Totul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.

E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.

am editat eu textul

Negru-negrii repetat mai ales în primele 2 strofe. În plus, în titlu de corectat: plânsu-mi-s-a. Negri(i) sori/zori, când cu "i", când cu doi "i"... Cântecul și ritmul interior al poeziei sunt bine păstrate. Ușor de prelucrat compoziția și voi reveni. Ela

Grafică de Florin Pucă

:))), oh Ralouk, daca nu pe tine atunci pe cine? si nu uita, astazi l'amour est partout:p

Beniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?

"iar la drept vorbind
ce m-aș face cu un dumnezeu care
să mă exploateze" - eliminând comparaţia, iată o doză de poezie cerebrală de tip fracturist. Mi-a plăcut mult partea asta.

De fapt, eu cred că se vede foarte clar că Virgil a uzat de culori tocmai pentru a face un fel de machiaj: în spatele unui chip machiat nu se mai văd trăsăturile esențiale. Așadar, eu zic că Virgil ne păcălește, mai ales prin titlu și laitmotiv.

ce pot sa zic adriana? unul din cele mai bune texte ale tale!
bravos! bis! bis!
Paște fericit!

P.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.

Bine ai venit!

te rog, foloseste diacritice si in subtitlu.
apoi, observ ca in prima strofa ai folosit punctuatia, in a doua nu. asa ai intentionat sau e o eroare de editare?

am trecut doar sa ma conving ca totul evolueaza asa cum am prevazut. intilnesc aici o lectura ce ofera o noua dimensiune sensibilitatii, ca un tablou cu tente postmoderniste desprins dintr-o expozitie viitoare, ca o pagina dintr-o carte nescrisa inca... deosebit: "există o senzație pe care o simți numai în doi atunci când vrei să te spui tot ca cel de lângă tine să te placă mai mult de obicei senzația apare când ne merge bine ori când stăm goi în pat și desenăm cu degetul cercuri în pielea celuilalt în momentele acelea îți spun că îmi place să cumpăr haine dar că mi-e frică de cabina de probă acolo nu știu unde să-mi agăț hainele vechi nu-mi place când bagi capul să vezi dacă îmi vin pantalonii atunci cred că toată lumea se uită la mine și eu nu vreau lucrul ăsta un om gol nu mai e om nu mai are ce să arate"

Virgile, orice practică așa cum zici tu, ar trebui, zic eu, să aibe o noimă. Care-i noima să scrii comentariile fără diacritice și să generezi cuvinte ca 'rid' în loc de 'rîd' sau mă rog 'râd' pe un site elegant și nou și muncit și unde încerci să promovezi limba și literatura română? Iar la punctul doi dacă tu ai impresia că eu nu înțeleg despre ce vorbești altul ar zice că ai o impresie inflamată despre tine, dar nu, eu știu că nu e așa, tu doar o dai cu vrăjeala pentru aștia micii de pe site ai lu' tătucu'.
Andu

spațiu interiorizat prin capacitatea de adîncire în introspecție, profunzime drapată în cuvinte simple însă cu aer reflexiv și poate grav în funcție de unghiul de refracție a dramei raportate la exterior, luciditatea adică. ideea că ne putem controla universul propriu, viațamoartea, obscuritatea or luminozitatea acumulată treptat. în sens că voluntar. oarecare indolență față de moarte. revenire la începuturi într-un fel de metamorfoză. cum că noaptea ar fi o posibilitate de refugiu, curățare de mizeriile zilei or numai toate dilemele / frămîntările / refuzurile / eșecurile adunate la un loc. căutarea liniștii, da, libertatea absolută definită ca o formă de desprindere, despicare, de evadare, de schizofrenie - gradație descrescătoare din limpezime. drept cauzalitate poate fi aerul sufocat de certitudini infantile, în plină naivitate. necesitatea de distanțare de la toate banalitățile pretențioase cu tendință spre distorsionarea eului adevărat, sufletului pur în esență. necesitatea de liniște, tăcere și cumva chiar închidere în sine. dreptul la tristețe. da, finalul e scris cu patos, adîncă simțire ce atinge fibra gravă-sensibilă însă lucid asumată. echilibrată mi se pare relaționarea început - final atît ca stare cît și ca simplitate lingvistică și capacitate a sugestiei. eu una aș fi evitat formularea "cu_care" însă dacă nu te deranjează nu văd vreo problemă. per ansamblu mi-a plăcut rafinarea expresiei, nervul / liniștea or simplul joc de contrast.