Am remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
Surprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
primele doua texte mai sint treaca-mearga, ultimele doua insa nu reusesc decit sa se scufunde in "...asa... si asa..." vezi ca asezi punctele de suspensie aiurea
În colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
De ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
Mie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
mai puțin primul vers care ancorează lectura zic eu aiurea, este un poem valoros.
Mi-a plăcut îndeosebi paleta de noțiuni poetice, la limita intelectualismului, așa de bine exprimate
apoi niște imagini construite peste cenușa de unde mereu începe poezia
Aș putea spune multe, dar nu este cazul
Prefer să semnez cu plăcerea lecturii acestui poem
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
vad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
Un poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Paule,
Îmi vine greu să combat tecuciul literar din toate punctele de vedere așa că mă declar învins și așa cum zici tu. Poate într-o zi tecuciul se va ridica din propria lui țărână și va arăta întâi țării și apoi lumii că reprezintă ceva prin glasul unui bard care poate vei fi chiar tu.
Te las în pace acum definitiv, pentru că nu mai pot, dintre toate muncile silnice, și am prestat câteva făcând pe bunul samaritean aiurea în tramvai, pe departe cea mai grea este să vorbesc cu un prost care nu e prost destul dacă nu e și fudul.
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
apreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
Textul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
prima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
buna ziua
buna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
confesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
exista doua delimitari, zic eu: frica si libertatea; seara este libertatea, lumina care obiectizeaza si elibereaza in acelasi timp. este o transfigurare ontologica. ultimul vers ar fi o dezbracare de atributele date a priori de la nastere: de la locul de nastere, limba vorbita pana la credinta, pana la alegerile proprii.mi-a placut, medeea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent dedan dediu, compozitorul?
pentru textul : cazane deAm remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
pentru textul : Fragmentum deîmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! de...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
pentru textul : iarnă și eminescu deSurprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
primele doua texte mai sint treaca-mearga, ultimele doua insa nu reusesc decit sa se scufunde in "...asa... si asa..." vezi ca asezi punctele de suspensie aiurea
pentru textul : dureri paralele deÎn colind, cuvintele sunt prunci de lumină, și ei, în iubire, privirile au dalbul sfințit al iernii, pielea lor se curăță de cheaguri, în zăpezi, înspre nea, departe, neștiutul cântă colțurilor lunii troienite pe casă, mulțumesc, Ela, scuze pentru întârzierea răspunsului, Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină deAm uitat.
pentru textul : ascunzişul din urmă depentru a îmi cere scuze pentru faptul că v-am tutuit domnule Tudor Cristea.
pentru textul : ceainicul deDe ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
pentru textul : Poezia deMie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
pentru textul : Doar femeie demai puțin primul vers care ancorează lectura zic eu aiurea, este un poem valoros.
pentru textul : Caz (ne)clasat deMi-a plăcut îndeosebi paleta de noțiuni poetice, la limita intelectualismului, așa de bine exprimate
apoi niște imagini construite peste cenușa de unde mereu începe poezia
Aș putea spune multe, dar nu este cazul
Prefer să semnez cu plăcerea lecturii acestui poem
ca primele 3 strofe chiar au fost scrise de ziua acestei sfinte...
pentru textul : Sfânta lene deinsa finalul e bun.
...dacă aș fi Atlas m-aș supăra, Nuța:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deSorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil de... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
pentru textul : Tunel de liniște demmm. s-a intamplat ceva de a fost postat dublu . sorry
pentru textul : În loc să dorm, scriu devad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deAş vrea să trăiesc aievea rândurile tale. Recurent.
pentru textul : schit deUn poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
pentru textul : from scarborough fair with love deAstăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
după cum cea precedentă este doar părerea ta.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dePaule,
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deÎmi vine greu să combat tecuciul literar din toate punctele de vedere așa că mă declar învins și așa cum zici tu. Poate într-o zi tecuciul se va ridica din propria lui țărână și va arăta întâi țării și apoi lumii că reprezintă ceva prin glasul unui bard care poate vei fi chiar tu.
Te las în pace acum definitiv, pentru că nu mai pot, dintre toate muncile silnice, și am prestat câteva făcând pe bunul samaritean aiurea în tramvai, pe departe cea mai grea este să vorbesc cu un prost care nu e prost destul dacă nu e și fudul.
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL deapreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
pentru textul : să nu mă întrebi deNecuvinte
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
pentru textul : fără cuvinte deTextul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
prima oară când pun problema în felul acesta, desigur, cu asta am intrat în rândul acelor "unii", merci.
sper că s-a înţeles de la început că nu sunt revoltată - aşa cum se întâmplă cu unii - că textul se află în atelier, voiam doar să aflu de ce. şi am aflat. ok, textul are filosofia lui, dacă ţie nu ţi-a transmis nimic, îmi pare rău. alţii mi-au exprimat alte păreri. cu plus. nu mi-am luat-o în cap, voiam să ştiu în ce constă părerea diametral opusă.
arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă. trimiterile sunt către ancestral, ci nu ancestrale. dar despre ce vorbesc reprezintă doar unul dintre sensuri. ideatic, am pornit-o din cu totul alt loc şi spre o cu totul altă raţiune.
nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci.". păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase - ca să nu zic mai urât - unul după altul, ceea ce nu este adevărat. nu sunt de geniu, dar, tot în baza feed-back-ului, înclin să cred că balansează spre plusul axei.
Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta. este curios că nu se comentează texte din prima pagină, darmite din şantier - şi să se mai şi colaboreze/ lucreze pe ele până trec de impas! eu văd un plictis general. poate că ne îndreptăm într-o direcţie greşită cu literatura online?!
eu îţi mulţumesc pentru implicare. cum am mai spus, am încredere în puterea ta de percepţie. o să am grijă ce şi cât postez pe aici. e ok pentru mine că ţi-ai exprimat deschis părerea. te mai aştept şi altă dată.
numai bine!
pentru textul : şi s-au ales cu mine debuna ziua
pentru textul : naiv debuna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
confesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
pentru textul : Dumnezeu deexista doua delimitari, zic eu: frica si libertatea; seara este libertatea, lumina care obiectizeaza si elibereaza in acelasi timp. este o transfigurare ontologica. ultimul vers ar fi o dezbracare de atributele date a priori de la nastere: de la locul de nastere, limba vorbita pana la credinta, pana la alegerile proprii.mi-a placut, medeea
pentru textul : Transfigurare dePagini