de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
O simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
ai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
Mădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
zilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
până-n 30 kilograme
în care inima a cedat
"eu...nu ştiu cât voi completa acest cazier, sunt oameni ca tine şi Calistrat Costin care îmi daţi încredere în ce scriu, nici nu ţin prea mult la recunoaşteri, sunt bătrână pentru asta."
cristina ştefan, un om care munceşte literar, pentru binele altor oameni, este un om demn de toată admiraţia. un om, care munceşte întru artă, şi rău de-ar fi să fie, tot e mai bun decât unul care trece printr-o biserică apoi scuipă după colţ pe Dumnezeu.
eu crede în tine şi în talentul tău. nu trebuie să fii cea mai bună ci cât poţi tu să fii de bună. îţi împrumut sloganul meu cu mult drag:)
Paul Blaj este omul care ştie să facă un val să fie frumos.
Vă felicit!
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
buna intrebarea ta. eu insumi ma intreb. dar, pana la urma, cred ca e bine. si asa am aflat raspunsul azi noapte, ascultand Casa Poetescu, care mi a dat starea necesara, la intrebarea cu ce raman in urma textelor. ca daca stai si te gandesti, la prima vedere, cu nimica. insa, acum zic ca raman macar cu textele, pe care am sa mi le citesc la pensie. daca n oi avea cui, mie. multumesc
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
ma bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
Nu am reusit sa lecturez acest text penitat de doua ori deoarece eu sunt un cititor secvential, adica citesc de sus in jos (de la titlu incepand) si de la stanga la dreapta. Daca ceva imi displace am un indicator, care cand ajunge pe rosu (dar e foarte incapator rezervorul) ma opresc din lectura. Problema doar atunci e cand nu sunt deacord cu ceva deloc deloc si atunci ma opresc automat, reflex din lectura. In cazul de fata m-am oprit chiar la titlu "pana la Inchizitie...". Adica cum? O sa urmeze o Inchizitie? Sau este o parodie a lui Dumnezeu ca fiind o Inchizitie? (ca asa era vorba, pana la Dumnezeu te mananca..." sau... ce?? N-am inteles asa ca n-am mai citit desi poate ca ar fi fost interesant, cine stie? Parerea mea e ca tu Gorune mai braveazi cateodata si atunci eu te vad ca pe un bunic la un concurs de bungee-jumping. In rest esti genial desigur, asta stie deja toata lumea. Andu
este o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
această polemică lungă care incrementează accesele pe acest text pur și simplu slab s-ar fi putut încheia mult mai devreme prin acceptarea de către acest autor excesiv de agresiv cu criticile că textul este departe de a fi bun... dar nu, Belizan se angajează într-o polemică lipsită de respect față de comentatori, Profetul, Dorel, Cristina si subsemnatul, nu zic că om fi noi cine știe ce, dar Domnule Belizan nici de colea nu om fi și matale ne răspunzi faza cu îndeletnicirea mai plăcută? Chiar ai ochelari de cal domnule Belizan? Nu este asta cea mai mare jignire posibilă și dumneata ai aruncat cu gunoiul aroganței în cei care cu bună intenție te-au comentat, chiar dacă nu neapărat favorabil, nici nu se putea, să fim sinceri pe un text așa de slab?
Domnule Belizan, permiteți-mi să vă spun nu că sunteți un poet prost, pentru că nu sunteți, nu că sunteți un arogant, pentru că este evident că așa vă este firea, dar că sunteți un cretin ca om vorbesc acum.
Singura Dvs. șansă rămâne să se pronunțe posteritatea.
Eu mă retrag definitiv în fața unei dovezi evidente de prostie cum e aceasta.
