AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
Nicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
Cât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
ok, excelent. inclusiv suportul jazz mi s-a părut foarte potrivit. dar, pentru că ai folosit în subtitlu „tutorial” - deci se vrea un fel de teaching approach (și nu doar un fel de prezentare artistică a unui demers tehnic), cred că ar fi fost excelent dacă din loc în loc interveneai și cu un comentariu verbal (sau dacă vroiai puteai să îl pui și ca pe un fel de label/cloud/bubble). pentru că este destul de greu să înțelegi ce acțiune alegi să faci la un moment dat și de ce. în special dacă vrei să fie un tutorial.
don't take it the wrong way, emil. mi-e chiar mi-a plăcut. mai ales prima strofă.
în altă ordine de idei mi-a amintit de o melodie a andei călugăreanu. dar pariez că, dacă ai 24 de ani, nu erai născut pe vremea aceea. ;)
colajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
te prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
Nelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
parerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
Mie mi-a plăcut povestea asta de tristă amintire. Aici îl recunosc pe cel cu cizme şi şubă de oaie pe fostul inginer stagiar Virgil Titarenco, care n-a fost membru de partid şi care s-a luptat şi el cu demonii vremii ca noi toţi ăştia puţin mai în vârstă. Şi alţi demoni vin şi altă luptă trebuie să ducem.
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
Sunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam. Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
nu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
Cred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
Ela, Luv, vă mulțumesc, voi ține cont de cuvintele voastre, acolo unde e lumină va fi și mai multă, acolo unde praful se așterne pe scările de griuri voi îndrepta. Cine știe când se va termina cartea. Poate chiar Poezia este "epilogul" (fie voia ta, Ela) meu în viața aceasta. Poezia care vine mereu de dincolo de conștient. Crăciun fericit, în lumina vegherii Domnului!
“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
nu, nu este malitiozitate. este bun simt. tu ai asa ceva? nu te stradui sa imi raspunzi. este retorica intrebarea. si te rog nu mai folosi comentariile pentru razboaiele tale de carton si nici pentru comunicari cu editorii sau conducerea Hermeneia. pentru aceasta exista mijloacele rezervate si despre care s-a facut vorbire suficient. si nu, nu ai facut tot ce trebuie. si nu este nevoie de saru'mina, asa cum din nou cu malitiozitate intrebi. este vorba de altceva si iti recomand sa citesti sectiunea de Raspunsuri la Intrebari Frecvente. cineva s-a straduit sa raspunda acolo la toate aceste intrebari. dar vorba povestii: "muieti's posmagii?" nu numai ca este malitios si neglijent. esti si lenes pe deasupra.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
pentru textul : Vis de iarnă deViorel, esti bun sa recitesti (cu atentie) versul 3? fara pauze de respiratie...:)
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deNicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
pentru textul : newsflash deCât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
ok, excelent. inclusiv suportul jazz mi s-a părut foarte potrivit. dar, pentru că ai folosit în subtitlu „tutorial” - deci se vrea un fel de teaching approach (și nu doar un fel de prezentare artistică a unui demers tehnic), cred că ar fi fost excelent dacă din loc în loc interveneai și cu un comentariu verbal (sau dacă vroiai puteai să îl pui și ca pe un fel de label/cloud/bubble). pentru că este destul de greu să înțelegi ce acțiune alegi să faci la un moment dat și de ce. în special dacă vrei să fie un tutorial.
pentru textul : restaurare poze vechi dedon't take it the wrong way, emil. mi-e chiar mi-a plăcut. mai ales prima strofă.
pentru textul : Pe sânii tăi deîn altă ordine de idei mi-a amintit de o melodie a andei călugăreanu. dar pariez că, dacă ai 24 de ani, nu erai născut pe vremea aceea. ;)
Da, e simplut ca asta am vrut sa fie. N-aveam pretentii. Dar o fi citit cineva ok my god they killed keny? Toata seria.
pentru textul : lonesome decolajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
pentru textul : Dantela întoarcerii deunde fac uz de personificare, Djamal? cailean, sint de acord cu tine, am avut si am rezerve fata de al doilea, dar a fost o incercare...
pentru textul : încercări de haiku desuperb sonet! ai putea sa pui la subtitlu (sonet)? caracterul bold din titlu identic cu cel din (sonet) afecteaza putin imaginea.
