Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
aduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.
Merci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
bobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
cel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
la cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
Mai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
Cât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
Versului acesta nu-i găsesc niciun rost: "există o diferenţă de moarte între fricoşi şi cei care au luptat până au fost prinşi", dar se poate să fiu odihnit la ora asta...
Atenţie la spaţiul de după semnele de punctuaţie!
Pe mine nu mă deranjează cacofoniile, dar poate tu nu le doreşti: "ca cei".
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
De ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
Bine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
la mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
Tot incerc. Dar nu pot s-o fac dintr-o data. Am nevoie de mai multi "pasi". Pentru ca "eseistul [prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor] urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm [cum încearcă să] defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat". Asta ca sa ma auto-citez. Multumesc pt. interesul pe care l-ai acordat acestui text (puzzle) pus cu furca.
poemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian. totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat, si tu stii cine e autorul "într-o zi m-am sculat mort clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
pentru textul : încă o zi perfectă deun titlu potrivit acestor marunte cuvinte adunate in si la gramada. parca ar fi unul din tablourile Profetului.
pentru textul : mălai deaduceti-ma in fata consiliului, doamna Panza, cum nu. dar eu cred ca dorinta de a-i trimite cuiva niste texte pentru ca m-a impresionat ceva dintr-un comentariu, mai precis exprimarea acestei dorinte sub unul din textele mele (pentru ca persoana in cauza sa poata afla, pentru ca n-am gasit cum altfel sa-i transmit dorinta mea) imi va fi scuzata... sau in fine, decizia va priveste pe domniile voastre. PS: n-am facut proces de intentie, si m-am referit doar la acele date ale problemei pe care le cunosc. iar acesta e singurul off-topic de sub acest text pe care il fac (si asta asa, ca o precizare). poate n-ati observat ca domnul Titarenco a lasat discutia deschisa, prin nestergerea contului la cerere si prin "experimentul" generator de offtopice. si poate ca n-ati observat ca eu am comentat poezia postata aici, nefacand insa abstractie, e adevarat (ca parte distincta a comentariului meu), nici de offtopicul incurajat, ma repet, de chiar autorul acestui post.
pentru textul : poate deMerci Aranca, pentru intampinare si pentru urari. Sper sa fac o buna impresie cu prozele mele, dat fiind ca lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte. Les meilleurs voeux pour le Nouvel An! Cu pretuire literara, Marquesa
pentru textul : Madam Oracol debobadile, eu zic ca am fost un om civilizat si foarte calm cu tine. chiar te-am rugat ca daca nu iti place aici, si nu iti place cum gindesc eu locul asta sau nu iti place cum procedeaza editorii, etc, sa iti faci un bine si tie si un bine si noua si sa ne despartim in mod decent. observ ca nici asta nu vrei. absolut nimeni nu te invita si nu te roaga sa vii sau sa citesti pe Hermeneia. dar daca o faci (si cred ca de acum ma repet ca intr-un film cu prosti), deci daca o faci este nevoie de un minim bun simt. si anume acela de a nu te baga peste comentariile altora. este oare asta prea mult ca sa o cer de la tine? uite, eu habar nu am ce "anvergura literara" are Dorel si ai cuvintul meu de onoare ca nici nu ma intereseaza. undeva prin regulamentul asta, de il tot blestemi tu acolo, scrie cam ce gindesc eu despre anvergurile astea. deci, please, for the love of rome, give me a break si scuteste-ma cu toate aburelile astea. sincer, nu vreau sa ma ambalez acum fata de obsesia asta "romaneasca" pentru prestigiu, diplome, anverguri si alte cele. incerc, de dragul lui Dorel, sa ma abtin. pentru ca s-ar putea sa o percepa altfel. dar te rog, fa un efort minim de gindire si pricepe ca aici pe Hermeneia nimeni nu este mai egal decit altii. deci toata chestia asta nu are nici un fel de importanta. sau, cu alte cuvinte, eu tratez ce pune aici Dorel cu aceeasi atentie si exigenta cu care tratez pe oricine altcineva. tu poate simti nevoia asta de temenele si pupat canafi si salvari. uite ca eu nu o am. nu o am si basta. poti sa pupi cit vrei tu si unde vrei tu dar nu presupune ca toata lumea trebuie sa te imite. ca presupui prost. la fel ca multe alte presupusuri de-ale tale. deci, ti-o spun cu frumosul, vezi-ti de treaba ta, posteaza, comenteaza textele altora cu parerile pe care le ai despre ele dar nu te baga peste ce comenteaza altii si as prefera sa nu te bagi nici peste ce comentez eu. incerc sa sper (desi multi imi vor spune ca sint un naiv stupid) ca poti pricepe aceasta rugaminte si ii poti dar curs. pentru ca daca nu, atunci chiar ca nu mai am cu ce sa te ajut. deci, "Domnul Dorel", mi-e indiferent ce sau cine sinteti iar rugamintea si opiniile mele din primul comentariu ramin in picioare in ciuda giumbuslucurilor de 4th of july pe care le face pe aici clownul nostru de serviciu.
