Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
elegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
sint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
Lansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
Marina, I guess this poem got to you in some way... But it's just a little more than a thought, a glance in the future overlaping the past. Moved pictures, if you want... I am happy that you felt what it was behind it, but really, I don't know if it is something spectacular here for anybody else but myself. Virgil, ai dreptate. E o ruptură acolo, pe care nu am simți nevoia să o marchez. S-ar putea totuși să îmi fi dat o idee bună, mă mai gândesc. Dar e aceeași poezie, believe me. Mulțumesc de ochiul atent.
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
Felicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
În primul rând, nu tu eşti trimisă la şantier, ci textele tale. Apoi, explicaţii se oferă, dacă se oferă, atunci când există ceva de explicat. În cazul acesta, nu.
Ei da, asta chiar merita o vizuala... (Era parca un videoclip de la "the feeling" cu o coasere din asta - sau de la snow patrol, of, m-am ramolit :-) Placut mult poemul acesta. Eu zic sa-i pui imaginea care trebuie si sa-l scoti de la cutiuta cu nisip Parerea mea, Andu
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
Da, Virgil, te-am examinat ca poet pe viu, ti-am examinat gestica, timbrul vocii. Si nu m-a surprins deloc expresia cand, vorbind despre poezia ta, despre motivul poeziei tale, ai marturisit: to have fun. (declaratie la Val David pe scena). Ceea ce spun nu este o aberatie, este un lucru recunoscut de tine si constatat de un public. Nu cred ca Marin Sorescu cand scria scara la cer se gandea daca experienta ultimelor sale clipe e dezgustatoare, idem Eminescu cand poetiza despre dorintele sale, dragostea sa, moartea prietenilor, cand Blaga isi facea autoportretul, cand Corbu vorbea de singuratatea sa, chiar si Cartarescu povestindu-si viata de prin Bucuresti-Obor. Toti marii poeti, absolut toti, au scris si despre viata lor, apreciind-o asa cum este, slavind-o, sublimand-o, fara sa aiba o stare de sictir, de lehamite (poate cu exceptia mizerabilului Charles.B). So, ti-am adus un pic aminte ceea ce ai spus tu despre tine si poezia ta, despre cum o simti, cum o traiesti. Nu te condamn, nu-mi este greata sa te citesc, dar ceva lipseste: tragismul, intensitatea, furia, explozia, melancolicul. Multumesc ca m-ai lasat sa fabulez, asa, un pic, in apararea mea, de om infatuat, plin de grandomanie si atitudini grobiene.
Simpatici pinguinii, mai ales ultimul, cel mai inteligent si inconfundabil de fermecator. Nu stiu de ce Francisc, dar micul tau poem in proza imi aduce aminte de intelepciunea araba. Anume: un batrin arab care locuia pe linga New York ii scrie fiului, care muncea de mai mult timp la Paris sa revina acasa pentru ca e batrin si nu mai are cine sapa gradina. Dupa ce ii trimite salamalicurile de rigoare fiul il roaga de iertare ca nu se poate intoarce asa curind dar il roaga sa aiva grija de CHESTIA pe care a ingropat-o in spatele gradinii. Pe la miezul noptii CIA-ul, FBI-ul viziteaza si ei gradina omului, astfel incit catre dimineata aceasta era sapata si arata....Cind se trezeste batrinul gaseste pe linga minunea de mai sus si un fax de la fiu: Dragul meu tata, cam asta este tot ce am putut face de la distanta pentru tine.
Daca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
trei... spre zece... intotdeauna m-a fascinat aceasta formulare in care perfectiunea tinde spre perfectiune, oricat de paradoxal ar suna si oricat ne-am chinui sa nu intelegem grade ale perfectului. Cred ca poezia si-a atins scopul... autoarea a creat o imagine puternica si s-a oprit fara a risca o cadere in explicativ sau mai rau, in penibil. As fi zis "emisfera mea dreaptă".
Pot să spun că-l citesc pe Raul Coldea deja de destul de mult timp, iar scriitura lui e tot mai interesantă. N-am mai spus de mult asta: ”compune”. Asamblează. Are o lume în spatele a ceea ce scrie și asta se observă imediat.
Locul comun din finalul de aici, ar trebui evitat.
ia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hanny: mereu facem comparații, oameni suntem. Mă bucur că ți-a plăcut fiecare strofă, în felul ei. Ai dreptate, și prietenii sunt nevrozele noastre. Dar și noi ale lor :)). Mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
pentru textul : engrame deun poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
pentru textul : sephirot I deelegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
pentru textul : pridvorbe defrumos poem ! si totusi ingerul acela a fost intr-adevar "alb"?? :)
pentru textul : Viraj mult prea strâns desint convinsa ca faci ce faci din suflet, dar daca vrei sa faci arta, cizelezi, nu vii cu galeata de rime. nu este o descatusare in sensul usurarii, ci mult mai mult.
pentru textul : Ceasul meu dehahaha data viitoare mă plătești tu să te comentez, să zici mersi că deocamdată e free.
pentru textul : expoziția de corali dePartea feminină a lui Bobadîl, partea feminină a lui Anghel Pop ...curând partea masculină a lui AAA . Atunci cu siguranţă o să mă placi şi mai mult!
