alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
da, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
con strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
Da bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
Andule tu nu te-ai luat niciodata in serios si aceasta este o mare virtute dar parca prea facil cedezi ludicului care nu rezolva nimic ci doar sticleste ca o bucata de zapada intr-o noapte geroasa. Acum, tu bine stii, imi place jocul si ador mixturile care contrariaza normalul si logica, motiv pentru care o sa zambesc, ascultand in continuare muzica greceasca :)
Djamal, îți admir stilul dens, clar, reținut în metafore, imagini sugestive, bucolicul transparent, expresia frustă. Cred că am spus destul despre poezia ta.
poemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
în rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
nu am incercat rima si nici nu am cautat ritmul, emiemi. am incercat sa slujesc, sustin sau sa evidentiez titlul poemului si sa-l "adun/scriu cu forta/obligat" in aceasta forma. in ceea ce priveste poetizarea, parca am mai spus undeva, nu inteleg de ce trebuie sa renunt tocmai la esenta poeziei? daca renuntarea la poetizare este un curent care incearca sa construiasca poezia lipsind-o de parfumul vechi și dulce al lirismului, eu nu sunt un adept al acestei idei. marturisesc, insa, ca nu imi place nici sa raman un sentimentalist, si consider ca trebuie imbinat poeticul poeziei cu modernismul si contemporanitatea ei. mulșrumesc pentru constanta trecere, emiemi.
pe linga faptul ca este un text deosebit de slab mai are si greseli de vocabular si lipsa de diacritice. pe acestea va trebui sa le corectezi daca vrei ca textul sa nu fie sters. in ce priveste calitatea, va trebui sa faci ceva ca sa nu fim nevoiti sa reconsideram participarea ta in hermeneia.
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
Buna ziua, va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar ar fi multe de comentat pentru ca eu scriu asa cum ma duce povestea si fara sa vreau creez o structura sau mai degraba nu creez o structura unitara, tot ce imi doresc este sa iau cititorul cu mine, sa uite ca e in fata unui monitor de calculator si sa traiasca alaturi de personajele mele, respectiv personajul in cazul de fata, fara a mai conta cine a scris sau de ce a scris.
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
multumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
si cum zicea si Marcel Proust "L’idéal est inaccessible et le bonheur médiocre"... nefericirea ta e a ta, a celuilalt are miros "dulce de scorțișoară și pîine" poate pentru ca nefericirea altuia e mai greu de perceput... intre a te plafona si a trezi nefericirea, intre a renunta macinat de resemnare ca de un cancer generalizat si a deschide cutia Pandorei nefericirii, de multe ori nu e decit un fir de praf aflat "între zgrunțurii neșmirgheluiți ai tencuielii" : "o nefericire casnică discret peticită pe alocuri cuminte cu zile de sărbătoare cu concedii cu speranțe nevolnice" poate ca trebuie sa umbli in cautarea fericirii, sa risti in viata "sau poate să meargă la un preot să cumpere un loz poate să se răzbune apoi să aștepte să se întîmple ceva mai mare și mai nebunesc" sau poate pur si simplu, sa te indragostesti si mai ales, prima oara, de tine insuti...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată demargas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deda, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
pentru textul : precum o cortină deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia decon strained poe m walls chiseled in mount a in s breathing out hooks eyes chained even……….y you at the end of air ……....conceiving my dark out stretch…………………….ed
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deDa bine scrieți. Încântat ca întotdeauna. Fragment exemplar : Nenea Mihai, care fumase liniștit pînă acum, trage tacticos ultimele fumuri, pînă la unghie. Apoi lasă chiștocul să cadă și îl strivește, buchisindu-l îndelung cu talpa tîrlicului. Pe urmă, după ce scuipă un fir de tutun rămas pe limbă și suduie tacticos, mai mult cu un fel de satisfacție decît cu ciudă („paștele mamii lor de basarabeni, cu Plaiul lor dai în primire”), zice:....
pentru textul : La taifas deAndule tu nu te-ai luat niciodata in serios si aceasta este o mare virtute dar parca prea facil cedezi ludicului care nu rezolva nimic ci doar sticleste ca o bucata de zapada intr-o noapte geroasa. Acum, tu bine stii, imi place jocul si ador mixturile care contrariaza normalul si logica, motiv pentru care o sa zambesc, ascultand in continuare muzica greceasca :)
pentru textul : pastel de iarnă deversuri firave pe care așezi greutate fără niciun risc... așa îmi par poeziile tale. mulțam, zi faină!
pentru textul : grădini suspendate deDjamal, îți admir stilul dens, clar, reținut în metafore, imagini sugestive, bucolicul transparent, expresia frustă. Cred că am spus destul despre poezia ta.
