Alina, Imi cer scuze daca nu am parut destul de explicita. de pe acest site nu am ce sa invat. Doar de la unii poeti, de fapt doi: Nichita Stanescu si Lucian Blaga. blaga avea o vorba: SA NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII. eu cred ca tu nici macar nu vezi corola asta. cel putin, in poezia ta, nu vad decat clisee schimonosite...Unde e corola de minuni? Ce e, de fapt, poezia? Propun sa mai citesti Blaga. De fapt, cred ca avem diferite tipuri de sensibilitate. Nu stiu daca textele mele sunt, neaparat, proaste. Si, daca intr-adevar sunt, te rog sa imi argumentezi...Nu am venit sa scriu de nu stiu ce fel de dor, nu am venit sa invat, in niciun caz de la tine, cel putin pot compara, ma pot gandi la textele tale, dar nu ma invata nimic...pentru ca nu simt nimic cand le citesc. La fel ca si cum m-as uita la fratemiu cand deseneaza: imita modele, dar nu spune nimic. Poezia ta e formata din multe poezii mai mici. Ai continuat sa o scrii, trecand pe langa mesaj. Ai strivit mesajul, aberand in continuare. De dorul lelii mi se par aprecierile. Critica mi se pare mai constructiva. Si nu cred ca ar fi cazul sa ma jignesti pentru ca te critic. Cum nici eu nu am intentia sa te jignesc. pur si simplu, nu suntem de acord. dar asta nu inseamna ca n-am sa-ti citesc poeziile in continuare. :)
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
Vă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
imparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
Adriana, pentru nelămuriri de sintagme, dă un search pe google, pentru alte curiozităţi ajută şi introspecţia.
Virgil, ai în mare parte dreptate, mai ales spre final. Dar resemnarea (mioritică) este pasivă, speranţa denotă ceva activ. Însă, nu cred că nu ai votat aceeaşi persoană (cu toate acestea) de două ori.
Şi acum, alegeri electorale nu e pleonasm.
1. electoral provine din subst. electorat şi este adj. pentru subst. alegere
2. sunt alegeri prezidenţiale, alegeri conjuncturale ş.a.m.d.
însă îţi mulţumesc pentru sesizare.
ce mă intrigă pe mine e că speranţele se bazează pe promisiuni, în general. şi vine întrebarea: cum poţi fi sigur pe o promisiune? cum ar trebui să fie demonstrată credibilitatea uneia?
Foarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Vio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
cer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
Ce mai faceți, domnule Manolescu? Vedeți, în seară asta am ajuns iar la eseul dumneavoastră, din nevoia unei comparații. Și, recitindu-l, am văzut că, în ce privește unele aspecte, sunt puțin contrariată. Să luăm, de pildă, înnoirea pe care Castanieda ar putea să o aducă unei tradiții care nu poate fi una autentică decât prin calitatea sa supraumană, prin imutabilitatea și regularitatea sa, de unde rezultă că orice contribute personală este nu un bine adus respectivului nucleu esoteric, nu o impietate, ci o subminare. Dogmă nu poate suferi mutații (altminteri, n-ar mai fi dogmă) și nici miezul esoteric al unei învățături; modificările pot să apăra la nivelul "scoarței", în partea exoterică, și asta numai atunci când conjuncturile sociale și istorice o impun. Deci, dați-mi voie să am rezerve în ceea ce privește meritele lui Castaneda, considerate sub acest aspect. mai departe: "Pentru vrăjitori, a fi «vrăjitor» nu înseamnă a fi «shaman» deoarece, aceasta este sinonim cu a apuca pe o uliță înfundată” . Ȋnsă pentru „un om obișnuit, deși magia practicată de shamani este un lucru negativ, condamnabil, cu toate acestea este și fascinant…..Este mai bine ca vrăjitorii să fie percepuți așa fiindcă asta sporește interesul, curiozitatea” . curiozitatea...cui? mă întreb. un maestru nu are nevoie de curiozitatea unui public larg - inițierea nefiind un fel de reality show care să reclame audiența maximă; dimpotrivă, el trebuie să protejeze nucleul învățăturii pe care o deține de profani ori de cei care, deși doresc să afle, nu au chemarea, acea deschidere intelectuală (prin intelect neintelegandu-se, firește, ceea ce înțelege omul modern) care să le permită cu adevărat contopirea cu Intelectul Divin. Din câte știu, nicio doctrină esoterică nu a apelat la prozelitism, cu atât mai puțin una care a fost nevoită să se retragă în matcă. „Caracteristica principală a unui vrăjitor-luptător este să fie lipsit de „orgoliul. Nu din principiu, ci abordȃndu-l ca pe o chestiune de strategie. „...