Andu
Boba, Mai du-te si tu pe Agonia aia, daca esti curios, (chiar la ultimul meu text, acelasi cu cel de aici) la http://www.agonia.ro/index.php/essay/1803612/(2)_C%C8%83te_ceva_despre_Cantor,_Aristotel_%C5%9Fi_Dan_Puric._Azi,_Aristotel_(doar_ca_pre-text). Pentru care (dar asta a fost numai picatura care a umplut "cenzorului" paharul) am fost retrogradat la nivelul "zero". Lucru care pe mine ma incanta pentru ca ma duce cu gandul la "multimea vida" (dar a "vidului plin"). Si te vei lamuri ce-i si cu Potra. Care fluiera-n biserica, mai de curdand, pe acolo. Dar din motive diferite si de ale tale dar, int-rn fel si de ale mele. Si a trecut si el prin "cenzura". Insa, culmea, "cenzura" a fost "obligata" sa-l reconsidere (din niste motive oculte). Daca, chiar esti curios, la com-urile textului meu, te poti duce pe respectivul Potra (la pagina lui) si ai sa te distrezi. Revenind acum la chestiune, adica la textul meu. El nu este (si nici nu si-a propus sa fie) un studiu. Este, pretentios spus, un "eseu". Care a avut drept scop principal unul personal: sa-mi ordonez niste idei si, in acelasi timp, sa provoace discutii (dar nu de genul celor de pe Agonia in care, recunosc, m-am lasat, la un moment dat, angrenat. Ceea ce dovedeste ca inca, chiar si la varsta mea, pot fi manipulat). Din fericire, aici, pe H., s-a gasit Adriana Lisandru cu care se poate purta un dialog civilizat, fara ca, dupa parerea mea, sa devina anost si cu ptetentii "academice". Ci asa numai, ca de la om la om, fiecare respectandu-si preopimemtul, fara a cadea in ridicolul pierderii simtului umorului. Sper sa se mai iveasca si altii. Cu
Poate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
sunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
Lucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
Lea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
de multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
dragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei deNu mai înţeleg nimic - văd că textul a fost postat in august. Aşadar, mă întreb de ce a fost repostat acum...
În fine.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” deO simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
pentru textul : keep my secret well deai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
pentru textul : interviu deMădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul dezilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
pentru textul : de el depână-n 30 kilograme
în care inima a cedat
accept critica de la unul mai bun decat mine, prietene. vezi ce e cu "bunul simt", ai trecut la lovituri sub centura.
pentru textul : hiatus de"eu...nu ştiu cât voi completa acest cazier, sunt oameni ca tine şi Calistrat Costin care îmi daţi încredere în ce scriu, nici nu ţin prea mult la recunoaşteri, sunt bătrână pentru asta."
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet decristina ştefan, un om care munceşte literar, pentru binele altor oameni, este un om demn de toată admiraţia. un om, care munceşte întru artă, şi rău de-ar fi să fie, tot e mai bun decât unul care trece printr-o biserică apoi scuipă după colţ pe Dumnezeu.
eu crede în tine şi în talentul tău. nu trebuie să fii cea mai bună ci cât poţi tu să fii de bună. îţi împrumut sloganul meu cu mult drag:)
Paul Blaj este omul care ştie să facă un val să fie frumos.
Vă felicit!
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
pentru textul : infraroșu de"există o moară numită suflet care transformă visele în făină" cinic textul dar reusit ca imperechere intre jurnal si interviu
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră debuna intrebarea ta. eu insumi ma intreb. dar, pana la urma, cred ca e bine. si asa am aflat raspunsul azi noapte, ascultand Casa Poetescu, care mi a dat starea necesara, la intrebarea cu ce raman in urma textelor. ca daca stai si te gandesti, la prima vedere, cu nimica. insa, acum zic ca raman macar cu textele, pe care am sa mi le citesc la pensie. daca n oi avea cui, mie. multumesc
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde dema bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deNu am reusit sa lecturez acest text penitat de doua ori deoarece eu sunt un cititor secvential, adica citesc de sus in jos (de la titlu incepand) si de la stanga la dreapta. Daca ceva imi displace am un indicator, care cand ajunge pe rosu (dar e foarte incapator rezervorul) ma opresc din lectura. Problema doar atunci e cand nu sunt deacord cu ceva deloc deloc si atunci ma opresc automat, reflex din lectura. In cazul de fata m-am oprit chiar la titlu "pana la Inchizitie...". Adica cum? O sa urmeze o Inchizitie? Sau este o parodie a lui Dumnezeu ca fiind o Inchizitie? (ca asa era vorba, pana la Dumnezeu te mananca..." sau... ce?? N-am inteles asa ca n-am mai citit desi poate ca ar fi fost interesant, cine stie? Parerea mea e ca tu Gorune mai braveazi cateodata si atunci eu te vad ca pe un bunic la un concurs de bungee-jumping. In rest esti genial desigur, asta stie deja toata lumea. Andu
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deeste o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deaceastă polemică lungă care incrementează accesele pe acest text pur și simplu slab s-ar fi putut încheia mult mai devreme prin acceptarea de către acest autor excesiv de agresiv cu criticile că textul este departe de a fi bun... dar nu, Belizan se angajează într-o polemică lipsită de respect față de comentatori, Profetul, Dorel, Cristina si subsemnatul, nu zic că om fi noi cine știe ce, dar Domnule Belizan nici de colea nu om fi și matale ne răspunzi faza cu îndeletnicirea mai plăcută? Chiar ai ochelari de cal domnule Belizan? Nu este asta cea mai mare jignire posibilă și dumneata ai aruncat cu gunoiul aroganței în cei care cu bună intenție te-au comentat, chiar dacă nu neapărat favorabil, nici nu se putea, să fim sinceri pe un text așa de slab?
pentru textul : fahrenheit game deDomnule Belizan, permiteți-mi să vă spun nu că sunteți un poet prost, pentru că nu sunteți, nu că sunteți un arogant, pentru că este evident că așa vă este firea, dar că sunteți un cretin ca om vorbesc acum.
