dar ca sa iti rapund tie, da sint cetatean roman. si da, sint roman.
si da, targetul nu este un singur om. si nu, nu m-a inspirat nimeni. m-am inspirat singur. eu pe mine, ma...
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
Am răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
„norii treceau ca nişte şenile”
mi-a plăcut și mie textul. are poezie și asta se simte. nu mi-au plăcut însă alăturările „făcea c-ascultă” și „ca şi cum aş fi făcut”.
remarc însă „norii treceau ca nişte şenile” ca fiind una dintre cele mai reușite metafore pe care le-am citit în ultima vreme.
Lucian, nu este prima dată când faci astfel de intervenții care nu au absolut nici o legătură cu textul. Chiar dacă intervii pe un ton politicos, tot în afara regulamentului se cheamă că ești, și constat că ești conștient de acest lucru. Pe hermeneia nu se fac găști, nici între editori, nici între ceilalți membri. Nici chaturi, așa că te voi ruga pe viitor, mai ales (dar nu numai) acolo unde ai să vezi că a intervenit deja un editor sau moderator, să te abții să mai lași comentarii care nu se referă la text. Chiar Camelia aprecia cu bun simț că nu-și dorește ca textul ei să aibă vizionări doar pentru că devine un punct de scandal. Mai țin să precizez un lucru foarte clar: nu consider comentariul Marinei atac la persoană. Am spus foarte clar unde cred că putea să procedeze altfel Diferența este că ea nu a încălcat regulamentul, pe când voi amândoi, da, dacă ar fi să considerăm din acest punct de vedere. Vă rog încă o dată să revenim la discuțiile pe text.
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
s-a scris si s-a studiat mult zambetul Monei LIsa, spun "fals" doar in conceptia de "altfel decat normal" pentru ca prea se lipeste de privire din orice unghi ai privi, ceea ce se presupune acum a fi un "truc inteligent" al marelui pictor referitor la: "modul în care au fost aplicate straturile de vopsea, de nuanţe diferite, unul peste altul, în jurul gurii astfel încât, în funcţie de unghiul din care te uiţi şi de modul în care bate lumina pe pânză impresia este diferită."
multumesc de comentariul, ma bucur de rezonante! :)
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
Multumesc pentru clasarea mea - ma mira cumva deprecierea - pentru "sonoritatea" numelui si un titlu sugestiv. Asa aflu si eu cum ma apreciezi tu dpdv literar. Chiar daca pina acum, in utlimul an, chiar si pe Hermeneia, altele erau impresiile tale. Dar, dupa cum ti-ai asumat inca din subtitlu, e parearea ta - nu evaluare justa - subiectiva si personala. Ma intreb ce ai fi spus acum 3 saptamini. Fiindca in ultimele 5 zile probabil ai preferat sa iti schimbi parerea. Daca nu, si daca aceasta a fost parerea ta de-a lungul timpului asta spune foarte mult, mie imi spune foarte mult, si imi confirma multe intuitii. Din pacate. In plus, afirmatia ta ca preferi sa citesti poezii premiate este si nu este de luat in considerare. In sensul ca se stie bine ca majoritatea premiilor sunt date mai putin celor cu adevarat talentati si mai ales celor "inaintati" prin relatii. Eu prefer sa ii citesc pe primii, cei care au talent autentic. Desigur, sunt mult in urma lor. Si recunosc asta, am inca drum lung de parcurs. Si deocamdata semnez inca Ela, suna sonor.
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
surprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
desi nu contest ca exista imagini poetice ce merita a medita asupra lor, nu inteleg unde vrei sa ajungi tinand cont de unde pleci ca discurs liric.remarc o anumita duritate a viziunii poetice... usor haotic poemul tau... e un alt gen de patetism care deriva dintr/o detasare studiata nu una libera. citeste/l de multe ori..cauta sa aiba un sens cele spuse de tine, cauta sa spui altfel cele ce s/au mai spus. parerea mea e ca ar trebui sa fii mai exigent cu textele tale.
Scuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
sint doua greseli capitale in abordarea subiectului de mai sus, cu toata poezia care se vrea aici. sint greseli de pozitionare a autorului fata de adevar. dupa facerea omului, care este ultimul act creator al lui Dumnezeu, textul biblic spune raspicat: "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune". E clar ca omul era facut foarte bine si insusi Dumnezeu declara asa. Si pana mai tarziu, aproape de potop, lui Dumnezeu nu i-a parut rau ca l-a facut pe om. de doua ori in text autorul ridica indoielnica intrebare: "oare a meritat"(?). aceasta este sămânţa de îndoială semănată de şarpe în mintea femeii: "oare a zis Dumnezeu cu adevărat..."? nu ai voie să pui la îndoială un decret al lui Dumnezeu. dacă o faci, tu însuţi devii "the devil's advocate". şi acea: Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului, despre care spune Nelu Jorj, este si ea tot la fel de falsă pentru că năluca asta este luată din coastă: "din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie şi a adus-o la om". autorul si comentatorul Nelu Jorj au facut o nedreptate logosului, una care ii dau castig de cauza amagitorului. textul e o pledoarie pentru neadevăr. no, aici se potriveşte bine acest "ne" pe care autorul îl împrumută în cuvântul "neîngerii". n e a d e v ă r.
şi Virgile, analfabeţii despre care vorbeşti, nu ştiu că omul nu a fost făcut în ziua a şaptea, nici în ce zi ar fi fost făcut el (si aici recunosc ca am facut o greşală necitind atent textul), analfabeţii ăştia, cam în procentaj de 80%, sînt absolut convinşi că tu, eu, ei, am fi venit din maimuţă.
îmi pare rău că ai scos iar bumerangul la mine. "obtuzul" ăla miroase a sânge. (am un prieten foarte bun, român, care locuieşte de 20 de ani in Ladera Ranch, si prin Mai, Iunie îi voi face o vizită. Voi trece si prin Dana Point si poate vom sta de vorbă. eu vin fără sabie.) n i c o d e m.
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
De înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dar ca sa iti rapund tie, da sint cetatean roman. si da, sint roman.
pentru textul : românia lui virgil t -V- desi da, targetul nu este un singur om. si nu, nu m-a inspirat nimeni. m-am inspirat singur. eu pe mine, ma...
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
pentru textul : Undeva, într-o toamnă deMulțumesc, Francisc!
pentru textul : Arșiță deMarina, multumesc de trecere. Paul si Tincuta, voua va multumesc si mai mult pentru ca m-ati "salvat". Cu aceeasi imbratisare calda, Vio
pentru textul : tablou cu două siluete deda, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.
pentru textul : unintended deAAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
pentru textul : Poem cu capul în nori deAm răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
pentru textul : do re mi fa om de„norii treceau ca nişte şenile”
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demi-a plăcut și mie textul. are poezie și asta se simte. nu mi-au plăcut însă alăturările „făcea c-ascultă” și „ca şi cum aş fi făcut”.
remarc însă „norii treceau ca nişte şenile” ca fiind una dintre cele mai reușite metafore pe care le-am citit în ultima vreme.
Text slăbuţ, fără valenţe artistice, fără personalitate, fără nimic.
pentru textul : Linia de plutire deDe data aceasta, nu ţi-a ieşit deloc.
Lucian, nu este prima dată când faci astfel de intervenții care nu au absolut nici o legătură cu textul. Chiar dacă intervii pe un ton politicos, tot în afara regulamentului se cheamă că ești, și constat că ești conștient de acest lucru. Pe hermeneia nu se fac găști, nici între editori, nici între ceilalți membri. Nici chaturi, așa că te voi ruga pe viitor, mai ales (dar nu numai) acolo unde ai să vezi că a intervenit deja un editor sau moderator, să te abții să mai lași comentarii care nu se referă la text. Chiar Camelia aprecia cu bun simț că nu-și dorește ca textul ei să aibă vizionări doar pentru că devine un punct de scandal. Mai țin să precizez un lucru foarte clar: nu consider comentariul Marinei atac la persoană. Am spus foarte clar unde cred că putea să procedeze altfel Diferența este că ea nu a încălcat regulamentul, pe când voi amândoi, da, dacă ar fi să considerăm din acest punct de vedere. Vă rog încă o dată să revenim la discuțiile pe text.
pentru textul : se-ntâmplă uneori de„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Felicitări!
pentru textul : Supraportret des-a scris si s-a studiat mult zambetul Monei LIsa, spun "fals" doar in conceptia de "altfel decat normal" pentru ca prea se lipeste de privire din orice unghi ai privi, ceea ce se presupune acum a fi un "truc inteligent" al marelui pictor referitor la: "modul în care au fost aplicate straturile de vopsea, de nuanţe diferite, unul peste altul, în jurul gurii astfel încât, în funcţie de unghiul din care te uiţi şi de modul în care bate lumina pe pânză impresia este diferită."
