mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
textul e dragut, interesant ce nu imi place este chestia aia cu "lelelelele" si "aiii" care mie nu imi sugereaza absolut nimic poetic ci poate asa un fel de lalaiala relaxanta dar cam fara rost sau farmec
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
Ani, chiar dacă nu aș cunoaște slăbiciunea ta pentru poezia niponă, în textul de față tot se vede influența ei. Fac mici rocade și văd numai secvențe haiku. Desigur, e de bine! "am deschis ușa" lumi roiesc până la prag- încotro, pasul? Cris
dom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
Ialin, iar eu rad de una singura vazand ce anume am putut scrie mai jos! este Cosorul lui Moceanu...graba nu face manastiri, imi cer scuze si promit sa ma grabesc incer de-acum incolo.
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
corect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
Virgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
Eu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
Una e sa scrii poezie, alta e sa scrii poezie buna. Ada mai are pana la a doua varianta. Ma bucur ca o sa ma abtin sa mai citesc porcarii si ca am imbatranit diferit de Andu. ;)
te-am lăsat la urmă dintr-un sentiment strict secret (generat de auto...) pentru că textul tău e de valoare și nu numai atât. dar este original, compact și mi-a amintit brusc de o poveste veche cu "o petală peste altă petală"... textul în sine este rotund, în miezul lui este efectiv dragoste și te invidiez...
Imi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
Alma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Ai nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deîndobitocire + împrimăvărare = îndobivărare
pentru textul : Îndobivărare detextul e dragut, interesant ce nu imi place este chestia aia cu "lelelelele" si "aiii" care mie nu imi sugereaza absolut nimic poetic ci poate asa un fel de lalaiala relaxanta dar cam fara rost sau farmec
pentru textul : stele de lapte deSebi ca sa nu-ți fac pe plac n-am să renunt la scris.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deImi place. ai un stil reconfortant si natural, care m-a destins inca de la prima lectura...te citesc cu interes!
pentru textul : cartierul de nord deSapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
pentru textul : confesiune deAni, chiar dacă nu aș cunoaște slăbiciunea ta pentru poezia niponă, în textul de față tot se vede influența ei. Fac mici rocade și văd numai secvențe haiku. Desigur, e de bine! "am deschis ușa" lumi roiesc până la prag- încotro, pasul? Cris
pentru textul : peisaj metafizic dedom'le dar eu am citit și am rămas acolo. nu știu exact dacă e în gara de nord sau e la perete dar mirosul acela de lapte dat în spuză mi-a rămas în nări și cred că mîine dimineață am să ajung și eu să vorbesc singur pe stradă. ceea ce mă fascinează la textul ăsta e faptul că deși poate constitui mai multe texte totuși reușește să rămînă unitar.
pentru textul : bună dimineața ești în gara de nord deActaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune deMarina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
pentru textul : poveste cu nuferi deun poem cu o temă amplă. vastitatea însă, pare să îl și apese. felicitări pentru fantastica idee!
pentru textul : în efemer deîmi plac "pilulele"...
pentru textul : drum cât se poate de colorat deîţi mulţumesc pentru felul în care ai citit şi pentru apropierea de text.
L-am facut tableta, sau pastila cum vrei sa-i spui... sper sa nu ramana prin gatul cuiva :-)
pentru textul : mama la toate țările deMersi.
Andu
je songe à faire bâtir...l'impossible. vivre mieux pour vivre vieux...
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deIalin, iar eu rad de una singura vazand ce anume am putut scrie mai jos! este Cosorul lui Moceanu...graba nu face manastiri, imi cer scuze si promit sa ma grabesc incer de-acum incolo.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deeste stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală deun Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deSa speram ca imaginea Romaniei se va schimba si ca o sa ne fie mult mai usor a spune :"Sunt de origine romana"!
pentru textul : scrisoarea a treia către români deAm modificat, multumesc!
pentru textul : Soare comun desub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei decorect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
pentru textul : sub ochii înlăcrimaţi ai norocului deVirgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
pentru textul : patul în formă de gondolă deEu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.
Una e sa scrii poezie, alta e sa scrii poezie buna. Ada mai are pana la a doua varianta. Ma bucur ca o sa ma abtin sa mai citesc porcarii si ca am imbatranit diferit de Andu. ;)
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dete-am lăsat la urmă dintr-un sentiment strict secret (generat de auto...) pentru că textul tău e de valoare și nu numai atât. dar este original, compact și mi-a amintit brusc de o poveste veche cu "o petală peste altă petală"... textul în sine este rotund, în miezul lui este efectiv dragoste și te invidiez...
pentru textul : cerceii spanioli deImi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
pentru textul : photo decitesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
pentru textul : Stând de veghe deMi-a plăcut mult mesajul acesta simplu, liric, emotiv. Am însă o sugestie: din cauza unor rime imperfecte involuntare, cred, poezia nu e unitară.
puse la căpătâi
..................................
gustă inima mea de cireș amărui
sapă-mă fântână din gând
până-n cuvânt
poate le poți lucra fără a afecta fondul
cu prietenie,
pentru textul : Fântânarului deAlma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : blind cu einstein deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Ai nasul fin, Boba. E un text mai vechi. Refăcut însă așa cum „văd” azi lucrurile. Și mai sunt și altele (noi) care așteptă să le vină rȃndul. Ȋn același „stil”.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună dePagini