și urmează explicația , conform căreia „Orgoliul este activitatea care consumă cea mai mare cantitate de energie, de unde și efortul de a-l eradica….”.Doar pentru atât? întreb. Explicația aceasta, mergând pe linia eficientizării, mi se pare total neconvingătoareși tipic materialistă. De ce nu vorbește Castanieda despre necesitatea depășirii individualismului, fără de care orice încercare de a accede spre centrul imuabil este sortită eșecului? „Aplicȃnd practicile vizionarismului, Maeștrii au descoperit că necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane. (...)Primul adevăr despre conștiință este că lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi…Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de așa ceva….” .” Din câte știu, vizionarismul (dacă înțeleg eu corect ce vrea să spună autorul prin acest cuvânt) nu implică o depășire a lumii formale; abia cei care ajung în lumea informală pot afirma că ca „necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane.” – de altfel, un adevăr cu care toate tradițiile sunt de acord, și de care Evola vorbește în primul capitol din "Revoltă împotriva lumii moderne", citez: <<Există o lume fizică și una metafizică. Există natura muritoare și natura nemuritoare. Există rațiunea superioară a lui "a fi" și cea a lui "a deveni, a se transforma". Sau, mai pe larg, există ceva invizibil și ceva intangibil, ceva așa deasupra acestei lumi, o supralume, există un început de viață adevărată. >> mai departe: „Ceea ce există cu adevărat în exterior sunt emanațiile Vulturului, fluidul în continuă mișcare, și totuși neschimbat (ca esență) etern.” ......fluid pe care l-am putea ientifica, dacă stăm bine să ne gândim, cu eterul, primul bhuta, care, printr-o mișcare de vibrație insesizabilă, crează „sfera androgina” a lui Platon sau ceea ce Guenon numea „vortexul sferic universal” și din care se separă apoi, pe măsură ce mișcarea câștigă intensitate, ceilalți bhuta-și - și aici, ordinea pe care o acceptă diversele tradiții diferă; din câte îmi amintesc, în cea hindusă este următoarea: eter, aer, foc, apă, pământ. Însă, pornind tocmai de la acest Vultur generator, care ar putea reprezenta chiar și o altă expresie a Logosului, Castaneda aruncă o afirmație care pe mine m-a bulversat, prin contradicțiile pe care le conține: „„Ei au văzut că Vulturul este cel care aduce conștiința. Vulturul este cel care creează ființele senzitive ca ele să trăiască și să îmbogățească conștiința pe care le-o hărăzește odată cu viața. Ei au mai văzut că același Vultur devorează conștiința îmbogățită după ce ființele renunță la ea odată cu moartea….. Pentru vizionari…nu este o chestiune de credința, nici de deducție. Ei au «văzut» …..Vulturul este extrem de real pentru vizionari”. dar cred că despre asta va trebui să scriu un alt comentariu, dat fiind numărul mare de caractere.
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
Un text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
aşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
și slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
Bobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
Citesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
am citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Să trăieşti murind în fiecare clipă" - celor doi (Manolescu Gorun şi Adriana Lisandru)
dacă vor, dacă nu...
