1.O simulare în Word de replace a cuvîntului “m-am”, a semnalat o repetare a acestuia de nouă ori; adăugăm și: “mi-am” care apare în două locuri (“mi-am zis”); apoi- “mi-a”, “ne-a”, “au”. Iertat să-mi fie dar am văzut poezii amendate drastic chiar și pentru mai puțin. Pare o poveste spusă cu nostalgie la o terasă între prieteni-m-am dus, m-am plimbat, m-am întors, mi-am zis… 2. “iar oamenii au tendința să clipească neregulat atunci cînd simt orgasmul minciunii răscolindu-le măruntaiele” – oare? Fiind de moment, așa cum spune și autorul, eu cred că textul trebuie revăzut – sînt convins că va găsi și alte elemente de îndreptat.
Lea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
Mi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
...iar moartea începe să moară în durerea zilelor ce dor... Un cîntec de inimă albastră a cărui delicatețe nu exclude fermitatea, dimpotrivă dă versurilor o rezonanță aparte și de aici provine forța acestui poem.Frumusețe sălbatică în concurență cu realitatea mundană, prinsă în acest tipar clasic dă o senzație de atemporalitate, ca o poveste...un cîntec fără început și fără sfîrșit. Este ca și cum te-ai plimba visător pe malul oceanului universal, ai lovi apa în joacă întrebînd, întrebînd, iar apa ți-ar răspunde metamorfozată-n viață. El vine cu norii! El vine cu norii!... s-a spus. Un poem adevărat cum de mult, foarte mult timp nu am mai citit. Balsam sufletului meu în această dimineață cu marfare și cu toți cireșii în floare, ca o explozie solară.
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
Mulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
Virgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
time off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
sunt cel dintâi anotimp al rugăciunii
din mine pisicile se năpustesc în păsări
prin ochiul închis
aducerea împreună a palmelor
e doar un ierbar în care dorința se usucă până la sânge
urmează punctul
văzut de aproape o sală cu scaune goale
printre care judecătorii alunecă plictisiți
și tu
formă în care lumina
toarnă continuu imaginile
unui alt anotimp
rescris, posibil simplificat... multam de cele scrise! incropit e tot textul:)
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
Structura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
Cat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
Sapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
Prima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
A doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place poemul .poate mai meditezi asupra titlului,pare banc fa/l macar sa fie banc de pesti
pentru textul : mess de1.O simulare în Word de replace a cuvîntului “m-am”, a semnalat o repetare a acestuia de nouă ori; adăugăm și: “mi-am” care apare în două locuri (“mi-am zis”); apoi- “mi-a”, “ne-a”, “au”. Iertat să-mi fie dar am văzut poezii amendate drastic chiar și pentru mai puțin. Pare o poveste spusă cu nostalgie la o terasă între prieteni-m-am dus, m-am plimbat, m-am întors, mi-am zis… 2. “iar oamenii au tendința să clipească neregulat atunci cînd simt orgasmul minciunii răscolindu-le măruntaiele” – oare? Fiind de moment, așa cum spune și autorul, eu cred că textul trebuie revăzut – sînt convins că va găsi și alte elemente de îndreptat.
pentru textul : românia perfect I deLea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
pentru textul : Călătorie în Țara Wu depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet deVa rog stergeti acest comentariu... Aaprent cand dai reply apare o maaare pagina de waringuri la un foreach cred, dar daca dau refresh ceva.. dispare
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 depaul, e frumos ce spui, din pacate prea putine urechi de...citit. un gând bun.
pentru textul : îmi plac semnele de carte deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deMi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
pentru textul : pianina Grinnell desensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile de...iar moartea începe să moară în durerea zilelor ce dor... Un cîntec de inimă albastră a cărui delicatețe nu exclude fermitatea, dimpotrivă dă versurilor o rezonanță aparte și de aici provine forța acestui poem.Frumusețe sălbatică în concurență cu realitatea mundană, prinsă în acest tipar clasic dă o senzație de atemporalitate, ca o poveste...un cîntec fără început și fără sfîrșit. Este ca și cum te-ai plimba visător pe malul oceanului universal, ai lovi apa în joacă întrebînd, întrebînd, iar apa ți-ar răspunde metamorfozată-n viață. El vine cu norii! El vine cu norii!... s-a spus. Un poem adevărat cum de mult, foarte mult timp nu am mai citit. Balsam sufletului meu în această dimineață cu marfare și cu toți cireșii în floare, ca o explozie solară.
pentru textul : explică-mi deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc deMulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
pentru textul : Zidul fostei grădini deVirgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun depentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
pentru textul : ce frumos ești tu decu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
pentru textul : Suflet androgin detime off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deMultumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deTot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Nu.
pentru textul : Primăvară, primăvară dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deSalut, Eugen!
