O nimfa frumoasa coz Iubea trista-un chiparos insa chiparosul trist, Iubea dulce-un ametist. Insa, ametistul,dulce, Iubea lenes trei laptuce. Insa latucile,lenes, Iubeau pe Curcanul penes. Insa , vai, Penes curcanul Isi iubea numai motanul. Si-astfel toti cei de mai sus Faceau de alcool abuz In insula Santa Cruz: Blues!! emil brumaru ( lista asta-i la fel de vesela ca frigideru ex-soacramii inainte de pesah cind goleste totul din el )

m-am prostit ditat. Sau sunt intr-o dispozitie blegosa. Da textu' asta imi placu. Are in el ceva desuet. Probabil ca i se trage de la "yerba mate" pe care Virgil o consuma cam de mult si abia acum isi face efectul de a-l face nostalgic. Pt. ca, asa cum zice un prieten al meu (recunosc, lucru asta i l-am sugerat), "intre nostagie si ironie exista o asemanare neasteptata: ambele sunt duplicitare.In timp ce ironia propune un inteles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeste despre un trecut idealizat de pe pozitia unui prezent mizer". Asta nu inseamna ca textul in discutie ar fi chiar genial.

Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.

... îmi place umorul, nene! Iankeshi penița! (Pentru savurabila prospețime! Dar cine sunt eu?!)

fara artificii metaforice o incercare grea

merci, margot uite, am schimbat :)

marea i-a fost lui Ovidiu cel mai larg și inutil orizont din care se țeseau chinuitoarele răsărituri spre niciun mâine

am citit şi celelalte postări. constat - poate nu dai atenţia cuvenită, poate nu te întorci pe text - că te repeţi într-o propoziţie/frază sau în pasaje învecinate cu expresii cărora cu uşurinţă le poţi găsi echivalentul.
exemple de aici-dar obs e valabilă şi pentru alte texte semnate de tine-"Am ajuns în staţie la autobuz şi am aşteptat îndelung alături de mulţimea ce îngroşa rândurile celor din staţie."
"Doream să verific şi centrarea roţilor şi am aplicat roţii o mişcare de rotaţie pe care am amplificat-o lovind şi imprimând cu palma o viteză de rotaţie mai rapidă"(nu mai subliniez, cred că e evident).
"Am meşterit din lemn un ax gros de lemn..."

plus:
"Am suportat cu răbdare ca cei care erau în staţie să urce, îmbulzindu-se."(ca cei!!).
"Am urcat la podul comun al celor 6 famili..." -plus faptul că totuşi nu e o notă contabilă -aşadar şase familii.
restul mai las şi autorului.

Un alt exemplu din altă scriere: "Munceam la "răpire", un procedeu prin care se abandonau abatajele care nu mai erau productive, recuperând stâlpii hidraulici, pentru a provoca prăbuşiri controlate. Recuperatul acestor stâlpi, operaţiune periculoasă pentru ce-i ce o practică, se numeşte răpire."(din "ferestre la mină").

este păcat să nu te opreşti şi asupra cizelării pentru că potenţial există.

mă gândeam eu. dar vă mulțumesc frumos pentru păreri.

emilian, mai mult ca niciodata am vrut in aceasta poezie sa ma desprind de mine si sa o scriu ca si cand ar fi citita concomitent cu compunerea ei. mi-am imaginat ca iau cititorul de mana si il plimb asa, prin locuri stiute de mine. multumesc ca ai luat parte la plimbare stefan

Sunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)

are ceva frumos si amintitor poemul tau, Nuta, peste care trebuie pasit cu grija si cumintenie. un tribut toamnei....frumos. mi-a placut!

O să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.

„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.

Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!

Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?