Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
in fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
imi place foarte mult ideea sticlei ce inchide balconul. in a doaua strofa sustii ritmul, dar nimic nu imi pare a epata. ultima strofa se pierde in explicatii, se rupe de ideea primelor doua. oricum, dupa ce am citit poemul, am ramas cu un gust placut.
Tudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
Contextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
Poemul e bine construit prozodic (auzi la el!) și are câteva imagini puternice. Nu înțeleg însă unde se duc prunele vara, am citit și recitit poemul de trei ori și m-am împiedicat mereu aici.
Unde se duc prunele vara, Paul?
Ela, nu vreau sa fiu rau, dar exista posibilitati in grafica digitala (filtre, layers, etc) in Photoshop, Painter, etc, care pot genera efecte pe care probabil le urmaresti tu dar pe care insa deocamdata nu le folosesti
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
Yester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
Aranca, asa voi face. Sau nu stiu daca o sa fac chiar asa, poate voi spune bancuri unor prieteni pe care o sa-i invit acasa la mine, dar asta nu are nicio legatura cu tine. Daca ti-ai scoate teapa aia infipta in partea dorsala care iti trece din intestin prin esofag si-ti perforeaza creierul ai putea poate executa o flexie abdominala ce s-ar dovedi benefica sanatatii tale. Te rog, pe viitor daca ai ceva de spus despre textele sau comentariile mele atata vreme cat nu incalc regulile Hermeneia, spune-o la o sueta cu cucoanele tale si nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala. With all due respect, Bobadil.
Textul acesta a dispărut de pe pagina mea, dar a apărut altul, considerat inacceptabil pe Hermeneia, din nou şi pe pagina mea, deşi eu nu m-am atins de postările Helenei. Repet, cred că e o amalgamare de conturi, sper ca problema să se rezolve. După ce am lăsat comentariu la acel text (nu îi mai in minte numele, eu nu citesc proză) din nou textul intrus a dispărut de pe pagina mea, la fel cum s-a întâmplat cu textul Bătrâna clovn. Îmi cer scuze că scriu aceste lucruri drept comentariu, cum am spus voi contacta administraţia. Nu mi se pare ciudat, aşa cum zice Helena, dar e neplăcut.
frumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
eu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
idee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
nu-mi place cum sună "promitem marea cu sarea" sau cel puțin nu la început de vers. de fapt pare frânt textul când începi cu un verb. restul e foarte frumos și sensibil.
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
nu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
Repetiția aripi, aripilor într-un text atât de scurt este.. obositoare. Se putea elimina ‘rupte’ asta pentru o mai mare ușurință a lecturii are rost- o alăturare neinspirată- care dă o notă de banal și plictis la o lectură mai atentă și depășind structura poemului dpdv ‘stilistic’ emană un aer bizar e ca și cum întri într-o casă veche în care vezi un tv cu plasmă. nu-mi place pendula, aș fi preferat ceva masculin în locul ei. Dar e un poem reușit, puțin grăbit însă. Salutări Adriana
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
cu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea dein fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
pentru textul : petele de pe lună deimi place foarte mult ideea sticlei ce inchide balconul. in a doaua strofa sustii ritmul, dar nimic nu imi pare a epata. ultima strofa se pierde in explicatii, se rupe de ideea primelor doua. oricum, dupa ce am citit poemul, am ramas cu un gust placut.
pentru textul : de la stele la pietre deTudor, ce înțelegi tu prin literatura adevărată? Știi, îmi pare că se repetă un dialog în care cineva susține arta pentru artă iar altcineva arta cu tendință. Să mă fac înțeles, după cum te-am înțeles bine în intenția remarcabilă (pentru mine) de a aprecia și versul clasic.
pentru textul : domnule Labiș deContextul imediat al poeziei lui Labiș, Moartea căprioarei, este o vânătoare în care un copil (precoce) nu înțelege de ce trebuie să facă, adică de ce să mănânce dintr-un animal nevinovat, iar emoția este împinsă în extrem până la antiteza verbelor a mânca și a plânge. Bun. După mine, aceasta este acea esență care rămâne, cum spuneai tu. Dar, tot vorba dumitale, trăim alte vremuri. Vremuri în care îmi pare mult mai dramatic și sensibil să constați același lucru în fața unei conserve de pește, ori în fața unui grătar. Pentru că lipsește atmosfera aceea, pentru că ea a fost în autorul textului, fără sprijin intens cum e în cadrul prefigurat de Labiș. Este mult mai greu să pescuiești cu undița decât cu năvodul.
Acum, referitor la progresul în literatură, îmi aduc aminte un dialog al lui Țuțea cu un prieten proaspăt trecut la creștinism în care îl întreabă: ei cum e?/ Sunt creștin, am evoluat!/Nu, doar te-ai luminat! îi răspunde Țuțea. Și în artă, eu cred că e vorba despre o iluminare mai degrabă decât de un progres, deci și aici sunt de acord cu tine.
Despre timbrul original la Labiș, permite-mi să am opinia lui N. Manolescu.