Singura Dvs. șansă rămâne să se pronunțe posteritatea.
Eu mă retrag definitiv în fața unei dovezi evidente de prostie cum e aceasta.
Andu
fără număr. hm. e o idee bună. thnx.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deBoba, Mai du-te si tu pe Agonia aia, daca esti curios, (chiar la ultimul meu text, acelasi cu cel de aici) la http://www.agonia.ro/index.php/essay/1803612/(2)_C%C8%83te_ceva_despre_Cantor,_Aristotel_%C5%9Fi_Dan_Puric._Azi,_Aristotel_(doar_ca_pre-text). Pentru care (dar asta a fost numai picatura care a umplut "cenzorului" paharul) am fost retrogradat la nivelul "zero". Lucru care pe mine ma incanta pentru ca ma duce cu gandul la "multimea vida" (dar a "vidului plin"). Si te vei lamuri ce-i si cu Potra. Care fluiera-n biserica, mai de curdand, pe acolo. Dar din motive diferite si de ale tale dar, int-rn fel si de ale mele. Si a trecut si el prin "cenzura". Insa, culmea, "cenzura" a fost "obligata" sa-l reconsidere (din niste motive oculte). Daca, chiar esti curios, la com-urile textului meu, te poti duce pe respectivul Potra (la pagina lui) si ai sa te distrezi. Revenind acum la chestiune, adica la textul meu. El nu este (si nici nu si-a propus sa fie) un studiu. Este, pretentios spus, un "eseu". Care a avut drept scop principal unul personal: sa-mi ordonez niste idei si, in acelasi timp, sa provoace discutii (dar nu de genul celor de pe Agonia in care, recunosc, m-am lasat, la un moment dat, angrenat. Ceea ce dovedeste ca inca, chiar si la varsta mea, pot fi manipulat). Din fericire, aici, pe H., s-a gasit Adriana Lisandru cu care se poate purta un dialog civilizat, fara ca, dupa parerea mea, sa devina anost si cu ptetentii "academice". Ci asa numai, ca de la om la om, fiecare respectandu-si preopimemtul, fara a cadea in ridicolul pierderii simtului umorului. Sper sa se mai iveasca si altii. Cu
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deCred că m-ai înţeles greşit... Eu n-am (aproape) nimic cu finalul, ci cu introducerea (prea stufoasă prin imagistică) care-l pregăteşte.
pentru textul : tur de orizont dePoate părea altfel, dar acest text e mai degrabă de atitudine, decât de stare ori atmosferă. Hermeneia avea nevoie de un astfel de. Chiar dacă e "de sezon", poezia are alt registru.
Ce mi-a plăcut mult, şi când spun "mult" chiar aşa stau literele, a fost nervul textului şi faptul că e uniform de la cap la aşa.
"nu-mi spune că nu ai aer fără mine
îți promit că soarele răsare în continuare
așa cum îți promit că daca primești un croșeu de dreapta
în stomac vei începe să respiri la foc automat" - partea asta e absolut wow, pentru că treaba "violenticioasă" vine urmare unui incipit de dulcegărie de inimă rănită. Şi contrastul e haios, acid şi "izbucnicios" deodată. Totuşi, de înlocuit croşeul, cu upercutul. Nu văd cum ai putea da un croşeu la stomac, dacă nu eşti yoghin(ă) ori balerin(ă).
De altfel, tot textul e plăcut, cu intercalările alea de lirism veritabil pe axul cinic şi traversat de abandon total.
"nu sunt o păpușă oarecare
pentru textul : mon cher vous êtes retardé desunt o chucky ascunsă în hainele tale trandafirii" - super şi astea.
Marga Stoicovici,
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
luminita, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w ded-le virgil, poate că așa este. mulțumesc pentru semne.
S-a prins cineva de ironia comentariului Almei?
pentru textul : rețeaua de inutil deLucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
pentru textul : Cafea divină dee mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deLea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
pentru textul : arămie dede multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Virgil...totul e în schimbare! Închide contul...şi o să fie mai bine pentru toţi! Hai la o cafea apoi.
pentru textul : Întoarcerea toamnei dedragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
pentru textul : suflare de viață denu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
pentru textul : Copilul Li - Bo deIoan, Rafael, Paul, multumesc pentru reactiile sincere asa cum cred eu ca merita un text sincer.
pentru textul : ford transit dePagini