Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
în rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Se pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
dom'le, nu zic, textul e plăcut, dar am citit atîtea texte cu sîni în ultima vreme pe aici că cred că ar trebui să deschid o colecție. dar sînt convins că partea femeiască de pe aici e măgulită tare tare. ca să vezi că e bună la ceva și canicula în românia. bărbații devin adolesceți. no need for viagra.
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
dragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
de cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
acest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
Domnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
Virgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
da, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
Bobadil, te anunt pe aceasta cale suspendarea (temporara deocamdata) a contului tau pina cind Consiliul Hermeneia va lua o hotarire in ceea ce priveste plagiatul pe care l-ai comis acum citeva zile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I deVirgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
pentru textul : carinthia deeu am găsit aici poezia:
”eu sînt cîinele păzitor la care cei mici se-nchină seara
cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu”
pentru că disperarea țâșnește ca un câine flămând gata să se agațe de jugulara primului întîlnit.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deîn rest, cu tot aerul lui dezabuzat, textul seamănă mai mult cu un reportaj. unul cu tușe puternice, dar care nu spune mare lucru, în sensul de lucruri noi, (și aici poate devin eu puțin ”fascist”) sau înfățișate astfel încât să mă revolte, să mă facă să plâng/urlu mai mult decât a făcut-o nu știu care articol scris/citit recent despre vreo dramă oarecare, drame banale, din ce în ce mai banale...
Ecaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni
pentru textul : aer închis deSe pare că pe unii i-a inspirat ninsoarea abundentă abătută asupra țării; pe mine m-a încercat un sentiment de frustrare la prima citire. ''tot mai aproape se lasă rece colivia brațelor tale respirația atât de fierbinte dureros viscolul dinților nerăbdători'' Acesta e pasajul care mi-a placut mai mult și m-a atins oarecum. Succes în continuare! Cu stimă, Simona
pentru textul : Viscol cu geminide dedom'le, nu zic, textul e plăcut, dar am citit atîtea texte cu sîni în ultima vreme pe aici că cred că ar trebui să deschid o colecție. dar sînt convins că partea femeiască de pe aici e măgulită tare tare. ca să vezi că e bună la ceva și canicula în românia. bărbații devin adolesceți. no need for viagra.
pentru textul : Pe sânii tăi deMi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape deActeon, Linea, va multumesc pentru comentariile si observatiile efectuate, ....cu scuzele de rigoare pentru intarziere, acelasi, francisc
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film deFoarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
pentru textul : chipul demultului demultumesc Miha, Raluca si doamna Maria pentru citirea textului meu! Am sa țin cont de parerile dv.
pentru textul : nevoia de surâs degreat answer, Călin! I did not expect such a nice way to dodge a bullet. My sincere respect. And by the way, I enjoyed your notes, and I mean it.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti dedragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
pentru textul : ploua în eden III deEu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
pentru textul : scurt metraj deAtât din punct de vedere formă cât și din punct de vedere fond poemul acesta ar trebui să poarte titlul 'fără număr'.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dePărerea mea.
salut, constantin și bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna dede cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deacest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
tonică trecerea ta, ca mai toate de altfel... cu umorul de calitate și ironia subțire subțire :)
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc, Corina! și pentru oftat...
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
pentru textul : când după război se așterne liniștea dedin degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Bai p...lica Bobadilica,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară denu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac deGenială călimara şampanie! :))
pentru textul : revelion H deVă doresc tuturor un an minunat, cu bucurii şi sănătate şi ... nu uitaţi să fiţi buni... poeţi!
Domnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deVirgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
pentru textul : îl iubesc pe grigore deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
se vede că textul e scris. din lipsă de idei. dar cel mai clueless m-a lăsat titlul
pentru textul : plată deîncă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
pentru textul : howling deda, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
pentru textul : alergie la îngeri deBobadil, te anunt pe aceasta cale suspendarea (temporara deocamdata) a contului tau pina cind Consiliul Hermeneia va lua o hotarire in ceea ce priveste plagiatul pe care l-ai comis acum citeva zile.
pentru textul : pești dePagini