Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
Este doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
el "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
ca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
Expoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
drept ai tintit hialin, caci de fiece data cand ne gandim la ideea de timp, firesc parca, o si asociem cu Eminescu, ceea ce, te asigur nu a fost in nici un fel intentia mea. daca tu crezi ca poemul are final teologic, ei bine, nu te inseli. ultimul vers ne face sa il vedem pe Iisus pasind pe apa, negand astfel firescul la modul "aproape apocaliptic" precum ai spus. imi pare rau sa iti spun, dar consider comentariul tau superficial. iti multumesc pentru sfatul din final. aici stiu ca ai dreptate si voi incerca sa ti-l urmez.
imi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
Ca sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
O doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
acum in ajun de craciun, citesc poema aceasta calda si răsar din gânduri (de ce se zice mereu: cad pe ganduri?...). poate mi se pare mie, dar de la un timp vad ca faci niste pasi importanti in plan metafizic...nu mari, dar siguri... ma bucura acest parcurs neasteptat al tau. iar aceasta prima scrisoare catre Diogene este o bijuterie deschisa la interpretari de ordin filosofic, literar, teologic (am pus la urma ceea ce e intâi, ca sa fiu evanghelic :). deunăzi am trimis pe mess unei amici tohu vabohu. l-a citit si a zis (ea nu-i "profesionista"...deci mai limpede la minte; s-o ierti) ca simte in poem o ingratitudine majora fata de frumusetea creatiei divine. nu acestea au fost cuvintele ei...a spus mai simplu, eu doar traduc pt noi...complicatii. dar intuitia ei feminina mi s-a parut sublima in simplitatea si precizia ei. asadar..."despre dumnezeu…numai de bine". noi in schimb ne mai auzim la o polemica, o discutie, un suc/vodka. pt ca "sunt oameni care înțeleg iubind, lucruri pe care noi nu le putem iubi nici măcar atunci când le-am înțeles". nu-ti dau condei. las altora placerea.
rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
george cel asztalos
In versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
Lucian, "Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei" uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul. "Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare" nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag. am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor. poate ma ajuti? Adriana
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
buna hialin,
nu prea cred. dimpotriva, continui sa cred ca e posibil sa fie legat de OS. stiu ca la servici am un fel de Windows oarecum custom-izat de IBM si diacriticele romanesti merg relativ naspa pe XP. cred ca voi recomanda oricui fie sa isi instaleze win7, fie sa incerce sa isi incarce un set de fonturi de sistem mai nou. cred ca, cu cit este mai vechi sistemul are mai multe probleme cu diferitele tipuri de fonturi cane sint diferite de standardul initial western. uite, de exemplu l-am testat acum pe Safari pe IPhone-ul meu (desi nu am nrmarit deocamdata o solutie mob) si se vad perfect diacriticele romanesti. dar am sa mai testez. asa cum probabil stii, compatibilizarea unui site pe diferitele browsere si versiuni de browsere(atit de neglijent scrise dpvd al standardelor) este una dintre cele mai spinoase probleme. si intotdeauna este nevoie de un fel de trade in pina la urma
singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
restul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
Textul e al unui novice, si pe alocuri trazneste de.. novice, cum ar fi prin strofa a patra... la ziditul umbrei, etc. dar nu e nici o problema, ca autorul este foarte capabil sa evolueze.. i-as recomanda multa lectura si sa incerce sa scrie in vers alb. Insa trebuie sa recunosc mai carcotas decat s-ar cade, ca daca n-ati fi voi doi hermeneia si-ar da duhul, ceea ce ne-ar plictisi de moarte. :)) Cred ca la 60% din comentariile lui Andu ma umfla rasul, apoi invariabil vine atentionarea/mustrarea/suspendarea lui Virgil. Literatura plus show. :) Nici regizat n-ati fi atat de haiosi. Sau am eu o afinitate pentru conflicte.. care zau ca nu se cade. ;))
un interviu care nu plictiseste, si pe care l-as fi dorit chiar mai lung... pentru frumusetea temelor, a textelor incluse si, nu in ultimul rand, pentru concluzia lui Y.Z. ("Intuiția e primul cuvânt...") las un semn auriu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant este că în momentul în care compuneam colajul imagine-text, nu mă gândeam (nu conștient) la contextul site-ului, la design-ul său. Eu simțeam această iarnă care - ca o prismă - descompune albul de femeie în mii de nuanțe, iar stranietatea este dată de jocul luminilor întrupate. Mulțumesc pentru deschiderea asupra destinului, Alma.
pentru textul : alb de femeie dedin punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
pentru textul : oolong tea deEste doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
un ”poem” de 70 de cenți.
pentru textul : poem de 70 de cenți denu ajunge la rotund. un text ieftin, fără valențe artistice, fără...
el "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
pentru textul : în vârful picioarelor dedraga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz deca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deExpoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru dedrept ai tintit hialin, caci de fiece data cand ne gandim la ideea de timp, firesc parca, o si asociem cu Eminescu, ceea ce, te asigur nu a fost in nici un fel intentia mea. daca tu crezi ca poemul are final teologic, ei bine, nu te inseli. ultimul vers ne face sa il vedem pe Iisus pasind pe apa, negand astfel firescul la modul "aproape apocaliptic" precum ai spus. imi pare rau sa iti spun, dar consider comentariul tau superficial. iti multumesc pentru sfatul din final. aici stiu ca ai dreptate si voi incerca sa ti-l urmez.
