o, dulcissimă tristețe! "aur și argint n-am, dar ce am îți dau..." o peniță de topaz pentru sărutul tău caligrafic, tangoul însângerat al tălpilor desculțe și pentru gleznă. nu pretind că sunt altceva decât un valet al poeziei. poftiți doamnă (sau domnișoară), loja prințeselor vă e rezervată.
Mi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
mi-ar fi placut sa păstrezi atmosfera de început. ori să începi cu tandro-dulceaţa de la final... aşa, poezia ta pare o minciună. nu că poezia ar fi adevăr 100%:) înţelegi tu. spor la viaţă şi scris!
remarcabil, Luminița! un grupaj care ar sta fără nicio jenă lângă multe poezii consacrate. ai acea sensibilitate feminină combinată cu duritatea pe care o dă maturitatea unor experiențe prin care nu dorești dar trebuie să treci. îmi place cel mai mult acest pasaj, și la nivel de tehnică dar și ca rezonare personală la ce ai scris:
"mă întorc și ascult alte critici
nimic nu îi merge bine toate sunt putrede
face pauză să trimită sms-uri de pe blackberry
mestecă pad thai și scuipă bilă povestind
despre cum a fost victimizat de regimul comunist
cum a fost forțat să renunțe la idealuri
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la tancuri ruseşti, la securiştii din camerele
de gardă, chiuretaje biopsice și canale
săpate pe viu între Dunăre și Marea Neagră
și uite cum nu a realizat nimic în viață
ar fi putut să ajungă chief executive officer
magnat sau a famous movie star
scoate laptopul alien ware și tastează un text
este atât de sărac încât nu își poate lua
o barcă cu motor și în zece ani nu a reușit
să construiască bazin de înot în spatele casei
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la angoasele din spatele diatribelor - plante
halucinogene ce trec cum molozul epocii de aur
din creier în creier"
Aranca, este a doua oara cind te avertizez pentru comentarii ce contin expresii ofensatoare si mai ales observatii vis a vis de studiile autorului. In plus ai si expresii care pot fi percepute ca profanatoare. Facilitatea comentariilor nu are acest scop . La urmatoarea abatere ti se va suspenda contul pentru o perioada nedeterminata. Incerc sa sper ca vei reveni la atitudini mai civilizate, iti vei cere scuze autorului si celorlalti membri hermeneia si vei re-invata sa te comporti. Bineinteles asta e alegerea ta.
da, este puțin cam jenant să vezi că destul de mulți din generația mai tînără, ca de altfel și alții, nu au nici cea mai vagă brumă de cultură biblică, și nu știu, printre altele, că, de exemplu, „vînare de vînt” (cum a tradus pittiș versurile lui dylan, își are (probabil) originea în primul capitol din ecclesiast (deși există și alte păreri). iar exemplele pot continua cu cohen și mulți alții.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Ceea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
merci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
Cristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
Frumos spus...am citit şi recitit şi mi-am adus aminte de un cântec vechi mai puţin ascultat pe care îl fredonam în tinereţe:
Mircea Vintilă - Om de zăpadă, pe versuri de Florian Pittiş. http://www.youtube.com/watch?v=cyeM8coDrLQ
Este un poem cald cu imagini frumoase, într-adevăr deosebit. Pentru mine doar versurile dintre genunchi şi neoprit sunt mai puţin valoroase (nu cârcotesc), fiind prea abstracte faţă de marginile concrete ale poemului. Acele versuri, cărora nu le neg valoarea par a fi prea "căutate", prea seamănă cu o introducere în filozofie, sunt simple dar şi seci comparativ cu restul poemului care este într-adevăr compus din imagini şi sensuri îmbinate cu măiestrie. Aceste versuri de mijloc sunt ca o sârmă ireală între cele două maluri, acest lucru doream să îl exprim. Ca şi cum ar fi alt limbaj poetic.
Dar mai presus de orice doresc să subliniez cât de mult mi-a plăcut, dovadă că acest om există cu adevărat şi în alte suflete, nu doar pe hârtia ta.
Doar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
un soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Virgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
Dacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
vladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
Cami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o, dulcissimă tristețe! "aur și argint n-am, dar ce am îți dau..." o peniță de topaz pentru sărutul tău caligrafic, tangoul însângerat al tălpilor desculțe și pentru gleznă. nu pretind că sunt altceva decât un valet al poeziei. poftiți doamnă (sau domnișoară), loja prințeselor vă e rezervată.
pentru textul : Tristețe deMi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
pentru textul : Pluș demi-ar fi placut sa păstrezi atmosfera de început. ori să începi cu tandro-dulceaţa de la final... aşa, poezia ta pare o minciună. nu că poezia ar fi adevăr 100%:) înţelegi tu. spor la viaţă şi scris!
