pentru mine nu este aşa de incredibil ce se întâmplă...
am discutat cu mai multe cunoştinţe despre aspectul acesta al reproducerii aceleiaşi idei, poate cu aproximativ aceleaşi cuvinte.
mi-e drag de ceea ce ai/am descoperit acum, aici, crede-mă. nu este bucurie mai mare decât aceea să vezi că există rezonanţă, telepatie, empatie...
mulţumesc frumos, Alina.
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
Propunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
Sfera ca burtă a universului susținându-i măruntaiele, în mâinile unui dumnezeu aplecat peste ea( mi-a plăcut "ființa lui îndoită") sau încovoiat de greutatea eternițătii pe care o ține în mâini, iată o interesantă viziune a creatorului (din pielea Creatorului).Mie mi-ar fi plăcut ca actul creației să fie exprimat altfel, nu prin cântecul cuvintelor. Poate printr-o altă sugerare a muzicii.
stupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
Mircea, vorbind acuma numai despre poezia ta, prima strofă este extraordinară, îmi place mult ideea clopotelor care răsună parcă din lumea cealaltă. Sunt gânduri la o slujbă de seară, mă gândesc că din săptămâna patimilor, surprinse aici de un eu liric care combină realul, sugerat prin exemplificarea unor elemente precum însemnele de pe sfântul potir sau sfântul disc, marmura, aerul condiționat, stația Sony, cu planul religios definit prin ubicuitatea lui Hristos, patimile, cuvintele acestuia de pe cruce, care denotă trăirea religioasă intensă a eului liric din acele momente. Nici urmă de blasfemie, din punctul meu de vedere, blasfemia este cu totul altceva. Aici e doar o întrepătrundere dintre cele două planuri, în spiritul unei poezii actuale. Felicitări pentru trăire,părinte Mircea.
vena cava inferioara deforma topica lucrurilor nevazute din noi treceam pe liste sintagmele caisilor purtind masti de gaze lacrimogene urdorile orasului mai purtau indecent ploaia acrilica pe trotuare pe rind fiecare incendia panoplia poetului aducind osanale fizicii fluidelor pina cind ereziile din intestine si graffiti articulau anacronic in contratimp facerea lumii dupa marx-engels-lenin the writing on the wall sub patul lui procust se trasau noi frontiere jandarmii cuvintelor macelareau hemoragic farmecul discret al micilor burghezi inghesuiti prin mansarde roz J'y vois plus ton visage J'y vois plus ton regard Sage comme une image cafea croissant distopie ciocolata numarind desuet pina la doi
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
Multumesc Matei, Sarbatori fericite si tie in frumoasa Bucovina. Eu, pălit de o gripă, n-am putut decît să izvodesc chestia asta. Nici nu știu acum dacă tastez în real sau în vis. Aflu mîine.
Un textuleț oarecare, pus pe hârtie ca să te afli în treabă. Nu orice gând, mai mult sau mai puțin sexual, trebuie să devină text. Uneori trebuie pus în practică. O asemenea soluție poate avea o valoare mult mai mare decât un poem...
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
Dacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
Adrian,
Prima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
mulțumesc pentru înțelegere! e superbă! oare faci ilustrație, coperți sf? ai un blog al tău? și pentru că am admirat-o mult impreună cu un prieten drag, apreciind atât munca cât și imaginația, permite-mi să ofer o steluță în semn de prețuire. la convențiile europene sf ai fi făcut furori și sigur ai fi găsit contracte efectiv pentru ilustrație.
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
Ialin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru mine nu este aşa de incredibil ce se întâmplă...
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deam discutat cu mai multe cunoştinţe despre aspectul acesta al reproducerii aceleiaşi idei, poate cu aproximativ aceleaşi cuvinte.
mi-e drag de ceea ce ai/am descoperit acum, aici, crede-mă. nu este bucurie mai mare decât aceea să vezi că există rezonanţă, telepatie, empatie...
mulţumesc frumos, Alina.