pentru textul : Eminescu azi demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man dee multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
pentru textul : singurătate decel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
pentru textul : delirice IV dela cele spuse de Adrian si faptul ca sinteti neglijenta in scriere. Dovada este faptul ca aveti greseli jenante chiar in profilul personal. Chiar atit de mult sa nu va intereseze faptul ca s-ar putea sa citeasca cineva acolo?!
pentru textul : Poveste de iubire deMai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel deeugen, te rog frumos să nu mai pui astfel de „comentarii” pe hermeneia. asta dacă mai vrei să pui comentarii.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
Cred că se spune corect dezvirginată. Drăguță poezie. Dar cam siropoasă.
pentru textul : scaranoastradebloc de,,surprinsă" era sugestia pentru corectură în versul ,,bine dragostea a fost și ea suprinsă" :)
pentru textul : draagă doomnule profeesor deCât despre Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, ediția a II-a (DOOM 2), eu îl consider normă a limbii române și încerc să mă obișnuiesc cu noile prevederi :).
ionut, cat de amuzant voi mai fi cand iti voi marturisi ca ma vand scump? scump, dom`le, scump
pentru textul : crucile deeu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
pentru textul : românia lui virgil t -V- defiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
Versului acesta nu-i găsesc niciun rost: "există o diferenţă de moarte între fricoşi şi cei care au luptat până au fost prinşi", dar se poate să fiu odihnit la ora asta...
pentru textul : Esenţialul e să căştigăm timp deAtenţie la spaţiul de după semnele de punctuaţie!
Pe mine nu mă deranjează cacofoniile, dar poate tu nu le doreşti: "ca cei".
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
pentru textul : Păpușile plâng desi mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
pentru textul : o tristețe neterminată deiată că și dramele urbane își pot justifica existența, transformându-se, depășind bariera poeziei moderne și ajungând la Ghilgameș.
frumos poem, Călin,
pentru textul : Fiara dedeși-mi spun că bine ar fi fost să nu fi fost…
e bine că se mai scrie poezie cristalină de acest fel astăzi păcat că nu are rezonanță în epocă...
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deDe ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deBine ai venit Ramona. E o dimineta fierbinte plina de colibri volatili ciugulind din ibiscusul inflorit noaptea pe furis. Ma bucur ca o sa te vad in august la cismea si chiar si inainte. Succes ! Mult !
pentru textul : De dimineață dela mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deTot incerc. Dar nu pot s-o fac dintr-o data. Am nevoie de mai multi "pasi". Pentru ca "eseistul [prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor] urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm [cum încearcă să] defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat". Asta ca sa ma auto-citez. Multumesc pt. interesul pe care l-ai acordat acestui text (puzzle) pus cu furca.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti denici budha nu avea siluetă...
pentru textul : cutia muzicală deÎntre stare lirică şi patetism e o distanţă ca între poezie şi boceală.
pentru textul : poem pentru mine desi eu spuneam aceasi lucru. cu bucurie am primit primul comentariu. zau asa, face parte din crestere. oricum te mai astept stefan
pentru textul : recreația mare depoemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian. totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat, si tu stii cine e autorul "într-o zi m-am sculat mort clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru"
pentru textul : 12-13 marinari dePagini