personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
nu e război Viorel, e doar literatură. și mi-aduc aminte cu drag de când citeam polemicile dintre Hașdeu și Maiorescu. la un moment dat Maiorescu, ministru fiind, a primit o telegramă de la Hașdeu care începea astfel: E. S. Min. Tit. Maiorescu:) și nu a demisionat omu':). gând bun!
Ioana, întotdeauna ai avut cuvinte frumoase pentru mine. îți mulțumesc frumos!
Nu cred ca esti atat de pierdut incat sa fii intepenit intr-un model :-) Cred ca fiecare suntem tributari mai mult sau mai putin unei anumite perceptii, avem fiecare daca ar fi sa-l citez pe castaneda un "punct de asamblare" pe care nu ne vine tocmai la indemana sa-l schimbam intr-o singura viata. Point-ul meu ramane in cazul tau acela ca ar merita sa faci curatenie in prozodie pana la punctul in care lasi poezia in pielea goala, ca sa zic asa. Pentru ca explici prea mult si folosesti prea multe cuvinte de legatura, si citindu-te, vad ca tot nu renunti la acest balast. In rest, eu unul n-am nicio problema daca neica nimeni sau vreun geniu pierdut te considera oldfashioned ori whatever... poezia se citeste si se simte (eu o simt la tine) si va ramane, ca si arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie. Andu
Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
Cred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
Psihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Virgil are dreptate in ceeace ma priveste, deci Ecaterina, imi cer scuze ca sunt un badaran batran. Si cand o sa vad ca n-o mai pupi pe Ela de jur-imprejur pe agonia doar de dragul epoletilor ei de matroana cu poze si motto-uri diverse in pagina de autor o sa-mi cer scuze o data si inca o data si inca o data. Pana la urma trebuie sa acceptam o anumita conditionare, cam la asta s-ar rezuma "disputa" noastra copile. Si scuze de off-topic in subsolul acestui text, unul dintre cele rafinate. Andu
O fi asa cum spui tu Virgile, dar o fi si cum spun eu, oare, macar putin? God only knows, we're only ordinary men. Pana una-alta, sa ascultam un fado, sa bem un yerba-mate... Bobadil.
alma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
Crisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
Ela draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
Ca idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
Foarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Un text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
mi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
o bunica spunea in limbajul ei, ca la oglinda "te uiti" sau, zic eu, te uiti. despre ea imi aminteste poemul tau. desi nu intuiesc mesajul poemului tau - mai ales titlul ma incurca -, citirea lui m-a pus pe ganduri si asta mi se pare extraordinar. cred ca asta este rostul poeziei si nu polologhia searbada si dezlanata alcatuita din contradictorii imagini ilogice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
pentru textul : desperado de"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.
pe care (din nefericire) îl înțeleg...
mai bine zis, înțeleg sentimentul din care s-a născut.
(Virgil, cred ca e un tipo în strofa a șasea. și... parcă aș renunța la unul din seria de „de-uri” din ultima strofă... dacă mi-e îngăduită sugestia)
pentru textul : antirevelație denu e război Viorel, e doar literatură. și mi-aduc aminte cu drag de când citeam polemicile dintre Hașdeu și Maiorescu. la un moment dat Maiorescu, ministru fiind, a primit o telegramă de la Hașdeu care începea astfel: E. S. Min. Tit. Maiorescu:) și nu a demisionat omu':). gând bun!
Ioana, întotdeauna ai avut cuvinte frumoase pentru mine. îți mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deNu cred ca esti atat de pierdut incat sa fii intepenit intr-un model :-) Cred ca fiecare suntem tributari mai mult sau mai putin unei anumite perceptii, avem fiecare daca ar fi sa-l citez pe castaneda un "punct de asamblare" pe care nu ne vine tocmai la indemana sa-l schimbam intr-o singura viata. Point-ul meu ramane in cazul tau acela ca ar merita sa faci curatenie in prozodie pana la punctul in care lasi poezia in pielea goala, ca sa zic asa. Pentru ca explici prea mult si folosesti prea multe cuvinte de legatura, si citindu-te, vad ca tot nu renunti la acest balast. In rest, eu unul n-am nicio problema daca neica nimeni sau vreun geniu pierdut te considera oldfashioned ori whatever... poezia se citeste si se simte (eu o simt la tine) si va ramane, ca si arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie. Andu
pentru textul : downloadez poezii deDedal, multumesc!