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O zi buna!
pentru textul : Deşertul indigo deO fi ziua banală, dar tu, Paul, ai ,,debanalizat-o" :) într-un poem în care reusesti să induci stări de o sensibilitate rară:
,,stau în parc
cum se stă după înhumare"
,,sunt liturghie fadă
prohod lângă un mormânt"
,,să pui în ele o cană de ceai
cum pui un bebeluș la somn"
din alte timpuri"
,,lichidul frige
odată cu grija ta fermecătoare"
Finalul este relaxant, usor aforistic în ultima rostire, si mi-e tare drag ,,Visele nu pot fi grăbite" Un poem de jar si o alunecare tandră. Felicitări!
PS. Felicit antecomentatorii pentru o atmosferă cu totul specială.Si vă mulţumesc. Mi-e bine.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat desunt cel dintâi anotimp al rugăciunii
din mine pisicile se năpustesc în păsări
prin ochiul închis
aducerea împreună a palmelor
e doar un ierbar în care dorința se usucă până la sânge
urmează punctul
văzut de aproape o sală cu scaune goale
printre care judecătorii alunecă plictisiți
și tu
formă în care lumina
toarnă continuu imaginile
unui alt anotimp
rescris, posibil simplificat... multam de cele scrise! incropit e tot textul:)
pentru textul : echinox fără peron pe partea dreaptă deBun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
pentru textul : ball masque deStructura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deCat il priveste buddhismul, ei, cu el este cu totul altceva; ca si iubirea (si altele asemenea) buddhismul e un lucru foarte mare! Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism. Si asta pentru ca unul de-i zice Nagarajuna (care impreuna cu Dignaga, Dharmakirti si Dharmamotara au pus bazele "Logicii Buddhiste" - vezi, printre altele, "A short treatise of Logik (Nyaya-bindu) by Dharmakirti with its commentary (Nyaya-bindu-tika) by Dharmamottara" din Bibliotheka Buddhica) se apuca de zice: "Totul este adevarat, neadevarat, Adevarat si neadevarat, Nici adevarat nici neadevarat; Aceasta este invatatura Iluminatului". Ca sa vezi cum le sucesc astia pe toate de nu se mai intelege om cu persoana si inventeaza "Tetralema" cu urmatoarele valori de adevar: 1. Adevarat 2. Fals 3. Adevarat si fals (care ar cam fi un fel de "tert inclus" dar altfel decat il intelegem noi, occidentalii, si in nici un caz cum zice B. Nicolescu) 4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot). In fine, faptul ca indienii (aia din India si nu din America) au inventat pe zero (si noi nu am fost in stare, dar l-am preluat cu frenezie) nu cred ca ne da dreptul sa speculam aiurea pe marginea tertului inclus (al Logicii buddhiste) cand ne gandim si la unu (in nici un caz la UNU platonician; sau, poate, mai stii?) In concluzie, amice, "nu-ti fa glasul sa rasune/ cand mananci ce nu se spune". Nu de alta, dar, cum bine zici: "ca sa ne intelegem, nu de alta". Sper ca cele de mai sus sa nu fie considerate un "atac la persoana" ci, pur si simplu, doar o mica (poate nereusita) "pamfletareala" prilejuita de faptul ca azi sunt bine dispus si chiar recunosc ca nici eu nu prea am habar de buddhism si pana la a-l intelege mai va...(poate in alta viata). Respectele mele adanci. G.M.
pentru textul : Binaritate & PoMo deExcelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deSapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
pentru textul : femeia domnului Pa dePrima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
pentru textul : Există loc de mai bine deA doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei dePagini