Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
in opinia mea, Andu Moldovan si-a exprimat (cam neargumentat, ce-i drept) o parere despte textul (!) tau - nu tocmai magulitoare, cei drept. i-ai raspuns cu un atac la persoana. folosind un vocabular care nu-si are locul, aici. considera-te, te rog, avertizat.
Caline, iti multumesc ca nu m-ai uitat. Il las insa la parodiat, uite cum mi-a iesit si o rima, fara sa vreau, unii mai patesc asta si prin texte :-) O sa lipsesc de luni vreo doua saptamani dar sper sa gasesc aici ceva zanganit de sabii cand voi reveni, iar premiile mele chiar se dau. Din suflet. Onorat, Andu
Poate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
Reuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Matei. M-am gândit la alt alfabet pentru o clipă, dar după aceea cititorul chiar n-ar mai avea nici o idee despre cum se pronunță cuvintele, iar transliterarea și apoi traducerea lor în text ar complica lucrurile... Așa că am preferat compromisul. Am și alte idei de povestiri cu și despre huțuli la care lucrez, când vor fi gata le voi afișa aici.
"nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - ideea de-a pune egal între nevoi şi rugăciuni e foarte bună, dar exprimarea "nevoi fiziologice" lasă de dorit. Cred că aici se poate rezolva ceva mai uşor.
"sunt primul care scrâşneşte dinţii
porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghiţiţi de soare" - recitind, ajung la concluzia ca doar două versuri sunt ratate, adică astea: "porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz/văd cum sunt înghiţiţi de soare" - prea cotidian limbajul, chiar dacă, chiar dacă este voit, pentru a crea efect, pentru a folosi ca măsură pentru celelalte metafore (mai clar spus - prozaismul folosit întocmai ca un instrument liric). Cred că dacă sunt ridicate calitativ, nu cu mult, cu puţin, textul, cel puţin în viziunea mea, ar deveni foarte, foarte bun :).
Oricum, şi aşa, este unul dintre cele mai reuşite poezii citite de mine luna asta. Şi aici, mă refer la toate sursele citibile :)
Pentru cele spuse în primul comentariu, cât mai ales pentru forţa tropilor şi pentru trăire, las totuşi peniţă.
Din punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
A, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
parerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
Unul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
rece.. rece.. cald.. fierbinte.. rece cam asta văd eu în textul acesta. Un fel de joacă în care autorul își permite o neseriozitate, a fi înțeleasă în sens umoristic. Într-un spațiu mic s-a reușit o călatorie. Plăcut. Adriana
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
ei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
Mulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
impresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
chiar nu mă interesează! bye bye
pentru textul : I have a dream deAcest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
pentru textul : ștevia deRemarca e pertinentă și mulțumesc, o să încerc să țin cont, chiar aveam nevoie de o analiză obiectivă din care să am ce învăța.
pentru textul : Să mergem la târg ! dein opinia mea, Andu Moldovan si-a exprimat (cam neargumentat, ce-i drept) o parere despte textul (!) tau - nu tocmai magulitoare, cei drept. i-ai raspuns cu un atac la persoana. folosind un vocabular care nu-si are locul, aici. considera-te, te rog, avertizat.
pentru textul : viața mea deMulţumesc,
pentru textul : Sunt inconştientul norocos deCaline, iti multumesc ca nu m-ai uitat. Il las insa la parodiat, uite cum mi-a iesit si o rima, fara sa vreau, unii mai patesc asta si prin texte :-) O sa lipsesc de luni vreo doua saptamani dar sper sa gasesc aici ceva zanganit de sabii cand voi reveni, iar premiile mele chiar se dau. Din suflet. Onorat, Andu
pentru textul : două mâini dePoate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
pentru textul : Graal deerr: prin argumentarea - via argumentare
pentru textul : springfield & treehouses deReuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
pentru textul : ce se mai speră în lume? deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Matei. M-am gândit la alt alfabet pentru o clipă, dar după aceea cititorul chiar n-ar mai avea nici o idee despre cum se pronunță cuvintele, iar transliterarea și apoi traducerea lor în text ar complica lucrurile... Așa că am preferat compromisul. Am și alte idei de povestiri cu și despre huțuli la care lucrez, când vor fi gata le voi afișa aici.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deRevin.
"nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - ideea de-a pune egal între nevoi şi rugăciuni e foarte bună, dar exprimarea "nevoi fiziologice" lasă de dorit. Cred că aici se poate rezolva ceva mai uşor.
