un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
poemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
multam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
Cel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
În text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
da, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
Legat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici: urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
sincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
cuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
da, cred că va fi și o lansare live, dar deocamdată nu m-am hotărât, mă tentează și Galațiul și Bacăul, la Galați au tehnica de partea lor, la Bacău e familia mea literară. mulțam frumos, Cristina!
acuma despre filmuleț, da, Virgil poți să îl încadrezi, acolo am vrut inițial, dar ieșea ceva eroare în pagina principală, când mai ai timp te rog pe tine sau unul din editori să o facă. clipul este în fond o joacă, acum, că tot vin sărbătorile. Mulțumesc fain pentru felicitări!
aplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
Ştiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
PS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
Imi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
Mi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
amintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
Virgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
Da, Virgil. Nu pot sa nu-ti dau dreptate. Stiu ca aici nu am reusit nici sa-mi duc ideea pana la capat, nici sa-i dau forma potrivita. La apelative nu renunt deocamdata. Tin de sursa mea de inspiratie si imi dirijeaza intr-o oarecare masura discursul. Voi renunta mai tarziu la ele, dar numai acolo unde sunt inutile sau deranjante. Ma bucur ca ceea ce ma nemultumeste la acest text nu a trecut neobservat. E un semn ca atunci cand imi sterg textele am toate motivele sa o fac. Mi-ar fi parut rau, marturisesc, sa cedez primului impuls. Sper sa nu te superi daca voi indrazni sa solicit o parere critica pertinenta in momentul in care tot minereul va fi prelucrat; desigur, cu mijloacele primitive aflate la indemana.
Stefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 depoemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
pentru textul : Dumnezeu demultam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
pentru textul : zilnică deCel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
pentru textul : Cutiile cuculoare deÎn text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
pentru textul : Curând, Șeherezada... demulţumesc; am mai făcut cîteva modificări.
pentru textul : uneori deda, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
pentru textul : cuvinte de jurnal deLegat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
pentru textul : Desculț deIată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici:
urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
pentru textul : eine kleine musik de(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
sincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă decuceritor, sincer si la obiect. un final de zile mari "pe strada doar timpul mai vorbeste cu tine de una de alta in rest nimeni nu te mai tine minte" as elimina la strofa a doua ultimul vers, e prea explicativ iar precedentul "ca sa existe unele lucruri nu trebuie sa vorbeasca" este atat de mult... este ceea ce poezia face atunci cand e poezie, neaga. neaga evidentul, si la o adica, neaga si scripturile... poetic. multumesc pentru lectura emi si o penita de apreciere de la mine. P.S. am citit seria cu kenny dar vezi asta e dezavantajul publicarii pe net only... un cititor nu stie niciodata daca nu cumva i-a scapat ceva...
pentru textul : lonesome depaul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
Mult succes, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care vor fi acolo. Oricat mi-as dori, mi-e imposibil sa ajung...
pentru textul : Virtualia Zece deAlta corectie "Negrște luncile pustii" se va citi "Negrește luncile pustii"
pentru textul : februarie defrancisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deda, cred că va fi și o lansare live, dar deocamdată nu m-am hotărât, mă tentează și Galațiul și Bacăul, la Galați au tehnica de partea lor, la Bacău e familia mea literară. mulțam frumos, Cristina!
pentru textul : night & street &... lyrics deacuma despre filmuleț, da, Virgil poți să îl încadrezi, acolo am vrut inițial, dar ieșea ceva eroare în pagina principală, când mai ai timp te rog pe tine sau unul din editori să o facă. clipul este în fond o joacă, acum, că tot vin sărbătorile. Mulțumesc fain pentru felicitări!
aplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
pentru textul : pogonici love story deŞtiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
pentru textul : despre poem dePS (pentru ca nu stiu sa operez modificari pe comentariul anterior)
pentru textul : anti-înger deImi par deranjante unele chestiuni de exemplu titlul-utilizarea in exces a ...ingerilor poate fi de vina cat si clara refer. la constructia textului (de parca s-ar incerca o explicare multipla in cazul in care nu s-a "prins" cititorul) apoi nu stiu daca e cu sau fara intentie dar "intoarcere in Rai" de la titlul lui Eliade incoace parca nu tocmai merge plus tonul oarecum...detasat, demiurgic...Gata incetez.:) am spus cred ce era...
“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical deso, să fie cum ziceți voi!
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deMi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
pentru textul : Swedish blue deamintesc pe Tudor Arghezi „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.” Apoi am plans si nu doar cat sa-mi umezesc genele. Pentru modul in care reusesti de fiecare data sa transmiti, pentru maiestria pasmanteriei si nu in ultimul rand pentru cartea ta de poezie, o penita. Stii, klaps.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial degrozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deVirgil, da, asa cred si eu. E o lume pe care trebuie sa o luam in consideratie ca atare. Exista prin noi, la fel ca si realitatea. Realitatea e in mintea noastra, de fapt. Andu, uita-te la mine pe blog si in dreapta ai niste linkuri catre cei amintiti de mine in text. Va multumesc.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deDa, Virgil. Nu pot sa nu-ti dau dreptate. Stiu ca aici nu am reusit nici sa-mi duc ideea pana la capat, nici sa-i dau forma potrivita. La apelative nu renunt deocamdata. Tin de sursa mea de inspiratie si imi dirijeaza intr-o oarecare masura discursul. Voi renunta mai tarziu la ele, dar numai acolo unde sunt inutile sau deranjante. Ma bucur ca ceea ce ma nemultumeste la acest text nu a trecut neobservat. E un semn ca atunci cand imi sterg textele am toate motivele sa o fac. Mi-ar fi parut rau, marturisesc, sa cedez primului impuls. Sper sa nu te superi daca voi indrazni sa solicit o parere critica pertinenta in momentul in care tot minereul va fi prelucrat; desigur, cu mijloacele primitive aflate la indemana.
pentru textul : O depărtare deStefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
pentru textul : Degete fără filtru deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
Pagini