Textul e scris rău. Foarte rău. Fraze prea lungi, sinuoase, redundanţe, detalii inutile, adjective/ adverbe sufocante...
Doar două exemple: "Nu renunţase, uita repede durerea şi nici vânătăile de pe pulpe sau braţe, urme provocate de muchiile mobilierului vechi" - cititorul înţelege şi singur provenienţa urmelor. De ce? Pentru că, un rând mai sus, i s-a spus că fetiţa a suferit "inevitabile căderi", iar cititorul nu trebuie tratat ca un retardat.
"Îşi introducea degetul arătător de la mâna dreaptă, aproape jumătate din el intra acolo, în acea mică “scorbură”, deasupra părţii din dreapta a frunţii bătrânului" - "şi calul ce zicea"? Cam asta ar putea să întrebe cititorul, cititor care tocmai a primit nişte indicaţii rutiere fără să le fi cerut.
ingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
Mi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
Existența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
Paul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
să zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
In zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
asa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
textul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
Virgil, imi pare rau nu stiu ce te-a suparat asa de tare sa-mi vorbesti asa pe americaneste in off-topic. La nervi noi aici in Romania ne moralizam copiii, ne pedepsim nevasta cu poprire de la bijuterii o luna sau ne imbatam pur si simplu, nu-i injuram pe altii. Se pare ca in lumea voastra noua de cand cu recesiunea ati inceput sa o luati razna.
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
Ah, atenția la detalii a Alinei, cu acea dezinvoltură, acea simplitate a frumosului, de care nu îți dai seama decât după ce ești prins iremediabil de poveste. Foarte greu de spus "am remarcat asta" sau cealaltă; am senzația că am pășit într-un spațiu privilegiat, intim, molcom, luminat de undeva de deasupra. Era de așteptat și povestea ei, Alma... Am citit-o și recitit-o, singura mea critică (ce este mai jos nu sunt critici, sunt așa... artificii) este că pare a se fi terminat prea devreme. Atenție la "adapă câinii din stații și se", și poate la versul următor.
mi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
accepted! :p
Andu, a poem is meant to be personal, do you write about things you don't give a damn? and in a way that means nothing to you?
PS How can I put this? I am sorry, Andu, things between us are not working out and I know that what I am about to say will hurt, but...I am in love with someone else...
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am revenit, va multumesc, mai avem o saptamana intreaga pana pe 25 august. De maine (azi) ma pun pe citit, asa cum ii sade bine unuia dintre noi. Andu
pentru textul : Dumnezeu deTextul e scris rău. Foarte rău. Fraze prea lungi, sinuoase, redundanţe, detalii inutile, adjective/ adverbe sufocante...
Doar două exemple: "Nu renunţase, uita repede durerea şi nici vânătăile de pe pulpe sau braţe, urme provocate de muchiile mobilierului vechi" - cititorul înţelege şi singur provenienţa urmelor. De ce? Pentru că, un rând mai sus, i s-a spus că fetiţa a suferit "inevitabile căderi", iar cititorul nu trebuie tratat ca un retardat.
"Îşi introducea degetul arătător de la mâna dreaptă, aproape jumătate din el intra acolo, în acea mică “scorbură”, deasupra părţii din dreapta a frunţii bătrânului" - "şi calul ce zicea"? Cam asta ar putea să întrebe cititorul, cititor care tocmai a primit nişte indicaţii rutiere fără să le fi cerut.
pentru textul : Comoara bunicului deerata de citire
pentru textul : Triunghiuri dePoetii miros a tutun si a alcool. Probabil ca la asta se referea :)).
pentru textul : Clivaj deingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
pentru textul : Delir deMi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deExistența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
Paul... sa stii ca nici eu nu m-am impacat cu inceputul acela insa cu timpul am invatat sa-l inteleg asa cum este... un inceput. Multumiri pentru semnul cu aripa :) Mircea... tocmai finalul este cel important...pentru el au trudit restul versurilor.
pentru textul : invocatio depornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
pentru textul : Loraine deo mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
pentru textul : Al treilea argint deii mai ok decit alte incercari dintre ultimele de pe site, pentru ca nu-si propune prea multe. oricum, asta nu-l face un text reusit
pentru textul : suferinţă desă zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deRevenind, nu îmi plac titlul, deşi am râs copios citindu-l, dar n-are legătură cu textul şi nici ultimele 3 versuri din final.
pentru textul : Mica țigariadă deultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
In zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deasa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
andu, ai dreptate cand vorbesti de constructia textului. poate e si motivul pt care textul nu a fascinat ca celelalte. l am scris in spiritul optzecist, dupa cum remarcase cineva, undeva, candva...cu intentia de a simplifica discursul si de a oferi o poveste accesibila. prima mentiune care o faci se explica deci prin tehnica. a doua, epitetul cu pricina e o autoironie a autorului acestui text. la fel si cu celelalte cealalta, privind abundenta de verbe, ma voi gandi. desi sugereaza insistenta, aproape panica, poate deranja un cititor/creator. multumesc
pentru textul : în groapa cu lei albi denici nu îmi imaginam că versurile acestea vor stîrni una așa interes
pentru textul : februarie deAdriana, conciliere? Nici gand. Ultimul vers s-ar scrie in engleza "UN happy anniversary"
pentru textul : Cuvinte inventate defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deîmi place. e un poem curat, simplu, cu imagini puternice și profunde. tropi frumoși.
pentru textul : inge fjord detextul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
pentru textul : De la prima frunză căzută de„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
nu-i musai sa ti iasa. uneori iese, alteori nu. perseverenta e totul - 10 ani, asa spun psihologii
pentru textul : Într-un târziu deAtat. Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deVirgil, imi pare rau nu stiu ce te-a suparat asa de tare sa-mi vorbesti asa pe americaneste in off-topic. La nervi noi aici in Romania ne moralizam copiii, ne pedepsim nevasta cu poprire de la bijuterii o luna sau ne imbatam pur si simplu, nu-i injuram pe altii. Se pare ca in lumea voastra noua de cand cu recesiunea ati inceput sa o luati razna.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deOff topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului deAh, atenția la detalii a Alinei, cu acea dezinvoltură, acea simplitate a frumosului, de care nu îți dai seama decât după ce ești prins iremediabil de poveste. Foarte greu de spus "am remarcat asta" sau cealaltă; am senzația că am pășit într-un spațiu privilegiat, intim, molcom, luminat de undeva de deasupra. Era de așteptat și povestea ei, Alma... Am citit-o și recitit-o, singura mea critică (ce este mai jos nu sunt critici, sunt așa... artificii) este că pare a se fi terminat prea devreme. Atenție la "adapă câinii din stații și se", și poate la versul următor.
pentru textul : femeia domnului Pa demi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
pentru textul : Poem deaccepted! :p
Andu, a poem is meant to be personal, do you write about things you don't give a damn? and in a way that means nothing to you?
PS How can I put this? I am sorry, Andu, things between us are not working out and I know that what I am about to say will hurt, but...I am in love with someone else...
Adieu
pentru textul : Drapeau blanc deC
Dar de ce nu ai putut da premiul, Andule? Ai avut doua maini stangi si la premiere, se pare!
pentru textul : feng shui în lucernă demultumesc de promptitudine, Adriana! acum ce zici de ultimul vers?
pentru textul : Spartan despre patria mea de" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dePagini