"sunt primul care scrâşneşte dinţii
porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghiţiţi de soare" - recitind, ajung la concluzia ca doar două versuri sunt ratate, adică astea: "porumbeii îşi iau zborul de pe pervaz/văd cum sunt înghiţiţi de soare" - prea cotidian limbajul, chiar dacă, chiar dacă este voit, pentru a crea efect, pentru a folosi ca măsură pentru celelalte metafore (mai clar spus - prozaismul folosit întocmai ca un instrument liric). Cred că dacă sunt ridicate calitativ, nu cu mult, cu puţin, textul, cel puţin în viziunea mea, ar deveni foarte, foarte bun :).
Oricum, şi aşa, este unul dintre cele mai reuşite poezii citite de mine luna asta. Şi aici, mă refer la toate sursele citibile :)
Pentru cele spuse în primul comentariu, cât mai ales pentru forţa tropilor şi pentru trăire, las totuşi peniţă.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deDin punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
pentru textul : În jurul celor spuse deA, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie depe motiv de titlu, dar cum ai vazut...fiecare cu nervii lui:) multumesc mult de semn!
pentru textul : nervi de primăvara deparerea mea umila e ca acest text ar trebui sa fie recomandat.daca n-a facut-o nimeni spun eu, n-are trei benchiuri ci are trei stropi de platina. emilian, dumnezeu ti-a sarutat condeiul cand ai inceput sa scrii... ai grija ce faci cu talantul tau. cu mare emotie citindu-te, Katya
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deÎţi mulţumesc, Daniela!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deUnul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deMă bucură trecerea dumneavoastră! Vă mulțumesc!
pentru textul : Nimfa pe nufăr derece.. rece.. cald.. fierbinte.. rece cam asta văd eu în textul acesta. Un fel de joacă în care autorul își permite o neseriozitate, a fi înțeleasă în sens umoristic. Într-un spațiu mic s-a reușit o călatorie. Plăcut. Adriana
pentru textul : ultraviolete dedraga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deei, noi și lumea...un triptic exisențialist într-o sensibilă notă postmodernistă. Mi-a plăcut prima foto la minut. Cu final antologic: "cu fiecare treaptă urcată, inima ei devenea un vierme de mătase"...O sublimă pierzanie e în aceste versuri. Mereu bucuros să te citesc Cătălina Chelaru...:) Aprecieri ghe arghelean de la George de Asztalos. I will be arround...:)
pentru textul : solia unei stele de mare dearuncau maldărele de morţi
să cureţe rasa
pielea ca un sac prea mare ne ţinea
cu chiu cu vai în aceeaşi fiinţă cenuşie
păduchii îi adunam cu pumnul
eram mânaţi mai departe la Bug...
să ne înfigem în gloanţele
gunoierilor de oameni
când sufletele nu se puteau înveli cu pământ
cazmaua îşi frângea gura deja ştirbă
pumnul izbea până la os
Devorah a plâns toată noaptea...
dimineaţa am lăsat cadavrul în cocină
pământul îngheţat nu primea gropi
rămânea încuiat
asa as vedea poezia. nu de alta, dar mi se pare ca finalul altereaza dramatismul celorlalte strofe.
pentru textul : Devorah dedar, evident, e doar o parere.
din păcate textul este slab și îi lipsesc și diacriticele. Îți recomand să nu postezi mai mult de un text pe zi.
pentru textul : Ninge cu fulgi mari si cuminti deEhe, daca e sa-l compar cu chestiile tale brand este un pic. Asa, in valoare absoluta, nu-i. Dar totul pe lume e relativ, right? Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deMulțumesc, Marina, pentru comentariu. O să mă gândesc la îmbunătățiri ale textului. Din păcate săptămâna aceasta e destul de plină și nu știu dacă voi avea timp să fac modificări utile.
pentru textul : Întunecare deIgor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
mulțumesc Maricica!
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deEu tot aştept să înceapă poezia. Prea mult - şase fragmente introductive, de descriere şi atmosferă, pentru, în sfârşit, patru versuri.
Probleme/ limite de exprimare:
"ne sorbeam îndelung/ căni aburinde/ neagră şi amară/ soarele... dădea glas/.
pentru textul : Astrul sonor desilviu
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deimpresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
pe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari dePagini