virgile, m-ai dat gata cu extazul acesta liric! inca putin si o dai pe "trebuiau sa poarte un nume"... :) te-o palit si pe tine sentimentul bonom, generos, cumsecade, acuma de Crăciun, si te mână dinspre meandrele lirismului (al căror profet te revendici) pe dulșile pășuni moldovinești, unde icnești osanale cu o ritmicitate orgasmica de invidiat (pentru unii..). excelsior maestre! și nu ține seama de (puținele) critici nezdrobite (incă) de atotmăiestrul Rigulament. for virtualia's sake, no hard feelings, old buddy...ok?
Este o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
Maria-Doina, multumesc pentru observatiile facute, de cateva chiar voi tine cont, poate mai putin de 'foamea asta'.
Hialin, multumesc de asemenea , si de link; despre 'terminator' , acolo e chiar un varf de ac.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
La "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
m-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
cu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
De mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
Dna Cristina eu salut intervenţia dumneavoastră, admir peniţa pe toate părţile (redivivus!) şi sper să mă reapuc de scris. Am avut în sfârşit un text nou, poate m-am grăbit să-l pun repede aici, iar dacă l-aţi considerat demn de atenţie o iau ca pe un imbold în plus.
dorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
Textul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
Andu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
La mulţi ani!
Îmi pare rău, dar eu sînt mai egoistă, scriu pentru mine. Scriu pentru considerentul că fie veselă sau tristă viața este frumoasă și sînt recunoscătoare pentru ea. Poezia este o formă de exprimare și a acestor valori, motiv pentru care evadez în clipele de răgaz în lumea ei. Cu alte cuvinte așa cum unii colecționari își admiră bijuteriile, sau tablourile, eu admir versurile și mă bucur să regăsesc pe acest site unele dintre cele mai bune, printre care și ale tale.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
domnule lalin, repetitia nu este involuntara, intr-o oarecare masura are rol de accentua starea de dezgust fata de propriul ego. cat despre text, nu ma pot pronunta ca ar fi cel mai bun din cate am postat, ma bucur ca sunteti insa de aceasta parere. cu stima, Adela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
inconfundabil mirosul de salcam! La prima citire ma intrebam daca simti isi are rostul lui , apoi am zis hotarat da! buzele simt!
pentru textul : everyday things deam citit cu placere
virgile, m-ai dat gata cu extazul acesta liric! inca putin si o dai pe "trebuiau sa poarte un nume"... :) te-o palit si pe tine sentimentul bonom, generos, cumsecade, acuma de Crăciun, si te mână dinspre meandrele lirismului (al căror profet te revendici) pe dulșile pășuni moldovinești, unde icnești osanale cu o ritmicitate orgasmica de invidiat (pentru unii..). excelsior maestre! și nu ține seama de (puținele) critici nezdrobite (incă) de atotmăiestrul Rigulament. for virtualia's sake, no hard feelings, old buddy...ok?
pentru textul : Virtualia de..pardon my French but now it looks much better and more importantly it feels raw.
and for that it deserves a shiner..
so, there
pentru textul : beyond words de:p
Este o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop deacest poem reprezintă dorința ancestrală a fundului de-a redeveni cur
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană dedescrisă însă cu multă malițiozitate
despre poemele CI as putea sa iti dau ceva informativ "Ci (Traditional Chinese: 詞; Simplified Chinese: 词; Pinyin: cí, interchangeable with 辭) is a kind of lyric Chinese poetry.Typically the number of characters in each line and the arrangement of tones were determined by one of around 800 set patterns, each associated with a particular title. They were written to be sung to a tune, which was also determined by the title.It is to say, cis of the same title having the same style, and it is common for several cis to share the same title. Beginning in the Liang Dynasty, the ci followed the tradition of the Shi Jing and the yue fu: they were lyrics which developed from anonymous popular songs (some of Central Asian origin) into a sophisticated literary genre. The form was further developed in the Tang Dynasty, and was most popular in the Song Dynasty. The word "ci" is pronounced somewhat like "tsih".Ci most often expressed feelings of desire, often in an adopted persona, but the greatest exponents of the form (such as Li Houzhu and Su Shi) used it to address a wide range of topics." ...am prieteni niste chinezi extraordinari care au reusit sa ma captiveze. despre palimpsest: PALIMPSÉST s.n. 1. Pergament de pe care a fost ștearsă, răzuită scrierea inițială pentru a fi utilizat din nou și pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. 2. (Fig.) Scriere (veche) greu lizibilă datorită ștersăturilor și corecturilor. [Cf. fr. palimpseste, lat. palimpsestus, gr. palimpsestos < gr. palin – din nou, psestos – răzuit]. in acest context vizual si nu numai, e construit poemul. ultima propozitie din comm este un postulat apocrif?
