Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
Cu siguranţă există poezie înafara metaforei şi ea nu trebuie căutată cu orice preţ. Folosirea excesivă a dus la un fel de lehamite estetică. Asta nu mă împiedică să cred că rămâne esenţa poeziei.
Sunt încântat că ţi-a plăcut prima strofă şi voi mai reflecta asupra restului.
ideea e interesantă, dar cred că ar putea fi înveșmântată în alt fel de straie. mi-a creat confuzie nehotărârea în privința scopului de a folosi rimă. ori cu rimă, ori fără. sau cel puțin în altă combinație.
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
Felicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
Emile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
"la fereastră străzile atârnă umbre cu fețe lungi de căutări / coaja de dragoste rămasă pe cuvinte de hârtie dictando" - astea-s cam lălăite. Restul, destul de ok.
Bineînţeles, nu mă aştept să receptezi absolut nimic.
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
Unde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
mulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
dragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
e fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
Profetule,
Prostia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Raluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
ma uitam si eu prin pagina ta.
multe poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
las un semn de apreciere pentru
pentru textul : postludiu de”șoapta hohotea cu lungi ecouri
ca într-o catedrală
părăsită.”-poate ar fi mai bine fără iar :)
cu prietenie, M.
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deMulțumesc pentru observații, Marina, am și corectat.( M-am jucat cu punctuația și caracterele grafice însă diferit în fiecare text...)
pentru textul : Mesaj dintr-o somnoroasă istorie/ Message d’une somnolente histoire deși mie mi-a plăcut textul deși poate mi-ar place și mai mult dacă ar fi mai eliptic, banuiesc însă că acesta este stilul autoarei
pentru textul : Labirint deCu siguranţă există poezie înafara metaforei şi ea nu trebuie căutată cu orice preţ. Folosirea excesivă a dus la un fel de lehamite estetică. Asta nu mă împiedică să cred că rămâne esenţa poeziei.
Sunt încântat că ţi-a plăcut prima strofă şi voi mai reflecta asupra restului.
Îţi mulţumesc pentru părere. Te mai aştept.
Cu stimă
pentru textul : carnea mea sfâşiată de stele deideea e interesantă, dar cred că ar putea fi înveșmântată în alt fel de straie. mi-a creat confuzie nehotărârea în privința scopului de a folosi rimă. ori cu rimă, ori fără. sau cel puțin în altă combinație.
pentru textul : Tânărul din Nain deDa,
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deFelicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deun poem cu o temă amplă. vastitatea însă, pare să îl și apese. felicitări pentru fantastica idee!
pentru textul : în efemer deCristian, un moderator ti-a recomandat ce sa faci pentru ca acest text sa poata apare pe site. Exista vreun motiv pentru care ai ignorat recomandarea?
pentru textul : Anna Karenina deEmile, am citit controversa pe care textul tau a starnit-o pe agonia si m-a bufnit rasul-plansul. Cred ca te-au cam sifonat pe acolo alde mihai gruia and such, dar daca te amesteci in laturi te manaca porcii. Acum, textul mi se pare "average" la posibilitatile tale, insa imi place ca ai consemnat acel ceva teribil care s-a petrecut, in felul tau, iar asta este demn de o plecaciune. Iar cine se crede fara de pacat literar pe aici sa arunce primul piatra! Andu
pentru textul : rage dedaca zici ca asta ai urmarit inseamna ca am inteles bine. oricum eu am citit texte mult mai bune scrise de tine
pentru textul : lonesome de"la fereastră străzile atârnă umbre cu fețe lungi de căutări / coaja de dragoste rămasă pe cuvinte de hârtie dictando" - astea-s cam lălăite. Restul, destul de ok.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deBineînţeles, nu mă aştept să receptezi absolut nimic.
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi demulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
pentru textul : o singură frază de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor?"
Nu. Înseamnă mai aproape de sensul pe care l-ai explicat.
"Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala."
N-am înţeles chiar din prima.
"Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul..."
Gramatica, nu; cititorii, se poate.
"M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza"
Ok.
"Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta"
Pe mine nu mă dereanjează niciun scartait. Sincer, mai tare mă deranjează inadvertenţa conjuncţiei. Apoi, "scartaitul" de care pomeneşti nu se poate accentua decât dacă cititorul nu realizează că eventuala cratimă din "palmele-arme" este una de construcţie a unui subst. compus, nu una de contopirea a silabei; ceea ce este puţin probabil.
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul dedragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru textul : Höre Israel deAlma, e trist si ironic poemul meu care, din pacate nu e asa de deschis la o continuare pe cit am vrut sa fie. Ma bucur ca ai ramas cu ceva. Emil
pentru textul : Cer deschis depentru ca nu simt nevoia :) sunt fotopoeme pentru ca e un accent mare pus pe imagine. Cred ca fiecare cititor ar trebui sa o vizualizeze in felul lui, cu marea lui, cu scoica lui si cu trupul lui de alge. Imaginea se naste in mintea fiecaruia si aceea este cea mai buna ilustrare. Oricum, in prezent am demarat un proiect cu un fotograf care va face poze in functie de texte. Sa vedem ce o sa iasa :D
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană depoate explici celor ce te citesc şi ce este senyru într-un scurt eseu
pentru textul : Criza dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare deScriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
pentru textul : I have a dream demulțumesc pentru observații. probabil că este ineficient să îl mai transform acum dar apreciez critica. keep it coming.
pentru textul : al doilea dialog cu mirabeau dee fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
pentru textul : doi de"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
Profetule,
pentru textul : Despărțire deProstia e universală, deci poate fi și a mea desigur, dar și a ta în egală măsură.
Eu doar am invocat-o în context pentru că i-am simțit prezența în preajma textului.
A cui este ea de fapt it's TBD later in the day.
Raluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper de"colaborator"?
ma uitam si eu prin pagina ta.
pentru textul : intersection demulte poeme bune...multe au primit penita
si un statut care ar merita, poate, schimbat.
poate vede Virgil semnalul meu si se gandeste la asta.
Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
pentru textul : fotografii mișcate dePagini