tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
Sesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
Eu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
Emile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
Mai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
Calin, acolo folososem "calitatea" in sensul de atribut. Aerul este mediul cel mai propriu propagarii vibratiilor sonore. Asocierea, insa, nu o fac eu, ea poate fi gasita in textele vedice. :)
Eu chiar nu cred ca poezia are mari dusmani "in afara", in orice caz, acestia nu sunt mai mari, in timpurile noastre, decat cei "dinlauntru". Poetul contemporan nu mai doreste sa fie unul din cei care "indumnezeieste omenirea", cum spune Bergson, si care "au imprimat ratiunii un caracter divin", cel care deschide poarta "cetatii divine". El nu mai este in slujba Intelectului, a devenit "laic", si cand spun "laic" ma gandesc la conotatia pe care o da acestui cuvant Benda, in a sa celebra "Tradare...". Azi, poetul se lupta sa devina oglinda a conjuncturalului...si atunci ma-ntreb ce s-ar intampla daca ACUM ar trai Platon? sau...Pitagora, cel care nu ii accepta pe poeti in scoala sa, spunand ca acestia nu vor fi capabili sa pastreze tacerea?
Felul in care s-a transformat poezia imi aminteste de fabula padurii si a toporului...si cat de impropriu suna, daca privim etimologic, "transformare", aici! trans-formare, adica "depasire a formei", cand azi poezia tinde numai catre formal si lasa informalul deoparte, se dezice de el.
oare de ce nu ne intrebam daca nu cumva "informatie" inseamna mai mult decat...stire?
asa ca, de ce am condamna "dusmanii de la granita", in timp ce ne aplaudam tradatorii?
se pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
Mulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
Pare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
Marina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
potopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
Mie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de unde și pînă unde asta:
tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
pentru textul : noapte cu plată deSesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
pentru textul : Consideratii despre traducere deEu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!
poti sa imi explici de ce ai postat doua poezii aproape identice si care au si titlurile identice? ACEASTA PRACTICA ESTE INACCEPTABILA. Te rog sa scoti unul din texte.
pentru textul : Cai încă murind deEmile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deMai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă decalitatea e inacceptabilă? vreau să știu ce este inacceptabil, ca să nu vă mai dau de lucru. Mulțumesc.
pentru textul : umbră deFrumos elogiu adus poeziei. Aici mai mult decât în alte texte, traspiri fior poetic.Și fiara este sublimă. Mi-a plăcut.
pentru textul : yerba mate. fotografii de demult și tablouri deIoana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
pentru textul : e bună tipa deCalin, acolo folososem "calitatea" in sensul de atribut. Aerul este mediul cel mai propriu propagarii vibratiilor sonore. Asocierea, insa, nu o fac eu, ea poate fi gasita in textele vedice. :)
Eu chiar nu cred ca poezia are mari dusmani "in afara", in orice caz, acestia nu sunt mai mari, in timpurile noastre, decat cei "dinlauntru". Poetul contemporan nu mai doreste sa fie unul din cei care "indumnezeieste omenirea", cum spune Bergson, si care "au imprimat ratiunii un caracter divin", cel care deschide poarta "cetatii divine". El nu mai este in slujba Intelectului, a devenit "laic", si cand spun "laic" ma gandesc la conotatia pe care o da acestui cuvant Benda, in a sa celebra "Tradare...". Azi, poetul se lupta sa devina oglinda a conjuncturalului...si atunci ma-ntreb ce s-ar intampla daca ACUM ar trai Platon? sau...Pitagora, cel care nu ii accepta pe poeti in scoala sa, spunand ca acestia nu vor fi capabili sa pastreze tacerea?
Felul in care s-a transformat poezia imi aminteste de fabula padurii si a toporului...si cat de impropriu suna, daca privim etimologic, "transformare", aici! trans-formare, adica "depasire a formei", cand azi poezia tinde numai catre formal si lasa informalul deoparte, se dezice de el.
oare de ce nu ne intrebam daca nu cumva "informatie" inseamna mai mult decat...stire?
asa ca, de ce am condamna "dusmanii de la granita", in timp ce ne aplaudam tradatorii?
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie den-am nimic impotriva sa pui titlul "vizual" la subtitlu. dar in titlul propriu-zis este nevoie de ceva ce se poate indexa
pentru textul : amidon dese pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deMulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia deDa, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei dePare-mi-se mie că-i mai comod să cauţi ceva în română decât în engleză :). În limba engleză există, e drept, expresii intraductibile în română, însă, fără să o dau în patriotisme pestriţe, trebuie să mai treacă ceva timp până o sa ajungă bogăţia şi sonoritatea limbii române.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deAdică "ochii ei ovali".
pentru textul : Imago deîn mod deosebit: "ca nişte brazi bărbaţi care-şi flutură /
pentru textul : pâlpâire destatornicia în umbra securii"
Stimă
jugul si sarcina, cam aceeasi poveste. sau nu? in rest, una din delicatele intrebarile care incep cu "de ce?"...
pentru textul : dincolo de iluzie decelebrul film, voiam sa spun :)
pentru textul : un tramvai deplăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
Marina, multumesc pentru semnalizarea greselilor. Mi-a scapat acel typo, desi am recitit... Iar dincolo "starvul timpului" trebuia sa fie, merg sa corectez. sper sa gasesc o modalitate de a reformula si primul vers...ai dreptate, e dificil de pronuntat. mi-e ciuda! :) Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas defrancisc, multumesc de trecere! imi pare rau ca nu inteleg nimic din ceea ce ai scris cu referire la text.
pentru textul : Sfat pentru fiul meu depotopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
pentru textul : Flash back depoemul promite prin atmosfera indusă. sugerez autoarei mai multă atenţie la detalii/exprimare. vezi aici "ca cei mici".
pentru textul : nopți albe denu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.
pentru textul : fulgerări... debine ai trecut pe aici, virgil. :)
pentru textul : Still Haven't Found deformal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? deva multumesc f mult pentru onoarea de a ma afla printre voi
pentru textul : vis rotund deMie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
pentru textul : Apus de"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
Pagini