Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
Mie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
Cer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
Din punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
A, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
As incerca un comentariu privind mesajul acestui text, nu modul de scriere, care suprapune planuri aparent distincte. Nevoia poetului/omului de a se sti iubit, deci setea de certitudine, arunca in virtual afirmatia "nu ma iubesti". Potentiala partenera de discutie, oricare ar fi ea, incearca sa-i infranga nesiguranta si nelinistea acestei dupa-amieze in care Dorin Cozan e trist. Ea apare pe chat-ul relatiei la minut, cu argumente firave, neputand decat sa dea vina pe sufletul lui, suavul! Este modalitatea de a ocoli substanta pe care ar fi datoare s-o framante, sa-i de foorma si sens, din toate textele autorului. Pentru ca aici ar fi trebuit sa ne amintim de "crucile", ciclul lui Dorin, care a inhibat prin elitism pe unii cititori. Fiesta de imagini si cuvinte in care obisnuia sa ne arunce Dorin Cozan, este aici minimalizata la emoticonuri si libertati de interpretare. Nu am caderea sa dau verdicte asupra calitatii scrisului, am incercat sa aduc o fanta de lumina in propria-mi perceptie.
Îmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
Marina, ai mare dreptate.A... te-am bârfit:)! Mulțumesc pentru că îmi dai dreptate citându-mă. Da, așa este scriitoarea Marlena Braester. cu gânduri bune, paul ...știi, când vrei chiar ești de treabă:)! ca mine:)!
Textul e reusit, are nerv si cand citesti simti si vezi in acelasi timp. Titlul insa e complet ratat. Pentru explicatii va rugam nu sunati, iesim noi din cand in cand. Andu
Boba, nu, nici eul poetic si nici eul asta de aici de pe fotoliu nu si-ar fi dorit sa se nasca "acolo". Antirusismul meu e supranormal. Nu te juca cu el. Si nu, nu spun pe sleau. Aia o fac jurnalistii. Poetii ca si diplomatii sugereaza mon cher. N-am nici un dubiu asupra respectului tau. Dar stii cum e... la urma urmei trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa fac literatura sau muraturi.
Ai nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
boxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
am să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Ai citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
podul: simbolul trecerii dar și al despărțirii; simbolul împâcării dar și al solitudinii. acest cuvânt îmi pare a fi esența întregului poem. celelalte versuri nu fac decât să se construiască pe sine spre a umple această idee.
o adevarata fabula :) in care cei mai dragi mi-s puricii :)) ca mâtzele nu-mi plac neam :-s oricum, le-ai caracterizat bine ;) smecherele. sunt cam profitoare si nerecunoscatoare mâtzele. iar alea de la oras, pisicile, nici nu pot prinde un soarece :)) noroc, voinice!
o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
astfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
un cintec aproape alcatuit din secvente ce pot fi de sine statatoare precum apele singuratatii. mi-a ramas o imagine deosebita: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă"
O poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
de acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
pentru textul : poveste cu nuferi deMie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
pentru textul : Străin deCer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
Andu, e un poem static intr-adevar mersi de trecere
pentru textul : vineri deDin punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
pentru textul : În jurul celor spuse deA, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
As incerca un comentariu privind mesajul acestui text, nu modul de scriere, care suprapune planuri aparent distincte. Nevoia poetului/omului de a se sti iubit, deci setea de certitudine, arunca in virtual afirmatia "nu ma iubesti". Potentiala partenera de discutie, oricare ar fi ea, incearca sa-i infranga nesiguranta si nelinistea acestei dupa-amieze in care Dorin Cozan e trist. Ea apare pe chat-ul relatiei la minut, cu argumente firave, neputand decat sa dea vina pe sufletul lui, suavul! Este modalitatea de a ocoli substanta pe care ar fi datoare s-o framante, sa-i de foorma si sens, din toate textele autorului. Pentru ca aici ar fi trebuit sa ne amintim de "crucile", ciclul lui Dorin, care a inhibat prin elitism pe unii cititori. Fiesta de imagini si cuvinte in care obisnuia sa ne arunce Dorin Cozan, este aici minimalizata la emoticonuri si libertati de interpretare. Nu am caderea sa dau verdicte asupra calitatii scrisului, am incercat sa aduc o fanta de lumina in propria-mi perceptie.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deÎmi place cum te exprimi, dincolo de simboluri cititorul are o invitaţie să simtă mesajul liric şi să descifreze mesajul autorului. Cred că poţi şi mai mult pe această cale. Cei mai mulţi folosesc simboluri biblice doar ca pretexte fără să le înţeleagă.
pentru textul : La margine (Profetul) deMarina, ai mare dreptate.A... te-am bârfit:)! Mulțumesc pentru că îmi dai dreptate citându-mă. Da, așa este scriitoarea Marlena Braester. cu gânduri bune, paul ...știi, când vrei chiar ești de treabă:)! ca mine:)!
