Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
maitre, mi-a fost intotdeauna urat de omul ipocrit si actorul cabotin. Stefan Iordache este un minunat, un adevarat. recunosc ca l-am avut si pe el in minte cand am scris. dar mai mult pe cei de langa. ti se pare siropos poemul? multumesc ...
Da, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
"pentru culorile jurnalului ăstuia cu amestecături de zaibăr și busuioacă...", făceam aici o referire finuță la distanța geografico-etnică dintre Vlad și Alina, el, cu "brush" de Oltenia (zaibărul), ea din Moldova (busuioacă), pentru a da o nuanță veselă comentariului meu,
și iată sînt acuzat de director că aș trăi "cu capul într-un butoi". dumnealui e pus pe ...interpretări personale, ca să nu zic hărțuieli.
bine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
frumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
Iar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Nu este susținută ideea cu "legătura de chei" în restul textului. Apoi, "ploaia măruntă", "pășind nesigur", "coridoarele minții", "necuvinte", "să povestim împreună", "palmele reci" s-a tot spus de la Nichita încoace.
Da, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
Boba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
zi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
Am să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
Adrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
Ionuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
la care numai moartea are drepturi de autor”
P.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata : eu nu sunt dispusa sa disec ceea ce am scris...in cenaclurile adevarate unde am fost acest lucru era de prost gust...
pentru textul : confesiune dema scuzati ca va deranjez, am trimis si eu azi o poezie, oare nu am trimis-o bine sau nu o publicati?
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deMargas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deam citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
pentru textul : decembre demaitre, mi-a fost intotdeauna urat de omul ipocrit si actorul cabotin. Stefan Iordache este un minunat, un adevarat. recunosc ca l-am avut si pe el in minte cand am scris. dar mai mult pe cei de langa. ti se pare siropos poemul? multumesc ...
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deDa, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deeste ca si cum am crea.
pentru textul : Pași de Cuvânt de"pentru culorile jurnalului ăstuia cu amestecături de zaibăr și busuioacă...", făceam aici o referire finuță la distanța geografico-etnică dintre Vlad și Alina, el, cu "brush" de Oltenia (zaibărul), ea din Moldova (busuioacă), pentru a da o nuanță veselă comentariului meu,
și iată sînt acuzat de director că aș trăi "cu capul într-un butoi". dumnealui e pus pe ...interpretări personale, ca să nu zic hărțuieli.
pentru textul : jurnal de front. virtualia debine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
pentru textul : arhitect davidov defrumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Nu este susținută ideea cu "legătura de chei" în restul textului. Apoi, "ploaia măruntă", "pășind nesigur", "coridoarele minții", "necuvinte", "să povestim împreună", "palmele reci" s-a tot spus de la Nichita încoace.
pentru textul : toamnă de mai deDa, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
pentru textul : Despre om dehm, il las sa respire vreo 2 luni, il recitesc si-o sa vad ce-i fac, sa-l imbrac. :) thanks de critica
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deBoba. "Am fi avut mai multe de vorbit pe marginea lui." Si nu despre "valoarea" ci despre... ei, despre, despre...
Dar am fi avut de vorbit atunci cand a fost scris. Nu acum. Si daca altii n-o fac, am sa incerc sa scriu eu niste texte referitoare la poeti (si prozatori) de azi care merita sa fie discutati iar cei care ar trebui s-o faca, nu o fac. Si voi incepe cu Dorin Cozan. Dar nu stiu cand. Ca si pe mine vremea asta m-a pus pe butuci.
Bafta cat cuprinde pentru fie-ta!
pentru textul : Descântec de"O, ţară tristă, plină de humor", cam asta-mi vine-n minte după textul ăsta, străbătut echilibrat de tuşe sensibile aparţinând autorului.
pentru textul : îngerul dansa cu fața la perete demaestre Munteanu, vreau sa imi exprim admiratia fata de aceste versuri. dumneata esti cu adevarat poet.
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deam citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dezi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
pentru textul : Deconstrucţie, deconstruești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove deerată - indicațiile
pentru textul : Cuvinte în repetiție dehttp://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deOricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Ca de obicei, versificatia buna, suna bine, dar continuntul este invechit, liniar, nu impresioneaza vreo idee, nu iese in evidenta ceva anume, nu ramai cu vreo idee in memorie dupa. E un text cald, simplu, dar... atat. Parca as vrea ceva mai mult de la un text, gen sa ma rascoleasca o idee, sa ma faca sa gandesc putin, sa-mi produca un sentiment de ceva.
Parerea mea...
Ialin
pentru textul : trecere. 7. deAlina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deAm să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deDacă lucraţi puţin pe text, pe aici:
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
pentru textul : a hundred schools of thought deDjamal,
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român depentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deAdrian, nu știu despre ce adâncuri vorbești tu, de care ne-ar fi frică, dar ar fi interesant de aflat. Eventual într-un eseu? Aștept... consideră că e o provocare... literară, desigur.
pentru textul : Lacrimi explicite deIonuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
la care numai moartea are drepturi de autor”
o părere, Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deP.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy dePagini