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deLansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
pentru textul : Copii cuminți deSi mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deam trecut acum doar sa-ti multumesc.
si sa fac repede niste modificari.
revin cu un raspuns pe masura comentariului tau ceva mai tarziu.
pentru textul : liliput deMarina, I guess this poem got to you in some way... But it's just a little more than a thought, a glance in the future overlaping the past. Moved pictures, if you want... I am happy that you felt what it was behind it, but really, I don't know if it is something spectacular here for anybody else but myself. Virgil, ai dreptate. E o ruptură acolo, pe care nu am simți nevoia să o marchez. S-ar putea totuși să îmi fi dat o idee bună, mă mai gândesc. Dar e aceeași poezie, believe me. Mulțumesc de ochiul atent.
pentru textul : Grandma deFinalul era bun (şi dpdv stilistic, si ideatic). Începutul trebuia modificat, adică asta:
"la nicio clipă după ce voi sfârși
pentru textul : Rămas bun deașa ca între oameni
cu ochii închiși
fără nicio altă bătaie de inimă
pentru cele lumești"
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deFelicitări autorului pentru acest dar. Virgil Titarenco scrie poezie care merită citită și “Mirabile dictu” ,Editura Grinta, Cluj, 2007, cred că-l reprezintă. Îndrăznesc să sugerez că ar fi foarte binevenită o formă PDF a cărții pentru a o putea lectura și cei care nu avem posibilitatea de a veni la lansarea cărții. Îi doresc autorului să fie inspirat să scrie cât mai multe cărți.
pentru textul : Mirabile Dictu deÎn primul rând, nu tu eşti trimisă la şantier, ci textele tale. Apoi, explicaţii se oferă, dacă se oferă, atunci când există ceva de explicat. În cazul acesta, nu.
pentru textul : Gând lucid deEi da, asta chiar merita o vizuala... (Era parca un videoclip de la "the feeling" cu o coasere din asta - sau de la snow patrol, of, m-am ramolit :-) Placut mult poemul acesta. Eu zic sa-i pui imaginea care trebuie si sa-l scoti de la cutiuta cu nisip Parerea mea, Andu
pentru textul : sînt un nasture deEu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
pentru textul : scurt metraj deîi ok da-mi pare submediu pentru tine, gîndindu-mă la textele cu care ne-ai învățat
pentru textul : blue lady cocktail deDa, Virgil, te-am examinat ca poet pe viu, ti-am examinat gestica, timbrul vocii. Si nu m-a surprins deloc expresia cand, vorbind despre poezia ta, despre motivul poeziei tale, ai marturisit: to have fun. (declaratie la Val David pe scena). Ceea ce spun nu este o aberatie, este un lucru recunoscut de tine si constatat de un public. Nu cred ca Marin Sorescu cand scria scara la cer se gandea daca experienta ultimelor sale clipe e dezgustatoare, idem Eminescu cand poetiza despre dorintele sale, dragostea sa, moartea prietenilor, cand Blaga isi facea autoportretul, cand Corbu vorbea de singuratatea sa, chiar si Cartarescu povestindu-si viata de prin Bucuresti-Obor. Toti marii poeti, absolut toti, au scris si despre viata lor, apreciind-o asa cum este, slavind-o, sublimand-o, fara sa aiba o stare de sictir, de lehamite (poate cu exceptia mizerabilului Charles.B). So, ti-am adus un pic aminte ceea ce ai spus tu despre tine si poezia ta, despre cum o simti, cum o traiesti. Nu te condamn, nu-mi este greata sa te citesc, dar ceva lipseste: tragismul, intensitatea, furia, explozia, melancolicul. Multumesc ca m-ai lasat sa fabulez, asa, un pic, in apararea mea, de om infatuat, plin de grandomanie si atitudini grobiene.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deSimpatici pinguinii, mai ales ultimul, cel mai inteligent si inconfundabil de fermecator. Nu stiu de ce Francisc, dar micul tau poem in proza imi aduce aminte de intelepciunea araba. Anume: un batrin arab care locuia pe linga New York ii scrie fiului, care muncea de mai mult timp la Paris sa revina acasa pentru ca e batrin si nu mai are cine sapa gradina. Dupa ce ii trimite salamalicurile de rigoare fiul il roaga de iertare ca nu se poate intoarce asa curind dar il roaga sa aiva grija de CHESTIA pe care a ingropat-o in spatele gradinii. Pe la miezul noptii CIA-ul, FBI-ul viziteaza si ei gradina omului, astfel incit catre dimineata aceasta era sapata si arata....Cind se trezeste batrinul gaseste pe linga minunea de mai sus si un fax de la fiu: Dragul meu tata, cam asta este tot ce am putut face de la distanta pentru tine.
pentru textul : candelabrele deDaca Vlad a creat imaginea inspirandu-se din acel poem, eu imi retrag afirmatia. Imi cer scuze si pentru greseala plesnitului. Mi s-a parut doar ca imaginea nu este in ton cu cersitul. Cei doi sportivi sugereaza cu totul altceva, o motivatie, un elan.
pentru textul : confluențe detrei... spre zece... intotdeauna m-a fascinat aceasta formulare in care perfectiunea tinde spre perfectiune, oricat de paradoxal ar suna si oricat ne-am chinui sa nu intelegem grade ale perfectului. Cred ca poezia si-a atins scopul... autoarea a creat o imagine puternica si s-a oprit fara a risca o cadere in explicativ sau mai rau, in penibil. As fi zis "emisfera mea dreaptă".
pentru textul : treisprezece dePot să spun că-l citesc pe Raul Coldea deja de destul de mult timp, iar scriitura lui e tot mai interesantă. N-am mai spus de mult asta: ”compune”. Asamblează. Are o lume în spatele a ceea ce scrie și asta se observă imediat.
Locul comun din finalul de aici, ar trebui evitat.
pentru textul : sinteze la perfect compus deia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deAș vrea totuși să știu la ce te-ai referit.Poate voi ține cont de sugestiile tale...
pentru textul : Descoperirea decristina
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva denu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
pentru textul : Revers deOff, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
Pagini