Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
un text bun, ca de obicei:)mi-a placut mult ¨orasul vazut prin luneta¨, strofa a treia. creezi niste imagini facere-des-facere-facere(ultima strofa). te citesc cu drag, medeea
De ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
emi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
Și acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
Însă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
Lolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
Imi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
Itinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
Trec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
E un fragment de trecere/aducere aminte - poate chiar o bucata de roman, la inceput. Mai am timp sa-l scriu, tot aman. Multumesc pentru comentariu, Marina, scuze de intarzierea raspunsului.
multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deun text bun, ca de obicei:)mi-a placut mult ¨orasul vazut prin luneta¨, strofa a treia. creezi niste imagini facere-des-facere-facere(ultima strofa). te citesc cu drag, medeea
pentru textul : Heat deBun venit şi de la mine. E ceva nou în scrisul tău, continuă aşa, nu te molipsi de la noi =)).
pentru textul : Cavalerul Trac deDe ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deun text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
pentru textul : big bang deemi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
pentru textul : patul în formă de gondolă deȘi acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni deUn poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deÎnsă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
Gelu Diaconu, esti binevenit pe Hermeneia! si poate ca iti place Ted Berrigan. si mie &.
pentru textul : Recunosc & deLolita Ochi insistenți, nevinovați și melancolici Buze fierbinți, de zâmbet creionate sau de plâns Provocatoare-n inocența ta femeie Ce jar ascunzi, adânc sub sânii-abia îmbobociți? Te-aș fi văzut în scrânciob pe-un teren de joacă Sau zăbovind pe-o margine de pat mizer Dar trupu-ți nu emană decât o dorință: Să fi cu el. Să-ți fie om, copil, bărbat. În ochi ți-apare umbra lacrimilor arse Paralizat și neștiind cum să alint Privesc, pe cerul meu ești steaua călătoare Când te apropii, eu cenușă mă preling Da, am învins c-am învățat să te cunosc Scrumit iubirii tale eu m-am dat plecat Învie-mă și-aruncă-mă de vrei sau poți Dar gâtul cu-un sărut l-aș vrea mușcat. „nu poți cunoaște bine pe cineva decât după ce lași ura deoparte”
pentru textul : pe sub flori mă legănai deImi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
pentru textul : pictograme (1) deItinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
pentru textul : Pietrele Doamnei dee ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pentru textul : noi dimineți de septembrie deMultumesc de trecere, comentarii si "distinctii" ! Ialin
pentru textul : Epilog... dedar din cite stiu eu hara kiri nu presupune taierea capului
pentru textul : Onoare depasaje valoric interesante din text: "Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar : Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există ! Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine. Aerul în care muream fără tine." "Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă. Câtă singurătate poți afla din vârful mansardei poetice." atenție typo: "proprii noștrii copii" "Imi explici tricul"
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes delasand gluma la o parte cred ca ar tb sa citesti mai mult sa scrii mai mult si apoi sa postezi selectiv.... cu sinceritate, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers de... un poem reușit prin cursivitate, idee, stil și tropi. parcă îți amintește de Cel care are grija și de păsările câmpului. pentru structura lipsită, părerea mea la o primă citire, de fisuri, pentru lirismul mascat ca un machiaj pe chipul unui clown cât și pentru Idee. remarc versurile: ca într-un fel de veșnicie răsturnată vopsitorul își așeza pensula pe marginea zidului preotul își punea crucea într-un colț copii își părăseau jucăriile de lemn dentistul își oprea cleștele pînă și bețivul își așeza sticla pe bordură cu grijă și începeau să cînte precum păsările un fel de fluierat sacadat ca o prevestire pînă în ziua cînd într-o groapă a căzut prima pasăre probabil sătulă să-și caute lumile calde
pentru textul : învierea păsărilor dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat deErata: in loc de episeteme se va citi episteme.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi dete rog pune un titlu ca sa nu fiu nevoit sa trimit textul in santier
pentru textul : Oarecum definitiv deTrec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
pentru textul : ceva strălucitor deo popunere ironică făcută la adresa realității și copiind, aproape până în amănunt, realitatea.
pentru textul : să schimbăm numerele la case deE un fragment de trecere/aducere aminte - poate chiar o bucata de roman, la inceput. Mai am timp sa-l scriu, tot aman. Multumesc pentru comentariu, Marina, scuze de intarzierea raspunsului.
pentru textul : Rația de libertate (III) - "Am să mă întorc bărbat" demultumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
pentru textul : repetiție cu vioară demie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie
pentru textul : la nave del olvido de/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
pentru textul : Desfătare amănunțită deiasa la fel si cea care urmeaza. Multumesc
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu depoate că era mai de efect să fi folosit "furuncul"
pentru textul : totul se petrece în mintea ta dePagini