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deTextul e reusit, are nerv si cand citesti simti si vezi in acelasi timp. Titlul insa e complet ratat. Pentru explicatii va rugam nu sunati, iesim noi din cand in cand. Andu
pentru textul : eu nu sunt mesia depentru înţelegere, lectură şi semn. Sunt convins că o să ne mai întâlnim.Poate vom discuta mai multe.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! decu stimă, I.P.V.
Boba, nu, nici eul poetic si nici eul asta de aici de pe fotoliu nu si-ar fi dorit sa se nasca "acolo". Antirusismul meu e supranormal. Nu te juca cu el. Si nu, nu spun pe sleau. Aia o fac jurnalistii. Poetii ca si diplomatii sugereaza mon cher. N-am nici un dubiu asupra respectului tau. Dar stii cum e... la urma urmei trebuie sa ma hotarasc daca vreau sa fac literatura sau muraturi.
pentru textul : în orașul acela rusesc deAi nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună deboxing nothingness how you keep on tearing frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the inner void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn seed dimness implant in a womb of green arms and eyes tweaked until nothing left to please delusional present
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii deFlori sa vinzi florarului, lemne padurarului sa vinzi paie la grajdar, castraveti la padurar.
pentru textul : Cei trei Iacob dede ce oare seamănă metafora mea cu un agent fbi?
pentru textul : vizită de...te citesc de ceva timp, știu că ai potențial, de aceea îmi permit o sugestie.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei deam să explic și de ce, ca să poți face diferența.
poemul e bun, dar începe cu banalul plâns al frunzelor despre care s-a mai scris.dacă ai scoate primul vers și ai modifica un cuvânt, s-ar schimba sensul...
aș începe așa
„
mușcată de toamnă
sărăcia umblaților decojește...”.e poemul tău și respect decizia ta:)
mi-a plăcut mult finalul...
„nicăieri un obraz mai puternic
să-și întoarcă și cealaltă parte.„
Ai citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
pentru textul : Un altfel de prag detrecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deAndu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang dere: "Plânsu-mi-sa deci lumina" - plânsu-mi-s-a (mi s-a plâns, mi s-au plâns...). La plural ai respectat regula.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deAdvil (Ibuprofene) este un medicament contra durerilor, scăderea febrei etc. Puțin mai mult decât aspirina clasică.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I depodul: simbolul trecerii dar și al despărțirii; simbolul împâcării dar și al solitudinii. acest cuvânt îmi pare a fi esența întregului poem. celelalte versuri nu fac decât să se construiască pe sine spre a umple această idee.
pentru textul : pe străzile orașului atomic deo adevarata fabula :) in care cei mai dragi mi-s puricii :)) ca mâtzele nu-mi plac neam :-s oricum, le-ai caracterizat bine ;) smecherele. sunt cam profitoare si nerecunoscatoare mâtzele. iar alea de la oras, pisicile, nici nu pot prinde un soarece :)) noroc, voinice!
pentru textul : Mâțâli deo poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deastfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
un cintec aproape alcatuit din secvente ce pot fi de sine statatoare precum apele singuratatii. mi-a ramas o imagine deosebita: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă"
pentru textul : așa de ușor deacel lautari imi suna prea direct pt finetea poemului si a gratiei cu care il continui. mi-a placut acel de m-ai aintge, iil el sta toata ondularea.
pentru textul : repetiție cu vioară deO poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
pentru textul : text cu oameni care mă surprind dede acord, e foarte frumos, si-i inconfundabil al tau. am o singura mentiune, poate fi intr-o nota personala - o nuanta pe care am perceput-o doar eu. cand spui "iti miroase gura", esti tras automat intr-un loc nepoetic. ma intreb daca ai putea gasi o alta formulare acolo. daca gasesti ca-i necesar, cum spuneam, e posibil sa am eu defect acolo. :o)
pentru textul : everyday things dePagini