Otilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
faină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.

Va multumesc foarte mult pentru urari si pentru incurajari. Lansarea va fi si la Iasi, dar probabil in toamna-iarna. O alta lansare o doresc la Constanta si Montreal. Intrucat textele existente pe acest site au fost revizuite pentru volum, fiind nevoit sa le retrag pentru modificari si corectii, acest lucru m-a facut sa dispar pentru o perioada. Voi reveni cu texte atat din volum cat si noi creatii. Va multumesc nespus de mult si nu in ultimul rand Danielei pentru articol si proprietarului siteului pentru intelegere.

voi reveni, cât de repede pot, cu explicaţii pentru fiecare poză. :)

Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu

mulțumesc, Vlad. La fel ca și tine cred în emancipare:). cu gânduri bune, paul

daca imi vei incercui limitele cu tractorasele
eu voi coase la goblenul suferintelor
si cu mila daca imi vei manca din palme
am sa ti impung cauciucurile

o, cersetor al lumii acesteia
nebunule, dezleaga-ma si scoate mi calusul din gura
și porumbei albi vor zburataci de sub piele

saruta ma pe antenuțe
sau, daca vrei, pe ghetute

puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei
„mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios

incerc pe viitor sa rabd. recunosc ca astfel de comentarii nu ajuta nici autorul nici cititorii de aici. deci am un avertisment, e bine de stiut. multumesc pentru comentariu. stiu despre pasajele acelea, urmeaza sa fie modificate cand o sa ma aplec asupra ei iar. seara buna

Draga Andu, te rog să încerci să păstrezi un limbaj decent și în comentarii, oricât de virulent ai dori (și ai fi îndreptățit) să fii. Să încercăm să rămânem în limitele de exigență pe care hermeneia și-a propus să le promoveze și să nu ne transformăm în chat.

raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)

una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!

dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.

textul nu e prost dar eu am ajuns sa fac alergie cind mai citesc sau mai scriu "tăcerea", "umbre", "clipă" sau "icoană".

Revin sa ii transmit autoarei ca a primit felicitari de la mai multi cititori carora le-am trimis poemul. N-am dat penita pentru ca astept penita de diamant pentru acest text pe care il vad ca pe un final in forta al unui viitor volum al sau. Si pe care cu drag si consideratie il voi publica in antologia Virtualia, daca si autoarea va dori acest lucru.

Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!