pentru textul : Cai verzi pe pereți deVirgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami deun text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
pentru textul : ferocidad deIar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
oana
uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deCred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
pentru textul : spleen II dePsihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
pentru textul : scrisoare către români depower to you, son
pentru textul : numărul meu deObsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
pentru textul : Despre trădare deVirgil are dreptate in ceeace ma priveste, deci Ecaterina, imi cer scuze ca sunt un badaran batran. Si cand o sa vad ca n-o mai pupi pe Ela de jur-imprejur pe agonia doar de dragul epoletilor ei de matroana cu poze si motto-uri diverse in pagina de autor o sa-mi cer scuze o data si inca o data si inca o data. Pana la urma trebuie sa acceptam o anumita conditionare, cam la asta s-ar rezuma "disputa" noastra copile. Si scuze de off-topic in subsolul acestui text, unul dintre cele rafinate. Andu
pentru textul : poetul I denu pricep care e miza acestui text. nu sunt obtuz, dar nu vad poezie aici, ci doar niste notite.
pentru textul : revelion deO fi asa cum spui tu Virgile, dar o fi si cum spun eu, oare, macar putin? God only knows, we're only ordinary men. Pana una-alta, sa ascultam un fado, sa bem un yerba-mate... Bobadil.
pentru textul : fado curvo dealma, m-ai bagat de tot in ceata! :) :) pai ori e bun ori nu e? la cate hibe i-ai gasit as zice c-ar trebui rescris, so n-are cum sa fie bun. titlul, subtitlul, tehceb, inceputul si finalul pot fi considerate "nashpa" pentru ca au o doza f. mare de subiectivism, sunt foarte personale. restul ce sa zic - ramane asa; personal nu mi se pare foarte reusita, din punct de vedere al exprimarii, strofa a patra. cat despre faza cu incadrarea la novice nu ma deranjeaza. (singurul inconvenient e ca trebuie sa astept doua zile pentru a putea posta un text) multam' pentru parere.
pentru textul : Trei cinci opt demultumiri pentru critica constructiva si pentru penita. sper sa gasesc si eu povestea mea, sau sa ma gaseasca ea pe mine. :)
pentru textul : Despre Petru deCrisitina, m-ai susprins foarte plăcut! Dacă ar fi să îi pun un titlu acestui haiku, i-aş pune ,,descumpănire". Mi-a plăcut mult cum ai interpretat. Eu nu am făcut decât să decupez un cadru din natură :) Mulţumesc pentru citire atentă, profundă, pentru reflecţii, pentru un coment generos şi pentru semnul aurit.
pentru textul : Haiku deNu ma văzut originalul. Mi-a dat o eroare în josul paginii şi de-abia după ce am trimis comentariul şi-a revenit. Îmi cer scuze. Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare dem-am gindit in mod deosebit la Giuseppe ARCIMBOLDO (ARCHIMBOLDO) - [1527-1593] la cele 4 anotimpuri si nu numai...date despre ceea ce a pictat se pot gasi pe internet : http://www.peinturefle.ovh.org/imaginer/galerie.htm sau http://fr.wikipedia.org/wiki/Arcimboldo...
pentru textul : la vest de mine însămi deEla draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...
pentru textul : compendiu despre grădini deCa idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
pentru textul : În tăcere sunt deFoarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Un text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
pentru textul : taxi Magic demi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
pentru textul : Piața norilor deObservaţii:
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
pentru textul : fără jucării de...
pentru textul : toate oasele deSa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
o bunica spunea in limbajul ei, ca la oglinda "te uiti" sau, zic eu, te uiti. despre ea imi aminteste poemul tau. desi nu intuiesc mesajul poemului tau - mai ales titlul ma incurca -, citirea lui m-a pus pe ganduri si asta mi se pare extraordinar. cred ca asta este rostul poeziei si nu polologhia searbada si dezlanata alcatuita din contradictorii imagini ilogice.
pentru textul : Somnul întredeschis deDe acord cu Virgil, cu precizarea ca ar trebui sa inchizi ochii INAINTE sa-l citesti Bobadil
pentru textul : febra dePagini