Sint multe constructii remarcabile pe care le-as remarca, dar isi pierd tot farmecul daca le desprind din totul poemului. Un aer de renuntare, un ritm bine sustinut, suprinzator fata de obisnuitele rondeluri. M-a impresionat acel "cel mai bogat dintre paminteni va fi cel mai iubit din cimitir", dar si partea cu cutia milei. Bine stapinit si discursul in opinia, iar finalul excelent.
mi- a placut comparatia ta intre poema asta amara si noaptea dintre Vinerea si Sambata Mare...s-ar putea sa ai dreptate- e pe aproape o Inviere si poate inca o moarte, si poate inca o Inviere si poate inca o moarte....cam asa-i cu poetii astia:-), si nu numai cu ei. Multumesc pentru semn si pentru purtarea de grija
Pui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
hm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
Ela, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
uite de aia spun eu că nu e bine să vorbeşti despre ce nu te pricepi. că nu iese bine. un ţesut nu se poate diviza mitotic. proprietatea asta o au numai celulele, la nivel individual. şi apoi specificarea asta (mitoză vs. meioză) implică acele particularizări cromozomiale cărora nu le văd nici un corespondent logic (sau imaginativ) în text. astfel că precizarea că ar fi o divizare mitotică (vs. meiotică) nu face decît să confere o preşiozitate inutilă. se putea spune eventual că "un singur ţesut divizându-se" dar şi atunci ideea pare relativ contradictorie de vreme ce a face dragoste presupune (de cînd lumea) unire (împreunare) şi nu divizare. deci, straniu, dacă nu chiar absurd, atît cît pot să văd eu.
multe cuvinte aruncate, admit, într-un stil propriu cu care katya ne-a obişnuit. dar asta nu înseamnă că ne-a şi convins.
da, si pe mine ma ia mereu pe nepregatite, chiar daca ma antrenez din greu
si ma bucur cand peretii sunt surzi si orbi, pacat ca au simtul tactil atat de dezvoltat
daca te intereseaza, revin mai tarziu si iti zic pe unde nu mi-a iesit la pipait, dar e bine, oricum
1.Deși sună strașnic și românesc, acel pizdă e gratuit în descriere și cred că s-ar putea rezolva situația ceva mai elegant, nu e crucial pentru definirea personajului, doar șochează.
2. Te-aș sfătui să lași niște spații între paragrafe, textul e lung și astfel e dificil de lecturat online.
3. Ar trebui regândite niște virgule ici-colo, citește cu atenție.
ex:
Te rog să nu te uiţi la mine ca la cine ştie ce Barbie girl! - ,Barbie girl. Vocativ.
3. Atmosfera textului e bunicică, oarecum ametițoare până te prinzi de mișcarea personajelor dar altfel caracterizările lor și descrierile locurilor sunt reușite. Personal, îmi place inserarea de expresii englezești, altora s-ar putea să nu le convină. Think about it.
4. Îmi place oralitatea textului, are zvânc.
Fă corecturile, când termini, dă click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier".
la paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
citeşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Imi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
iata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
"sorți aleatorici" este un pleonasm nefericit "superiorilor influențiali" imi suna agramat am rezerve asupra existentei verbului "a performa" in limba romana, poate ma lamureste cineva chestia cu urina mi se pare personal si scabroasa si nepoetica dar banuiesc ca fiecare cu gusturile lui "șambelanului de gardă."???? sambelan de garda?? parca stiam ca un sambelan e un titlu seniorial, nu de slujitor " La lumina lumânarilor", o alta alaturare inestetica "înarmate doar cu sabia inspirației" mi se pare extrem de scolareste spus "haikometri" se vrea o zicere anecdotica dar suna a vorbire neingrijita probabil ca ideea din finalul textului este singurul lui merit, grafomania este o mare plaga, toti ar trebui sa nu uitam asta
"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
merci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, domnule Turburea!
pentru textul : cam miroase deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi deSint multe constructii remarcabile pe care le-as remarca, dar isi pierd tot farmecul daca le desprind din totul poemului. Un aer de renuntare, un ritm bine sustinut, suprinzator fata de obisnuitele rondeluri. M-a impresionat acel "cel mai bogat dintre paminteni va fi cel mai iubit din cimitir", dar si partea cu cutia milei. Bine stapinit si discursul in opinia, iar finalul excelent.
pentru textul : târâișul sfântului deAnticariatul Grumazescu - pe strada Lapusneanu - stie orice iesean.
Aici harta google:
http://maps.google.ro/maps?hl=ro&gs_upl=6434l7535l4l7749l4l4l0l0l0l0l204...
Telefonul meu: 0748.65.66.76
Va multumim pentru ajutor, aprecieri si sustinere si va asteptam la Virtualia si la Sarbatorile Iasilor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a demi- a placut comparatia ta intre poema asta amara si noaptea dintre Vinerea si Sambata Mare...s-ar putea sa ai dreptate- e pe aproape o Inviere si poate inca o moarte, si poate inca o Inviere si poate inca o moarte....cam asa-i cu poetii astia:-), si nu numai cu ei. Multumesc pentru semn si pentru purtarea de grija
pentru textul : Scrisori de la Diogene (I) dePui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
pentru textul : blind cu einstein dehm...ce este si ce nu este poezie?; un text este poezie sau nu?. ioana, pe hermeneia s-au mai purtat cateva "discutii", in care cred ca s-a cam epuizat subiectul. o mostra gasesti <a href="http://www.hermeneia.com/poezie/6839">aici</a> . oricum, o poezie buna te face "sa simti", ori textul de fata nu transmite nimic.
