frumos titlu si frumos final!

ei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.

Poemul începe bine, e expresiv și sonor, de efect și foarte bine prinde spiritul filmului. Totuși, eu nu mă împac cu amestecul limbilor. Măcar dacă ai fi spus-o în maiașă, iar versul întreg cu pricina se înțelege, nu mai trebuie să clarifici, și o spui prea americănește într-un context care nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta. Apoi, de la întrebare în jos nu mi se mai pare la fel, nu se păstreză același registru. E doar o impresie subiectivă, dar poate contează. Parcă la Mel nu era jaguar, ci panteră neagră, sau nu mai rețin eu (și confund cu Mowgli)? Oricum pasajul dintre primele paranteze poate fi scos; iar, înțelegem asta din titlu și din ceea ce urmează sub el. Dacă prima parte merită peniță, în schimb finalul nu-l pricep deloc. Știi cum?, parcă apare Schwartzeneger în filmul ăla și-i bubuie pe toți. Sau nu, apare... Evangelista. Am insistat atât pentru că-mi pare rău de final.

Primele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!

Mai întâi îţi urez la mulţi ani !

Apoi te felicit pentru noul format al Hermeneiei,care este desigur perfectibil.

Ajung în sfârşit la text. Am căutat o greşeală de editare şi am găsit că lipsea o virgulă, dacă la asta te refereai. Dacă este altceva, te rog fii mai explicit.

Mulţumesc pentru apreciere

Cu stimă

daniela, te-aș ruga să îți pui fotografia în profil

Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.

nu am nici un motiv să îl urăsc pe adrian. am spus doar cănu mi se pare un spaţiu în care se poate cohabita cel creat de asemenea dialoguri.
cât despre raluca poate să facă ce vrea cu
vorbitul ei în doi peri(ACUM SERIOS, DACĂ CINEVA AR SCRIE SUB TEXTUL MEU CĂ ARE ORGASM LITERAR AŞ SIMŢI UNDA DE BĂTAIE DE JOC. TREBURILE EI CU ORGASMELE ŞI DRAGOSTELE NEÎMPĂRTĂŞITE SĂ ŞI LE REZILVE FĂRĂ MINCIUNI ŞI9 FĂRĂ SĂ MINTĂ.)
nu mă amestecă în cârdul aşaziselor ei cuceriri, atât timp cât am refuzat orice comunicare cu ea.a încercat să mă"agaţe" trimiţând mesaje pe fb.
virgil titarenco,îmi cer scuze pentru pocirea numelui.nu a fost cu intenţie.
după câte observ atmosfera aceasta nu îţi displace.
reînnoiesc cererea de desfiinţare a contului şi voi trimite şi al treilea mail.

nu e chiar un poem minimalist dar mi-o plăcut oricum. dacă era ceva mai comprimat și cu finalul mai puțin pompos era chiar de evidențiat. și apropo de femeile de la ultimul etaj, iată un poem de „șeful” generației doomii, dan sociu, din foarte apreciatul volum „cîntece eXcesive”:

Femeia bătută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 8
o invidiază
pe femeia batută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 1:
pe cea dintîi n-o compătimesc
decît eventualii pescăruși
flămînzi, rătăciți.

Lady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.

foarte frumos acest gand poetic. orice carte buna ar merita cate un astfel de poem. frumos!

Versurile tale deschid noi întrebări: De ce în moarte, este, totuși, atâta frumusețe?
De ce ne place toamna, când, de fapt, nu e decât moarte... Poate pentru că „bobul de grâu trebuie să moară ca să aducă rod” sau poate pentru că boaba de strugure trebuie zdrobită pentru a-și slobozi licoarea. Poate pentru că în moarte e mugurul învierii. Sau poate pentru că știm că nu există moarte, ci doar un fel de amorțire :)
Mi-a plăcut mult:
„se-ndurerează aur
în tăcerea poetului.”

Poem care induce o stare de melancolie, ca si cum ai asculta "Ploaie in luna lui marte" a lui Nichita Stanescu. Un fel de cer acoperit, un fel de dimineata dupa o noapte de nesomn cand iti bei cafeaua in fata unui geam deschis si nu te intereseaza deloc ziua care incepe. Mi-ar placea sa locuiesc intr-un astfel de poem. Sa ai pace, Dancus

"În ei (ochi) ... se cambra ultimul arc". Atât.