pentru textul : Palimpsest cu păsări deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown deMaria-Doina, multumesc pentru observatiile facute, de cateva chiar voi tine cont, poate mai putin de 'foamea asta'.
pentru textul : de foame deHialin, multumesc de asemenea , si de link; despre 'terminator' , acolo e chiar un varf de ac.
ba deloc. „cele 3 poeme” decurg, sau curg. chiar mă mir că legătura dintre ele nu-i evidentă! ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine deLa "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
pentru textul : semper idem deȘi dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
pentru textul : pesimiste I dem-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deun poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
pentru textul : străzile reci din Figueres decu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
pentru textul : suntem muzicali demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci deDe mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,
Cu o sugestie, dacă îmi e permis:
În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”
care iese (puţin) din ritm, propun:
„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”
Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.
Asta este doar o mină cârcoleală.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deMulte dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
pentru textul : at least we tried deE un text bun.
pentru textul : iarna întârzie la un film de...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
pentru textul : unele lucruri deDna Cristina eu salut intervenţia dumneavoastră, admir peniţa pe toate părţile (redivivus!) şi sper să mă reapuc de scris. Am avut în sfârşit un text nou, poate m-am grăbit să-l pun repede aici, iar dacă l-aţi considerat demn de atenţie o iau ca pe un imbold în plus.
pentru textul : Ca nişte oameni fără dedorine m-ai băgat în ceață de tot. poemul e o Anumită stare de la un capăt la altul. nu pricep. sunt bătut în cap. ce e aia genialitate? luminozitate? masturbare poetică? ai tu definițiile? cine le are? naiba probabil. sunt prea lunecoase conceptele ca să le definim noi. îmi place divagația ta. n-ai răspuns comentariului meu, o ții pe a ta cu ăncăpățînare. așa să fie dorine. cum vrei tu. mi-e lehamite să te mai contrazic. reține atîta că tot ce n-ai înțeles e fix problema ta. iar eu nu sunt un iluminist să te luminez și nici un telenovelist să te ung la corazon. astea sunt altundeva, nu le căuta aici.să-ți gîdile alții urechile dorine. la mine cînd e vorba de suflet...sufletu'. sunt sărac și jegos. nici nu pricep de ce mă bagă în seamă unii doctoranzi în philosofie. e un mister blagian aici. so gudbai adică tutalăr sau hastalavistă...:)
pentru textul : Jeg deTextul asta vorbeste de un soi de struto-camila sau ma rog canguro-melc cat se poate de s.f. .Recunosc ca n-am prea citit "poezie s.f.", dar promit sa-mi fac un update. Text confuz, incoerent. Presupun ca tinta a fost concluzia finala: "clonele n-au viitor nici prezent". De exemplu "nu am nimic uman/sunt un melc clonat/dintr-un cangur". Oricat de evidenta este intentia, exacerbarea e mai degraba amuzanta decat poetica.
Parerea mea...
emil
pentru textul : clona deAndu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
pentru textul : Spaima drumurilor deLa mulţi ani!
Poezia
Iubesc această horă de cuvinte,
Această frenezie parfumată
În sufletul uman cristalizată
Fierbinte, desuetă ori cuminte.
E ca un elixir al dimineţii,
Ori un calmant, când inima te doare;
O suferință binefăcătoare
Scăldând cu har stereotipul vieţii.
Simţi uneori că nu mai poţi trăi
Fără a respira o poezie!
A nu-nflori pe creanga ei mlădie
Înseamnă prin Sahare-a dârdăi!
De-aceea eu iubesc acest trabuc
Îmbietor ca mierea de april.
Când plânge-n mine sufletul copil
Să scriu o poezie, mă apuc.
nicholas dinu
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? de05/2007
Îmi pare rău, dar eu sînt mai egoistă, scriu pentru mine. Scriu pentru considerentul că fie veselă sau tristă viața este frumoasă și sînt recunoscătoare pentru ea. Poezia este o formă de exprimare și a acestor valori, motiv pentru care evadez în clipele de răgaz în lumea ei. Cu alte cuvinte așa cum unii colecționari își admiră bijuteriile, sau tablourile, eu admir versurile și mă bucur să regăsesc pe acest site unele dintre cele mai bune, printre care și ale tale.
pentru textul : Opalescențe dema vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic dedomnule lalin, repetitia nu este involuntara, intr-o oarecare masura are rol de accentua starea de dezgust fata de propriul ego. cat despre text, nu ma pot pronunta ca ar fi cel mai bun din cate am postat, ma bucur ca sunteti insa de aceasta parere. cu stima, Adela
pentru textul : Introspecție deA vrut sa o gazduiasca si doreste sa o gazduiasca si in continuare sub forme si mai variate. Felicitari
pentru textul : Virtualia Zece dePagini