pentru textul : Poem fecund deimi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
pentru textul : Primul martir dePremiul nu am putut sa ti-l dau Vladule, insa aprecierea mea cu plecaciune si penita pot, nu- asa? Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deOk, mi-a amintit de Eminem și un film al lui. Îmi plac și lucrurile simple. O seară buna, n-ai grijă, mai vb!
pentru textul : trăiesc periculos deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deCa sa te dezdumnezeiesti trebuie mai intai sa ajungi la Theosis. "Aceasta unire (Theosis) se infaptuieste atunci cand omul a ajuns la asemanarea cu Dumnezeu si ea este totodata cunoastere si iubire". (Parintele Dumitru Staniloaie) In rest, nimeni in nicio credinta, nu poate fi mantuitorul celuilalt. Pentru ca fiecare moare Singur. Gheena si Paradisul sunt aici pe pamant. Textul are o calitate: expresivitatea. Pentru aceasta, o penita.
pentru textul : rece liniște deO doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
pentru textul : în prețul biletului deÎntre ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
pentru textul : ajun de Paşte deAici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
Mădălina, înţeleg c-ai zis de bine...
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deAtenție la gramatică și editarea textului. Impresia asupra unui text este întotdeauna alterată datorită acestor aspecte...
pentru textul : Creioane colorate deacum in ajun de craciun, citesc poema aceasta calda si răsar din gânduri (de ce se zice mereu: cad pe ganduri?...). poate mi se pare mie, dar de la un timp vad ca faci niste pasi importanti in plan metafizic...nu mari, dar siguri... ma bucura acest parcurs neasteptat al tau. iar aceasta prima scrisoare catre Diogene este o bijuterie deschisa la interpretari de ordin filosofic, literar, teologic (am pus la urma ceea ce e intâi, ca sa fiu evanghelic :). deunăzi am trimis pe mess unei amici tohu vabohu. l-a citit si a zis (ea nu-i "profesionista"...deci mai limpede la minte; s-o ierti) ca simte in poem o ingratitudine majora fata de frumusetea creatiei divine. nu acestea au fost cuvintele ei...a spus mai simplu, eu doar traduc pt noi...complicatii. dar intuitia ei feminina mi s-a parut sublima in simplitatea si precizia ei. asadar..."despre dumnezeu…numai de bine". noi in schimb ne mai auzim la o polemica, o discutie, un suc/vodka. pt ca "sunt oameni care înțeleg iubind, lucruri pe care noi nu le putem iubi nici măcar atunci când le-am înțeles". nu-ti dau condei. las altora placerea.
pentru textul : Scrisori către Diogene (I) derezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă degeorge cel asztalos
In versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deCorina, revezi un pic distanța dintre rânduri. E greu de urmărit așa cum e acum.
pentru textul : Drapeau blanc desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie deLucian, "Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei" uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul. "Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare" nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag. am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor. poate ma ajuti? Adriana
pentru textul : Tricou albastru cu fulgi în dorul lelii deBună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
pentru textul : A second life debuna hialin,
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 denu prea cred. dimpotriva, continui sa cred ca e posibil sa fie legat de OS. stiu ca la servici am un fel de Windows oarecum custom-izat de IBM si diacriticele romanesti merg relativ naspa pe XP. cred ca voi recomanda oricui fie sa isi instaleze win7, fie sa incerce sa isi incarce un set de fonturi de sistem mai nou. cred ca, cu cit este mai vechi sistemul are mai multe probleme cu diferitele tipuri de fonturi cane sint diferite de standardul initial western. uite, de exemplu l-am testat acum pe Safari pe IPhone-ul meu (desi nu am nrmarit deocamdata o solutie mob) si se vad perfect diacriticele romanesti. dar am sa mai testez. asa cum probabil stii, compatibilizarea unui site pe diferitele browsere si versiuni de browsere(atit de neglijent scrise dpvd al standardelor) este una dintre cele mai spinoase probleme. si intotdeauna este nevoie de un fel de trade in pina la urma
singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? derestul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
Textul e al unui novice, si pe alocuri trazneste de.. novice, cum ar fi prin strofa a patra... la ziditul umbrei, etc. dar nu e nici o problema, ca autorul este foarte capabil sa evolueze.. i-as recomanda multa lectura si sa incerce sa scrie in vers alb. Insa trebuie sa recunosc mai carcotas decat s-ar cade, ca daca n-ati fi voi doi hermeneia si-ar da duhul, ceea ce ne-ar plictisi de moarte. :)) Cred ca la 60% din comentariile lui Andu ma umfla rasul, apoi invariabil vine atentionarea/mustrarea/suspendarea lui Virgil. Literatura plus show. :) Nici regizat n-ati fi atat de haiosi. Sau am eu o afinitate pentru conflicte.. care zau ca nu se cade. ;))
pentru textul : Noaptea deun interviu care nu plictiseste, si pe care l-as fi dorit chiar mai lung... pentru frumusetea temelor, a textelor incluse si, nu in ultimul rand, pentru concluzia lui Y.Z. ("Intuiția e primul cuvânt...") las un semn auriu.
pentru textul : Yigru Zeltil sau farmecul insuportabil al avangardei. dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha dePagini