Younger Sister, și eu cred că nimic nu este întâmplător. Nu știu dacă ai să mă crezi că azi dimineață, când scriam textul, am avut un gând către tine și poemele tale. Încă o dată, îți mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
cred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
Caline eu nu am facut un comentariu cu obiectiv literar, ci unul mai degraba omenesc pentru ca de tine, desi nu ne cunoastem, ma leaga o afectiune hai sa o numesc "intuitiva". Apoi nu as depune un efort (considerabil) exegetic in a compara scrierea ta cu cea a lui nichita (ca un exemplu doar). Nu as face asa ceva nu pentru ca nu m-as simti in stare (poate ca sunt, poate ca nu sunt) ci pentru ca mi se pare mai simplu sa-ti spun asa, direct, aici pe Hermeneia ceea ce cred, ti-am spus deja. Si sper ca nu te-am suparat zicandu-ti asta, nicidecum a fost asa ceva in intentia mea. Sa ne citim cu bine. Andu
bun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
e slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
Alma, e a doua propunere care mi se face pentru acea copertă a patra. Cristina Ștefan a mai făcut-o, dar ea îmi sugera o altă poezie - scrisă, ce-i drept, acum câteva săptămâni.
Probabil că acel volum, când va fi să fie, se va îndrepta spre înțelepciune și maturitate. Spun „se va îndrepta” fiindcă e drum lung și timp puțin să ajungi cu adevărat acolo.
Mulțumesc pentru peniță și pentru că, iată, ai explicat în locul meu ce-i cu cățelul pământului.
"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
Hialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
da, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
textul este foarte frumos, poate puțin prea „feminin” pe alocuri, dar fără îndoială frumos. redarea audio, cu acel tip de reverberație, mă tem că nu face neaparat bine textului. mă întreb oare unde se află textul sub formă scrisă pentru că nu l-am găsit.
Robert, sper ca acel gol să se umple citind fragmentele care vor urma. Ţi-am citit cândva textele pe Boomlit. Suprarealiste, dense, bine construite.
Mă bucură feedback-ul tău.
Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
ai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
da, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
..propun aici ca 'jamul' cu wonderland sa devina un stil poetic daca nu chiar existential.. partial incompatibil cu opinia ta, Virgil, insa c'est la vie..
stimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
organizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Younger Sister, și eu cred că nimic nu este întâmplător. Nu știu dacă ai să mă crezi că azi dimineață, când scriam textul, am avut un gând către tine și poemele tale. Încă o dată, îți mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.
pentru textul : june desimplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II decred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
pentru textul : jane doe denu ştiu de ce mereu am avut problemă cu înecul. se ţine de mine. probabil pentru că am fost vâslaş în tinereţe şi ne-am tot dat târcoale.
da, thank you.
pentru textul : simulacre deMulţumesc! Pot fi trimise, numai să mi se spună unde greşesc...
pentru textul : Petru pământesc.. deCaline eu nu am facut un comentariu cu obiectiv literar, ci unul mai degraba omenesc pentru ca de tine, desi nu ne cunoastem, ma leaga o afectiune hai sa o numesc "intuitiva". Apoi nu as depune un efort (considerabil) exegetic in a compara scrierea ta cu cea a lui nichita (ca un exemplu doar). Nu as face asa ceva nu pentru ca nu m-as simti in stare (poate ca sunt, poate ca nu sunt) ci pentru ca mi se pare mai simplu sa-ti spun asa, direct, aici pe Hermeneia ceea ce cred, ti-am spus deja. Si sper ca nu te-am suparat zicandu-ti asta, nicidecum a fost asa ceva in intentia mea. Sa ne citim cu bine. Andu
pentru textul : Și dacă debun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
pentru textul : Sens unic dee slab dar iti place si, daca pentru tine bizar e echivalent cu slab (a se citi cu atentie prima fraza si a se respecta logica discursului), da/mi voie sa/ti spun ca opinia ta se cam autoanuleaza. incearca sa fii ceva mai convingator si ma voi apleca asupra cuvintelor tale cu toata seriozitatea. iti multumesc pentru lectura si timpul alocat comentariului, lasand la o parte eticheta pusa in frunte si apoi periajul, cauta sa devii un profesionist care, daca are ceva de spus, spune, daca nu, nu, daca nu si/a gasit cuvintele, le mai cauta. in alta ordine de idei, iti respect opinia, nu ma deranjeaza, in fiecare din noi exista un arbitru (liber sau al elegantei) si simt ca poemul meu sta in picioare indiferent de calibrul obuzului cu care incerci sa/l darami. iarta/mi clipa de sinceritate insa simt o urma de rautate in articulatia si constructia comentariului tau de aceea il privesc cu mare rezerva. katia
pentru textul : și noaptea ca o duenă demultumesc de trecere si obiectivitate, emiemi! te mai astept.
pentru textul : Descântec de leagăn deAlma, e a doua propunere care mi se face pentru acea copertă a patra. Cristina Ștefan a mai făcut-o, dar ea îmi sugera o altă poezie - scrisă, ce-i drept, acum câteva săptămâni.
Probabil că acel volum, când va fi să fie, se va îndrepta spre înțelepciune și maturitate. Spun „se va îndrepta” fiindcă e drum lung și timp puțin să ajungi cu adevărat acolo.
Mulțumesc pentru peniță și pentru că, iată, ai explicat în locul meu ce-i cu cățelul pământului.
pentru textul : urme și umbre de"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
pentru textul : un mecanism al iluziei deHialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
pentru textul : cascade deda, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
pentru textul : cuvinte de jurnal deDin punctul meu de vedere incadrarea corecta e la limbi straine.
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton detextul este foarte frumos, poate puțin prea „feminin” pe alocuri, dar fără îndoială frumos. redarea audio, cu acel tip de reverberație, mă tem că nu face neaparat bine textului. mă întreb oare unde se află textul sub formă scrisă pentru că nu l-am găsit.
pentru textul : Caut un loc... deRobert, sper ca acel gol să se umple citind fragmentele care vor urma. Ţi-am citit cândva textele pe Boomlit. Suprarealiste, dense, bine construite.
Mă bucură feedback-ul tău.
Cu stimă
pentru textul : M de la mag deFrumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
pentru textul : Îndobivărare deTitlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
ai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
pentru textul : cumpănă deNu înțeleg nici eu, Andule: ce te face să crezi că așteptam din partea ta vreun răspuns.
Eugen.
pentru textul : Poemul-blestem deda, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
pentru textul : îmi este teamă de femeie de"egalați"? pe cine sa egalam?
pentru textul : începutul deVirgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur depoemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț demai incearca, te rog.
pentru textul : Lemuria de..propun aici ca 'jamul' cu wonderland sa devina un stil poetic daca nu chiar existential.. partial incompatibil cu opinia ta, Virgil, insa c'est la vie..
multumesc de popas!:)
pentru textul : Shhhh... destimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deDa, mi-a placut textul, tradeaza nu numai talent dar si inteligenta. Ar fi interesanta o serie din acestea.
pentru textul : O poveste postmodernistă deorganizatorului, juriului si celor care au votat sau nu poemul. a fost un bun prilej pentru a ne încerca potenţialul şi în aceaşi măsură o provocare constructivă.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit deMariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Pagini