Acest text se află în Șantier
Pe o scară, la o uşă zidită, stătea un înger cu aripa rănită, în ploaia asta fără de sfârşit.
Se auzea o tânguire ca de sfere turtite. M-am aplecat asupra lui şi i-am privit goliciunea nedecisă. Nedicizia era ...spre sex sau poate spre altceva.
Mi-a spus că este rănit şi îi sângerează o aripă.
Vedeam albastrul ce plângea în picurare pe trepte ca apoi să plouă invers, vertical, disipat.
M-a rugat, ca pentru o zi, să fiu înger în locul lui să se poată odihni şi vindeca. Mă întrebam dacă este îngerul meu sau al altcuiva. Cum poţi lăsa un om, chiar şi pentru o zi, fără îngerul lui?
Ne-am rugat împreună, faţă în faţă, ca două aripi deschise şi rugile mi s-au aşezat pe umeri.
Am simţit lutul din mine cum mă părăseşte, coborând spăsit, sub ochiul lui Dumnezeu.
Începeau o zi şi o noapte de înger.
Fără odihnă, am primit rugăciuni şi am vegheat.
Nu ştiam dacă sunt îngerul de zonă sau un înger personal şi vegheam haotic, ba la spitalul de urgenţă, ba la Podul Operei, ba la orfelinat.
Am cerut îndrumare şi Domnul, zâmbind, mi-a arătat omul meu.
SEXUL bărbătesc,
VÂRSTA 60 de ani
LOCUL NAŞTERII Bucureşti
C N P... la ce ar trebui unui înger un CNP?
Am fost martor la rugăciuni, blesteme, disperări, speranţe şi amintiri, toate lăsate în aer, spre mine sau spre Tatăl nostru care ne eşti în ceruri...
Omul meu nu dormea nicicând. Trecuse o zi cu ploaie şi o noapte, tot ploioasă, era pe aproape de sfârşit.
Iar m-a împresurat tot acel amalgam de vise, cereri, evocări şi invocări.
Am privit la ceasul cu cadran albastru, luminiscent.
Am condus paşii omului meu spre treptele unde făcusem schimb cu Îngerul, dar îngerul nu mai era.
Am îngenunchiat şi m-am rugat.
DOAMNE, ATOATEFĂCĂTOR ŞI ATOTPUTERNIC,nu vreau să fiu înger, iartă-mi nesăbuinţa şi îngâmfarea...
S-a pornit o furtună, ca din senin. O creangă uscată m-a lovit peste o aripă.
M-am aşezat pe treptele ce urcau spre uşa aceea zidită şi am început să-mi turtesc muzica din sfere.
Bătrânul ce-l vegheasem s-a aplecat privindu-mi goliciunea nedecisă şi asculta sângele ce-l implora...
Comentarii
alegoria asta de întinde prea mult
Sancho Panza -
alegoria asta de întinde prea mult și prea șovăielnic.
și încă încerc să înțeleg ce-i aia „nedicizie”. să fie „indecizie”? chiar și așa, nu-i văd rostul. e un fel de buclă inutilă. cred eu...