Ioana, nu prea văd legătura titlului cu textul, dar nu contează decât că-nțeleg ceva și-mi place imaginea asta: "femeia închisă într-o lume fără voci" precum și aceea a morților pe sârmă. E ok dacă sunt în șirul de prieteni, iar poezia e bună...

D-le Virgil Titarenco desigur sustineti o viziune asupra formei poetice (si la nivel lingvistic: lipsa semnelor de punctuatie - cummingsianism desuet dupa parerea mea, o cautare a noului fasaita, dar asta este doar o opinie, î din i - intamplator sunt de acord cu acest fapt) dar nu aveti caderea sa ne-o impuneti. Un comentator penibil :) Cristi PS Am o mica nedumerire : Cu ce ne hraneste toamna? :) Exprimare impiedicata: ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna PS2 Retin: copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor Frumos... In rest ...cam atat :)

evită repetiția epitetelor, folosirea excesivă a genitivelor, evită rimele întâmplătoare și nu aduce în ipostaze hilare tangoului și haosului. citește teoria lui Copernic și legile lui Keppler. după toate astea, întoarce-te, privește lung bradul de Crăciun și încearcă să scrii.

Mon âme enchaînée au mur du passé Peut-elle faire abattre le mur de l’oubli ? Un simple regard sur l’avenir Et déjà tout s’estompe et s’évanouit Les marches du présent ne sont plus que poussières Particule dans le temps, je n’existe plus Seul le miroir montre encore le reflet de ce qui fut. Femme, robe blanche, coquillage de mer Nous accrochons tous à cette chaîne Le lourd fardeau de notre ennui Ainsi s’en va la vie Aussi fut –il (futile).

Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.

un menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...

Da, este și cu coperți, și cartonate, "aia groasă a lui Călinescu", vreo 5 kg, de abia o puteam duce.

E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.

"arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie" Andule pentru vorba asta ai sa intri in istorie ca Maiorescu. Uite chiar ma gindeam sa gasesc o solutie de compromis. Am sa pun dedesubt si o a doua varianta, "curatata" de molozul retoricii explicative. Am sa vad atunci opinia ta. Si nu numai.

nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!

Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar

deja s-a spus ce era de spus. adaug si eu doar cateva observatii care nu stiu cat vor fi de semnificative. acuta nevoie de a apartine si de a fi iubiti duce la aceasta ratacire si perpetua cautare de altii ca noi, intrebarea este daca ii gasim si daca se intampla, oare ii gasim bine? mi-a placut foarte mult imaginea din ultima strofa, esenta din prima si durerea din a treia. cred ca toti simtim la fel cand pierdem pe cineva drag. mai departe nu continui; felicitari autorului!

Cristina, raspunsul este da, poate. Si, da este ridicol. Iar in regulament nu este mentionat tocmai pentru ca este ridicol. Dupa cum nu ai sa vezi nici o mentionare ca nu ai voie sa faci inca o mie de alte lucruri ridicole. Nevertheless au fost indivizi care au crezut ca e de șagă si acum au contul anulat pe o perioada nedeterminata. Am mai spus, nu ma ocup de educatie sau cultivarea bunului simt pe Hermeneia. Cine prefera sa nu le manifeste a gresit usa.

Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...