Andu, răbdarea ta va fi aprig pusă la încercare - nu mă văd aprofundând - joc și eu cuvintele pe ecran, câteodată, nu forez microcipuri - strofa cu buricul va fi așezată și ea în vitrina cu plăcutul de Andu, iar următoarea trimisă la desghesuit, mulțam Dorin, plăcut surprins de comentariul tău și tare mândru de mine, pam-pam mulțam și scuze pentru forța de reacție întârziată a răspunsului meu
E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
Am citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
citind acest text, mi-am adus aminte de toate orele acelea petrecute în vamă/e și de o parte și de cealaltă a Prutului. După fiecare astfel de „trecere”, cum să spun, mă simțeam cu o jumătate de om mai puțin sau mai împuținat.
E un text care mi-a plăcut, pentru că mă regăsesc și eu în el. Aș avea doar sugestia, având în vederea dimensiunea textului, să nu se repete „în vama de la Oancea” și în titlu și în primul vers, ci numai în titlu. Apoi, mă împiedicasem de acel „mecanic” din v.6. cred că se poate renunța la el. astfel impactul de la final ar fi unul mult mai puternic.
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
Ca și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
o personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
Poate nu macabră, dar puţin sinistră, gotică, ultima unitate mi-a plăcut prin felul în care evidenţiază materia, în dauna spiritului. Mi-am amintit de "dacă trupul e încarcerat, şi spiritul e". O minimalizare a ei, a amteriei, până la insignifianţă. Primul fragment are doar rol de a deschide calea finalului, de aceea am trecut repede peste. Dar am observat:
* ca şi cum mi-ar FI ieşit din cap
* rima involuntară "clor - cor": de evitat.
*care țin loc de cor - o rezolvare simplistă/plată a ideii. De ce nu "îmi tot scoate iepuri scăldați în clor/ corul de de albit cântece - ai avea şi nuanţa purificării, şi suţinere pentru "clor", şi ai scăpa şi de rimă.
Finalul, bun, are nevoie de o căciuliţă la "bagat".
Nu sunt adeptul pozelor/filmuleţelor de susţinere, dar aici merge pentru că... nu e de susţinere. Consider că, dacă tot porneşti într-un proiect de ăsta, e musai ca textul să fie asbtractizarea/alegoria imaginii. Cam aşa cum ai încercat tu. Nu merge să pui o poză cu un copac, iar în text să descrii... copacul. Se mai poartă şi cataclisme de genul. Atât deocamdată.
Virgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
din convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
Mie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
ai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
Mă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
Las un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
Aşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
Și tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
Multam, Cailean. Am fost pe munte, plec din nou in cateva zile. Sunt in Targoviste doar pentru a edita o carte. Da-mi o adresa, o vei primi. Sa ai pace, Dancus
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu, răbdarea ta va fi aprig pusă la încercare - nu mă văd aprofundând - joc și eu cuvintele pe ecran, câteodată, nu forez microcipuri - strofa cu buricul va fi așezată și ea în vitrina cu plăcutul de Andu, iar următoarea trimisă la desghesuit, mulțam Dorin, plăcut surprins de comentariul tău și tare mândru de mine, pam-pam mulțam și scuze pentru forța de reacție întârziată a răspunsului meu
pentru textul : poveste cu zâne deE relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
Cele bune.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deAm citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
pentru textul : Furt calificat decitind acest text, mi-am adus aminte de toate orele acelea petrecute în vamă/e și de o parte și de cealaltă a Prutului. După fiecare astfel de „trecere”, cum să spun, mă simțeam cu o jumătate de om mai puțin sau mai împuținat.
E un text care mi-a plăcut, pentru că mă regăsesc și eu în el. Aș avea doar sugestia, având în vederea dimensiunea textului, să nu se repete „în vama de la Oancea” și în titlu și în primul vers, ci numai în titlu. Apoi, mă împiedicasem de acel „mecanic” din v.6. cred că se poate renunța la el. astfel impactul de la final ar fi unul mult mai puternic.