Sub impact vizual, moment (acum şi aici!), ca stare de spirit zic aşa:
"Să trăieşti murind în fiecare clipă"
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deE ca şi cum ai sorbi yerba mate, din aceeaşi pipă, cu cel mai înţelept om de pe pământ.
Alina, Imi cer scuze daca nu am parut destul de explicita. de pe acest site nu am ce sa invat. Doar de la unii poeti, de fapt doi: Nichita Stanescu si Lucian Blaga. blaga avea o vorba: SA NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII. eu cred ca tu nici macar nu vezi corola asta. cel putin, in poezia ta, nu vad decat clisee schimonosite...Unde e corola de minuni? Ce e, de fapt, poezia? Propun sa mai citesti Blaga. De fapt, cred ca avem diferite tipuri de sensibilitate. Nu stiu daca textele mele sunt, neaparat, proaste. Si, daca intr-adevar sunt, te rog sa imi argumentezi...Nu am venit sa scriu de nu stiu ce fel de dor, nu am venit sa invat, in niciun caz de la tine, cel putin pot compara, ma pot gandi la textele tale, dar nu ma invata nimic...pentru ca nu simt nimic cand le citesc. La fel ca si cum m-as uita la fratemiu cand deseneaza: imita modele, dar nu spune nimic. Poezia ta e formata din multe poezii mai mici. Ai continuat sa o scrii, trecand pe langa mesaj. Ai strivit mesajul, aberand in continuare. De dorul lelii mi se par aprecierile. Critica mi se pare mai constructiva. Si nu cred ca ar fi cazul sa ma jignesti pentru ca te critic. Cum nici eu nu am intentia sa te jignesc. pur si simplu, nu suntem de acord. dar asta nu inseamna ca n-am sa-ti citesc poeziile in continuare. :)
pentru textul : Felix catus depărerea mea este că textul acesta ar fi putut fi mult mai bun dacă ar fi fost mai concentrat și mai scurt
pentru textul : în cădere liberă depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii desper sa nu pleci de tot. nu suport biletele in usa...
pentru textul : Bilet în ușă deVă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
pentru textul : Karumi de...ce s-ar întâmpla dacă s-ar înlocui verbul "urăsc" cu "iubesc"? măcar din doi în doi...
pentru textul : urăsc I deimparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
pentru textul : crucile deAbia acum am vazut ca este un fragment. As citi si restul :)
pentru textul : yunginuh dePoate ca personajul Kate Recam capata mai multa consistenta.
Adriana, pentru nelămuriri de sintagme, dă un search pe google, pentru alte curiozităţi ajută şi introspecţia.
Virgil, ai în mare parte dreptate, mai ales spre final. Dar resemnarea (mioritică) este pasivă, speranţa denotă ceva activ. Însă, nu cred că nu ai votat aceeaşi persoană (cu toate acestea) de două ori.
Şi acum, alegeri electorale nu e pleonasm.
1. electoral provine din subst. electorat şi este adj. pentru subst. alegere
2. sunt alegeri prezidenţiale, alegeri conjuncturale ş.a.m.d.
însă îţi mulţumesc pentru sesizare.
ce mă intrigă pe mine e că speranţele se bazează pe promisiuni, în general. şi vine întrebarea: cum poţi fi sigur pe o promisiune? cum ar trebui să fie demonstrată credibilitatea uneia?
