pentru ca nu cred ca in haiku este loc pentru exprimarea emotiei sau sentimentelor

Eu am raspuns strict la obiectiile tale. Nu m-am lamentat. Am zis ca e ultimul meu com, nu ca nu mai public pe site. Daca vrei sa dai lectii invata gramatica, dar presupun ca si asta e FIX problema ta.

andu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...

aici părerile noastre sunt divergente. poemul, aşa cum o fi el de super, e încheiat. e drept că în varianta finală au mai mers ceva retuşări, dar minore.

mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.

Cred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.

ce facusi mai sus?

am incercat o 'reanimare' a citorva versuri..un nou sens, un nou format...

stau în mijlocul nopţii
nicio fărîmă de somn
poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
luna mi se oferă ca un sîmbure de fistic
cerul ca o reclama de craciun

mă întreb care candidat ar merita să trăiască
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să scrie
mă întreb ce l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga mare a devenit pina la urma carul mic

întrebările s-au aşezat la picioarele mele
ca nişte pisoi vagabonzi
visind lapte
zgomotul trenului ce trece prin Oakwood
ricoseaza in timpla

spre dimineaţă e frig

..doar o incercare..insa cred ca ar trebui 'scrapped' si 're-written'.

cheers!

Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.

frumoasa ideea conturata in final. poate nu merge integral expresia "drumul creste din mine"; "din mine" suna prea poetique...de asemeni, as renunta la "si timpul" in rest, fiecare cuvant e la locul lui, nici mai mult nici mai putin. eu, unu, as schimba si titlul si as scoate textul din cutia de nisip. ai potential. felicitari

Mi-a plăcut acest mic poem, cu nostalgia lui uşor desuetă. ,,Cicatricile'' mi se pare că sună mai bine în text, nu trebuie să-l schimbi. Cu stimă, Petru. D.

deși aparent autorul folosește cuvinte simple, textul are încrustări fine care-l face poetic și feminin.

mi-a plăcut:

"iar din mâinecile nopţii o să croiesc
alte vise
pentru viitoarele noastre
melancolii"

dar trebuie corectat la mâinecile (mânecile).

Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.

nu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.

Virgile, uite am recitit acum lista de comentarii si imi dau seama ca ar trebui sa imi cer scuze pentru ca am fost atat de laconic in primul meu comm - sound like disrespect, si nu e cazul. Ce vreau sa spun? Primele doua strofe sunt o insiruire de "variante" ale acelorasi doua idei filozofice si care au legatura cu "o tempora, o moris". Acest gen de insiruire este la ora actuala epuizat din punct de vedere al posibilitatilor de exprimare prin ultra-uzitare si nimeni nu cred ca mai are rabdarea necesara de a parcurge cu inima treaza si sufletul deschis o astfel de insiruire care de fapt repeta aceeasi idee. Finalul e ok, desi si acesta este cam pe modelul "si daca toate-acestea fi-vor invatate/ restul o sa vina de la sine-apoi/si-or sa se-mplineasca visurile toate/ ce le-ati pus intr-insii mame scumpe, voi" :-) Cred ca o poezie scurta, in care sa rezumi doar chintesenta poetica a primelor doua strofe urmate de un final mai rafinat, fara acel ton de tatic care explica copiilor cum trebuie sa faca exercitii de respiratie, ar fi o reusita. Parerea mea, Bobadil. P.S. Inca mai astept, sa stii, eu ma straduiesc dar tu... nimic! :-)