Citit cu plăcere,
pentru textul : în vama de la oancea deBot Eugen
Vlad, cred că ai fost poate prea indulgent în aprecieri, pentru mine este o pagină de jurnal, ale cărei limite le simt acut. Poate de aceea și senzația ta, că nu te poți apropia "rațional". Este mut și ascuns, pentru că de fapt nu putem revela adâncul din noi (dacă există așa ceva) celuilalt, niciodată. Virgil, nici nu m-aș fi așteptat să nu sesizezi asta. Nici nu sunt menite să conducă la aceeași imagine; dacă aș fi dorit asta, aș fi "atașat" imaginea textului, de aceea am folosit linkul. Sunt complementarități și drumuri false. Este vorba despre ceea ce te aștepți versus ceea ce găsești, într-un fel.
pentru textul : Teama tăcerii denu am citit sau vazut Bee Season. e una din multele mele lipsuri probabil. dar iata si un avantaj: daca o citeam poate nu mai scriam asta
pentru textul : cuvintele sînt deadaugio:
pentru textul : trezvie demesajul de mai sus se adresează d-nei Cristina Ştefan.
Ca și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine dehello!:) cuvintele 'înciudări' si 'neutralizarea' pot disparea deoarece dilueaza..textul se sustine mai bine fara. cheers!:)
pentru textul : Trafic deCorina
Am uitat. Pentru prezentare o „peniţă”. Dar numai dacă recunoşti că replica mea e mai bună.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deamanunte. amanunte ce surprind ceva din farmecul amanuntelor cotidiene.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deo personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
pentru textul : Trandafirul Alb dePoate nu macabră, dar puţin sinistră, gotică, ultima unitate mi-a plăcut prin felul în care evidenţiază materia, în dauna spiritului. Mi-am amintit de "dacă trupul e încarcerat, şi spiritul e". O minimalizare a ei, a amteriei, până la insignifianţă. Primul fragment are doar rol de a deschide calea finalului, de aceea am trecut repede peste. Dar am observat:
* ca şi cum mi-ar FI ieşit din cap
* rima involuntară "clor - cor": de evitat.
*care țin loc de cor - o rezolvare simplistă/plată a ideii. De ce nu "îmi tot scoate iepuri scăldați în clor/ corul de de albit cântece - ai avea şi nuanţa purificării, şi suţinere pentru "clor", şi ai scăpa şi de rimă.
Finalul, bun, are nevoie de o căciuliţă la "bagat".
Nu sunt adeptul pozelor/filmuleţelor de susţinere, dar aici merge pentru că... nu e de susţinere. Consider că, dacă tot porneşti într-un proiect de ăsta, e musai ca textul să fie asbtractizarea/alegoria imaginii. Cam aşa cum ai încercat tu. Nu merge să pui o poză cu un copac, iar în text să descrii... copacul. Se mai poartă şi cataclisme de genul. Atât deocamdată.
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" deVirgil, skipe-ul este un mijloc internautic ieftin(gratuit aș putea spune, pt.cei care au net acasă), prin intermediul căruia se poate dialoga cu un interlocutor aflat la mare distanță ...Există și facilitatea camerelor web. Și asta în condițiile în care pe mine sau pe ai mei, conversațiile telefonice simple mă costă sute de euro lunar. Convorbirile telefonice cu R.Moldova sunt foarte scumpe. Skipe-ul anulează această problemă, iar împreună cu ea și facturile telefonice kilometrice: ale mele și ale părinților mei.
un răcit pe cale să iasă
pentru textul : Monologul lui tata pe skype dedin convalescență,
gata să intre în somn profund,
Eugen.
Mie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
pentru textul : vineri deai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
pentru textul : Ce zi deMă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deLas un semn, poate pentru o "insomnie oranj" sau lacrima aceea "suspendată între mine și iarba Domnului". Frumos, dar prea adânc de trist. Ai albastru, verde, oranj și negru. De ce ne scriem culorile?
pentru textul : cai negri, însetați deAşteptam ca poezia "transformată de Jana" să dea, cumva, un sens povestirii. Scena muţimii este memorabilă. Sfârşitul pare rupt din Ilf şi Petrov. Felicitări!
pentru textul : Gelu n-am deaveti amandoi dreptate. :)
pentru textul : homeless deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă deVă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deȘi tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deda, este un micropoem, concentrat pe langa care nu poti trece indiferent...felicitari Marius...
pentru textul : Descumpănire depoi de ce te miri, domnule poet?
pentru textul : astăzi nu deam uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
pentru textul : crucile deMultam, Cailean. Am fost pe munte, plec din nou in cateva zile. Sunt in Targoviste doar pentru a edita o carte. Da-mi o adresa, o vei primi. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum VI deFoarte frumos, iar finalul este superb pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp
pentru textul : cuvintele sînt deFrancisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
pentru textul : Pur și simplu des-a organizat pe Hermeneia vreun concurs de bancuri proaste si noi n-am aflat?!
pentru textul : Un țăran la locul lui, harnic foc nevoie mare dePagini