parerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.

Poetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma. IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris. Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna. Eu il cred. Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau. Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala. De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta. Te voi citi pe viitor, Sa ai pace, Dancs

e fain răspunsul tău în sensul că mi-a dat o idee. pot să-l folosesc?

Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.

Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).

Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.

Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.

stii, acum stau si ma gandesc care sunt acele obsesii din boschete!...

Te rog să mă ierți Mariana și dacă tot veni vorba... spor la viață! (sper că agreezi urarea, nu e a mea, e plagiată!)
Despre text am spus ce am avut de spus, îmi cer scuze că nu m-am limitat strict la text.
Poate că asta este problema mea.
Nu mă limitez strict la nimic.
Când e nevoie desigur îmi cer scuze... uneori o spun nepotrivit... dar eu nu cred în limite, garduri, ziduri sau teritorii pe care le delimitezi cu un frecat de gard sau cu un strop de urină, pentru simplul fapt că suntem oameni, nu suntem animale... pe care le iubesc! oare ceea ce iubesti trebuie sa devii??
Andu

sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!

Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.

Interesant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.

Cred că e un poem militant și de actualitate, nu știu sigur pentru că, așa ca mereu, solomon scrie încriptat. Însă dacă e să mă refer la poză pot spune că măcar amărâtul ăla fără dinți cu căciuliță neagră din primul rând stânga jur că merita photoshop-at!
Margas

"se abandonează gemând" - gaseste altceva aici, e cam uzitata imaginea. si intri intr-o atmosfera de erotism care nu se sustine pe parcurs, ci reinvie pe neasteptate in final. "îmi place să privesc cum repari mecanismele stelelelor de pe umerii tăi" - poate fi spus mai simplu, in mai putine cuvinte (te privesc reparandu-ti mecanismele stelelor de pe umeri) si ai grija ca ai un typo la stele. "bărbatul meu duce cerul în spate cu dragoste spun privindu-ți pielea lucind de atingeri" - iarasi o exprimare greoaie, care impiedica oarecum mesajul. imi place imaginea pieii lucind de atingeri. "drumul, ca un pliu printre șuruburi, icre de gânduri și vase de sânge e o apă cu petrol" - nu prea vad sensul acestor versuri. ne introduci in cadrul vostru apropiat pentru a ne duce spre drum, pentru a ne intoarce apoi la voi. rupi firul. "vom dormi aici, sub coroana copacului pe bancheta din spate a mașinii trasezi pereți străvezii de cort improvizând" - imagine reusita a jocului imaginatiei "lângă noi se odihnește un animal uriaș, îi încerci inima din când în când, ne privește deschizând ochii galbeni ca un câine bolnav și suflarea lui mirosind nu a tutun, ci a benzină îmi ridică faldurile negre ale rochiei dezgolindu-mi genunchii" - finalul e jos fata de restul textului, nu are aceeasi energie. intoarcerea la tenta erotica prin dezgolirea genunchilor. per total, un text reusit. poate putin cam povestit, datorita unor cuvinte de legatura care pot fi eliminate cu usurinta. imi place candoarea lui, mi-a placut sa privesc o fractiune de secunda prin ochii tai. spor in continuare! Nati

Ah, Dorin, ah! ai racit...vezi ce patesti daca stai cu poeziile larg deschise? :)

E ok. Atitudinea conteaza. Era destul un simplu "nu stiu". Merci!

P.S. Cunosc de ceva vreme regula: hai sa-l facem praf pe noul venit. Stai linistit, e unul din motivele pentru care nu ma avant sa scriu din prima. :)

Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.