pentru textul : să respir deEla, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
pentru textul : Cuvinte care se fac vară denumai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!
mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.
pentru textul : singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă deuite de aia spun eu că nu e bine să vorbeşti despre ce nu te pricepi. că nu iese bine. un ţesut nu se poate diviza mitotic. proprietatea asta o au numai celulele, la nivel individual. şi apoi specificarea asta (mitoză vs. meioză) implică acele particularizări cromozomiale cărora nu le văd nici un corespondent logic (sau imaginativ) în text. astfel că precizarea că ar fi o divizare mitotică (vs. meiotică) nu face decît să confere o preşiozitate inutilă. se putea spune eventual că "un singur ţesut divizându-se" dar şi atunci ideea pare relativ contradictorie de vreme ce a face dragoste presupune (de cînd lumea) unire (împreunare) şi nu divizare. deci, straniu, dacă nu chiar absurd, atît cît pot să văd eu.
pentru textul : venus flytrap demulte cuvinte aruncate, admit, într-un stil propriu cu care katya ne-a obişnuit. dar asta nu înseamnă că ne-a şi convins.
da, si pe mine ma ia mereu pe nepregatite, chiar daca ma antrenez din greu
si ma bucur cand peretii sunt surzi si orbi, pacat ca au simtul tactil atat de dezvoltat
daca te intereseaza, revin mai tarziu si iti zic pe unde nu mi-a iesit la pipait, dar e bine, oricum
pentru textul : no new messages in your inbox deOk. Not bad, but..
1.Deși sună strașnic și românesc, acel pizdă e gratuit în descriere și cred că s-ar putea rezolva situația ceva mai elegant, nu e crucial pentru definirea personajului, doar șochează.
2. Te-aș sfătui să lași niște spații între paragrafe, textul e lung și astfel e dificil de lecturat online.
3. Ar trebui regândite niște virgule ici-colo, citește cu atenție.
ex:
Te rog să nu te uiţi la mine ca la cine ştie ce Barbie girl! - ,Barbie girl. Vocativ.
3. Atmosfera textului e bunicică, oarecum ametițoare până te prinzi de mișcarea personajelor dar altfel caracterizările lor și descrierile locurilor sunt reușite. Personal, îmi place inserarea de expresii englezești, altora s-ar putea să nu le convină. Think about it.
4. Îmi place oralitatea textului, are zvânc.
Fă corecturile, când termini, dă click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier".
pentru textul : Incienso dela paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
pentru textul : autumn music 2 deciteşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Imi pare o satira existentiala in cheie religioasa.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deIn titlu ai subiect multiplu...
Imi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
ialin
pentru textul : ridică-te... deiata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
dar si
"we never surrender
pentru textul : Optimus Anonymous dewhen sick or in love"...
mi-au placut si mie unele versuri si, de asemenea, finalul, insa nu si lamentatiile de genul "mi-e frica de femeile.." sau "mi se face foame dar tac".
pentru textul : puterea mea e în tine deCând am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
pentru textul : rosebud deAranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pentru textul : marți se iubește mai mult deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini de"sorți aleatorici" este un pleonasm nefericit "superiorilor influențiali" imi suna agramat am rezerve asupra existentei verbului "a performa" in limba romana, poate ma lamureste cineva chestia cu urina mi se pare personal si scabroasa si nepoetica dar banuiesc ca fiecare cu gusturile lui "șambelanului de gardă."???? sambelan de garda?? parca stiam ca un sambelan e un titlu seniorial, nu de slujitor " La lumina lumânarilor", o alta alaturare inestetica "înarmate doar cu sabia inspirației" mi se pare extrem de scolareste spus "haikometri" se vrea o zicere anecdotica dar suna a vorbire neingrijita probabil ca ideea din finalul textului este singurul lui merit, grafomania este o mare plaga, toti ar trebui sa nu uitam asta
pentru textul : Ultimul text la Kyoto dema surprindeti f placut cu aceasta poezie domnule iliescu,drag prieten
pentru textul : Uneori... deva felicit
"vivre derrière des rideaux comme une statue de brique" Cadența versurilor e tristă ca și sentimentul care le-a creat.Sinceritatea poetică, dezolantă, dar memorabilă, cucerește în final. Felicitări, Marina, ( e și o bijuterie tehnică, am remarcat prima dată ritmicitatea și versul liber, cu niste rime căutate, deosebite)!
pentru textul : adieu deam inteles. in cazul asta, pls, fa off comentariile referitoare la subiect. multumesc. vorbim.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"Un orb își poartă lumina cu demnitate" are o nuanță grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin înghețare, vis minunat care ne ține captivi până la capăt, atingându-ne parșiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte așa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele și-au facut apariția deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârșit, tunelul, viața o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.
pentru textul : Pământul de mijloc dece e aia skipe? am auzit de ceva pe nume skype, un serviciu pe internet. dar de skipe nu am auzit.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype demerci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
pentru textul : femeia aceea deNu pot decât să vă rog să citiți și restul textului pentru a fi sigur că nu e povestire, nu e artă! Cu siguranță, părerea mea e subiectivă.
pentru textul : Salcia dePaul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar desi luna ca o mireasa asteptand apocalipsa ideilor. pe scut.
pentru textul : și soarele ca un mire dePagini