pentru textul : atât de absurd deremarcabil, Luminița! un grupaj care ar sta fără nicio jenă lângă multe poezii consacrate. ai acea sensibilitate feminină combinată cu duritatea pe care o dă maturitatea unor experiențe prin care nu dorești dar trebuie să treci. îmi place cel mai mult acest pasaj, și la nivel de tehnică dar și ca rezonare personală la ce ai scris:
"mă întorc și ascult alte critici
nimic nu îi merge bine toate sunt putrede
face pauză să trimită sms-uri de pe blackberry
mestecă pad thai și scuipă bilă povestind
despre cum a fost victimizat de regimul comunist
cum a fost forțat să renunțe la idealuri
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la tancuri ruseşti, la securiştii din camerele
de gardă, chiuretaje biopsice și canale
săpate pe viu între Dunăre și Marea Neagră
și uite cum nu a realizat nimic în viață
ar fi putut să ajungă chief executive officer
magnat sau a famous movie star
scoate laptopul alien ware și tastează un text
este atât de sărac încât nu își poate lua
o barcă cu motor și în zece ani nu a reușit
să construiască bazin de înot în spatele casei
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală dela angoasele din spatele diatribelor - plante
halucinogene ce trec cum molozul epocii de aur
din creier în creier"
Aranca, este a doua oara cind te avertizez pentru comentarii ce contin expresii ofensatoare si mai ales observatii vis a vis de studiile autorului. In plus ai si expresii care pot fi percepute ca profanatoare. Facilitatea comentariilor nu are acest scop . La urmatoarea abatere ti se va suspenda contul pentru o perioada nedeterminata. Incerc sa sper ca vei reveni la atitudini mai civilizate, iti vei cere scuze autorului si celorlalti membri hermeneia si vei re-invata sa te comporti. Bineinteles asta e alegerea ta.
pentru textul : Gând de vecernie deda, este puțin cam jenant să vezi că destul de mulți din generația mai tînără, ca de altfel și alții, nu au nici cea mai vagă brumă de cultură biblică, și nu știu, printre altele, că, de exemplu, „vînare de vînt” (cum a tradus pittiș versurile lui dylan, își are (probabil) originea în primul capitol din ecclesiast (deși există și alte păreri). iar exemplele pot continua cu cohen și mulți alții.
pentru textul : om! deEste un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deCeea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
pentru textul : Ochi de leu demerci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
pentru textul : uneori femeia deCristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
pentru textul : la mormântul lui menelau deFrumos spus...am citit şi recitit şi mi-am adus aminte de un cântec vechi mai puţin ascultat pe care îl fredonam în tinereţe:
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deMircea Vintilă - Om de zăpadă, pe versuri de Florian Pittiş.
http://www.youtube.com/watch?v=cyeM8coDrLQ
Este un poem cald cu imagini frumoase, într-adevăr deosebit. Pentru mine doar versurile dintre genunchi şi neoprit sunt mai puţin valoroase (nu cârcotesc), fiind prea abstracte faţă de marginile concrete ale poemului. Acele versuri, cărora nu le neg valoarea par a fi prea "căutate", prea seamănă cu o introducere în filozofie, sunt simple dar şi seci comparativ cu restul poemului care este într-adevăr compus din imagini şi sensuri îmbinate cu măiestrie. Aceste versuri de mijloc sunt ca o sârmă ireală între cele două maluri, acest lucru doream să îl exprim. Ca şi cum ar fi alt limbaj poetic.
Dar mai presus de orice doresc să subliniez cât de mult mi-a plăcut, dovadă că acest om există cu adevărat şi în alte suflete, nu doar pe hârtia ta.
Doar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
pentru textul : Piața norilor deGabi dear.. daca nu-mi placea Garbarek ratam clipul.. cat despre tine constat ca te-am pierdut dincolo... miss U
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deAdrian
Sapphire, Profetul, va multumesc pt sfaturi. Le iau cu mine si incerc sa le aplic atat textului de mai sus cat si celor viitoare.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor demulţumesc, Virgil, am să vorbesc cu autorul de care te legi să vedem ce poate să facă.
pentru textul : doomsday poem deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deun soi de jurnal romantios/autoironic - cam asa vad ca a fost atunci, cu ochii de acum (de fapt, de acum 3 ani, cand a fost scris textul - recunosc, recitind, inca multe stangacii - poate, candva, le voi elimina) multumesc, Marina, iarta intarzierea raspunsului
pentru textul : Rația de libertate I - Salvarea podului dearank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop depe line Ottilia, am să apuc stiloul de gît şi am să-l strâng pînă va ieşi acel mulţumesc albastru.
pentru textul : din cartea proverbelor deEvident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Virgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit denu am auzit de cuvintul "ghiuvetă" in limba romana.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deDacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
pentru textul : șotron deI am sorry. May I say this poem seems real?
pentru textul : As she goes deMa bucur de semnul lasat... textul e o varianta pe niste idei mai vechi... inca reflectez bataile acelea de toba.
pentru textul : delir deSapphire: Ce trebuie sa fac? Sa sterg textul? Nu ma mai duc sa citesc regulamentul. spune tu si voi face. dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș devladimir, sunt de acord cu observatiile tale si iti multumesc pentru ele, dar daca mi/ai fi citit si alte texte ai fi inteles ca poezia aceasta nu ma caracterizeaza si este doar un experiment.
pentru textul : Stare deCami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : la marginea ochiului care visează dechiar tehnic vorbind o natură moartă nu poate conține ființe vii (inclusiv rănite). deci este o inadvertență.
pentru textul : Haiku ( 2 ) detare simpatic si frumos. un poem ce il citesti cu mare placere, rod al experientei si intelepciunii autorului.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dePagini