Cred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.

Mihaela,
știu, nu m-am gîndit la obs. pentru că ești autorul poeziei era firesc să dau curs solicitării.

că tot discursul sentimentalist, simbolic, alăturarea asta fără nici o noimă de cuvinte, în scopul obţinerii unui efect sau în scopul de-a impresiona (pentru că, nu-i aşa, asta am învăţat la şcoală, că poezia trebuie să transmită emoţie) practicat pe scară largă, la modul mimetic, inconştient, indispune, aşa este. din păcate, văd că siteul ăsta poate fi situat, fără nici un dubiu, pe primul loc al siteurilor care promovează o astfel de lirică artificială, dubioasă, contrafăcută. nu vă spun din răutate asta, dar lucrurile astea sau spus, într-o formă mult mai elegantă, mai frumoasă, mai percutantă, de aşa multe ori pînă acum. pentru mine este de neînţeles de ce i-am copia pe alţii cînd putem să găsim propriile mijloace de exprimare.
ce apreciez, în schimb, la dvs, este modul civilizat prin care mi-aţi răspuns. motiv pentru care mi-am permis să exprim modestele mele gînduri.
al dumneavoastră,
fidel,
zdroba.

text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie

Se vede că nu m-ai înţeles. Nu am nimic cu tine, din contră te stimez şi îţi apreciez munca pe care o faci în favoarea tuturor. Altcineva m-a jignit într-o manieră ruşinoasă şi acest lucru nu pot să-l iert. Nu o să dau numele din respectul pe care vi l-am purtat şi-l voi purta mereu tuturor, inclusiv...
Reacţia mea a fost drept urmare a deciziei pe care ma luat-o, o explicaţie a retragerii mele.

Mulţumiri tuturor! Salutări de bine!

cu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.

Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.

așa cum bănuiesc că a observat toată lumea, acest text a fost încadrat ca experiment în cutia cu nisip de la bun început. motivul? pentru că nu am crezut (din punctul meu de vedere) că ar conține prea multă poezie. mie nu mi-a plăcut. dar am încercat o tehnică nouă, un mod nou de a căuta poezia. oarecum chiar acele elemente pe care sînt îndemnat să le scot „cu eleganță” fac parte din experiment.
în ce privește vesuviu probabil ar fi trebuit să scriu vesuvius. dar nu cred că este corect în limba română vezuviu. mi se pare doar inconsecvent. de vreme ce scriem washington și nu uașington atunci cred că la fel ar trebui să scriem vesuvius și nu vezuviu. cel puțin cînd avem de a face cu o limbă care folosește caractere latine. întotdeauna m-a exasperat această inconsecvență a limbii române care scrie londra și nu london dar care schimbă pekin în beijing odată la 10 ani. la urma urmei dacă nu sîntem în stare să fim consecvenți atunci cel puțin nu ar trebui să pretindem că numai un anumit mod este „corect”. părerea mea.

Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.

erata: "te inseli !"

Vă mulţumesc!

Multumesc pentru impresie, Andu.

Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.

Mulţumesc pentru lectură şi comparaţie

Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!