pentru textul : Frenezie deun gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs depoemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
pentru textul : ceainicul deîn rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
ok, îmi îsușesc critica dar tot nu mai cred în tablouri moderne cu îngeri
pentru textul : tablou domestic cu înger decăzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă (scuzați eventualele inexactități, citatul e din memorie) e cam tot ce mai pot înghiți la ora actuala re. îngeri
Poemul mi se pare slab, dar nu vreau să deschid o polemică aici cu emilian cel foarte pal doar pentru că lui îi place și apoi ne oferă o argumentație de abracadabra, alege o carte și apoi ți-o ghicesc eu pentru că sunt cel mai deștept din încăpere! decorul și psihodialogul, surogate acceptate pentru expresii licentioase, falsa senzatie de expresie suburbana,... zau pale, te plătește cineva să dai cu molitox... pentru că sunt alergic??
Ecaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni
pentru textul : aer închis dedar cred ca exagerezi: e doar o mica incercare, mai degraba nereusita.
pentru textul : altfel desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deMultumesc pentru ingeri Ela... mi-ai facut o surpriza.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. te mai astept cu drag Djamal
pentru textul : Perna deCorina, Adriana, mulțumesc! textul nu este pentru a mă pune pe mine în valoare.
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" denu am incercat rima si nici nu am cautat ritmul, emiemi. am incercat sa slujesc, sustin sau sa evidentiez titlul poemului si sa-l "adun/scriu cu forta/obligat" in aceasta forma. in ceea ce priveste poetizarea, parca am mai spus undeva, nu inteleg de ce trebuie sa renunt tocmai la esenta poeziei? daca renuntarea la poetizare este un curent care incearca sa construiasca poezia lipsind-o de parfumul vechi și dulce al lirismului, eu nu sunt un adept al acestei idei. marturisesc, insa, ca nu imi place nici sa raman un sentimentalist, si consider ca trebuie imbinat poeticul poeziei cu modernismul si contemporanitatea ei. mulșrumesc pentru constanta trecere, emiemi.
pentru textul : Adun cu forța de"al cui este chipul acesta"...
pentru textul : Orléans depe linga faptul ca este un text deosebit de slab mai are si greseli de vocabular si lipsa de diacritice. pe acestea va trebui sa le corectezi daca vrei ca textul sa nu fie sters. in ce priveste calitatea, va trebui sa faci ceva ca sa nu fim nevoiti sa reconsideram participarea ta in hermeneia.
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deo recapitulare a istoriei iubirii intr-o suprapunere a dimensiunilor temporale. foarte frumos!
pentru textul : antikythera depun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
te aştept cu plăcere,
Ottilia
pentru textul : one way ticket dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general deBuna ziua, va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar ar fi multe de comentat pentru ca eu scriu asa cum ma duce povestea si fara sa vreau creez o structura sau mai degraba nu creez o structura unitara, tot ce imi doresc este sa iau cititorul cu mine, sa uite ca e in fata unui monitor de calculator si sa traiasca alaturi de personajele mele, respectiv personajul in cazul de fata, fara a mai conta cine a scris sau de ce a scris.
pentru textul : Mănânc nisip deMarga Stoicovici,
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Like!
pentru textul : Iubirea nelimitată deer: gingaş
pentru textul : Fluturi pe lampă* demultumesc. pentru observatii. ai dreptate, si eu am avut o retinere cind am scris asa. probabil am simtit nevoia de a sublinia posesivul intr-un mod care se potriveste mai degraba cu comunicarea orala decit cu cea scrisa.
pentru textul : sequoia II desi cum zicea si Marcel Proust "L’idéal est inaccessible et le bonheur médiocre"... nefericirea ta e a ta, a celuilalt are miros "dulce de scorțișoară și pîine" poate pentru ca nefericirea altuia e mai greu de perceput... intre a te plafona si a trezi nefericirea, intre a renunta macinat de resemnare ca de un cancer generalizat si a deschide cutia Pandorei nefericirii, de multe ori nu e decit un fir de praf aflat "între zgrunțurii neșmirgheluiți ai tencuielii" : "o nefericire casnică discret peticită pe alocuri cuminte cu zile de sărbătoare cu concedii cu speranțe nevolnice" poate ca trebuie sa umbli in cautarea fericirii, sa risti in viata "sau poate să meargă la un preot să cumpere un loz poate să se răzbune apoi să aștepte să se întîmple ceva mai mare și mai nebunesc" sau poate pur si simplu, sa te indragostesti si mai ales, prima oara, de tine insuti...
pentru textul : calypso dePagini