Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
Ai postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
O sa desfiintez si poezia, cred ca asta era si ideea, sigur scrisesem in gand si fraza cu desfiintarea poeziei, dar vad ca intre timp am uitat - mereu uit versurile geniale :). Onorata de penita - sa incep sa scriu proza? :) Mi-ar desfiinta-o altii! :)
Un poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
... ești gingașă cu mine anna, mulțumesc. e un confort să te știu cititoare a poemelor mele. poate cam încâlcite:). începi comentariul tău de suflet cu un mare adevăr: "în poezie ca și în viață". îmi doresc o bătrânețe nobilă, cu gesturi calde și vorbe chibzuite... se pare că încep deja:)! te salut însorit!
dane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
Îmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
Textul mi se pare destul de slab, demn de "cutia cu nisip". Tema in sine este destul de bonoma. Singura idee interesanta e trecerea real-virtual . Ialin
Mai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
am citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
îţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
sunt prea bătrân să mă mai iei matale cu condeie din astea de gimnaziu când elevul nu se prinde că profu a scos bilețelu cu răspunsul din carnețelul cu coperți din piele de capră exact când se făcuse de căcat în fața clasei și că la noi la românica treaba merge bine numai când se întâlnește hoțu' cu prostu'. din păcate și din matale în loc să iasă un om serios cum ar fi trebuit după educația primită a ieșit un hoțulică oportunist de care e plină țara asta. dar dacă vrei să mă iei pe mine de prostu' de care ai nevoie pentru vreo demonstrație de deșteptăciune să știi că nu iese nimic. și ca să mai discutăm nu e imposibil, eu discut cu oricine cât timp sunt pe site, cu o condiție, să nu mai faci atâta pe deșteptul mai ales că nu e cazul. pentru un dialog civilizat de exemplu eu nu am nicio problemă cu matale chiar dacă probabil ești oltean.
Andu
Carmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
Mulțumiri, Adriana!
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
adolescentin (sa nu o iei in sens peiorativ, fiindca nu asta imi este intentia). Un fel de Lorelei a unui Ionel Teodoreanu din sec. XXI. mi-a placut "orizontul rasucit care se dizolva in cer", pacat ca sugestia lacrimilor, care-i urmeaza, banalizeaza constructia. sfat, daca-mi permiti: fereste-te de alaturarile adverbiale de genul " acum cînd " in textele unde nu folosesti punctuatia. iar dincoace de granita cuvantul "supermagazin" nu prea este uzitat; noi suntem mai "english", folosim "supermarket"...:)
Ionuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
Ma incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
Textul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deAi postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
O sa desfiintez si poezia, cred ca asta era si ideea, sigur scrisesem in gand si fraza cu desfiintarea poeziei, dar vad ca intre timp am uitat - mereu uit versurile geniale :). Onorata de penita - sa incep sa scriu proza? :) Mi-ar desfiinta-o altii! :)
pentru textul : eu aș desființa cultura deMulțumesc Nicodem, ai dreptate, am notat.
pentru textul : jukebox breakfast deMargas
dar vezi modificarile
pentru textul : Ploaie pe sticlă deUn poem care doar dă impresia ca ar mai putea fi lucrat. Farmecul său constă tocmai în starea pe care-aş numi-o (poate un pic exagerat) magmatică. Sunt nişte gânduri, nişte imagini, nişte revelaţii/ iluminări reunite oarecum întâmplător, dar armonizându-se prin ceva...îmi e greu sa-mi dau seama, în acest moment, prin ce...E posibi sa fie rodul unei intenţionalităţi, al unei strategii de obţinere a efectului. Dar asta contează mai puţin.
pentru textul : Cruzimi deIoana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
pentru textul : Solomon Science defelicitari Adrian Munteanu! abia astept acest al doilea volum de sonete pentru a le pune linga celelalte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu de... ești gingașă cu mine anna, mulțumesc. e un confort să te știu cititoare a poemelor mele. poate cam încâlcite:). începi comentariul tău de suflet cu un mare adevăr: "în poezie ca și în viață". îmi doresc o bătrânețe nobilă, cu gesturi calde și vorbe chibzuite... se pare că încep deja:)! te salut însorit!
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă dedane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
pentru textul : podul suspinelor deÎmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deFrancisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
pentru textul : Impresii deTextul mi se pare destul de slab, demn de "cutia cu nisip". Tema in sine este destul de bonoma. Singura idee interesanta e trecerea real-virtual . Ialin
pentru textul : la un pahar de vorbă deMai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
pentru textul : Culori dedimpotriva, acum la recitire mie imi place si mi se pare potrivit cam totul, mai putin "ca un arc de primavara". suna aiurea
pentru textul : infinite flash 2 deai o pisica. si sfaristul se continua , simbolul si ritul.
pentru textul : Poem cu buzunare deam citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
pentru textul : Autumnal deîţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
pentru textul : euforie de mai deIntr-un final am optat si pentru modificarea titlui.
pentru textul : Trafic desunt prea bătrân să mă mai iei matale cu condeie din astea de gimnaziu când elevul nu se prinde că profu a scos bilețelu cu răspunsul din carnețelul cu coperți din piele de capră exact când se făcuse de căcat în fața clasei și că la noi la românica treaba merge bine numai când se întâlnește hoțu' cu prostu'. din păcate și din matale în loc să iasă un om serios cum ar fi trebuit după educația primită a ieșit un hoțulică oportunist de care e plină țara asta. dar dacă vrei să mă iei pe mine de prostu' de care ai nevoie pentru vreo demonstrație de deșteptăciune să știi că nu iese nimic. și ca să mai discutăm nu e imposibil, eu discut cu oricine cât timp sunt pe site, cu o condiție, să nu mai faci atâta pe deșteptul mai ales că nu e cazul. pentru un dialog civilizat de exemplu eu nu am nicio problemă cu matale chiar dacă probabil ești oltean.
pentru textul : sunt român deAndu
elena, ești drăguță. apreciez cuvintele tale. da, ai dreptate, sînt rare. și cu atît mai mult apreciate.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... des-au spus, evident.
şi mă indispune.
cu sinceritate,
pentru textul : celălalt mal deacelaşi,
zdroba
Carmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
pentru textul : altarele deDalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
pentru textul : o iarnă paralelă deSeva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
pentru textul : pulsații deMulțumiri, Adriana!
„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deadolescentin (sa nu o iei in sens peiorativ, fiindca nu asta imi este intentia). Un fel de Lorelei a unui Ionel Teodoreanu din sec. XXI. mi-a placut "orizontul rasucit care se dizolva in cer", pacat ca sugestia lacrimilor, care-i urmeaza, banalizeaza constructia. sfat, daca-mi permiti: fereste-te de alaturarile adverbiale de genul " acum cînd " in textele unde nu folosesti punctuatia. iar dincoace de granita cuvantul "supermagazin" nu prea este uzitat; noi suntem mai "english", folosim "supermarket"...:)
pentru textul : pentru că nu în vis se iubește deIonuț, tot ce aș putea să mai spun după comentariul tău este că încerc o mare bucurie că acest poem ți-a plăcut și că ai făcut o analiză detaliată a lui, explicând motivele evidențierii. Îți mulțumesc
pentru textul : arabescurile dorului deMa incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
pentru textul : Spasm nocturn deTextul e unul mai vechi, refăcut prozodic și regândit - era Descântec de sfârșitul iernilor - atunci a avut efect. După o perioadă a ploilor peste Iași, mi-a venit în gând să comut sensurile și ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - și, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor. Mulțumesc, cu drag, Marina, Emil, că și invizibil fiind, m-ați observat.
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor dePagini