Vali, nu e nimic în neregulă cu textele tale. Totul depinde cui li se adresează, există mereu copiii noștri frumoși nu? Dar și ei cresc la un moment dat, inevitabil. Chiar nu e nimic în neregulă cu ele, doar eu m-am așteptat la altceva și poate nici nu mai sunt neapărat în dispoziția necesară acum că fiică-mea dă la litere.
Cu drag,
Andu
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
secolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
Text bun, scris in forta, o palma peste falca destinului. Nu sunt de acord insa cu exprimarea "orice armistitii", are in ea o fortare combinatorie si o limba peltica zic eu inutila, "oricare armistitiu" cred ca are mai multa putere de expresie. Niciun erou pentru vreun mausoleu, doar un leu (nou) pentru orice atheneu :-) Bobadil.
am sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
Mie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
Unitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
titlul mi se pare fortat.... eu asa vad poemul tau... /Se primenește trupul/ în haine curate. / Se așterne cuvertură de moarte/ preotul să cânte despre viață și celelalte… bocitoarele /preludiu / jeluiesc cântecul vieții, Adunând flori și lumânări din ținuturile morții. Groparii în cântec de zeamă de struguri , în lumină de lună Deschid inima caldă-a pământului Cât să încapă puterea cuvântului. Ciocli/ straie/ aripi de îngeri, Duc spre groapă trupul spre a-l dărui răscrucilor Domnului la Trecerea apei, Bani pentru vămi Se freacă zilele / niște raze de soare în trecere În acest dans mortuar / plin de petrecere, un act sexual în care coasta e moartea Și carnea este viața în care colcăie soarta. *ai un typo... ,,Ca întrun act sexual'' *poate mai reflectezi asupra titlului...
Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
tabloidul acesta ma duce cu gandul la ziua de ieri, cand totul era minunat iar azi totul e pierdut. sunt lucruri care raman, incercarea de a ti descoperi ochiul, in acelasi timp cu o alta miscare, de retinere si aparare, prin imaginile-cliseu. ca tehnica, face posibil mesajul, insa, pana la urma, de ce ti e frica sa se vada ca plangi cu lacrimi de crocodil?
mi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
Mi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
....trist zice Virgil...dar cu imaginatia necesara acestui fel de citire textul devine o parodie, o deschidere spre ridicol, o impiedicare in fata altarului, o cadere in tortul mirseii, o alunecare spre zimbet... o dezamagita, Trinity
lucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel. de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
Stii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
Domnilor Titarenco și Blaj, îmi cer iertare că că vă răspund cu întârziere, dar toată ziua de ieri, nu am avut net. Am deschis de nenumărate ori computerul dar acesta era "mort", mă refer la conexiunile cu exteriorul. Ma bucur că v-a placut nițel "povestioara" mea. Încerc uneori să exersez în acest gen de poezie epică și câteodată îmi reușește. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru "penițe".
mulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vali, nu e nimic în neregulă cu textele tale. Totul depinde cui li se adresează, există mereu copiii noștri frumoși nu? Dar și ei cresc la un moment dat, inevitabil. Chiar nu e nimic în neregulă cu ele, doar eu m-am așteptat la altceva și poate nici nu mai sunt neapărat în dispoziția necesară acum că fiică-mea dă la litere.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
pentru textul : naufragiul desecolul 21 e încă tânăr. Pe strada pe care locuiesc trece tramvaiul 21. Ieşim din anul 13 înspre anul 14. Tramvaiul 14 nu trece prea departe nici el de casa mea. Locuiesc la o intersecţie cu nume de poet (Eminescu), dar urez şi celor care scriu altceva pe acest site, nu doar poezie, cât mai multă energie (sănătate) şi chef de viaţă şi speranţă în anul care va începe. Mulţumesc şi eu pentru urări. Şi sper să ne intersectăm din când în când condeiele...
pentru textul : La mulți ani! deMulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.
pentru textul : Închinare deText bun, scris in forta, o palma peste falca destinului. Nu sunt de acord insa cu exprimarea "orice armistitii", are in ea o fortare combinatorie si o limba peltica zic eu inutila, "oricare armistitiu" cred ca are mai multa putere de expresie. Niciun erou pentru vreun mausoleu, doar un leu (nou) pentru orice atheneu :-) Bobadil.
pentru textul : nici un erou pentru mausoleu deam sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
pentru textul : Forme de empatie deÎncă odată, mulţumesc frumos!
pentru textul : Ce cuvânt?! deNu mă indispune deloc faptul că cineva are timp să citească şi să "aprecieze" efortul meu...
