Deja am observat un prim incident în acest concurs.
Deşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Auzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
Ecaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
am sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
as fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
Bună dimineața! Da, este un text pentru copii și îmi pare foarte rău că nu este atît de reușit cum ați fi dorit dar se adresează unei alte categorii de vîrstă. Așa cum spuneam, eu scriu pentru mine și asta este, îmi plac poveștile.
imagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
Ela, m-am străduit - numerologicește vorbind - să găsesc o conexiune logico-matematico-poetică între 22 și 4+4+ luna a treia, dar în afară de 4+4+3=11, 11 x deux = deux deux mai este și alt sens?
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
Adriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
Cer iertare pentru răspunsul întârziat.
Aţi urcat cu mine pe munte întru întreită bucurie si spun si eu ca alţii din vremuri demult apuse: ,,hai să facem trei colibe" :)
Paul, tu îmi observi mereu ezitările si stii când să încurajezi, când să dai mâna, când să spui ,,hai, continuă, poţi mai mult!". Îţi mulţumesc întreit :)
Mulţumesc mult că ai umplut pustiul cu empatia ce o dă acelasi crez, aceeasi stare, acelasi dor de cer.
Raluca, îţi simt bucuria si e atât de bine! :) Cuvintele selectate si, mai ales remarcarea titlului, arată că ai interpretat foarte bine. Deci, te pricepi :) Mulţumesc din tot sufletul. E atâta floare în văzduhul dintre noi!
Sebi, ce frumos ai intrat în atmosfera poemului, în urcusul nostru câtre întreita bucurie. Îţi mulţumesc pentru lectura atentă. Despre florile pentru egretele negre, pot spune doar că albul se dăruie ca lumina, ca mireasma primăverii. Prin El e totul posibil. Mulţumesc pentru generozitate.
Virgil, îmi e foarte dragă opinia ta. În acel miez de poem am fost mai îndrăzneaţă, mai ,,eu". Mă încurajează mult să-mi definitivez stilul. Mulţumesc.
Margas, mi-ar plăcea să fie sincer comentul tău. Îl voi considera asa. Retin un lucru frumos spus: ,,dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult." E greu de scris poezie religioasă. Recunosc. Poticneala îmi e dragă. Asa e urcusul. Si e frumos să nu fii sigur. Îţi mulţumesc pentru opinie. Rog respect pentru antecomentatori ( sunt ,,musafirii" mei :) ).
ok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
sunt multe părți care îmi cad bine, și sufletește și stilistic. îmi place, dar cred că mai trebuie periat textul cândva, la rece. atmosfera m-a prins și e frumoasă, Ioane! seară plăcută ție!
Portet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
iată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
"Cea spus la început [...]"!!!
Mai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
nico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
eşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc mult Silvia
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare de.mi-a mai venit sufletul la loc , am crezut că am început să mă pierd printre cuvinte.
iertare pentru răspunsul întârziat.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDeşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAuzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) dedacă nu ar avea forma asta de şlagăr probabil că ar putea deveni un crochiu interesant
pentru textul : ROTUND deEcaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
pentru textul : soare viu de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deam sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
pentru textul : come as you are deas fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deBună dimineața! Da, este un text pentru copii și îmi pare foarte rău că nu este atît de reușit cum ați fi dorit dar se adresează unei alte categorii de vîrstă. Așa cum spuneam, eu scriu pentru mine și asta este, îmi plac poveștile.
pentru textul : Printre dune fără nume deVirgile, Eu am baut de toate mai putin urina si am mancat diverse mai putin excremente. dar tu? Andu
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deimagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
pentru textul : denver blues II deEla, m-am străduit - numerologicește vorbind - să găsesc o conexiune logico-matematico-poetică între 22 și 4+4+ luna a treia, dar în afară de 4+4+3=11, 11 x deux = deux deux mai este și alt sens?
pentru textul : salonul 22 derealitatea transcrisă sincer înseamnă poezie. plus felul acela personal de a vedea lucrurile....
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deai dreptate Adriana, cu ultimul vers m-am intins pana la 13 silabe. mai, fir-ar ea norocului de soarta!
schimb, norocosul de mine!
pentru textul : soartă dedin contra, spre deosebire de hialin, tocmai ultimul vers mi se pare super ok. restul insa nu prea.
