Reusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
o imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
Adrian, licență poetică înseamnă exprimare originală, nu ermetică:)
mulțumesc pentru subliniere, Luminița! Adrian e bine intenționat și își exprimă opinia. La fel cum unele poeme îi plac, altele nu. Simplu!
gânduri bune vouă și mulțumesc de lectură.
nice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
gând bun, om bun!
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
Exista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
Nicoleta, dupa cum vezi, statutul tau pe Hermeneia a suferit o schimbare. Asteptam in continuare texte valoroase si, deasemenea (in masura in care timpul ti permite), comentarii sub textele celorlalti. mult succes.
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
da, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
nu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
sufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
Sapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
Virgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
Cu drag,
Andu
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
Va multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
Adevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
imi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
nu stiu de ce e "canon sa dormim impreuna" de vreme ce "învelit în frunze, un copil s-a agățat de uterul meu aud o liniște respirând înăuntru" un fel de a scrie despre altfel de dragoste imperceptibila insa atat de statornica, tu mireasa ascunsa in cufere de tamaie. noaptea e ca un sfetnic bun al iluziei.
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
Poemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in cheia istoriei lui Lot in Sodoma. imi dai voie?
pentru textul : fiecare om deReusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deo imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
pentru textul : everglades deai scris asta? De la mine ma astept la orice. Dar de la tine...
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deAdrian, licență poetică înseamnă exprimare originală, nu ermetică:)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării demulțumesc pentru subliniere, Luminița! Adrian e bine intenționat și își exprimă opinia. La fel cum unele poeme îi plac, altele nu. Simplu!
gânduri bune vouă și mulțumesc de lectură.
nice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian degând bun, om bun!
Eu cred ca niciunul dintre noi nu ar trebui sa se teama de schimbare... oricum e o iluzie :) Revenind insa la chestiuni mai practice cred ca hermeneia este un spatiu pozitiv care si-a asumat inca de la inceput faptul ca nu va deveni o alta agonia.ro, insa ideea unui club de poezie, a unui spatiu comod, intim, stimulator pentru imaginatia poetica a constituit pentru multi dintre autori - unii nostalgici dupa forfota altor site-uri de profil, altii nerabdatori in a primi cat mai multe elemente de feed-back - o chestiune pentru care nu au luptat de ajuns. Pana la urma Virgil si-a facut treaba... e ca la o petrecere cand cineva pune la dispozitie spatiul insa nu promite si distractia... daca te simti bine ori ba tine de participanti. Desigur au fost si chestiuni pe care Virgil le-a tratat poate cu prea multa energie conflictuala si trufie, insa inclin sa pun aceste aspecte pe seama simtului accentuat al proprietatii pe care-l regasim la acesta si nu ca derivate ale rautatii gratuite.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deExista multe ambitii inutile intre persoanele care posteaza texte literare si aceasta este o chestiune generala... cocosisme inerente atunci cand avem de-a face cu personalitati accentuate sau chiar cu persoane dezechilibrate... ca sunt bune ori rele nu discutam, suntem oameni si oamenii sunt imperfecti. Managementul acestor situatii conflictuale a contribuit la retragerea multor autori valorosi insa Virgil a avut de ales intre a lasa "piata" sa se echilibreze de una singura (demers cu multe necunoscute ) sau sa intervina de pe o pozitie de forta (aspect care prin el insusi este total anti-literar). Chiar nu stiu cum ar fi mai bine... probabil ca fiecare caz in parte are cate o solutie.
Totusi vad si chestiuni pozitive... cea mai importanta este aceea ca am vazut aici pe site cativa poeti tineri si frumosi, cu mult potential de dezvoltare... desigur ei posteaza si pe alte site-uri cu profil similar si cred ca dialogand cu acestia vei gasi cu adevarat solutia.
Virgil, exagerezi. Da, probabil am o viziune ingusta, prefer sa raman cu ea. Cat despre cele stiute de mine, te rog sa nu o iei pe coclauri, vorbesc doar despre lucuri evidente, asa ca te rog sa-ti tii ostilitatiile voalate in frau.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deun pisic/ atat de mic/ facea baie-ntr-o/ fantana.
pentru textul : Pisica neagră deNicoleta, dupa cum vezi, statutul tau pe Hermeneia a suferit o schimbare. Asteptam in continuare texte valoroase si, deasemenea (in masura in care timpul ti permite), comentarii sub textele celorlalti. mult succes.
pentru textul : restanțe detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deda, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deAranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
pentru textul : repetiție cu vioară deMulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Oglinda de oțel denu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deUnele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 desufletul ca prizonier al spitirului, inchis in propria lui dragoste, ilogica deseori, ca orice dragoste. acel ,,ners" (i se mai spune si ,,nefis", relativ traductibil prin ,,minune") al arabilor. despre care noi stim ,,ceva. si atat." sau ,,stim ca nu stim nimic".
suprb, Dorin!
pentru textul : Ah de,,Și atât."
Sapphire, cred că orice om care stie să conducă un mouse, știe să caute și răspunsuri pe internet. Ori el nu avea nevoie de așa ceva, intervenția lui a fost mucalită. Nu trebuie să răspunzi și în numele lui, poate și singur.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină deVirgil, nu cred că am zis undeva că ar fi greşit, doar că exprimarea poetică nu ar trebui să semene cu sictirul meu românesc dintr-o tabletă ca aceasta... părerea mea, desigur.
pentru textul : sunt român deCu drag,
Andu
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească dedraga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
pentru textul : Tetley deVa multumesc pentru lecturare si pareri,va astept in continuare cu interes, mediul virtual fiind singura cale de a ma alatura unei efervescente creatoare. Dupa o sedimentare a simbolurilor antrenate de acest poem voi reveni asupra lui,cu unelte de slefuire; pentru moment imi recunosc in el acea stare de autoexilare cognitiva, surprinsa atat de sublim de Ioan.
pentru textul : Insula unui dor semantic deAdevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deimi place lejeritatea literara cu care spui lucruri dureroase. am citit, recitit si rascitit si cred ca acest poem merita semnul meu de apreciere. ai un tot unitar incat este greu sa desprinzi ceva. m-am regasit aici. un poem frumos, Maria !
pentru textul : nimănui niciodată nimic denu stiu de ce e "canon sa dormim impreuna" de vreme ce "învelit în frunze, un copil s-a agățat de uterul meu aud o liniște respirând înăuntru" un fel de a scrie despre altfel de dragoste imperceptibila insa atat de statornica, tu mireasa ascunsa in cufere de tamaie. noaptea e ca un sfetnic bun al iluziei.
pentru textul : canon să dormim împreună deIdeea din final (pentru care textul este pe prima pagină) merită un preambul mai bun.
pentru textul : Rămas bun deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
si uite ca stilul acstea telegrafic nu-i rapeste din farmec, ci dimpotriva, duce cititorul pe carare dreapta exact unde trebuie. ca atmosfera (ceata aceea sa fie de vina?) mi-a amintit de Luntrea lui Caron - de sinuciderea Octaviei, mai ales. placut. mai aveti niste typo, pe ici pe colo.ulul, chiar in ultimul rand.
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu dePoemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
pentru textul : ritualuri de cartier I dePagini