...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Dragă Vali,
Dacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
arta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
epigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
Francisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.htmlhttp://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
geneza din imagine sugereaza ca dimpotriva, existati... aveti un typo spre final /mă iertați că nu vă conduc pînă la ieșire nu e loc de [I[au revoir vă sărut adieu nu exist/ *poetul imi apare ca un charlot in luminile rampei... e interesant scris... o alta culoare fata de poemele actuale... ati avut un volum de debut realmente reusit...
...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
mulţumesc frumos,d-le Caragea.
sincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
Mie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
O singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
acteon, am făcut ultima modificare pe text. nu mai revin asupra lui ca să nu mă...îmbolnăvesc cumva (glumesc).interesante sugestiile tale cromatică și eufonică.
mai bine ne spui tu care din ele nu respecta punctul cu pricina, si poate ne mai spui si de unde ai ajuns tu la concluzia "etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text" si poate ne mai spui si unde scrie ca un comentariu nu poate sa juiseze (ca vad ca iti place cuvintul) in ludic daca si textul o face. la buna vedere
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
Mie îmi place stilul acesta. Construcția înclină puțin către proză, în sensul că începutul de introduce în atmosferă, atinge un apogeu undeva pe la mijloc, tensiunea începînd să se dilueze ușor spre final, rămîne inefabil ecoul, ca o undă din parfumul ființei care tocmai a trecut, dar tocmai această undă are acel ceva, de care îți aduci aminte.
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
si as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
si as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
Da, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
Aranca, te rog nu mai da refresh / reload la pagină, apar dubluri de comentarii. De asemenea, te rog să respecți Regulamentul site-ului Hermeneia, care precizează despre comentarii că "trebuie să conțină observații pertinente" asupra textului. Or, comentariul tău anterior de la acest text nu se ridică la nivelul calitativ necesar pentru a fi autor Hermeneia. Mulțumesc pentru înțelegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Chestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror deerata: o mai buna
pentru textul : habituel deDragă Vali,
pentru textul : Între cer şi Vale deDacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
arta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deepigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
Francisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.html http://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
pentru textul : rosario denu „mă opresc”, ci „mă întorc”.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! degeneza din imagine sugereaza ca dimpotriva, existati... aveti un typo spre final /mă iertați că nu vă conduc pînă la ieșire nu e loc de [I[au revoir vă sărut adieu nu exist/ *poetul imi apare ca un charlot in luminile rampei... e interesant scris... o alta culoare fata de poemele actuale... ati avut un volum de debut realmente reusit...
pentru textul : de fapt eu nu exist ▒ de...scrie cu maci noptile...se vor deschide. pentru a uita zilele in care nu mai ramine decat o cafea, o distanta virtuala sau nu, un fluture de noapte ce atinge raceala mainilor... ...un titlu inspirat ar ilumina poemul dinspre amintiri.
pentru textul : o lățime de masă decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik deimi cer scuze lui Ram si lui Marlena. Greseala imi apartine si am remediat-o
pentru textul : Trupul gol al deșertului de...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
pentru textul : Cu săruturi îndelungi deMatei se făcea trimitere la editură. la timpul potrivit vei vedea care e lagătura.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 denu prea se leaga, daca ma intrebi pe mine. nu inteleg de unde vine si nici unde se duce si nici nu imi sugereaza nimic special
pentru textul : Inima mea decupată demulţumesc frumos,d-le Caragea.
pentru textul : absenţe desincer am cochetat puţin cu acest stil dar mi se pare mult prea complicat , nu e chiar aşa de uşor cum pare la prima vedere.am câteva încercări probabil voi posta cândva. dar trebuie să recunosc este frumos cel pe care l-aţi evidenţiat şi sfatul bun de luat în seamă.am să mai încerc, dezvoltă imaginaţia.mulţumesc.
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
pentru textul : nimic artificial deMie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
pentru textul : I saw you in the wild deO singura observatie (care, la Virgil, "este" doua): 'Nimic nu ai și totul îți lipsește.' mi se pare redundant. Dar, uitandu-ma mai bine, redundanta asta nu "esista". Si uite asa raman si fara ea
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deMă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
pentru textul : Paspartu din sticlă deMulțumesc! Și aștept cât mai multe critici și sfaturi, așa ma pot perfecționa.
pentru textul : Teenage angst deacteon, am făcut ultima modificare pe text. nu mai revin asupra lui ca să nu mă...îmbolnăvesc cumva (glumesc).interesante sugestiile tale cromatică și eufonică.
pentru textul : insulele lui langerhans demai bine ne spui tu care din ele nu respecta punctul cu pricina, si poate ne mai spui si de unde ai ajuns tu la concluzia "etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text" si poate ne mai spui si unde scrie ca un comentariu nu poate sa juiseze (ca vad ca iti place cuvintul) in ludic daca si textul o face. la buna vedere
pentru textul : să ne rugăm dePoezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel deMie îmi place stilul acesta. Construcția înclină puțin către proză, în sensul că începutul de introduce în atmosferă, atinge un apogeu undeva pe la mijloc, tensiunea începînd să se dilueze ușor spre final, rămîne inefabil ecoul, ca o undă din parfumul ființei care tocmai a trecut, dar tocmai această undă are acel ceva, de care îți aduci aminte.
pentru textul : Le Singe Bleu deOriana, într-adevăr, e o tristețe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deNichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
pentru textul : în care discul se zgârie decrezi si tragi bine. nici eu nu stiu cum a fost, de fapt. totul e o mare brambureala acum. multumesc de trecere si te mai astept.
pentru textul : Umărul lobului desi as fi dat penita daca nu erau acele "RMN-uri" care habar nu am ce sint.
pentru textul : Bacoviană desi as mai fi preferat ca acolo sa fie "Şi e tot ca-nceputul de Iaşi," in loc de "Şi e tot ca-nceputul de laşi,"
in orice caz textul contine unele portiuni extrem de reusite care te fac sa vrei sa mai citesti din autorul acesta
Da, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
pentru textul : Umbra păsărilor deAranca, te rog nu mai da refresh / reload la pagină, apar dubluri de comentarii. De asemenea, te rog să respecți Regulamentul site-ului Hermeneia, care precizează despre comentarii că "trebuie să conțină observații pertinente" asupra textului. Or, comentariul tău anterior de la acest text nu se ridică la nivelul calitativ necesar pentru a fi autor Hermeneia. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : o lățime de masă dePagini