Mi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
Existența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
și tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
Ela, evident si eu sint un cititor, deci si eu am "dreptul" sa imi placa. Dar asta nu e esential. Poate am o zi proasta. Poate ma doare capul. Dar eu sint doar unul din cititori. Aici analizam, nu ne impartim complimente de exemplu: "așa cum ne-a lăsat dumnezeu", "să nu mai descoperim o altă cunoaștere", "limpezește gândul", "nu mai am întrebări despre punctele de vedere" mi se par expresii foarte fade, "neincarcate" pentru un text care se vrea mult mai "puternic" daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L."
un poem scris cu o economie de cuvinte,un ton sobru,pe alocuri cotidienist,dar care o anumita implicare existentiala...finalul ar fi de revazut si un ton ceva mai "vehement",mai "angajat"...
retin:
pornesc la drum ca şi când
ar avea ceva
de aruncat într-un loc
la marginea lumii
nişte pisici albastre
se zvârcolesc
sălbatic
îşi amestecă ghearele
în carnea vlăguită
a existenţei
te loveşti de toate
emoţiile
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
multumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
Domnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
susținut relativ bine până la un moment dat (deși inegal), mi se pare că poemul se pierde în prea mult inefabil, își pierde din concentrare în ultima strofă.
totul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
Francisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.htmlhttp://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
Cred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
alma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
da ce bucatarie infierbantata avem aici in prag de toamna si ce poet jucaus! ma duce cu gandul la Brumaru- copil si rafinat extrem.
"doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez" foarte frumoase versurile astea.
O întrebare - ce caută "impresionism"-ul aici? Nu pot citi "susurul șăgalnic", cred că mai trebuie ceva lucrat. La fel - "de multe mii de ani". Simplitate vs simplism? Tu alegi. Remarcabil versul: "curînd va răsări soarele cu mînere de jad".
Andu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
Sunt de acord cu d-voastră, d-le Petru, vizavi de virgula pusă-n vorbire şi conjuncţia folosită ca adaos comparativ, pentru evitarea groaznicelor, teribilelor, ingrozitoarelor, demonicelor sunete :).
îmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
Mi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deMi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deExistența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
și tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
pentru textul : lângă martie era un lac deso, you are wrong:) hi hi!
Ela, evident si eu sint un cititor, deci si eu am "dreptul" sa imi placa. Dar asta nu e esential. Poate am o zi proasta. Poate ma doare capul. Dar eu sint doar unul din cititori. Aici analizam, nu ne impartim complimente de exemplu: "așa cum ne-a lăsat dumnezeu", "să nu mai descoperim o altă cunoaștere", "limpezește gândul", "nu mai am întrebări despre punctele de vedere" mi se par expresii foarte fade, "neincarcate" pentru un text care se vrea mult mai "puternic" daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L."
pentru textul : patru puncte de vedere deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. deun poem scris cu o economie de cuvinte,un ton sobru,pe alocuri cotidienist,dar care o anumita implicare existentiala...finalul ar fi de revazut si un ton ceva mai "vehement",mai "angajat"...
retin:
pornesc la drum ca şi când
ar avea ceva
de aruncat într-un loc
la marginea lumii
nişte pisici albastre
pentru textul : cale de ieşire dese zvârcolesc
sălbatic
îşi amestecă ghearele
în carnea vlăguită
a existenţei
te loveşti de toate
emoţiile
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
pentru textul : Fără titlu demultumesc Adriana si Laura. Probabil asa este mai bine desi incep si eu sa cred ca noi romanii exageram cu purismul acesta atunci cind alaturam cuvintele sau sunetele. Exista riscul sa nu mai putem scrie nimic pentru ca 50 la suta din asocieri suna nu mai stiu cum. Eu de exemplu nu aveam nici o problema la expresia "cu calul". Sint eu aiurea? La urma urmei cum spui cind trebuie sa spui "Gheorghiță a plecat cu calul la tîrg."? Nu cred ca romanul obisnuit spune "Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." Am si eu nedumeririle mele. Pina unde merge fobia asta fata de cacofonii sau alte sonoritati mai deranjante pentru urechile fine? Well, in ce priveste a doua ta observatie Laura, nu stiu ce sa zic. In mod categoric nu ma compar cu Eminescu dar probabil ca daca ar fi sa urmam argumentul tau atunci tu ai incrimina destule texte ale lui care pacatuiesc in ambele zone, si in corpul textului si in titlu. El nu prea foloseste engleza, ca nu era neaparat relevanta in contextul respectiv. Dar foloseste franceza, germana sau latina. Si sa nu uitam ca Eminescu era (politic vorbind) un nationalist populist extrem de feroce. Si totusi nu a avut probleme sa isi "intineze" textele cu limbi straine. Oare nu e criteriul tau o exigenta arbitrara si artificiala? Evident nu agreez cu abuzarea absurda a acestui lucru. Dar dupa cum toate extremele se intilnesc in eroare, cred ca si exagerarea acestui argument este oarecum incorecta.