Mie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deUnitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deAdriana cu scuze pentru intarziere... finalul l-am scris nu parafrazandu-l, ci contrazicandu-l pe Nietszche.
pentru textul : legendă cu oameni de rând detitlul mi se pare fortat.... eu asa vad poemul tau... /Se primenește trupul/ în haine curate. / Se așterne cuvertură de moarte/ preotul să cânte despre viață și celelalte… bocitoarele /preludiu / jeluiesc cântecul vieții, Adunând flori și lumânări din ținuturile morții. Groparii în cântec de zeamă de struguri , în lumină de lună Deschid inima caldă-a pământului Cât să încapă puterea cuvântului. Ciocli/ straie/ aripi de îngeri, Duc spre groapă trupul spre a-l dărui răscrucilor Domnului la Trecerea apei, Bani pentru vămi Se freacă zilele / niște raze de soare în trecere În acest dans mortuar / plin de petrecere, un act sexual în care coasta e moartea Și carnea este viața în care colcăie soarta. *ai un typo... ,,Ca întrun act sexual'' *poate mai reflectezi asupra titlului...
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deParcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
pentru textul : dinastii de fier deregret ca nu se pot adauga imagini in format jpeg.
pentru textul : Simplu detabloidul acesta ma duce cu gandul la ziua de ieri, cand totul era minunat iar azi totul e pierdut. sunt lucruri care raman, incercarea de a ti descoperi ochiul, in acelasi timp cu o alta miscare, de retinere si aparare, prin imaginile-cliseu. ca tehnica, face posibil mesajul, insa, pana la urma, de ce ti e frica sa se vada ca plangi cu lacrimi de crocodil?
pentru textul : tabloid deFrumos poem, plin de sensuri, ancorat în realitate. Își merită penița. Nu crezi că nu e nevoie de cuvântul "căci" (repetat) în ultima strofă?
pentru textul : Durere demi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
pentru textul : Piața norilor dejur ca nu mai postez la 5 a.m. :) multumesc, Adriana... e un text sub cod galben:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei demulțumesc de trecere și pentru semn.
pentru textul : Haiku deMi se pare interesant demersul de a găsi ceva în care să crezi atunci când ceea era un stâlp de susținere s-a surpat în pustietate. „o cruce de pluș” pentru copii... asta sună a „cruciada copiilor”, a sfârșit de credință în ceva, ceea ce de fapt susține tot poemul. „de frică încep să cred hainele mamei sînt vii” De ce „de frică”? Omul începe să creadă în ceva „de frică”? Asta nu înțeleg. Aș adăuga „să cred în”.
pentru textul : Pluș dePoate că s-ar putea tăia "viu". Ar rezulta o imagine cu mai multă forţă: soarele va ieşi [...] ca o pasăre de sub roţile trenului
pentru textul : aer rupt dede asemenea, te rog sa editezi titlul cu diacritice
pentru textul : Durere în retină invers imprimată deyes, but I'm afraid very few people here really got what I wanted to say
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too de....trist zice Virgil...dar cu imaginatia necesara acestui fel de citire textul devine o parodie, o deschidere spre ridicol, o impiedicare in fata altarului, o cadere in tortul mirseii, o alunecare spre zimbet... o dezamagita, Trinity
pentru textul : Alternative ending delucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel. de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deStii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
pentru textul : puțină atenție vă rog deDomnilor Titarenco și Blaj, îmi cer iertare că că vă răspund cu întârziere, dar toată ziua de ieri, nu am avut net. Am deschis de nenumărate ori computerul dar acesta era "mort", mă refer la conexiunile cu exteriorul. Ma bucur că v-a placut nițel "povestioara" mea. Încerc uneori să exersez în acest gen de poezie epică și câteodată îmi reușește. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru "penițe".
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ demulțumesc, Emil, dar nu, sub un așa titlu nu cred că m-am "dus prea departe" - e o trecere de normal, o alien-are - nu o iubire gen covoraș plutitor, ci una până la pierderea de sine, chiar până la transformarea, în noul unghi de vedere, a organelor "incriminate" - dincolo de orice convenții, altfel invazia, suprapunerile, n-ar putea avea loc - poate că pare hilar, inteleg, dar nu e - o solutie ceva mai agreabilă cred că ar fi lecturarea în tandem, așa cum au fost scrise, a versurilor: "e locul pe unde vezicile pocnesc în diluvii și firii/ i-a fost inventat ghimpele plutelor trecând prin gutui"; "ca o sfoară încinsă iederă arsă-n migdale/ mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape", dar e numai o solutie si atat
pentru textul : Allienter deAmbele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene dePagini