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi dethais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
pentru textul : alergie la îngeri deAdriana eu nu-mi permit luxul datului cu parerea privind sentimentele autorilor care le-au generat textele... prin urmare cand vorbesc despre locurile in care autoarea falseaza ma refer la rima incompleta :)
pentru textul : Autodafé deCer iertare pentru răspunsul întârziat.
Aţi urcat cu mine pe munte întru întreită bucurie si spun si eu ca alţii din vremuri demult apuse: ,,hai să facem trei colibe" :)
Paul, tu îmi observi mereu ezitările si stii când să încurajezi, când să dai mâna, când să spui ,,hai, continuă, poţi mai mult!". Îţi mulţumesc întreit :)
Mulţumesc mult că ai umplut pustiul cu empatia ce o dă acelasi crez, aceeasi stare, acelasi dor de cer.
Raluca, îţi simt bucuria si e atât de bine! :) Cuvintele selectate si, mai ales remarcarea titlului, arată că ai interpretat foarte bine. Deci, te pricepi :) Mulţumesc din tot sufletul. E atâta floare în văzduhul dintre noi!
Sebi, ce frumos ai intrat în atmosfera poemului, în urcusul nostru câtre întreita bucurie. Îţi mulţumesc pentru lectura atentă. Despre florile pentru egretele negre, pot spune doar că albul se dăruie ca lumina, ca mireasma primăverii. Prin El e totul posibil. Mulţumesc pentru generozitate.
Virgil, îmi e foarte dragă opinia ta. În acel miez de poem am fost mai îndrăzneaţă, mai ,,eu". Mă încurajează mult să-mi definitivez stilul. Mulţumesc.
Margas, mi-ar plăcea să fie sincer comentul tău. Îl voi considera asa. Retin un lucru frumos spus: ,,dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult." E greu de scris poezie religioasă. Recunosc. Poticneala îmi e dragă. Asa e urcusul. Si e frumos să nu fii sigur. Îţi mulţumesc pentru opinie. Rog respect pentru antecomentatori ( sunt ,,musafirii" mei :) ).
Paul si Raluca, bucuria e aceeasi :) Mulţumesc!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deerată - "mi-a plăcut", evident. :)
pentru textul : askalon deok, știi că (în general) încerc să fiu onest în opiniile mele. textul îmi place. mi se pare excelentă fraza
„este o zi banală fără jar
stau în parc
cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de lumină
dintre nori”
ba chiar eu aș fi spus
„cum se stă după înhumare
mai vine câte un strat de duminică
dintre nori”
nu îmi plac însă expresiile „ea curge în mine” și „m-am întins murdar în pat”. dacă e nevoie pot să și explic.
ce vreau să spun este că prima parte este foarte faina
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deMariana, mulţumesc de incursiunea şi dezlegări!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Raluca, Sebi, vă mulţumesc!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deErată la comentariul anterior: "sucomba" Scuze. emanuel pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. desunt multe părți care îmi cad bine, și sufletește și stilistic. îmi place, dar cred că mai trebuie periat textul cândva, la rece. atmosfera m-a prins și e frumoasă, Ioane! seară plăcută ție!
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi dePortet în linii fluide, trăsăturile au fir de simțire, cadrul nu se schimbă decât de la o fereastră la o pagină de carte, nici vârsta, nici chipul nu contează, nu au însemnătate decât îndrăgostirile, "pisicile aproape nevertebrate ale nopții" și neplânsul ei. Femeia "se plictisea trăind", în solitudine. Tot ea însă cheamă ploaia, purificând trecătorii, din "lumea irecuperabilă", până când și trupul îi devine "fluviu de zile". Într-un iunie violet-încireșat. Frumos tablou poetic. Și bine realizată compoziția.
pentru textul : femeia și ploaia deiată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.
pentru textul : Poemul suflet deși felicitările mele. asemenea vești să tot primim!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 de"Cea spus la început [...]"!!!
pentru textul : Ganduri deMai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările denico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
pentru textul : risipitorii de litere deeşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
Pagini