Iată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
O recomandare ce merita atentie. Cronica aceasta, chiar daca are un ton ludic (v. broastele), probabil in rezonanta cu volumul, este binevenita pentru cei interesati.
m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
Versul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Un text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
Cât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
Mulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
mulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
Fain, un fel de "come undone" al lui Robbie Williams, one of my favourites. Insa prozodia parca nu curge cum trebuie. Cand citesti te tot intorci la randul dinainte ca sa te legi de idee, e si o amestecare de decoruri la un moment dat... nu e o proza pur-sange, ci altceva, un scenariu literar poate, oricum, o lectura placuta si, probabil, o amintire pe masura :-) Fara amicitie deocamdata ca nu stiu de unde vine dar cu interes literar, Andu
Sapphire, multumesc pentru parere! Intr-adevar am incercat sa scap si de balast. poate ca nu e cel mai reusit text al meu! Inca o data, multumesc! rafael, ai dreptate partial cu grafiti! De fapt, conform unei definitii de pe net este ...graffiti. multumesc de trecere si opinie!
da Sapphire, ai dreptate. atunci cand Aranca apare pe pagina mea, devin, numai eu stiu din ce motive, prea personal in comentarii. Aranca nu consider ca am scris un poem perfect. chiar intentionez sa intervin asupra textului. nici aprecieri sau laude nu astept in mod special, dar, cu toate scuzele de rigoare, permite/mi sa ma exprim liber si sa iti spun ca prezenta ta pe pagina mea de pe acet site, ma irita. de fapt, nu inteleg unde este critica ta facuta poemului meu. afara de faptul ca titlul te amuza si apoi consideri ca nu orice are rima este poezie... nu pricep, cum spuneam, ce ai criticat?
semnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
mulțumesc, om bun!
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
tocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
"m-aş fii îngrămădit şi eu"
Poet, poet, aşadar nonconformist, dar în privinţa ortografiei ar fi bine să ne conformăm normelor în vigoare...
Pentru că, altminteri, am putea scrie şi aşa:" ma-ş fi-i îngrămădi-t şi eu"!
multumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
D-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
Ma bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
Nu te-am asemănat cu Vasile Voiculescu sau Felix Aderca. Ți-am recomandat să-i citești. Este foarte adevărat că nimeni nu plătește să participi la un cenaclu literar. Dar este o experiență inedită, un loc în care ascultând, poți învăța de la alții. Nici nu știi ce ai pierdut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deIată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
P.S. - este ea.... poezia?
pentru textul : cercuri de ape deO recomandare ce merita atentie. Cronica aceasta, chiar daca are un ton ludic (v. broastele), probabil in rezonanta cu volumul, este binevenita pentru cei interesati.
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida dem-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deVersul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
Mă predau, domnule! M-aţi convins definitiv.
pentru textul : aproape alb dela buna venire. Condei Aprig !
pentru textul : Ines dee plăcut acest stil liber, aproape oral. e interesant de aflat intriga pe care așezi viitoarea construcție.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deUn text interesant, în ansamblu mi-a plăcut. O observaţie aş avea, mi se pare greşită repetarea lui "rupt", cred că puteai găsi altceva. Cât despre "somn", eu aş spune "dintr-un somn". Nu vroiai oare să spui trezie dintr-un somn? Ori ruptă "de somn"?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deCât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
pentru textul : jurnal de front. virtualia deMulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
Cred că textul are prea multe motive şi expresii comune:
"lună - măr/ mă strecor printre rânduri/ vocea ca o amintire/ iarba nu a mai crescut/ a semăna cuvinte".
Unitatea doi este faină, deşi aici "tot ce iau de la tine mă împart cu vântul" mi-e greu să pricep concret ce şi cum.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă demulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM demi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
pentru textul : dorina deFain, un fel de "come undone" al lui Robbie Williams, one of my favourites. Insa prozodia parca nu curge cum trebuie. Cand citesti te tot intorci la randul dinainte ca sa te legi de idee, e si o amestecare de decoruri la un moment dat... nu e o proza pur-sange, ci altceva, un scenariu literar poate, oricum, o lectura placuta si, probabil, o amintire pe masura :-) Fara amicitie deocamdata ca nu stiu de unde vine dar cu interes literar, Andu
pentru textul : Requiem pentru păpușa de cârpă deProbabil după ce se închide farmacia ne apucăm de scris. Rețete. Nu mai fac alte comentarii, îți mai dau o șansă.
pentru textul : Poem biologic deSapphire, multumesc pentru parere! Intr-adevar am incercat sa scap si de balast. poate ca nu e cel mai reusit text al meu! Inca o data, multumesc! rafael, ai dreptate partial cu grafiti! De fapt, conform unei definitii de pe net este ...graffiti. multumesc de trecere si opinie!
pentru textul : Nostalgie deda Sapphire, ai dreptate. atunci cand Aranca apare pe pagina mea, devin, numai eu stiu din ce motive, prea personal in comentarii. Aranca nu consider ca am scris un poem perfect. chiar intentionez sa intervin asupra textului. nici aprecieri sau laude nu astept in mod special, dar, cu toate scuzele de rigoare, permite/mi sa ma exprim liber si sa iti spun ca prezenta ta pe pagina mea de pe acet site, ma irita. de fapt, nu inteleg unde este critica ta facuta poemului meu. afara de faptul ca titlul te amuza si apoi consideri ca nu orice are rima este poezie... nu pricep, cum spuneam, ce ai criticat?
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor desemnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
pentru textul : l'approche du nuage demulțumesc, om bun!
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
asta ziceam şi eu, în acest sens am intervenit. Adrian, vezi aici "vânăt ca cercurile"
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul detocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
pentru textul : de aducere aminte denu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste de"m-aş fii îngrămădit şi eu"
pentru textul : funeralii dePoet, poet, aşadar nonconformist, dar în privinţa ortografiei ar fi bine să ne conformăm normelor în vigoare...
Pentru că, altminteri, am putea scrie şi aşa:" ma-ş fi-i îngrămădi-t şi eu"!
Ai reusit un text cu adevarat deosebit... are miez, ritm si transcende corsetul formei. Final reusit.
pentru textul : Hemoragii deUn 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb demultumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
pentru textul : În aceeași supă deNu supără. Din contră mă face să-l mai şlefuiesc.
pentru textul : frica de moarte deMulţumesc.
La mulţi ani!
vă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac deD-le Tudor Cristea, nu stiu daca textele mele sunt poezii, nu ma intereseaza prea mult asta. Ceea ce conteaza pentru mine este legat mult de estetic. Nu cred ca in poemele mele este vorba despre chinul de a exista, mai degraba cred ca am incercat, in ultima vreme, sa arunc o privire detasata in jur, sa stabilesc un raport intre mine si realitate, as zice incercand sa ocolesc patetismul, euforia, iar propria implicare sa fie cat mai redusa, ca si cum as fi doar un observator, contemplator. Sau cel putin asa imi doresc. Probabil din exterior se vede altfel.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deMa bucur pentru trecerea critica , pentru observatii si sfaturi. Este si acesta un motiv pentru care sa ma asez la o masa , cu o cafea, un prilej de " good thinking", pentru care va multumesc.
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire deNu te-am asemănat cu Vasile Voiculescu sau Felix Aderca. Ți-am recomandat să-i citești. Este foarte adevărat că nimeni nu plătește să participi la un cenaclu literar. Dar este o experiență inedită, un loc în care ascultând, poți învăța de la alții. Nici nu știi ce ai pierdut.
pentru textul : Satul din vale dePagini