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deFoarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
pentru textul : Facerea lumii dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Vio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
Ce mai faceți, domnule Manolescu? Vedeți, în seară asta am ajuns iar la eseul dumneavoastră, din nevoia unei comparații. Și, recitindu-l, am văzut că, în ce privește unele aspecte, sunt puțin contrariată. Să luăm, de pildă, înnoirea pe care Castanieda ar putea să o aducă unei tradiții care nu poate fi una autentică decât prin calitatea sa supraumană, prin imutabilitatea și regularitatea sa, de unde rezultă că orice contribute personală este nu un bine adus respectivului nucleu esoteric, nu o impietate, ci o subminare. Dogmă nu poate suferi mutații (altminteri, n-ar mai fi dogmă) și nici miezul esoteric al unei învățături; modificările pot să apăra la nivelul "scoarței", în partea exoterică, și asta numai atunci când conjuncturile sociale și istorice o impun. Deci, dați-mi voie să am rezerve în ceea ce privește meritele lui Castaneda, considerate sub acest aspect. mai departe: "Pentru vrăjitori, a fi «vrăjitor» nu înseamnă a fi «shaman» deoarece, aceasta este sinonim cu a apuca pe o uliță înfundată” . Ȋnsă pentru „un om obișnuit, deși magia practicată de shamani este un lucru negativ, condamnabil, cu toate acestea este și fascinant…..Este mai bine ca vrăjitorii să fie percepuți așa fiindcă asta sporește interesul, curiozitatea” . curiozitatea...cui? mă întreb. un maestru nu are nevoie de curiozitatea unui public larg - inițierea nefiind un fel de reality show care să reclame audiența maximă; dimpotrivă, el trebuie să protejeze nucleul învățăturii pe care o deține de profani ori de cei care, deși doresc să afle, nu au chemarea, acea deschidere intelectuală (prin intelect neintelegandu-se, firește, ceea ce înțelege omul modern) care să le permită cu adevărat contopirea cu Intelectul Divin. Din câte știu, nicio doctrină esoterică nu a apelat la prozelitism, cu atât mai puțin una care a fost nevoită să se retragă în matcă. „Caracteristica principală a unui vrăjitor-luptător este să fie lipsit de „orgoliul. Nu din principiu, ci abordȃndu-l ca pe o chestiune de strategie. „...și urmează explicația , conform căreia „Orgoliul este activitatea care consumă cea mai mare cantitate de energie, de unde și efortul de a-l eradica….”.Doar pentru atât? întreb. Explicația aceasta, mergând pe linia eficientizării, mi se pare total neconvingătoareși tipic materialistă. De ce nu vorbește Castanieda despre necesitatea depășirii individualismului, fără de care orice încercare de a accede spre centrul imuabil este sortită eșecului? „Aplicȃnd practicile vizionarismului, Maeștrii au descoperit că necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane. (...)Primul adevăr despre conștiință este că lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi…Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de așa ceva….” .” Din câte știu, vizionarismul (dacă înțeleg eu corect ce vrea să spună autorul prin acest cuvânt) nu implică o depășire a lumii formale; abia cei care ajung în lumea informală pot afirma că ca „necunoscutul și cunoscutul sunt pe picior de egalitate, amȃndouă…aflȃndu-se în cȃmpul percepției umane.” – de altfel, un adevăr cu care toate tradițiile sunt de acord, și de care Evola vorbește în primul capitol din "Revoltă împotriva lumii moderne", citez: <<Există o lume fizică și una metafizică. Există natura muritoare și natura nemuritoare. Există rațiunea superioară a lui "a fi" și cea a lui "a deveni, a se transforma". Sau, mai pe larg, există ceva invizibil și ceva intangibil, ceva așa deasupra acestei lumi, o supralume, există un început de viață adevărată. >> mai departe: „Ceea ce există cu adevărat în exterior sunt emanațiile Vulturului, fluidul în continuă mișcare, și totuși neschimbat (ca esență) etern.” ......fluid pe care l-am putea ientifica, dacă stăm bine să ne gândim, cu eterul, primul bhuta, care, printr-o mișcare de vibrație insesizabilă, crează „sfera androgina” a lui Platon sau ceea ce Guenon numea „vortexul sferic universal” și din care se separă apoi, pe măsură ce mișcarea câștigă intensitate, ceilalți bhuta-și - și aici, ordinea pe care o acceptă diversele tradiții diferă; din câte îmi amintesc, în cea hindusă este următoarea: eter, aer, foc, apă, pământ. Însă, pornind tocmai de la acest Vultur generator, care ar putea reprezenta chiar și o altă expresie a Logosului, Castaneda aruncă o afirmație care pe mine m-a bulversat, prin contradicțiile pe care le conține: „„Ei au văzut că Vulturul este cel care aduce conștiința. Vulturul este cel care creează ființele senzitive ca ele să trăiască și să îmbogățească conștiința pe care le-o hărăzește odată cu viața. Ei au mai văzut că același Vultur devorează conștiința îmbogățită după ce ființele renunță la ea odată cu moartea….. Pentru vizionari…nu este o chestiune de credința, nici de deducție. Ei au «văzut» …..Vulturul este extrem de real pentru vizionari”. dar cred că despre asta va trebui să scriu un alt comentariu, dat fiind numărul mare de caractere.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» dealina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
pentru textul : soliloquy deăăă, i m stupid..
