lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
viaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
mi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
intai iti multumesc pentru ca ai citit, e si asta un efort pe care il chiar apreciez.
1. am vrut sa corectez ghiata, scuze, as zice ca I don't care, cinstit nici macar nu-i o scapare, pur si simplu am lasat-o la prima chemare, asa ca m-am razgandit.
2. pentru mine jucariile frig, asa cum tot felul de lucruri pot sa friga. pentru tine e valabil ce-ai spus, eu nu folosesc jargonul ala, deci habar n-am.
3. e o poezie-declaratie, e o traducere simpla, in cuvinte simple; de multe ori poti vedea metafore acolo unde nu-s. de pilda, copilul meu are intradevar o omida de lemn fiindca nu am gasit un cal de lemn. samd.
recunosc insa ca o poezie buna reuseste sa atinga si locurile... mai slabe. ceea ce pare ca asta nu face.
in fine, te rog sa mai treci. sper sa nu te superi ca de data asta nu m-ai convins.
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
cel puţin, un lucru util se transformă în alt lucru util.
distrugerea pădurilor nu ar fi atât de îngrijorătoare dacă ar exista şi întinerirea pădurilor, sădirea de copaci tineri, să existe o continuitate deci, ca şi în viaţa omului.
semnalul de alarmă se trage continuu. nu se ştie cât şi unde este auzit.
oricum, nu cred că putem exista fără copaci şi fără hârtia de scris.
bine, Adriana, dacă îți provoacă părere de rău, schimb. nu prea văd de ce, se întrerupe un pic coborârea, plus că după "din cer" se presupunea virgula, plus că se lungește prea mult corpul de acțiune al bunicii, dar de tine ascult, cu specificarea că mie îmi plăcea cum era. today is my birthday too, and you can safely say "happy birthday".
Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
ei Andule, jubilezi că mi-am zis gunoi... ești infantil știam, că ești epigon stănescian știam, dar că poți fi și prost ca un Moldovan/bolovan nu știam. și știi care e chestia: uite o epigramă pe care ți-o dedicasem cândva... asta pentru a păstra aspectul de literatură al contextului:
cu prostu care nu-i școlit
te lupți puțin și-ai izbândit
dar bătălia-i colosală
cu prostu care are școală
și încă o chestiune... Țuțea spunea că prostia e variabilă și avea dreptate. De câte ori te citesc, ești din ce în ce mai prost. Și te citesc intensiv.
Simpatic, dar eu raman la parerea ca maestrul Firica lately a picat in sofisme, i-am spus-o o singura data si s-a cam suparat pe mine. Nu foarte tare, dar de atunci nu prea mai vorbim :-) Si unde mai pui ca nici macar n-am apucat sa-i spun doua vorbe acolo despre portavionul Boo...
multumesc pentru sinceriate, insa margas eu sunt rockeryyytaaa si nu ma supun din principiu. mai comunicam. mai vedem. era o vorba, am uitat a cui: nu spune nu, spune mai vedem.
cum mi-ar sta cu nachtblut si gata sa traiti, asa, oricum, din orice, din nimicuri?
unde erai cand ai citit, unde erai cand ai lasat comentariul, caminante, caminante:) ai zis bine, ca e simplu si atat de deasupra... Drumuri bune spre locuri pline de adevar!
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
Dacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
daca vrei sa scapi de umbra cliseului (sa revigorezi o sintagma intr-adevar des folosita) ma gandeam ca ai putea inlocui "femeie si barbat" de pilda 3 vom fi două entități: alfa și omega ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ce sa-i faci...pe textul meu nu ma descurc, dar pentru altii, sunt toba de sfaturi...
Calin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.
Ca idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
Foarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
este un text la care am revenit cu plăcere. deși aș mai cere ceva de la el (inclusiv un final mai puternic), este un poem bun. ai o tendință de a surprinde, ceea ce îmi plăcu mult și această calitate/particularitate nu este de neglijat.
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
ce e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
pentru textul : viaţa într-o cabină de taxi deviaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Marina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
pentru textul : Sâmburi deSilvia, Paul, Andu sînteți generoși, mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea deSilviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Frumos scris...
pentru textul : Hristos a înviat! demi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
pentru textul : despre zile ce sunt deResit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
pentru textul : Umbra deDraga margas,
intai iti multumesc pentru ca ai citit, e si asta un efort pe care il chiar apreciez.
1. am vrut sa corectez ghiata, scuze, as zice ca I don't care, cinstit nici macar nu-i o scapare, pur si simplu am lasat-o la prima chemare, asa ca m-am razgandit.
pentru textul : Poezie pentru orbi de2. pentru mine jucariile frig, asa cum tot felul de lucruri pot sa friga. pentru tine e valabil ce-ai spus, eu nu folosesc jargonul ala, deci habar n-am.
