilor de poezie acel sentiment unic. Acela care ne face sa citim iar si iar un poem. Marturisesc ca atunci cand ma dezamagesc mai tare postarile recente ale lui Virgil pun mana pe cartea lui (cu dedicatie, asta e...) si o iau mereu de la inceput. Pentru ca asta e poezia, nu? Mereu de la inceput. Eu Andu inca nu am un inceput dar speranta nu? moare ultima... chiar daca in chinuri.
Surpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
Andule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
erau imagini de departe pe care cu greu am incercat sa le maresc (de aceea, poate, aceasta calitate a fotografiei...), sa le apropii de mine ca si gandurile acelea vechi de altadata... fiecare avem un loc al nostru sub soare...eu acolo ma simt bine...dincolo de coline este St.Tropez.
Da, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
Dragii mei,
Voi știți cât iubesc eu Hermeneia, da? Și că am venit aici plecând de pe poezie punct ro, la fel ca Virgil și aproape în același timp.
Ce s-a întâmplat pe acolo nu știu dacă vă interesează cu adevărat, mai ales pe tine dragă Adrian, acele lucruri petrecându-se la doar puțin timp după ce tu ai terminat școala, dpdv temporal vorbind, desigur.
Eu pe acel site am avut mai multe clone, cea mai celebră și mai proeminentă rămâne Diana Sima (de ce mi-au plăcut mie femeile oare, poate sunt un pervers al literaturii pe net) cea care a reușit să primească un nivel foarte mare până când, în disperare de cauză că aveam de-a face doar cu oameni care chiar nu citeau nimic, le-am dat un hint major și așa a căzut Diana la -20. End of story.
Alexandra cam la fel, dar mult mai repede m-am plictisit eu că se repeta istoria prea de tot și am dat hintul mai repede...
Ce să vă demonstrez dragilor?
Dacă nu mă credeți, asta e.
Nu e nimic de demonstrat aici.
Acele texte sunt ale mele, pe unele le consider demne de a fi publicate aici sub semnătura mea autentică, voi continua și cu Diana Sima dacă mi se permite.
Voi dacă dați de persoanele reale Alexandra Mitrofan sau Diana Sima atunci capul meu să cadă cu zgomot mare de tot.
Poza lui peanut o reprezintă pe o colegă de liceu (la vremea aceea) a fetei mele, de fapt ea se vede undeva pe fundal, iar Diana Sima este prietena mea din copilarie, Ana-Maria din Piatra Neamț, actualmente în Germania de mai bine de 15 ani.
Cele bune vouă poeților polițiști!
Andu
emi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
Adriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Am să fac o excepție cu acest comentariu la un text de Virgil, pentru că nu îmi dau seama de ce nimeni nu vede amalgamul de culori de parcă e o reclamă mai nouă la Orange. Sau vorba ceea în context mioritic: "suntem cu toții roș-albastri, forza steaua, forza steaua, hei, hei!". (loc pentru emoticon) Cred că dacă s-ar scăpa cumva de culori, ar rămâne într-adevăr un poem. Aristocratic, stil Virgil Titarenco.
vlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
Bobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
titlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
Chiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
Eu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
Iar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesanta lucrare poruncile prin perspectiva cuvantului, a logosuui. Mi-a placut, e o inovatie, recunosc Simtirea insa nu o vad nicaieri nici nu isi gaseste locul intr-o astfel de scriere intelectualizata. Eu sper ca Virgil nu va evolua prea mult pe acest taram si isi va regasi cat de curand pentru bucuria noastra a cititorilor de poezie acel sentiment unic. Acela care ne face sa citim iar si iar un poem. Marturisesc ca atunci cand ma dezamagesc mai tare postarile recente ale lui Virgil pun mana pe cartea lui (cu dedicatie, asta e...) si o iau mereu de la inceput. Pentru ca asta e poezia, nu? Mereu de la inceput. Eu Andu inca nu am un inceput dar speranta nu? moare ultima... chiar daca in chinuri.
pentru textul : deca logos deSurpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
pentru textul : Cuie deAndule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deMircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
pentru textul : querida demoi, îndrăznesc să te corectez. se zice indeed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deam senzatia ca sint aici trei texte pe care oarecum artificial le-ai sudat impreuna cel mai reusit mi se pare totusi al treilea, cel cu ciresul
pentru textul : pure white dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deAici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
pentru textul : La blanche porte desapphire, rog să dispară titlul poemei mele de la "texte recomandate"!
pentru textul : Moderator pe hermeneia demereu poezia ta daruieste metafore si sensuri, e placut sa treci prin ea, te umple
pentru textul : în fulare de fum oraşul deerau imagini de departe pe care cu greu am incercat sa le maresc (de aceea, poate, aceasta calitate a fotografiei...), sa le apropii de mine ca si gandurile acelea vechi de altadata... fiecare avem un loc al nostru sub soare...eu acolo ma simt bine...dincolo de coline este St.Tropez.
pentru textul : La Méditerranée deEu cred că ziceți bine. M-ați provocat... bine, o să mă apuc de scris. În sfârșit.
pentru textul : Colecționarul de ape deDa, Ioana, mi-am dat seama demult ca asemenea clasamente nu functioneaza. Incercasem, sperasem ca pe Hermeneia sa fie luata in consideratie valoarea si critica literara. Atat si asa am stiut eu sa apreciez. Tu ramai oricum cea mai buna, in "constiinta mea literara", indiferent ca te scot de la "Oscar" sau nu. (Noaptea trecuta era de la eclipsa. In clasament ai fost inclusa duminica, sper ca atunci ai avut o zi buna :)).
pentru textul : Cel mai, Cea mai deSau: scriu un cometnariu ceva mai lung, când să-l postez, oops!, apar delogat. Şi, normal, cometnariul, ioc!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deMulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
pentru textul : Cătunul de pe malul apei deDragii mei,
pentru textul : un cavaler pentru milady deVoi știți cât iubesc eu Hermeneia, da? Și că am venit aici plecând de pe poezie punct ro, la fel ca Virgil și aproape în același timp.