Profetule, mă așteptam la un altfel de răspuns, din partea ta. Mai prompt, mai sigur, mai transparent. Oricum, mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare dePropunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deComentariul tău, Paul, este cel mai bun argument pentru titlul textului. Mă bucur că ai vibrat, mă bucură trecerea ta!
pentru textul : Bacoviană deMulţumesc!
mulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane deSfera ca burtă a universului susținându-i măruntaiele, în mâinile unui dumnezeu aplecat peste ea( mi-a plăcut "ființa lui îndoită") sau încovoiat de greutatea eternițătii pe care o ține în mâini, iată o interesantă viziune a creatorului (din pielea Creatorului).Mie mi-ar fi plăcut ca actul creației să fie exprimat altfel, nu prin cântecul cuvintelor. Poate printr-o altă sugerare a muzicii.
pentru textul : Ultimul plâns demultam actaeon negrule, sa ne auzim sanatosi!
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial destupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu!
pentru textul : Gând de vecernie deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi debine Andu, stai jos, nu te-a rugat nimeni sa te ridici in picioare. parerea ta o folosesc, stii tu la care dos...
Adrian, cu siguranta.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deMircea, vorbind acuma numai despre poezia ta, prima strofă este extraordinară, îmi place mult ideea clopotelor care răsună parcă din lumea cealaltă. Sunt gânduri la o slujbă de seară, mă gândesc că din săptămâna patimilor, surprinse aici de un eu liric care combină realul, sugerat prin exemplificarea unor elemente precum însemnele de pe sfântul potir sau sfântul disc, marmura, aerul condiționat, stația Sony, cu planul religios definit prin ubicuitatea lui Hristos, patimile, cuvintele acestuia de pe cruce, care denotă trăirea religioasă intensă a eului liric din acele momente. Nici urmă de blasfemie, din punctul meu de vedere, blasfemia este cu totul altceva. Aici e doar o întrepătrundere dintre cele două planuri, în spiritul unei poezii actuale. Felicitări pentru trăire,părinte Mircea.
pentru textul : Gând de vecernie desalutari din Venetia!
pentru textul : Eu, Piața San Marco, Venetia devena cava inferioara deforma topica lucrurilor nevazute din noi treceam pe liste sintagmele caisilor purtind masti de gaze lacrimogene urdorile orasului mai purtau indecent ploaia acrilica pe trotuare pe rind fiecare incendia panoplia poetului aducind osanale fizicii fluidelor pina cind ereziile din intestine si graffiti articulau anacronic in contratimp facerea lumii dupa marx-engels-lenin the writing on the wall sub patul lui procust se trasau noi frontiere jandarmii cuvintelor macelareau hemoragic farmecul discret al micilor burghezi inghesuiti prin mansarde roz J'y vois plus ton visage J'y vois plus ton regard Sage comme une image cafea croissant distopie ciocolata numarind desuet pina la doi
pentru textul : măcelaria literară deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deMultumesc Matei, Sarbatori fericite si tie in frumoasa Bucovina. Eu, pălit de o gripă, n-am putut decît să izvodesc chestia asta. Nici nu știu acum dacă tastez în real sau în vis. Aflu mîine.
pentru textul : überpain deUn textuleț oarecare, pus pe hârtie ca să te afli în treabă. Nu orice gând, mai mult sau mai puțin sexual, trebuie să devină text. Uneori trebuie pus în practică. O asemenea soluție poate avea o valoare mult mai mare decât un poem...
pentru textul : quand les paroles sont inutiles denu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pentru textul : Ecce Homo ▒ depai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
pentru textul : Se făcea că... dedesigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
pentru textul : abjectivalia deceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
Dacă nu pierdeai hăţurile în final (ultimele patru versuri - unde parcă te-ai lăsat copleşită de-o feminitate/ de un lirism matern exagerat/ă), ieşea un text foarte bun. Chiar şi aşa, are nişte pasaje foarte inspirate:
"mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare" - excelent!
etc.
(consider că tipul acesta de scriere te prinde de 4 virgulă 16 ori mai bine decât formele asiatice).
pentru textul : Septembrie cu noduri deHanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
nu „la un somn...”?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deAdrian,
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePrima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
pentru textul : Obsesii de"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
mulțumesc pentru înțelegere! e superbă! oare faci ilustrație, coperți sf? ai un blog al tău? și pentru că am admirat-o mult impreună cu un prieten drag, apreciind atât munca cât și imaginația, permite-mi să ofer o steluță în semn de prețuire. la convențiile europene sf ai fi făcut furori și sigur ai fi găsit contracte efectiv pentru ilustrație.
pentru textul : Lemuria deFiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
pentru textul : Dungi şi buline desi acum, ai putea scoate textul din santier?
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deFelicitări Virgil. Mulțumesc pentru oportunitate.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deIalin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
pentru textul : după ploaie dePagini