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deUn text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
pentru textul : Tăierea deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important deCristina, Matei, Liviu-Ioan,
Mulţumesc pentru aprecieri.
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deaşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
pentru textul : peisaj zero deimaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
pentru textul : pseudo/credo den-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deși slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
pentru textul : sonografie deai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
pentru textul : a christmas tale deSabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deBobadil, pe bune, nu mai folosi cuvinte care incep cu x ca e greu. Mai ales daca nu stii ce inseamna. Cu ce anume sint eu xenofob? Sau "aproape xenofob" ca sa fiu mai exact? Pe cine urasc sau de cine ma tem eu ca popor strain de mine? As fi inteles sa iti fi umflat pieptul si sa ma numesti nepatriot sau tradator de tara. Dar... xenofob? Pentru ce? Pentru ca esti nevoit sa mergi prin destule zone rurale si gradul de "civita" este la nivel comparabil mai degraba cu saracia din ghetourile africane? Pentru ca am spus "o ciroza a fiintei romanesti."? Dragul meu, am vrut sa spun ca e ceva trist, cronic si aproape incurabil daca este sa privesti clasa sociala conducatoare (despre care se face vorbire in campania electorala) ca pe un fel de medic care ar trebui sa stavileasca boala si nimic, absolut nimic nu se schimba... in bine. Pe tine chiar nu te cuprinde jena patriotica sa vezi taranii in Moldova ca spun in reportaje inainte de admiterea in EU: "E bine ca intram in Europa ca poate ne mai da niste bani sau ne asfalteaza drumul comunei." ( si asta tot un fel de forma a cersitului). Nu vad ce legatura are ce am scris eu cu ce ai spus tu despre arabi. Eu zic sa mai citesti o data. A cersi nu inseamna a fura sau a ucide. Asta in primul rind. In al doilea rind e una sa spui arabii sau indienii si e alta sa spui beduinii din Sinai sau copii din India. Dar bineinteles ca ne putem bate in argumente si nuante insa personal nu cred ca rezista comparatia. Dupa cum expresia ta "Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap." este evident daca nu xenofoba atunci cel putin anti-americana. In orice caz, de unde am pornit si unde am ajuns.... Nu uita Bobadil, sint aproape 19 ani din '89. A murit si Brucan. Si multi tarani (nu homlesi, Bobadil, TARANI ROMANI) traiesc in bordeie ca sa nu mai vorbim si de alte tragedii ale satelor romanesti si ale noilor orase fantoma ale Romaniei care ruginesc in soare. Si mai e ceva, ceva ce sint convins ca stii. Diferenta intre amaritii astia de aici care traiesc pe strada sau mai stiu eu pe unde i-ai vazut tu, si amaritii din satele alea darapanate este ca astia de aici ALEG sa traiasca asa. Intr-o tara in care rata somajului este de 4 la suta e amuzant sa vorbesti despre notiunea de homeless. Dar asta e alta poveste.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan de"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deCitesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
am citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
pentru textul : clasică dePagini