Ce s-a întâmplat pe acolo nu știu dacă vă interesează cu adevărat, mai ales pe tine dragă Adrian, acele lucruri petrecându-se la doar puțin timp după ce tu ai terminat școala, dpdv temporal vorbind, desigur.
Eu pe acel site am avut mai multe clone, cea mai celebră și mai proeminentă rămâne Diana Sima (de ce mi-au plăcut mie femeile oare, poate sunt un pervers al literaturii pe net) cea care a reușit să primească un nivel foarte mare până când, în disperare de cauză că aveam de-a face doar cu oameni care chiar nu citeau nimic, le-am dat un hint major și așa a căzut Diana la -20. End of story.
Alexandra cam la fel, dar mult mai repede m-am plictisit eu că se repeta istoria prea de tot și am dat hintul mai repede...
Ce să vă demonstrez dragilor?
Dacă nu mă credeți, asta e.
Nu e nimic de demonstrat aici.
Acele texte sunt ale mele, pe unele le consider demne de a fi publicate aici sub semnătura mea autentică, voi continua și cu Diana Sima dacă mi se permite.
Voi dacă dați de persoanele reale Alexandra Mitrofan sau Diana Sima atunci capul meu să cadă cu zgomot mare de tot.
Poza lui peanut o reprezintă pe o colegă de liceu (la vremea aceea) a fetei mele, de fapt ea se vede undeva pe fundal, iar Diana Sima este prietena mea din copilarie, Ana-Maria din Piatra Neamț, actualmente în Germania de mai bine de 15 ani.
Cele bune vouă poeților polițiști!
Andu
emi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
pentru textul : oul de piatră deOtilia, uneori e mult mai util să ne autoevaluăm, să identificăm cauzele care au dus la încadrarea (nu „aruncarea”) unui text în șantier. Desigur, uneori se oferă explicații, alteori nu. Editorii nu au această obligație.
http://hermeneia.com/faq-page - o pagină cu întrebări și răspunsuri utile.
În cazul de față, sunt explicațiile necesare pe paginile următoare:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Cât despre ... o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una, cred că ți-ai format o opinie greșită despre criteriile de evaluare/aprobare a textelor de către editori.
Cu toții avem zile mai grele... deci să zâmbim și să mergem mai departe :)
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAdriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
pentru textul : Autodafé deun text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Am să fac o excepție cu acest comentariu la un text de Virgil, pentru că nu îmi dau seama de ce nimeni nu vede amalgamul de culori de parcă e o reclamă mai nouă la Orange. Sau vorba ceea în context mioritic: "suntem cu toții roș-albastri, forza steaua, forza steaua, hei, hei!". (loc pentru emoticon) Cred că dacă s-ar scăpa cumva de culori, ar rămâne într-adevăr un poem. Aristocratic, stil Virgil Titarenco.
pentru textul : sîntem albaștri devlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
pentru textul : fado curvo deBobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
pentru textul : addicted deStefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
pentru textul : Intrat în cântec detitlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
Chiar ma intrebam in ce fel vor evolua poemele din aceasta fascinanta serie... constat ca incep sa fie usor polemice :-) Imi cer scuze ca nu scriu un comentariu cumsecade aici, deocamdata, insa voi reveni. Si nu in acelasi fel in care vladimir o face, de exemplu, la textul "puterea mea e in tine" a lui Emil :-) Oricum ar fi, lectura aceasta mi-a dat de gandit suficient cat sa iau o decizie, ceea ce nu e putin lucru. Bobadil
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deCongrat pentru anduranţă, Alma! Poate ne vedem din nou - depinde de vin...
:)
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deLuminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deEu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
sunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
paule repetă te rog 'ridic halatul încet fără grabă' putea fi 'incet cu grabă'? măcar o virgulă ceva acolo care să sublinieze, să accentueze, văd că mai jos folosești virgula că aș fi zis că e poem blanc dar nu e... sau un 'nicio' ceva cu același rol... obiectiv versul ăsta ți se pare scris de o mână de la USR, sincer? Apoi 'aud câini care latră'... dăăă... latră câinii paule, nu puteai să auzi câinii așa pur și simplu doar de dragul poeziei?
pentru textul : văd cireși de smoală deIar referirea la Titarenco am făcut-o sincer nu că-l iubesc că nu-l iubesc dar yerba mate a scris-o bine și cred că nu ți-ar strica să înveți ceva de acolo.
Fără să te gândești la foloasele limbilor românești.
Și cam atât, deocamdată.
Andu
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Pagini