Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
Pâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
și eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
Unless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
Prozodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
am si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
Când spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
Francisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
prin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
"În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel."
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
- Eugen, despre al doilea paragraf. te rog frumos să nu mai jignești moderatorii sau editorii cînd iau decizii care nu-ți convin. iar dacă ți s-a făcut un comentariu învață să spui mulțumesc chiar dacă nu ești de acord cu el. a ataca la modul acesta nu îți scoate în evidență nici bărbăția și nici talentul. în cazul în care există.
Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;”
Dar după ea urmează cam nimic. Și se temină letargic cu somn și lacrimi. Părerea mea (repet, este doar o părere) este că textul putea să fie mult mai reușit dacă chiar vroia să fie poezie. Dar nu vrea decît așa, sa fie un fel de letargie. Și cu ambiția de a fi din... cur. Hai să fim serioși. Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist. Și pe bune că aș fi fost gata să zic că e ok să apară acolo cuvîntul și să fie vizibil. Dar să fi fost și altceva mai cu greutate în text. Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.
Îmi voi permite și o observație vis a vis de argumentul Alinei. Care este valid... atunci cînd este valid. Adică în analiza unui text, în hermeneutică. există atît etimologie(vocabular) cît și contextualitate(context). Dacă textul ar fi fost „Stăm în biserică, în fund”, aș fi fost de acord că ar fi sunat ambiguu. Dar cînd spui „Stăm în fund, pe treptele unei biserici”, nu mai există ambiguitate. „Justificarea” Alinei mi se pare doar un moft cu pretenții lingvistice. A spune că „Stăm în fund, pe treptele unei biserici” te-a dus cu gîndul la fundul bisericii... e o glumiță. Asta ca să nu fim nevoiți să chemăm un lingvist ca să ne lumineze cum stau lucrurile și cu... fundul bisericii. Are biserica fund? Sau e mai corect a spune spatele bisericii. Sau „în partea din spate”? Sau toate sînt corecte și nu facem decît să căutăm nod în papură.
Miruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
El-e-na: o poveste este fiecare viață; în spțiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici și acum, poate, așa cum spui tu, un "impuls"...; și nu te înclina, stai dreaptă :). cu drag, Vasile Munteanu
am sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
cu cele bune.
Virgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
experienta traducatorului...
pentru textul : Blanches & froides desuna bine in franceza poemele tale, Djamal.
felicitari atat tie, cat si doamnei Pottier pentru grupaj!
Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
pentru textul : la nave del olvido deM-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
pentru textul : Viața pe linie neagră deNu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
thais, stiu ce ai zis mai sus, ai spus-o doar, insa am accentuat spusele tale. Si apoi, n-am negat niciodata ca as fi din cand in cand un infantil :)) Hanny, ai intuit exact mesajul poemei. Intr-adevar doctorul e vazut ca un salvator de vieti si de aceea uneori sunt asaltati de diversi pacienti mai mult sau mai putin bolnavi, ipohondri sau nu. Da, fluturii sunt reali, pe cand ingerii... Dar si fluturii pot parea ingeri, daca ii vezi din alta dimensiune a vietii. Multumesc pentru comentarii
pentru textul : alergie la îngeri deemi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePrima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
pentru textul : Tablou înserat de vară deautobus e și autobuz în același dex. atât de împrumutat cuvântul (ca și altele) de unde s-a și împământenit. corect.
pentru textul : Sonet 151 deŞi mie mi-a plăcut poemul.
pentru textul : Îndobivărare decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară dePâna sa ne preocupam daca se scrie "nici un" sau "niciun" (desigur, important) cred ca trebuie sa aruncam o privire mai ales spre agramatisme deja celebre care devin, încet-încet, "reguli" în limba româna : "care-pe care", "nu se merita...", "am decât...", "te fac...", "romîn"...etc. Si ar mai fi multe exemple.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deși eu îți zic bine ai venit și te încurajez să scrii pe viitor tot mai bine, nu mai folosi atât de multe metafore, sunt sigură că ai citit destule mai reușite decât cele de aici.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii deUnless ești vreun nume deja în poezie și mă pui la încercare (habar n-am) scrie mai simplu la început, altfel textele tale îmi vor părea la fel de entuziasmante ca o poluție nocturnă.