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor demultumesc de comentariul, ma bucur de rezonante! :)
bobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDa, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deMultumesc pentru clasarea mea - ma mira cumva deprecierea - pentru "sonoritatea" numelui si un titlu sugestiv. Asa aflu si eu cum ma apreciezi tu dpdv literar. Chiar daca pina acum, in utlimul an, chiar si pe Hermeneia, altele erau impresiile tale. Dar, dupa cum ti-ai asumat inca din subtitlu, e parearea ta - nu evaluare justa - subiectiva si personala. Ma intreb ce ai fi spus acum 3 saptamini. Fiindca in ultimele 5 zile probabil ai preferat sa iti schimbi parerea. Daca nu, si daca aceasta a fost parerea ta de-a lungul timpului asta spune foarte mult, mie imi spune foarte mult, si imi confirma multe intuitii. Din pacate. In plus, afirmatia ta ca preferi sa citesti poezii premiate este si nu este de luat in considerare. In sensul ca se stie bine ca majoritatea premiilor sunt date mai putin celor cu adevarat talentati si mai ales celor "inaintati" prin relatii. Eu prefer sa ii citesc pe primii, cei care au talent autentic. Desigur, sunt mult in urma lor. Si recunosc asta, am inca drum lung de parcurs. Si deocamdata semnez inca Ela, suna sonor.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deacest text este de remarcat, pur si simplu, scuze dar asa se intampla uneori cand imi place ceeace citesc, devin laconic Andu
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv desurprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar derespectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el depumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
pentru textul : this is a film dedesi nu contest ca exista imagini poetice ce merita a medita asupra lor, nu inteleg unde vrei sa ajungi tinand cont de unde pleci ca discurs liric.remarc o anumita duritate a viziunii poetice... usor haotic poemul tau... e un alt gen de patetism care deriva dintr/o detasare studiata nu una libera. citeste/l de multe ori..cauta sa aiba un sens cele spuse de tine, cauta sa spui altfel cele ce s/au mai spus. parerea mea e ca ar trebui sa fii mai exigent cu textele tale.
pentru textul : Scrum deScuze, am un "ă" în plus, acolo, după pălăria lui Beckett. poezia lui Silviu începe întotdeauna simplu, te ia de mânuță... și, apoi, de acolo, începe totul.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deIncearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile desint doua greseli capitale in abordarea subiectului de mai sus, cu toata poezia care se vrea aici. sint greseli de pozitionare a autorului fata de adevar. dupa facerea omului, care este ultimul act creator al lui Dumnezeu, textul biblic spune raspicat: "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune". E clar ca omul era facut foarte bine si insusi Dumnezeu declara asa. Si pana mai tarziu, aproape de potop, lui Dumnezeu nu i-a parut rau ca l-a facut pe om. de doua ori in text autorul ridica indoielnica intrebare: "oare a meritat"(?). aceasta este sămânţa de îndoială semănată de şarpe în mintea femeii: "oare a zis Dumnezeu cu adevărat..."? nu ai voie să pui la îndoială un decret al lui Dumnezeu. dacă o faci, tu însuţi devii "the devil's advocate". şi acea: Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului, despre care spune Nelu Jorj, este si ea tot la fel de falsă pentru că năluca asta este luată din coastă: "din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie şi a adus-o la om". autorul si comentatorul Nelu Jorj au facut o nedreptate logosului, una care ii dau castig de cauza amagitorului. textul e o pledoarie pentru neadevăr. no, aici se potriveşte bine acest "ne" pe care autorul îl împrumută în cuvântul "neîngerii". n e a d e v ă r.
şi Virgile, analfabeţii despre care vorbeşti, nu ştiu că omul nu a fost făcut în ziua a şaptea, nici în ce zi ar fi fost făcut el (si aici recunosc ca am facut o greşală necitind atent textul), analfabeţii ăştia, cam în procentaj de 80%, sînt absolut convinşi că tu, eu, ei, am fi venit din maimuţă.
îmi pare rău că ai scos iar bumerangul la mine. "obtuzul" ăla miroase a sânge. (am un prieten foarte bun, român, care locuieşte de 20 de ani in Ladera Ranch, si prin Mai, Iunie îi voi face o vizită. Voi trece si prin Dana Point si poate vom sta de vorbă. eu vin fără sabie.) n i c o d e m.
pentru textul : psalm deadevarul este ca textul este jenant. si ma socheaza cu cit vine de la o persoana cu formatia ta, cel putin pe mine personal.
pentru textul : Hristos s-a sinucis deAdriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
pentru textul : Gânduri deAsa-i, Virgle, nu ma prind, stii de ce? Pentru ca nu-s lapte :-) Cum adica "te-ai retras"? Ce-i aia? Bobadil.
pentru textul : fericirea II deDe înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
pentru textul : Cerneluri deeu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dePagini