Alma, mulțam de semn. E hilar, nu e hilar; dacă vei sta un pic să te gândești ce am spus, vei ști. E vorba despre simpla diferență între a doua și a treia cale de iluminare a ființei, diferența dintre minte și înțelepciune. (prima cale fiind inima). Așa că nu voi schimba. A, da, inițial titlul așa suna. Nu știu de ce am simțit că ar fi banal. Dacă place varianta aceea, ok, o să schimb. Virgil, mă bucur că e și good și bad, fiindcă așa este întreg textul. Despre sensul ascultării cu inteligența, am scris mai sus. Da, există demult în limba română cuvântul adicție, comportament adictiv etc. Fraza cu două vieți la preț de o moarte cred că rămâne așa fiindcă asta este ideea, mai ales că este continuată de întrebarea care ți-o plăcut. Fraza în sine e o joacă, întrebarea însă nu. Mulțam.
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
m-aţi pus în încurcătură. efectiv. nu vreau să par "mironosiţă". nici nu sunt. dar sunt asaltat de senzaţii contradictorii. pe de o parte, nu pot să cred că... chestia aia galbenă e ataşată de poezia mea. peniţă? eu? am înţeles: v-a prins în sfera aceea şi aţi răsplătit emoţia. nu neg că mă simt bine.
pe de altă parte însă, toate acele observaţii foarte corecte (zic şi eu) mă fac să mă gândesc că, de fapt, nu meritam remarcarea. cred că aţi fost în mare dubiu şi ati ales, în final, să încurajaţi.
vă mulţumesc pentru buna intenţie!
voi încerca să modific, deşi, sunt destul de blocat. am emanat textul ăsta fără efort şi probabil ar fi trebuit mai întâi să-l mai "gândesc". dar nici nu cred că ştiu acum cum ar fi mai bine să schimb. voi vedea.
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
Ce găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
Multumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
mi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
nu tine cont de reguli. pe de alta parte mie nu mi se pare nimic deranjant in exprimare, atata timp cat nu fortez anumite expresii sau imagini. o alta latura a exprimarii moderne, chestia cu omisul unor verbe e tot o metoda de a exprima ceva altfel decat o face poezia clasica. nu mai traim interbelic, vrem noi mijloace de exprimare. Cosmin Perta de ex, foloseste verbele in exces, in detrimentul celorlalte parti de vorbire. poezia lui este f dinamica, dar cumva pierde, uneori, aspectul contemplativ. asta e doar un exemplu. mai sunt altele si altele. am rugamintea pentru cei care comenteaza sa o faca in cunostinta de cauza, sa aiba minimum de educatie poetica facut la scoala poeziei contemporane. sa stie de Dmitri Miticov, de Sociu, de Tupa, de Komartin, de Adrian Schiop, de Vlad Moldovan, Radu Vancu sau alti cautatori de expresie noua pentru lirica romaneasca actuala. Am trecut dincolo de Nichita, si mergem dincolo si de Ioan es Pop sau Ion Mureșan. Poezia nu-si permite sa nu evolueze, asa ca ar trebui sa fiti mai atenti domnilor comentatori sa va updatati softurile poetice.
Legat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
Categoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
silvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
adriana, mă bucură semnul tău. cred că mă ajută să cristalizez mai bine diferenta dintre poezie și, sper să nu sune emfatic, a scrie așa cum simți. mulțumesc mult. Daniela
Ultima strofă este coloana vertebrală a poeziei, după părerea mea. Are forță să susțină tot textul. Mi-a plăcut în mod deosebit. În prima strofă este o greșeală" pierticele" în loc de pietricele.
ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deAlma, mulțam de semn. E hilar, nu e hilar; dacă vei sta un pic să te gândești ce am spus, vei ști. E vorba despre simpla diferență între a doua și a treia cale de iluminare a ființei, diferența dintre minte și înțelepciune. (prima cale fiind inima). Așa că nu voi schimba. A, da, inițial titlul așa suna. Nu știu de ce am simțit că ar fi banal. Dacă place varianta aceea, ok, o să schimb. Virgil, mă bucur că e și good și bad, fiindcă așa este întreg textul. Despre sensul ascultării cu inteligența, am scris mai sus. Da, există demult în limba română cuvântul adicție, comportament adictiv etc. Fraza cu două vieți la preț de o moarte cred că rămâne așa fiindcă asta este ideea, mai ales că este continuată de întrebarea care ți-o plăcut. Fraza în sine e o joacă, întrebarea însă nu. Mulțam.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui debine ai venit Violeta! iti doresc un an bun cu realizari literare!
pentru textul : Madam Oracol detext alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) deexplicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deCelestin, un text ceva mai "curăţel". subscriu la observatiile lui Adrian, dar, macar de incurajare, e un semn de...se poate si mai bine !
pentru textul : E timpul să trag de fiare deaici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță dem-aţi pus în încurcătură. efectiv. nu vreau să par "mironosiţă". nici nu sunt. dar sunt asaltat de senzaţii contradictorii. pe de o parte, nu pot să cred că... chestia aia galbenă e ataşată de poezia mea. peniţă? eu? am înţeles: v-a prins în sfera aceea şi aţi răsplătit emoţia. nu neg că mă simt bine.
pentru textul : de el depe de altă parte însă, toate acele observaţii foarte corecte (zic şi eu) mă fac să mă gândesc că, de fapt, nu meritam remarcarea. cred că aţi fost în mare dubiu şi ati ales, în final, să încurajaţi.
vă mulţumesc pentru buna intenţie!
voi încerca să modific, deşi, sunt destul de blocat. am emanat textul ăsta fără efort şi probabil ar fi trebuit mai întâi să-l mai "gândesc". dar nici nu cred că ştiu acum cum ar fi mai bine să schimb. voi vedea.
