Maria-Doina, multumesc pentru observatiile facute, de cateva chiar voi tine cont, poate mai putin de 'foamea asta'.
Hialin, multumesc de asemenea , si de link; despre 'terminator' , acolo e chiar un varf de ac.
"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
am scris candva de frenezia de a facea arta la 4- 6 maini e vorba de Luca, Trost , Teodorescu etc care scoateau poezie scrisa in comun . Era vremea cafenelelor pariziene cand artistii petreceau nopti cu creionul in mana. Avangardistii au descoperit picto poezia tot in cafenele, unele devenind exemple de improvizatie vizuala deosebite. Cat despre Tzara cred ca a venit vremea sa fie tradus si publicat integral in limba romana, un proiect pe masura d-lui Florin Ionescu. Text interesant, multumesc .
mie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
fără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
regret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
profetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
ehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
un poem în care mă identific cu naratorul și cum sunt subiectiv în lecturi nu pot să nu îl savurez. doar la "prelingându-se" am unele rețineri. poezie frumoasă, nostalgică, textul meu din seara asta. (e chiar stilul în care nu se zăpăcește cititorul cu figuri de stil, ci descriptiv reușește să substituie prezența lirică inducând-o la nivel de stare)
Am fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
Nu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
dragă moniquw simona, bine ai venit în acest atelier literar! îți recomand să citești creațiile celorlalți pentru a încerca la rândul tău să-ți perfecționezi încercările literare. atenție la mesaj și la prozodie!
...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
imi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
Mariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
Mulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
24K Un magician îmi spunea cîndva că am acel simț care mă poate face să arăt fără prea mari erori locul unde se află o comoară. Minte el, mint și eu. Sentimentul meu, citind versurile poetului Virgil Titarenco, este acela de a fi aflat o fîntînă cu apă vie. Va fi o mare bucurie de a avea în biblioteca mea acest prim volum, a cărui grafică este deosebită și a cărui prezentare este suficient de incitantă spre a ne face doritori să-i cunoaștem conținutul. Sincere felicitări și la cît mai multe succese!
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
ba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Maria-Doina, multumesc pentru observatiile facute, de cateva chiar voi tine cont, poate mai putin de 'foamea asta'.
pentru textul : de foame deHialin, multumesc de asemenea , si de link; despre 'terminator' , acolo e chiar un varf de ac.
poezie? vers. și slab.
pentru textul : Umbra de"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Am citit,
pentru textul : nepăsarea deBot Eugen
simpluț textul, mai degrabă un fel de cîntecel
pentru textul : Încondeiez iubire deDorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine de"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
pentru textul : Gâdilat de gâde deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis denu se ridică la înălțimea așteptărilor mele astă-seară. în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat. pune și tu data în italice. estetic vorbind.
pentru textul : Iarna deam scris candva de frenezia de a facea arta la 4- 6 maini e vorba de Luca, Trost , Teodorescu etc care scoateau poezie scrisa in comun . Era vremea cafenelelor pariziene cand artistii petreceau nopti cu creionul in mana. Avangardistii au descoperit picto poezia tot in cafenele, unele devenind exemple de improvizatie vizuala deosebite. Cat despre Tzara cred ca a venit vremea sa fie tradus si publicat integral in limba romana, un proiect pe masura d-lui Florin Ionescu. Text interesant, multumesc .
pentru textul : Tristan Tzara și Pablo Picasso - "Trandafirul și câinele. Poem perpetuu" (1958) demie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză defără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
pentru textul : m-a început albul deregret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
pentru textul : domnule Labiș deAndu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deprofetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic deDomnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară deehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
pentru textul : Gioconda și Elefantul deSebi, mă bucur dacă ţi-a plăcut. Încerc să ies din propriul registru.
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deun poem în care mă identific cu naratorul și cum sunt subiectiv în lecturi nu pot să nu îl savurez. doar la "prelingându-se" am unele rețineri. poezie frumoasă, nostalgică, textul meu din seara asta. (e chiar stilul în care nu se zăpăcește cititorul cu figuri de stil, ci descriptiv reușește să substituie prezența lirică inducând-o la nivel de stare)
pentru textul : în căutarea pietrei albe II deAm fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
pentru textul : patul în formă de gondolă deNu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
pentru textul : Haiku-Senryu dedragă moniquw simona, bine ai venit în acest atelier literar! îți recomand să citești creațiile celorlalți pentru a încerca la rândul tău să-ți perfecționezi încercările literare. atenție la mesaj și la prozodie!
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului de...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii deimi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deMariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deMulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
merci lucian si aranca pentru trecere aritmosa unde este textul la care te referi?
pentru textul : aritmie dearuncau maldărele de morţi
să cureţe rasa
pielea ca un sac prea mare ne ţinea
cu chiu cu vai în aceeaşi fiinţă cenuşie
păduchii îi adunam cu pumnul
eram mânaţi mai departe la Bug...
să ne înfigem în gloanţele
gunoierilor de oameni
când sufletele nu se puteau înveli cu pământ
cazmaua îşi frângea gura deja ştirbă
pumnul izbea până la os
Devorah a plâns toată noaptea...
dimineaţa am lăsat cadavrul în cocină
pământul îngheţat nu primea gropi
rămânea încuiat
asa as vedea poezia. nu de alta, dar mi se pare ca finalul altereaza dramatismul celorlalte strofe.
pentru textul : Devorah dedar, evident, e doar o parere.
24K Un magician îmi spunea cîndva că am acel simț care mă poate face să arăt fără prea mari erori locul unde se află o comoară. Minte el, mint și eu. Sentimentul meu, citind versurile poetului Virgil Titarenco, este acela de a fi aflat o fîntînă cu apă vie. Va fi o mare bucurie de a avea în biblioteca mea acest prim volum, a cărui grafică este deosebită și a cărui prezentare este suficient de incitantă spre a ne face doritori să-i cunoaștem conținutul. Sincere felicitări și la cît mai multe succese!
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deFrumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAltfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
pentru textul : timidă umbra ta de fată deba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini