Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
Interesanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
"Amintiri din Londra", cred ca ar suna mai bine ca titlu pentru poem, bineînțeles ținând cont de punctul de vedere al autorului. remarc neplăcută imaginea ce mie mi/a iesit in evidență la citit, adica repetiția: "prin orașul acesta"/"prin tunelul acesta"/"și-n timpul acesta"... restul este halucinant si original...
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
Ba să ști că îmi place Emanule și dacă nu am visat l-am mai auzit odată scris tot de tine, sună tare ciudat și fain cu un oarece iz oriental. Degetele tale, crede-mă că nu au cum să amorțească. Te rog continuă să scrii, bine ori rău nu contează, mult mai important e acum să scrii cât mai mult pentru că ai de ce. Cât despre penițe..a uite că ..acum am văzut, mai dar distrat sunt. Asta e o treabă bunnnnăăăă.
Nu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
Buna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
Poem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
Poezia începe de la titlu :)
Foarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
Mulţumesc pentru apreciere şi lectură domnule Tudor. Mă voi gândi la sugestia dvs. Dar eu explic totuşi că în această delcaraţie de Feminitate, cum este întregul poem, am ales acea idee ca să exprim dizidenţa sau neapartenenţa la lumea masculină. Germenele feminin. Este o idee coerentă cu restul versurilor.
Virgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
Andu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Andu, contează dacă spui asta cu "grija". Cât despre Cioran, nu m-am împăcat niciodată prea bine cu el.
pentru textul : The Great Escape deLa mulți ani, Virgil!
pentru textul : domnului director cu dragoste deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deminunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
pentru textul : poetul I desa nu cumva sa justifici ceva. nu suport justificarile.:) sentimentala de la miezul noptii:)
pentru textul : tu trează nămeți deHai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană dede dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om deUn text interesant, bine construit. Remarc in mod special "și-a deschis inima la primul nasture" si "inima îi creștea fără drojdie". Ialin
pentru textul : poemul lui ștefan deInteresanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
pentru textul : poezia mea de azi de"Amintiri din Londra", cred ca ar suna mai bine ca titlu pentru poem, bineînțeles ținând cont de punctul de vedere al autorului. remarc neplăcută imaginea ce mie mi/a iesit in evidență la citit, adica repetiția: "prin orașul acesta"/"prin tunelul acesta"/"și-n timpul acesta"... restul este halucinant si original...
pentru textul : smog deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans denah că am scris în același timp, Adrian:)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela dede acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... deBa să ști că îmi place Emanule și dacă nu am visat l-am mai auzit odată scris tot de tine, sună tare ciudat și fain cu un oarece iz oriental. Degetele tale, crede-mă că nu au cum să amorțească. Te rog continuă să scrii, bine ori rău nu contează, mult mai important e acum să scrii cât mai mult pentru că ai de ce. Cât despre penițe..a uite că ..acum am văzut, mai dar distrat sunt. Asta e o treabă bunnnnăăăă.
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deNu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
pentru textul : Haiku deBuna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
pentru textul : o avarie neplanificată dePoem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Decofrare de"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
pentru textul : Mulţimi deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
pentru textul : cenuşă, să ning... dema gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I dePoezia începe de la titlu :)
pentru textul : Emoţia verde deFoarte sugestiv redate circumstanţele în prima parte constituindu-se si ca un contrast între ,,singurătate" si lumea de la marginile ochilor verzi. Tehnica detaliului, surprinderea aproape niponă a realităţii, apropie cititorul. Remarc un crescendo al acţiunilor din strofa a doua, atât ca dinamism, cât si ca semnificaţie: cresc, se deschid, clipesc.
O singură obiecţie ( poate nu am înţeles-o bine): în versul ,,când câinii cu lesă au înghiţit toate pisicile luminii" apare o neconcordanţă a timpurilor. Eu o simt ca pe o realitate deja înfăptuită, pe care poetul doar o constată în prezent. M-ar ajuta o explicaţie pentru a avea un feedback pentru statutul meu de cititor care încearcă să acumuleze experienţă.
Mulţumesc pentru apreciere şi lectură domnule Tudor. Mă voi gândi la sugestia dvs. Dar eu explic totuşi că în această delcaraţie de Feminitate, cum este întregul poem, am ales acea idee ca să exprim dizidenţa sau neapartenenţa la lumea masculină. Germenele feminin. Este o idee coerentă cu restul versurilor.
pentru textul : elegie 01 deVirgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
pentru textul : o viziune a insentimentelor deUn poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
pentru textul : se ia prin copy-paste deAndu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deCritina,
pentru textul : despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu pămîntul demulţumesc de trecere şi apreciere.
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
pentru textul : uneori femeia dePagini