Sincere felicitări câştigătorilor. De asemenea felicit şi revista Cenaclul de la Păltiniş.
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici deAş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deCe găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
pentru textul : arca lui do deMultumesc pentru opinii, ca asa se cuvine in debut. Rafael, inceputul este o trimitere la altceva din care s-au inspirat filmele americane vechi, cum bine zici (oare stii ce? jur ca nu). Obsesiile romanilor nu stiu daca au loc aici, ma abtin cu greu sa nu-ti raspund cu aceeasi moneda pentru ca ar fi aiurea, aici pe H parca nu era loc de aiureli din astea ... Lucian, mai laconic si mai absurd decat atat e greu sa fii. Cum adica "un poem fortat"... si apoi "sugerat de titlu" ? La asa comentarii, multumesc deci cum ziceam si HALAL ! Andu
pentru textul : excalibur de- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
pentru textul : poeme pentru tooraj demi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
pentru textul : carmen a murit de crăciun de"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
nu tine cont de reguli. pe de alta parte mie nu mi se pare nimic deranjant in exprimare, atata timp cat nu fortez anumite expresii sau imagini. o alta latura a exprimarii moderne, chestia cu omisul unor verbe e tot o metoda de a exprima ceva altfel decat o face poezia clasica. nu mai traim interbelic, vrem noi mijloace de exprimare. Cosmin Perta de ex, foloseste verbele in exces, in detrimentul celorlalte parti de vorbire. poezia lui este f dinamica, dar cumva pierde, uneori, aspectul contemplativ. asta e doar un exemplu. mai sunt altele si altele. am rugamintea pentru cei care comenteaza sa o faca in cunostinta de cauza, sa aiba minimum de educatie poetica facut la scoala poeziei contemporane. sa stie de Dmitri Miticov, de Sociu, de Tupa, de Komartin, de Adrian Schiop, de Vlad Moldovan, Radu Vancu sau alti cautatori de expresie noua pentru lirica romaneasca actuala. Am trecut dincolo de Nichita, si mergem dincolo si de Ioan es Pop sau Ion Mureșan. Poezia nu-si permite sa nu evolueze, asa ca ar trebui sa fiti mai atenti domnilor comentatori sa va updatati softurile poetice.
pentru textul : My mind after crush before the winter deLegat de prima afirmatie nu comentez, nu e primul text hibrid, ti-ai mai pus de n ori intrebarea aia, cred ca raspunsul il va da timpul.
La repetitia lui "de" nu mi se pare o problema asa de mare. Mai aiurea mi se pare sa aud acuzatia "doar pentru a obtine rima..." in special cand e pus ca prim vers si al doilea ar fi fost o problema de rima nu primul.
La "ca-i el real" de acord cu observatia, probabil voi inlocui cu ceva gen "ca e real".
Ca sa citez un nene intelept, "greoi" "sună ca o nucă (no offence)", e un augmentativ care da un efect sonor nedorit, din punctul meu de vedere. Probabil voi inlocui cu "abia" sau "incet" sau alt substitut.
Multam,
ialin
pentru textul : casetofonul fisher deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Așa-i Virgile, moții trebuia să scriu acolo. Ca și în cazul observației Biancăi, nu schimb ca să se vadă obiectul comm-ului. Thanks, Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deCristina (şi, parcă, Virgil),
pentru textul : domnule Labiș deDin câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Tincuța, ai pedalat pe o idee (fără a ști să mergi cu bicicleta) sub un text pe care nu l-ai înțeles.
pentru textul : Tetley deLucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
pentru textul : Fugară deacum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin
pentru textul : roca din care mă nasc deCategoric, Aranca. Ceea ce am putut face deocamdata, am incercat sa fac: modificari minime cu scuzele de rigoare pentru cititori. Iti multumesc pt. ca, prin luarea ta de atitudine, ai pus lucrurile pe fagas normal.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman desilvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
alex
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan deadriana, mă bucură semnul tău. cred că mă ajută să cristalizez mai bine diferenta dintre poezie și, sper să nu sune emfatic, a scrie așa cum simți. mulțumesc mult. Daniela
pentru textul : ceai cald pentru trup deUltima strofă este coloana vertebrală a poeziei, după părerea mea. Are forță să susțină tot textul. Mi-a plăcut în mod deosebit. În prima strofă este o greșeală" pierticele" în loc de pietricele.
pentru textul : cascade deok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
pentru textul : starea hermeneia decuriozitate personala: de ce iti treci toate textele la "experiment"?
pentru textul : fulgerări... deLe froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) dePagini