de acord cu emil. am citit si eu textul cind a aparut prima data si mi s-a parut interesant cum incepe dar mai apoi se dilueaza in solutii frecvent utilizate sau chiar in banalitati
Mulţumesc pentru comentariu, domnule Sămărghiţan! Da, acolo există o cacofonie, dar cred că e mascată de tăieturi. Poate voi înlocui cu "zice". Ar mai fi o construcţie care scârţâie puţin la "untul pe_pielea"...Acolo nu cred, totuşi că este prea rău...
Vă mulţumesc încă o dată!
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
una dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
fara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
Yester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
mi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
Da, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
Apoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
francisc, mi-ai amintit ca mi-e dor de mare. ma bucur ca ma citesti. alma, o sa il lucrez. unele lucruri imi vine sa le pastrez in momentul de fata, dar o sa reflectez asupra lor sa vad de ce pot scapa. cat despre "tot restul" nu stiu daca putem pune etichete ca apartine cuiva sau nu. eu sunt eu, am ideile mele, viziunile mele. multumesc, chiar speram sa vii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
Poemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
Uite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
Oricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
Mi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi: „aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
De asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
un poem greu de citit, care se rupe de titlu, zic eu. insa imi plac cateva metafore si comparatii... si tu, sunt convins ca stii, deoarece pe ele te/ai bizuit cand ai postat aici aceasta scriere.
mie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
Știi de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Am recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da-ti dai seama ca si sunetul e un..."motiv tocit in poezie", nu-i asa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar dede acord cu emil. am citit si eu textul cind a aparut prima data si mi s-a parut interesant cum incepe dar mai apoi se dilueaza in solutii frecvent utilizate sau chiar in banalitati
pentru textul : Insomnii în blocul D5 deMulţumesc pentru comentariu, domnule Sămărghiţan! Da, acolo există o cacofonie, dar cred că e mascată de tăieturi. Poate voi înlocui cu "zice". Ar mai fi o construcţie care scârţâie puţin la "untul pe_pielea"...Acolo nu cred, totuşi că este prea rău...
Vă mulţumesc încă o dată!
Raul
pentru textul : există viaţă după noapte deîn fine... ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic? bine. dar ce facem cu avertismentele dacă un membru al site-ului va avea abateri de acum încolo?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deÎmi place finalul - e simplu, firesc şi liric în acelaşi timp. Totuşi, aş tăia "de sus".
Nu-mi place aici: "Astăzi
pentru textul : Bunicul decu o lumânare în mână
stau în biserică" - puţintel patetic.
Finalul e partea care emotioneaza. Btw, da-mi si mie numarul sau zi-I sa-mi dea un bip si Il sun eu inapoi. Cand o sa am timp :).
pentru textul : tabloid deSe întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
pentru textul : dark glaze deuna dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? defara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
Mi-era dor de acest condei sigur și tenace. Mi se pare așa întrucât nu tratează deloc superficial subiectele pe care și le propune. Le duce întotdeauna la bun capăt, e atent la detalii, dă dovadă de luare în serios a scrisului și nu în ultimul rând de o autentică abilitate de a trezi interesul cititorului.
Are o curgere naturală, aici tăvălug de gânduri, însă bine temperate, o extraordinară luciditate în mânuirea cuvântului și o veridică construire a personajului. Deci talent, nu?
După câte văd, e o primă parte aici. Pe mine cel puțin, m-a câștigat de cititor.
pentru textul : am evadat un timp deYester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
pentru textul : mister în trenul de noapte demi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...
pentru textul : de la o ploaie la alta deok you have a point. am să fac o excepție.
pentru textul : domnule Labiș de...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
pentru textul : Te iubesc dus-întors deDa, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
pentru textul : caniculă deApoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
francisc, mi-ai amintit ca mi-e dor de mare. ma bucur ca ma citesti. alma, o sa il lucrez. unele lucruri imi vine sa le pastrez in momentul de fata, dar o sa reflectez asupra lor sa vad de ce pot scapa. cat despre "tot restul" nu stiu daca putem pune etichete ca apartine cuiva sau nu. eu sunt eu, am ideile mele, viziunile mele. multumesc, chiar speram sa vii.
pentru textul : somn deAcest text a fost deja aprobat.
pentru textul : niciodată singur deVă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deFrumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate dePoemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine dece e akedia?
pentru textul : engrame deUite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deOricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
Mi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi:
„aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
pentru textul : iubește-ți aproapele deDe asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
un poem greu de citit, care se rupe de titlu, zic eu. insa imi plac cateva metafore si comparatii... si tu, sunt convins ca stii, deoarece pe ele te/ai bizuit cand ai postat aici aceasta scriere.
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele demie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
cheerio! :p
PS versul 2 stanza 1 - urit vers!
pentru textul : ieşirea din iarnă deȘtii de ce? Știi cu ce concurează Hermeneia? Și știi cărui loc încă nu i s-a găsit pereche pe măsură? Turnului de fluturi (alții iar spune turnul de fildeș) al scriitorului, al artistului în general.
pentru textul : jurnal de nesomn IV demi se pare destul de trista si condensata. ciudat, tocmai am revazut ultima parte din lord of the rings si m-ai adus aminte de anumite scene de acolo
pentru textul : impersonala deadolescență...măsele de minte sau de uitare...și nerușinata aceea de limbă.. Bun text! Ca un măr pe care îl crănțăni în neuitarea lui Dumnezeu.
pentru textul : nerușinare detextul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
mă amuzi, silvia. evident însă, dacă tu vrei ca plopul să facă pere și răchita micșunele, cine sînt eu ca să te împiedic?!
pentru textul : oolong tea deAm recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.
pentru textul : urme de cerb dePagini