pentru textul : grey surprise deDomnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
pentru textul : Trecut deObserv: poemul se poate citi de la sfarșit spre inceput.( pentru cursivitate, se poate elimina :"a tuturor")Ideile păstrează prospetimea imaginii.
pentru textul : introfanie de toamnă II desusținut relativ bine până la un moment dat (deși inegal), mi se pare că poemul se pierde în prea mult inefabil, își pierde din concentrare în ultima strofă.
pentru textul : Le Singe Bleu deeu sa stii ca ma bucur ca te amuzi. e soluția ieftină și bășcălioasă a românului, nu? întotdeauna cînd trebuie să fie demn se amuză. dar e ok.
pentru textul : despre inundaţii. altfel decatalina, multumesc. sunt onorat. felicit pe cei care au dat atentia cuvenita unei astfel de initiative si gestului tau generos.
pentru textul : pe sub flori mă legănai detotul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
pentru textul : de fapt sîntem deîmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deMulțumesc de comentariu, apreciere și obseravație. cred este bine acum? Te mai aștept cu drag Djamal
pentru textul : O undiță deFrancisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.html http://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
pentru textul : rosario dethe above doesn' t fly! Not even one inch from the ground!
cum nici tona de referinte aruncate pe text: Warhol şi Klimt Pallady Tonitza
apoi e of, Nicholas - yoga? joben? duna de nisip?
in schimb am suris la 'vinerea în care se mănâncă timp liber' :p
pentru textul : alt crez deCred ca textul ar mai merita lucrat, pentru ca, personal, mi se pare mult prea cliseistic. Tehnica, din punctul meu de vedere, nu poate sustine imagini paguboase ca mercedesuri, manele, mafioti. Si spun imagini paguboase, pentru ca dincolo de gradul de protest personal, toate imaginile sunt arhicunoscute si arhifolosite. Cred ca s-a incercat un stil postmodernist, dar in opinia mea, acest fel de poezie esueaza prin prea multe locuri comune. Remarc imaginea broastelor din final.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deE simpatioc, dar "amuşină" e pur şi simplu pretenţie.
pentru textul : vânătoare dealma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
pentru textul : Forme de empatie deda ce bucatarie infierbantata avem aici in prag de toamna si ce poet jucaus! ma duce cu gandul la Brumaru- copil si rafinat extrem.
pentru textul : tablou din cartierul de nord II de"doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez" foarte frumoase versurile astea.
O întrebare - ce caută "impresionism"-ul aici? Nu pot citi "susurul șăgalnic", cred că mai trebuie ceva lucrat. La fel - "de multe mii de ani". Simplitate vs simplism? Tu alegi. Remarcabil versul: "curînd va răsări soarele cu mînere de jad".
pentru textul : Valea Lotusului deAndu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deSunt de acord cu d-voastră, d-le Petru, vizavi de virgula pusă-n vorbire şi conjuncţia folosită ca adaos comparativ, pentru evitarea groaznicelor, teribilelor, ingrozitoarelor, demonicelor sunete :).
pentru textul : Suspiciune deîmi place acest poem, Andrei, e o atmosferă creată bine! dar aș tăia altfel versurile și mi-aș dori un final pe măsura conținutului, puternic, memorabil. bineînțeles, e doar o opinie. gând bun! om bun!
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele defainã! cu "pianul dintre riduri" nu mã împac... e o pretiozitate
pentru textul : Conjunctiv deMi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
pentru textul : jurnal de martie deMultumesc Francisc, Chiar ma gandeam daca nu am uitat ceva, dar si ce nu este, este, asa ca m-am linistit. PS: La masoni inca nu am incercat.
pentru textul : Conjurația tăcerii dePagini