Si mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
Ioana,
iată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
virgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
Întotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
După primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
pff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
Până atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
singurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
însă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
ne rotim în jurul destramarii făcând
tot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
Domnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
Dacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesante ideile tale vladimir. Da, textul trebuie revizuit. Dar ce ai scris tu îți aparține. Și e bine așa.
pentru textul : evanghelii inoportune II deSi mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
pentru textul : spovedanie deda dom le, inteligență superioară, inteligentă supe-rioară, text de text, n-am cum cuvinte a-l ocoli, ave celui din rai și mai ales înapoi
pentru textul : my woman, drammen-house deD-nă Suse, nu ştiam că a discuta critic sau pseudocritic un text, pe un site literar, înseamnă a da cu citez ouă-n uşa poeziei.
"Cred ca poezia trebuie simtita..." - asta-i problema pe la noi - prea mult simţim (şi atât) poezia asta.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deIoana,
pentru textul : așadar este mâine deiată prima ta poezie pe hermeneia. îmi place cum ţi-ai făcut intrarea. doar faţa pământului şuiera a plecare/.../fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica aşa/.../ în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei/
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul. sensibil poem.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
pentru textul : tskhinvali devirgil, de obicei ma opresc mai mult asupra textelor tale tocmai fiindca "frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor" cum afirmi tu. ma bucur enorm ca mai gasesc poeti care gandesc astfel.poeziile tale ascund multe sensuri si cu cat reusesc sa descopar mai mult, cu atat sunt mai implinita din punct de vedere spiritual. in ce priveste interpretarea, dorin stefanescu in "creatie si interpretare" afirma ca "fiecare intelege conform propriulu sau mod de a fi creator"(asta nu inseamna ca fac vreo trimitere la comentatorul de dinaintea mea). poezia de fata nu este un elogiu adus lui Dumnezeu, un omagiu sau o poezie dedicata lui tocmai fiindca nu scrie "tine", "iti" cu litera mare cum se obisnuieste, sensul sta in alta parte si datoria noastra (a mea) este de a-l cauta. esenta unei poezii consta in intrebarea pe care o pune autorul si raspunsul pe care trebuie sa-l descopere cititorul. intrebarea va fi datatoare de viata, ne va intineri in momentul in care o vom gasi pe ea si raspunsul acesteia. este una din teoriile lui gadamer(un maestru al interpretarii) exprimata in mitul lui Perceval. m-am oprit la aceasta teorie tocmai pentru ca poezia lui virgil te determina, te obliga sa-ti adresezi intrebari. autorul pune accent in partea a doua a poeziei pe dialogul fundamental si relatia dintre EU si TU intalnita si la Kierkegaard, Goethe etc., aici insa vazuta altfel. In aceasta relatie se descopera eu-l si de prima depinde salvarea acestuia din urma. poezia aceasta simpla la o prima lectura si mult mai complexa daca e sa trecem la un nivel de interpretare mai inalt, vorbeste despre anumite teme filosofice, respectiv conditia umana, relatia dintre om si religie etc. cu riscul de a fi acuzata ca fortez lucrurile si vad ceea ce este nu este de vazut, remarc si o exprimare a dramei disperarii kierkagaardiene. omul se zbate intre a fi sau a nu fi el ("iubindu-te cum nu mă mai pot iubi pe mine"), intre a fi sau a nu fi in general(este o vină să fii om). incearca sa se apropie de sine si de Dumnezeu, dar in acelasi timp fuge ("horcăi cu brațele întinse te resping", "îmi întind mîinile te întinez cu mine"). relatia TU-EU nu se manifesta numai printr-un dialog, ci si printr-o trecere de la o forma la alta, o anumita indentificare chiar la un moment dat. se face remarcata si constiinta omului aflat in acea drama a disperarii:"sînt prea om/ca un cîine murdar de mine sînt". prea om si atat de murdar incat pana si pasarea care ii smulge dintii moare. sensul primei parti este evident si are legatura cu partea a doua. adica exprima ceea ce spun cuvintele prin insusi esenta lor.
pentru textul : nu e o vină deabia acum am descoperit textul ăsta. nu-i rău deloc, domnule Hulubei, pentru o "încercare". :)
pentru textul : Loco deculori stinse, sugerand alunecarea in noapte, disolutia lumnii. sau a sentimentelor? potrivita imaginea cu mesajul melodiei folosita drept pretext.
pentru textul : if you go away deo reintoarcere spre frumusetea lucrurilor simple. stii tu, lucrurile alea mici care cladesc viata
pentru textul : Singura boală este prezentul decâmpul de lavandă este poate cea mai expresivă pagină pentru dragoste :).
la mulţi ani, Cătălina!
pentru textul : de vorbă cu tine III deNu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
pentru textul : v-a murit pittiș deprea multe cuvinte
pentru textul : ceai cald pentru trup de...și pun punct, indiferent de ce urmează! prea l-am discutat, actul creației! atent, paul
pentru textul : blogbadil de...Paris n'est Parios qu'arrachant ses pavees...
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deMasha, mulțam de sugestii, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : Boală deÎntotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină de"îmi pâlpâie în tâmplă ultimul condor. ascult.../...lumea este o grămadă de vreascuri", pentru asta am făcut popas.
pentru textul : domino deDupă primele două versuri mă așteptam la altă atmosferă poetică. Nu prea am înțeles simbolistica ursului panda în contextul poemului. În final, sunt ceva expresii ratatinate. Inedit: "zilele, flori aromate".
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus depff, Cristina, hai, îmi strâng jucăriile. Mulţumesc. Dificil şi cinci, aşa-i. Dar mă voi răzbuna mai abitir, într-un alt episod, pe Adrian! Am zis!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dePână atunci, felicitări pentru aşa minunăţie de exerciţiu editorului. Aştept şi eu ca premiu, ca umil participant, praful de pe toba Cristinei.
..but it is not serious..my friend is leaving the office and I will miss her..it's a side-way move but I am selfish..and so is she..:p
Thank you Virgil and don't be sorry..:p
pentru textul : As she goes desingurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel deOk, Virgil. Am înţeles greşit; ori am dedus greşit.
(numai primăvară nu e Iaşi - ploaie, girndină, soare, vânt, ploaie, vânt... Aşa o ţine de 3 zile)
pentru textul : de n luate câte două deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie deuite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deînsă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
ne rotim în jurul destramarii făcând
pentru textul : Extazul final detot felul de gesturi
de apărare sau de convieţuire
pământul se roteşte în jurul său
ţesând nopţi în care
ne odihnim trupurile
oricum sufletele sunt
într-o continuă stare de veghe
în aşteptarea extazului produs
de luna
făcut din dragoste
sau adeseori de intamplare
între pământ şi lumina
primul strigăt
cuvintele nişte ierburi
cu care ne parfumam sufletul încercând
să prelungim acest act până la infinit...
Domnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
pentru textul : Bunicul și Europa deDacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
pentru textul : Viraj mult prea strâns dete asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure dePagini