Margas
Prozodie buna si pe alocuri idei profunde, conturate intr-un mod captivant. Insa imbinarea dintre idei nu poate starni decat zambete poate. Cum poti pune in acelasi text "carutasii mortii..." si "cainii care se miros in partile obsure" ? Mai mult cum poti pune in aceeasi strofa "pisicii-mperecheau miorlaituri" si "vibrau plangand". Mi se pare foarte obscur. As recomanda sa se faca doua texte...fiecare sa insiste pe o directie. Asa pot rade linistit la unul si sa raman pe ganduri de la celalalt. Mai trec, mai citesc... Ialin
pentru textul : Tablou înserat de vară deam si eu o rugaminte off topic pentru toti cei care scriu comentarii folosind si cuvinte in alte limbi decit cea romaneasca. Va rog sa binevoiti fie sa folositi corect limba si gramatica respectiva fie sa nu folositi astfel de cuvinte pentru ca nu este un semn de cultura nici pentru dumneavostra si nici pentru Hermeneia. Va multumesc
pentru textul : Mâțâli deCând spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
pentru textul : verificări deBună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
pentru textul : A second life deFrancisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
pentru textul : o mie deVirgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt depentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
pentru textul : femei deprin urmare, ai observat bine, Viorel, că îmi schimb stilul, dar o fac preferențial și în niciun caz prescriptiv. știu și cunoști la fel de bine expresii biblice cu "Dumnezeu s-a mâniat" ori "se mâniase", deci am simțit impulsul, corect de altfel, de a-L descrie în raport cu mine. cât despre sisif, l-am făcut amnezic și fericit. iar pentru aprecierea ta îți mulțumesc frumos! acestea fiind zise... acta est fabula.
pentru textul : springfield & treehouses de"În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel."
- nu este vorba de norme morale in societate aici. (apropo, aceasta este manipulare - a pune cuvinte în gura altuia este manipulare). deci, aici este vorba de niște cerințe pe care le impune Hermeneia prin regulament și la care și eugen și alina și mariana și eu am subscris. diferența este ca (nu alina, și nu eugen) (ci) mariana decide asupra respectării acestui lucru. dacă nu vă place, sorry, dar asta este. dacă mă întrebați pe mine vă pot spune că mariana... a greșit... fiindcă și-a pierdut timpul să vă ofere explicații. pe viitor o rog să nu le mai dea. nu se merită. arunci prăjituri la cine nu apreciază. nu vă faceți iluzii, regula nu se schimbă. și nu încercați să dați cu capul în zid că... nu se sparge. zidul.
- Eugen, despre al doilea paragraf. te rog frumos să nu mai jignești moderatorii sau editorii cînd iau decizii care nu-ți convin. iar dacă ți s-a făcut un comentariu învață să spui mulțumesc chiar dacă nu ești de acord cu el. a ataca la modul acesta nu îți scoate în evidență nici bărbăția și nici talentul. în cazul în care există.
Despre text. Nu e neparat prost. Dar e simpluț și cam logoreic. Prea multe cuvinte într-o înșiruire banală care nu reușeșete să spună mai nimic. Mai ales în prima parte.
De fapt mie mi-a plăcut expresia
„Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;”
Dar după ea urmează cam nimic. Și se temină letargic cu somn și lacrimi. Părerea mea (repet, este doar o părere) este că textul putea să fie mult mai reușit dacă chiar vroia să fie poezie. Dar nu vrea decît așa, sa fie un fel de letargie. Și cu ambiția de a fi din... cur. Hai să fim serioși. Dacă toată miza acstui text a ajuns să se sprijine doar pe elementul de rezistență al cuvîntului „cur”, atunci e chiar trist. Și pe bune că aș fi fost gata să zic că e ok să apară acolo cuvîntul și să fie vizibil. Dar să fi fost și altceva mai cu greutate în text. Altfel e doar un text care începe... din cur. Și... cam tot acolo rămîne.
Îmi voi permite și o observație vis a vis de argumentul Alinei. Care este valid... atunci cînd este valid. Adică în analiza unui text, în hermeneutică. există atît etimologie(vocabular) cît și contextualitate(context). Dacă textul ar fi fost „Stăm în biserică, în fund”, aș fi fost de acord că ar fi sunat ambiguu. Dar cînd spui „Stăm în fund, pe treptele unei biserici”, nu mai există ambiguitate. „Justificarea” Alinei mi se pare doar un moft cu pretenții lingvistice. A spune că „Stăm în fund, pe treptele unei biserici” te-a dus cu gîndul la fundul bisericii... e o glumiță. Asta ca să nu fim nevoiți să chemăm un lingvist ca să ne lumineze cum stau lucrurile și cu... fundul bisericii. Are biserica fund? Sau e mai corect a spune spatele bisericii. Sau „în partea din spate”? Sau toate sînt corecte și nu facem decît să căutăm nod în papură.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deMiruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deA fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
pentru textul : Alt fel de iubire deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră deEl-e-na: o poveste este fiecare viață; în spțiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici și acum, poate, așa cum spui tu, un "impuls"...; și nu te înclina, stai dreaptă :). cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : să-rut în-ger deam sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
pentru textul : înnoirea mesei decu cele bune.
te roagă Vlad să corectezi textul.
pentru textul : ca un soldat deVirgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
pentru textul : nota autorului deCristina, Matei, Liviu-Ioan,
Mulţumesc pentru aprecieri.
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor dedar ca sa nu par superficial aici vorbesc despre ipostazele poeziei pentru mine!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? dePagini