Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
Deci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Emil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
Cum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
Sincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
hello Ioana, prudemment, je sors la tête par la fenêtre comme toi, lorsque tu sors les tiroirs à la morgue plus haut, dans un autre tiroir apparaît également la tête de mon voisin du troisième parmi les bégonias, les guêpes et les géraniums ainsi que la cendre de cigarette qui me tombe dessus - comme à l'accoutumée- tout en faisant des ronds de fumée ressemblant à des cernes de mycélium sur une tomate dans cette cendre des jours passés, je sauve mon âme regarde-toi dans ce petit miroir ainsi tu t'y verras mieux ! Aujourd'hui, je ne peux tomber nez à nez sur personne Aujourd'hui je suis un être tactile et mon horizon se finit au bout de mes doigts. :)
Apreciez textul pentru gradația stărilor pe care reușești să le dinamizezi în ciuda redundanței repetițiilor (cel mai mult mă deranjează apelativul "prietene" ca și cum te-ai îndoi de calitățile acestuia sau conferi oricărui necunoscut acest titlu?) utilizate. Stăpânești foarte bine conceptele operaționale încercând să utilizezi prozopopei originale și întreg limbajul poetic necesar stărilor substituite astfel. Poate că aș fi vrut chiar o casă de piatră nu doar o "căsuță de piatră", așa totul s-ar putea închide în turnul singurătății noastre fără prea mult zgomot fără speranță "fără ferestre"...
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
Mulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
Trebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
o lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
incantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
Chiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
De fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
Și încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.
dragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
mă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
m-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
Am uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deRevenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDeci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Bianca, mulțumesc pentru părere. am să reiau acest poem cât de curând. ai dreptate, ceva scârțâie acolo.
pentru textul : O umbră în plus deEmil, acum, recitind, tin sa-ti dau dreptate in privinta abundentei de epitete. O sa revin asupra textului...dupa ce voi gasi un final mai bun. Ultima strofa se voia un...hatis antitetic, dar cred ca voi schimba. Sa vedem... Multumesc pentru lectura si apreciere.
pentru textul : Și ceva mai mult de atât… dePoem scris în cimitir,ok,dar era felinararul chiar atât de chior?
pentru textul : moartea nu are deCum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
pentru textul : construct deSincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
hello Ioana, prudemment, je sors la tête par la fenêtre comme toi, lorsque tu sors les tiroirs à la morgue plus haut, dans un autre tiroir apparaît également la tête de mon voisin du troisième parmi les bégonias, les guêpes et les géraniums ainsi que la cendre de cigarette qui me tombe dessus - comme à l'accoutumée- tout en faisant des ronds de fumée ressemblant à des cernes de mycélium sur une tomate dans cette cendre des jours passés, je sauve mon âme regarde-toi dans ce petit miroir ainsi tu t'y verras mieux ! Aujourd'hui, je ne peux tomber nez à nez sur personne Aujourd'hui je suis un être tactile et mon horizon se finit au bout de mes doigts. :)
pentru textul : Morgă/Morgue deApreciez textul pentru gradația stărilor pe care reușești să le dinamizezi în ciuda redundanței repetițiilor (cel mai mult mă deranjează apelativul "prietene" ca și cum te-ai îndoi de calitățile acestuia sau conferi oricărui necunoscut acest titlu?) utilizate. Stăpânești foarte bine conceptele operaționale încercând să utilizezi prozopopei originale și întreg limbajul poetic necesar stărilor substituite astfel. Poate că aș fi vrut chiar o casă de piatră nu doar o "căsuță de piatră", așa totul s-ar putea închide în turnul singurătății noastre fără prea mult zgomot fără speranță "fără ferestre"...
pentru textul : taxi Magic deO femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deMulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deTrebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr deBeniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deo lecție de ură rezonabilă sau de dragoste elegant sufocată, oferită unui el bacovian de trist și terminat, neînstare decît să urască aiurea, bolnav și fără rost. personal aș fi modificat ultimul vers din prima strofă. "ura lui" se subînțelege, doar despre ea e vb. în propoziție, nu? de ex aș fi spus doar : "cea mai frumoasă animală a lui" ...ă? păi nu? final reușit. chiar extra, un fel de generoasă respingere, un ooole magnific și care merită toate ovațiile...:) mai citim maia. deocamdată felicitări. și să aiurim de bine! amiCal, de cursă lungă, minunat de răpciugos, george cel asztalos
pentru textul : ura lui deda, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
pentru textul : femeie cireaşă amară deMister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu deincantat in franceza in seamna vrajit, ca sa zic asa. ori, presupun gorunule-quercus, ca esti deja obisnuit sa-mi exprima satisfactia si savoarea lecturii cautand nod in papura. obiectiv, cu cat o piesa e mai perfecta, cu atat un bag aparent e mai vizibil. asadar: ce inseamna "ma~nunchi de mir"? mirul stiu ca era uleiul cu esente de parfumuri solvatate, manunchiul e in soi de.... fascie. e sigur ca nu e manuinchi de mirt? care n-ar fi acolo corp strain
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor derepetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
pentru textul : delirice IV deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deChiar este polizorul inutil? ideea e că el nu a fost inventat pentru inutilitatea lui. a poliza, a lustrui, a netezi, a mătui nu se rezumă numai la instrumentele sau obiectele tăioase... ostracizăm instrumentul pentru lamele tăioase?
pentru textul : polizorul demulţumesc pentru îndemn. sunt lucruri în viaţă care merită continuate. pentru că, la rândul lor, dau continuitate vieţii.
pentru textul : pe unde-o mai umbla detejnică - tehnică
pentru textul : Sergent K, raportez! deDe fapt, ca să revin, Marga, comentariul tău îmi amintește izbitor de unii comentatori de filme care cred (sau cel puțin așa trădează că cred) că numai la Hollywood se fac filme și rețeta lui este singura normă cinematografică. E lamentabil dacă nu ar fi ridicol.
pentru textul : iarnă și eminescu deȘi încă ceva, nu m-a ofuscat nimic (asta ca să nu îți faci „gînduri”), am fost însă uimit de ușurința cu care ajungi la concluzia că te pricepi. Nici nu mă refer la concluziile tale, ceea ce ar trebui să îți dea de gîndit este procesul.
dragii moşului, unde ne-au dus cei 20 de ani de conducere iliesciano-băsistă (Constantinescu fiind de absolvit, măcar parţial, doar că în timpul preşedinţiei sale nu prea conducea el):
ADEVĂRUL- Ceauşescu, dorit preşedinte de 40% din români
REALITATEA- După 20 de ani. 41% dintre români l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
EVENIMENTUL ZILEI- Sondaj: dacă ar candida la preşedinţie, Ceauşescu ar ajunge în turul II
ROMÂNIA LIBERĂ- Românii l-ar vota preşedinte pe Ceauşescu
GÂNDUL- Ceauşescu reales - 41 la sută dintre români ar vota cu el dacă ar fi azi alegeri prezidenţiale
REALITATEA- Vadim Tudor: Ceauşescu a fost un conducător mare
COTIDIANUL.RO- Aproape jumătate dintre români l-ar vota azi pe Ceauşescu
Sondaj IRES: Ceausescu presedinte
RING- 41% din romani l-ar vota presedinte pe Ceausescu
Sursa: www.ziare.ro
Bravo nouă!
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist demă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul dem-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine deAm uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
pentru textul : Te iubesc dus-întors deerata: in loc de doi a se citi doua...(evident)... o noua dovada de analfabetism din partea mea.
pentru textul : Hibernare dedragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
pentru textul : delirice VI dePagini