pentru textul : Îmblânzirea licornului dete prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
pentru textul : iubește-ți aproapele deFelicitari Virgil Titarenco! Pentru perseverenta talent si daruire! Pentru site! Pentru ce va fi! Sarbatori fericite tuturor!
pentru textul : The State of Hermeneia deNelu, nu doar m-a bucurat raspunsul tau ci m-a si inveselit, in sens pozitiv te rog sa intelegi... Desigur poemul tau are mai multe "idei" poetice si ma bucur ca pana la urma le-ai descoperit si tu. Eu am spus ca nu cred ca i-ai gasit "inca" forma poetica "potrivita" (recunosc, acest "potrivita" este prea implicit in exprimarea mea, eu am zis "inca"). Iar recomandarile tale au cel putin un ascultator, in persoana subsemnatului Andu P.S. Eu insa nu iti voi recomanda nimic, pentru ca nu am nimic impotriva neologismelor in poezie (daca nu se abuzeaza de ele, desigur), am constatat doar ca tu ai (din nou se pare ca ai interpretat usor eronat comentariului meu insotit de simbolul acela detestabil de smiling face). Mie chiar imi place acest "vor ninge, friabil" Pe viitor voi vorbi cu tine mai clar ca vad ca esti cam suspicios. (glumesc, desigur, asta e deja primul pas in sensul celor spuse mai sus) La buna re-citire
pentru textul : Cântec deparerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
pentru textul : O depărtare deTehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu deMie mi-a plăcut povestea asta de tristă amintire. Aici îl recunosc pe cel cu cizme şi şubă de oaie pe fostul inginer stagiar Virgil Titarenco, care n-a fost membru de partid şi care s-a luptat şi el cu demonii vremii ca noi toţi ăştia puţin mai în vârstă. Şi alţi demoni vin şi altă luptă trebuie să ducem.
pentru textul : Spoiler 2 deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion deSunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam. Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deM-am logat doar ca să spun "foarte tare textul ăsta! Ştiu că-i o afirmaţie nu tocmai literară, dar e atât de adevărată...
Ludic, umor, imprevizibil... fain!
pentru textul : cu ochii deschiși de"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
pentru textul : al șaptelea simț denu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte deDacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick denu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
pentru textul : fahrenheit game deCred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
pentru textul : ... căluții în flăcări deEla, Luv, vă mulțumesc, voi ține cont de cuvintele voastre, acolo unde e lumină va fi și mai multă, acolo unde praful se așterne pe scările de griuri voi îndrepta. Cine știe când se va termina cartea. Poate chiar Poezia este "epilogul" (fie voia ta, Ela) meu în viața aceasta. Poezia care vine mereu de dincolo de conștient. Crăciun fericit, în lumina vegherii Domnului!
pentru textul : a love song for bobby long de“Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... – Mâncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! “ Manea? Oare? Hai să o numim (în)cântare... Despre poem? La prima vedere salut eliminarea acelor și-uri din prima postare.
pentru textul : downloadez poezii deda, de Pesamosca, Dumnezeu să-l odihească !
era târziu, Silviu, şi cred că nu mai vedeam literele!. Toate bune !
pentru textul : fără de arginţi deÎmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș denu, nu este malitiozitate. este bun simt. tu ai asa ceva? nu te stradui sa imi raspunzi. este retorica intrebarea. si te rog nu mai folosi comentariile pentru razboaiele tale de carton si nici pentru comunicari cu editorii sau conducerea Hermeneia. pentru aceasta exista mijloacele rezervate si despre care s-a facut vorbire suficient. si nu, nu ai facut tot ce trebuie. si nu este nevoie de saru'mina, asa cum din nou cu malitiozitate intrebi. este vorba de altceva si iti recomand sa citesti sectiunea de Raspunsuri la Intrebari Frecvente. cineva s-a straduit sa raspunda acolo la toate aceste intrebari. dar vorba povestii: "muieti's posmagii?" nu numai ca este malitios si neglijent. esti si lenes pe deasupra.
pentru textul : cercul - episodul 2 deAsemenea, Vlad!
pentru textul : Sărbători fericite! deAsemenea oricui trece pe aici!
Felicitari Ionut... la multe asemenea realizari... va fi o bucurie sa te avem la Iasi.
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial dePagini