Despre poetul copil... era un activist convins și foarte stimulat, avea prestație și era respectat ca un bun orator. Iar de pe la vârsta lui mulți își încep maturitatea.
Revin însă la Shakespeare și Iliada, este de la sine înțeles că valoarea le este incontestabilă. Dar fii sincer cu tine... de când nu ai mai citit din Iliada, sau un sonet de Shakespeare? E drept, ne mai urcăm în trăsuri când suntem romantici, dar nu plecăm cu ele în Canada. Hugo e la fel de valoros pentru mine ca Voltaire... dar Tolstoi nu are egal. Prin urmare, valorile în timp își au rostul lor, acela de a ne motiva să gândim mai mult și mai frumos (poate, zic), le apreciem valoarea, dar uităm să ne raportăm la ele.
Iar concluziv, mulți nu știu prin ce un text este literatură sau buletin meteorologic, nu au bazele teoretice pentru asta.
Cam asta vreau să spun și îți mulțumesc pentru tonul profesoral, doar asta ești și nu numai...
cu gând bun!
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
pentru textul : Qing An de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie dePoemul e bine construit prozodic (auzi la el!) și are câteva imagini puternice. Nu înțeleg însă unde se duc prunele vara, am citit și recitit poemul de trei ori și m-am împiedicat mereu aici.
pentru textul : străinul care merge înaintea mea deUnde se duc prunele vara, Paul?
Trebuia sa lasi si scrisul de pe statuie =)). Remarc si bicicletele, si toiagurile fiecaruia :). Penita pentru idee si munca pe forma.
pentru textul : perpetuum mobile deEla, nu vreau sa fiu rau, dar exista posibilitati in grafica digitala (filtre, layers, etc) in Photoshop, Painter, etc, care pot genera efecte pe care probabil le urmaresti tu dar pe care insa deocamdata nu le folosesti
pentru textul : roca din care mă nasc deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării debun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular deYester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deAranca, asa voi face. Sau nu stiu daca o sa fac chiar asa, poate voi spune bancuri unor prieteni pe care o sa-i invit acasa la mine, dar asta nu are nicio legatura cu tine. Daca ti-ai scoate teapa aia infipta in partea dorsala care iti trece din intestin prin esofag si-ti perforeaza creierul ai putea poate executa o flexie abdominala ce s-ar dovedi benefica sanatatii tale. Te rog, pe viitor daca ai ceva de spus despre textele sau comentariile mele atata vreme cat nu incalc regulile Hermeneia, spune-o la o sueta cu cucoanele tale si nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala. With all due respect, Bobadil.
pentru textul : this is a film deTextul acesta a dispărut de pe pagina mea, dar a apărut altul, considerat inacceptabil pe Hermeneia, din nou şi pe pagina mea, deşi eu nu m-am atins de postările Helenei. Repet, cred că e o amalgamare de conturi, sper ca problema să se rezolve. După ce am lăsat comentariu la acel text (nu îi mai in minte numele, eu nu citesc proză) din nou textul intrus a dispărut de pe pagina mea, la fel cum s-a întâmplat cu textul Bătrâna clovn. Îmi cer scuze că scriu aceste lucruri drept comentariu, cum am spus voi contacta administraţia. Nu mi se pare ciudat, aşa cum zice Helena, dar e neplăcut.
pentru textul : Bătrâna clovn defrumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
pentru textul : abataj pentru un casanova profan descriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deeu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
idee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă denu-mi place cum sună "promitem marea cu sarea" sau cel puțin nu la început de vers. de fapt pare frânt textul când începi cu un verb. restul e foarte frumos și sensibil.
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar deHappy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini defoarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu denu stiu daca este dedicata tatalui tau sau nu dar textul este remarcabil si are acea frumusete echilibrata a clasicului. unul din textele acelea pe care ai vrea sa le memorezi si sa le pastrezi.
pentru textul : Popas dece să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deRepetiția aripi, aripilor într-un text atât de scurt este.. obositoare. Se putea elimina ‘rupte’ asta pentru o mai mare ușurință a lecturii are rost- o alăturare neinspirată- care dă o notă de banal și plictis la o lectură mai atentă și depășind structura poemului dpdv ‘stilistic’ emană un aer bizar e ca și cum întri într-o casă veche în care vezi un tv cu plasmă. nu-mi place pendula, aș fi preferat ceva masculin în locul ei. Dar e un poem reușit, puțin grăbit însă. Salutări Adriana
pentru textul : o soluție temporară devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
ca sa nu se mai supere nimeni, am sters prima strofa, oricum nu mai aducea nimic nou si mai era si obositoare. o zi frumoasa si senina!
pentru textul : Cantata în mi minor depoemul promite prin atmosfera indusă. sugerez autoarei mai multă atenţie la detalii/exprimare. vezi aici "ca cei mici".
pentru textul : nopți albe deHaha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
pentru textul : Meditație decu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
pentru textul : Piano e fragile desanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
pentru textul : Să-mi cânte depoezia aceasta parca se priveste in oglinda, desi ca un suflet sensibil pus pe tava, nu asteapta raspunsuri, poate decat propriul raspuns.
pentru textul : Stai dePagini