3. e o poezie-declaratie, e o traducere simpla, in cuvinte simple; de multe ori poti vedea metafore acolo unde nu-s. de pilda, copilul meu are intradevar o omida de lemn fiindca nu am gasit un cal de lemn. samd.
recunosc insa ca o poezie buna reuseste sa atinga si locurile... mai slabe. ceea ce pare ca asta nu face.
in fine, te rog sa mai treci. sper sa nu te superi ca de data asta nu m-ai convins.
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deexistă alternativa Internet!
cel puţin, un lucru util se transformă în alt lucru util.
distrugerea pădurilor nu ar fi atât de îngrijorătoare dacă ar exista şi întinerirea pădurilor, sădirea de copaci tineri, să existe o continuitate deci, ca şi în viaţa omului.
semnalul de alarmă se trage continuu. nu se ştie cât şi unde este auzit.
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. deoricum, nu cred că putem exista fără copaci şi fără hârtia de scris.
bine, Adriana, dacă îți provoacă părere de rău, schimb. nu prea văd de ce, se întrerupe un pic coborârea, plus că după "din cer" se presupunea virgula, plus că se lungește prea mult corpul de acțiune al bunicii, dar de tine ascult, cu specificarea că mie îmi plăcea cum era. today is my birthday too, and you can safely say "happy birthday".
pentru textul : de Sân' Nicolae deAcest text nu permite Editarea: Error: SQL Failed. [email protected] Sa il retrag sau chiar trebuie sa trimit email la webmaster?
pentru textul : femeia domnului Pa deDomnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
pentru textul : amărui deCe sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
răspunsuri.
ei Andule, jubilezi că mi-am zis gunoi... ești infantil știam, că ești epigon stănescian știam, dar că poți fi și prost ca un Moldovan/bolovan nu știam. și știi care e chestia: uite o epigramă pe care ți-o dedicasem cândva... asta pentru a păstra aspectul de literatură al contextului:
cu prostu care nu-i școlit
te lupți puțin și-ai izbândit
dar bătălia-i colosală
cu prostu care are școală
și încă o chestiune... Țuțea spunea că prostia e variabilă și avea dreptate. De câte ori te citesc, ești din ce în ce mai prost. Și te citesc intensiv.
:))Silvia... ești naughty, dragă, mersic:))
pentru textul : măceșe zdrobite deSimpatic, dar eu raman la parerea ca maestrul Firica lately a picat in sofisme, i-am spus-o o singura data si s-a cam suparat pe mine. Nu foarte tare, dar de atunci nu prea mai vorbim :-) Si unde mai pui ca nici macar n-am apucat sa-i spun doua vorbe acolo despre portavionul Boo...
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) demultumesc pentru sinceriate, insa margas eu sunt rockeryyytaaa si nu ma supun din principiu. mai comunicam. mai vedem. era o vorba, am uitat a cui: nu spune nu, spune mai vedem.
pentru textul : Universul meu decum mi-ar sta cu nachtblut si gata sa traiti, asa, oricum, din orice, din nimicuri?
Textul stă sub semnul diafanului. E plăcut citirii. Fiecare fragment mi-a părut bijuterie literară cu mai multe faţete. Felicitări
pentru textul : Takita deunde erai cand ai citit, unde erai cand ai lasat comentariul, caminante, caminante:) ai zis bine, ca e simplu si atat de deasupra... Drumuri bune spre locuri pline de adevar!
pentru textul : dezlegare deNicholas, „jandarmeria”?! De ce? :)
Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.
Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
pentru textul : Supraportret deDacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pentru textul : Ecce Homo ▒ dedaca vrei sa scapi de umbra cliseului (sa revigorezi o sintagma intr-adevar des folosita) ma gandeam ca ai putea inlocui "femeie si barbat" de pilda 3 vom fi două entități: alfa și omega ce-au împărțit același somn aceeași respirație... ce sa-i faci...pe textul meu nu ma descurc, dar pentru altii, sunt toba de sfaturi...
pentru textul : Kore merge mai departe deCalin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.
pentru textul : aqua marine deCa idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
pentru textul : În tăcere sunt deFoarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
este un text la care am revenit cu plăcere. deși aș mai cere ceva de la el (inclusiv un final mai puternic), este un poem bun. ai o tendință de a surprinde, ceea ce îmi plăcu mult și această calitate/particularitate nu este de neglijat.
pentru textul : execiţiu de insomnie dee drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet deRemarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
pentru textul : zăpada din palmă deMai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
pentru textul : ...istoria scrumului depoemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.
pentru textul : aritmie deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes dece e "wrong" cu cuvintul "duhneste" Bobadile? Oare chiar ai uitat ca "duhnste" vine de la slavonescul "duhu" sau "duha" si "duhnoti" care inseamna spirit, spiritualitate, induhovnicire, slavonisme atit de dragi comuniatii ortodoxe care practic vorbind este filoslava?.. Deci, de ce sa ne lepadam de slavonisme si de intelesurile lor profund... duhovnicesti.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dePagini