Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
În text am găsit o singură metaforă deosebită: "în curând orașul se va ridica din asfalt agățându-și fruntea de păsări". Restul e neuniform ca valoare și mesaj, caduc. Strofa a III-a e slabă prin comparație cu prima, purtând unele clișee redundante, ca de ex."vei sorbi revărsarea luminii" sau cuvinte intrate forțat în limba română : "xerox"... Text de sertar. Deocamdată.
Mă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
Ca și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
Pentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
Tocmai "somnul" acesta mi-a obosit într-atât viaţa!
Până ea, viaţa, a dat cu mine de toţi pereţii, să mă trezesc!
Este pozitiv felul in care s-a calmat situatia. Toata lumea are de castigat. Probabil ca a fost si din cauza caldurilor mari, daca si la mine, in Montreal, au trecut de 30... Va apreciez pe toti, aveti caractere puternice!
Intr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
lucian - ma refeream la cercul pe care ni-l trasam singuri in jur uneori, din teama de a nu face gesturi care sa iasa din rama unei poze exemplare... eu sunt cea care merge in spatele timpului, poate candva, o voi lua inainte... dorintele-mi vor fi ingeri de portelan, pe care o sa-i asez frumos in vitrina altui timp:)) bucuroasa de trecerea ta, multumesc!
Aceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
Vladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
wow...ma apuc imediat de corectura.
Si multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
adrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
cred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
concluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
aranca, ma bucur ca am o cititoare in tine. si poemele mele o admiratoare. sper sa nu ramai singura, ratacita, pe aici. este un poem pe care l-as selecta pentru vreun volum. daca ti se pare ca ar mai suporta modificari, let me know. suport bine criticile constructive. multumesc.
imagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
Frumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
Spunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
Mi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă denu am inteles "culoare concrete", în rest, un text frumos, ca mersul pe un câmp cu laser. mi-a făcut bine aseara.
pentru textul : eșec deÎn text am găsit o singură metaforă deosebită: "în curând orașul se va ridica din asfalt agățându-și fruntea de păsări". Restul e neuniform ca valoare și mesaj, caduc. Strofa a III-a e slabă prin comparație cu prima, purtând unele clișee redundante, ca de ex."vei sorbi revărsarea luminii" sau cuvinte intrate forțat în limba română : "xerox"... Text de sertar. Deocamdată.
pentru textul : Röntgen deMă bucur să văd poezie în limba engleză.
Comentariul meu cred că e mai degrabă legat de gramatică și de the general flow of the poem.
1. Cred că lipsește un "a" în versul "of certain edge of the world"
ori e "of A certain edge of the world" ori e "of certain edgeS of the world", așa cum e acum nu e corect gramatical.
2. Parcă aș integra un "and" la începutul versului de aici: "now i hate everything", cred că ajută ca și ritm interior.
3. În construcția "i'm afraid/ i can lose you in something" aș utiliza "could" în loc de "can", tot gramatical vorbind.
Mi-a plăcut mult imaginea din prima strofă, the stepping over the cliff, și ritmul. Încheiere foarte bună a strofei.
Dar per total am mici rezerve legate de ritm, chiar și cu observațiile făcute mai sus, ceva parcă nu se leagă.
pentru textul : i really don't think that i care deCa și poem, te superi pe mine, Virgil, dacă-ți spun că am citit versuri mai bune în cadrul unor melodii aparținând unor formații cum e Nightwish? Sper că totuși nu te superi, îmi spun și eu părerea.
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
pentru textul : negru ascuns deUf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deaș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu dePentru această confundare aparentă a timpilor, ruptură (tot aparentă) a continuităţii, lipsă a noastră de „frică” pentru că lor nu le mai pasă („cineva trebuie să strângă lucrurile/ să închidă gazele, lumina, să oprească centralele cu fuziune nucleară/ la fel ca…), construirea acum a unui „tunel pe care se circula doar înapoi”, etc. – peniţă! Mesajul este atât de clar încât te întrebi dacă asta e poezie („ecologizantă)”? Dar, nu ştiu de ce, este chiar poezie.
pentru textul : from blade runners de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dede un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
Tocmai "somnul" acesta mi-a obosit într-atât viaţa!
Până ea, viaţa, a dat cu mine de toţi pereţii, să mă trezesc!
Este pozitiv felul in care s-a calmat situatia. Toata lumea are de castigat. Probabil ca a fost si din cauza caldurilor mari, daca si la mine, in Montreal, au trecut de 30... Va apreciez pe toti, aveti caractere puternice!
pentru textul : Umbra. deIntr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
pentru textul : one bullet 'till morning delucian - ma refeream la cercul pe care ni-l trasam singuri in jur uneori, din teama de a nu face gesturi care sa iasa din rama unei poze exemplare... eu sunt cea care merge in spatele timpului, poate candva, o voi lua inainte... dorintele-mi vor fi ingeri de portelan, pe care o sa-i asez frumos in vitrina altui timp:)) bucuroasa de trecerea ta, multumesc!
pentru textul : mișcare în afara cercului deAceeasi, parere, inceputul ar mai trebui lucrat putin, si as mai lucra si la alternanta timpurilor verbale, pentru mai multa cursivitate. Apoi, tot din punctul meu de vedere, as fi renuntat la semnele de punctuatie. In schimb remarc o voce foarte puternica si un final excelent, atit ca tehnica dar si ca transmitere de sentiment.
pentru textul : no moon rise, no moon set deFara sa contest poezia de fata, mi se pare ca aprecierea se face numai pentru a se obtine un raspuns la comentarii..?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deVladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deAranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
pentru textul : Poem arab cu Gladis deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. dewow...ma apuc imediat de corectura.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSi multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi spui unde am gresit si ce trebuie corectat. Sper sa scot ceva bun din textul asta pana la urma.
Mulţumesc domnule Liviu. Aprecierea Dv. îmi dă curaj, Cezar
pentru textul : iarnă deadrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării decred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
pentru textul : hârtia deconcluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
Nu ai repetat, Alma am verificat fiecare text si comentariu am tinut cont de ceea ce mi-ai spus
pentru textul : Soare comun deLuminta, iti multumesc de trecere si pentru sugestii. cu multa stima
pentru textul : Ceruri dearanca, ma bucur ca am o cititoare in tine. si poemele mele o admiratoare. sper sa nu ramai singura, ratacita, pe aici. este un poem pe care l-as selecta pentru vreun volum. daca ti se pare ca ar mai suporta modificari, let me know. suport bine criticile constructive. multumesc.
pentru textul : clown depromit sa revin cu comentarii.
pentru textul : blogbadil deimagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
pentru textul : Pictorul de poduri de... dacă acest text e bun în opinia ta, primesc satifacțiile și îți sărut mâna galant! te-am citit, ai ceva talent:))!
pentru textul : blogbadil deFrumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
pentru textul : copacul dinăuntru deSpunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
... mda.
pentru textul : iluzia unei insule . deMi se întâmplă, DA! Și mie, ca și ție… Eu am rămas înmărmurită în fața textului tău, cu sentimentul ”asta e poezie adevărată”...Pe lângă sinceritatea deja remarcată, poetul acesta poartă în el o tensiune interioară care ar trezi din morți și cele mai adormite cuvinte. De aici poate și puternica rezonanță asupra cititorului. Auresc și eu felul în care ai reușit să îți înveți versul să te rostească!
pentru textul : în fond e totul lavabil dePagini