Daca spuneam in alta parte si la o alta poezie ca ai ceva din suprarealism, aici ma contrazici total, povestesti altfel, cursiv si secvential, sunt parti si trairi din viata, pot fi reale sau chiar sunt reale si acest adevar iti ofera certitudinea (lucru rar de altfel). Poveste frumoasa cu pasari si ferestre inchise, cu abur pe care poti desena vise si profesoare nebune, ce spuneam mai devreme, franturi de viata care te duc inapoi cu gandul, toti avem locul acela unde ne retragem din ce in ce mai des iar cuvintele tale asta fac, te impulsioneaza sa taci, sa gandesti (cat de rar gandim astazi) si sa rememorezi intamplarea care a fost. Mi-a placut poezia ta, nici nu stiu care stil al tau il prefer, cred ca amandoua. Felicitari.
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
în rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Virgil, eu voi mai fi "inactiva" inca vreo doua saptamani fiindca la mine n-a inceput "scoala". Si mai am cred vreo doua saptamani in spate de cand n-am mai intrat pe site, dar a fost doar din lipsa de timp si stat "pe-acasa". Voi reincepe sa postez si sa comentez texte dupa data de zece octombrie.
cred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas
Îmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
mai ales că ați schimbat titlul inițial "Am prins-o cu lasoul" în ceva demn de conținut. acest text merită apreciat, după cum a și fost pe bună dreptate.
"nici până în ziua de azi", dpmdv, aici se termină textul, unul bun, de altfel. Ce urmează e o încercare de a încheia rotund. Şi e un patetism gratuit.
" chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" - spuneam asta la "de albastru de adânc de muze". Rămâne valabil.
Am ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
bobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
De fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...
în primul rînd nu cred că este nevoie de „chiar” în versul 5
apoi nu înțeleg de ce ai trecut de la persoana I singular la persoana I plural cam prin versul 9
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
ideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Daca spuneam in alta parte si la o alta poezie ca ai ceva din suprarealism, aici ma contrazici total, povestesti altfel, cursiv si secvential, sunt parti si trairi din viata, pot fi reale sau chiar sunt reale si acest adevar iti ofera certitudinea (lucru rar de altfel). Poveste frumoasa cu pasari si ferestre inchise, cu abur pe care poti desena vise si profesoare nebune, ce spuneam mai devreme, franturi de viata care te duc inapoi cu gandul, toti avem locul acela unde ne retragem din ce in ce mai des iar cuvintele tale asta fac, te impulsioneaza sa taci, sa gandesti (cat de rar gandim astazi) si sa rememorezi intamplarea care a fost. Mi-a placut poezia ta, nici nu stiu care stil al tau il prefer, cred ca amandoua. Felicitari.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deViorel, esti bun sa recitesti (cu atentie) versul 3? fara pauze de respiratie...:)
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deMultumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
pentru textul : Imprecație deAş reformula "predestinată durerii" şi aş scoate, totuşi, "fără număr"-ul final.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deeu am găsit aici poezia:
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deîn rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Cea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deFelicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deVirgil, eu voi mai fi "inactiva" inca vreo doua saptamani fiindca la mine n-a inceput "scoala". Si mai am cred vreo doua saptamani in spate de cand n-am mai intrat pe site, dar a fost doar din lipsa de timp si stat "pe-acasa". Voi reincepe sa postez si sa comentez texte dupa data de zece octombrie.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor decred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel deAndrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deun text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
pentru textul : Renașterea împușcata deastazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules dePoate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deMargas
Ceea ce scrieţi e sensibil, evident, însă nu este literatură.
pentru textul : jurnalul meu deMulțumesc Oriana, sunt măgulit.Mă bucură mai ales ce spui despre "lumea din spatele lucurilor". Poezia mea e aproape exclusiv despre ea.
pentru textul : Zidul fostei grădini deÎmi pare un poem care face un cerc în jurul paradisului textual, îl explică prin prezența feminin-fatală(să fie moartea?să fie teama?) și cere de la cititor nu să îl decripteze, ci să accepte codul.Adică să accepte o conduită a fumului, o apocalipsă a frumuseții, spațiul fără limite, livrescul.Sper să nu fi speculat nepermis.
pentru textul : pasagera demai ales că ați schimbat titlul inițial "Am prins-o cu lasoul" în ceva demn de conținut. acest text merită apreciat, după cum a și fost pe bună dreptate.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ de"nici până în ziua de azi", dpmdv, aici se termină textul, unul bun, de altfel. Ce urmează e o încercare de a încheia rotund. Şi e un patetism gratuit.
" chestia cu "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" - spuneam asta la "de albastru de adânc de muze". Rămâne valabil.
pentru textul : caută-mă în omul acela deAm ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
pentru textul : Recidivare în tăcere deMie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră debobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
pentru textul : îl iubesc pe grigore demultumesc de atenţionare!
pentru textul : cândva dezbinând deDe fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...
Felicitări!
pi pun es: vino mai des pe aici!
pentru textul : mov deîn primul rînd nu cred că este nevoie de „chiar” în versul 5
pentru textul : Pact deapoi nu înțeleg de ce ai trecut de la persoana I singular la persoana I plural cam prin versul 9
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deti s-a dezlegat limba, domnule E Manantu. nu a fost greu ma gandeam: uite cineva a mai scris un text numit nerusinare. nice. c u
pentru textul : nerușinare dese pare că iarna face bine la poezie. un text care are ceva poezie în el. mai ales în prima jumătate.
pentru textul : Imobiliară deideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
doar o părere.
pentru textul : convenabil deUn cititor,
Bot Eugen.
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru textul : plecam… dePagini