te iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
Eugen, există un termen pentru „inconsecvența morală”. Se numește ipocrizie. Tu ai încurajat mai mult ca oricine comentatul aiurea sub acest text. Și tot tu te plîngi. E jenant. Apoi, mai ai un alt obicei prost. În orice situație cînd cineva nu îți aplaudă textul ci îl critică, sau cînd îți atrage atenția asupra unei abateri, nu faci decît să pornești pe cîte o tangentă aiurea și să te legi de ce cît de bun autor este respectivul, sau cît de mult merită să fie editor, etc. Așa ai făcut cu mine, cu Mariana, cu Adrian și cu alții. Asta este o metodă jalnică de a contracara o observație și se numește „character assasination”. Și reprezintă ceva deplorabil.
Mă bucur și că ai spus undeva într-un comentariu că ”Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar.” Pentru că nu, Hermeneia nu este un atelier literar. Pentru asta avem Șantierul. Iar dacă tu de fapt ai vrut să pui textul în șantier și nu ai reușit, să te ajut eu și am să îl pun acolo. Astfel că îi putem dezbate acolo toate lacunele și cum ar trebui îmbunătățit.
buna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
Adriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
No, fără supărate. Seara bună!
Ciudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
delicata situatie, zugzwang-u asta, cand singura varianta e parcul de plastic vizitat intr-o noapte... calare pe calul negru. bine ca se sfarseste cu suflete colibri, ca nu e gata partida, ca e doar o situatie! altfel, parca nu as rataci cu atata exactitate in versul ala:) multam si zile bune!
Sincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
am dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
Marina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
Să îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
un text care reușește să te marcheze printr-o deosebită tristețe. Dar pare un text unitar și relativ "biografic". Remarc: "Așa am hotărât să cresc poetă, să fac milostenie din sărăcia minții mele:"
am remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
Andu, Laurenţiu, mă voi gândi la alt titlu. Mărturisesc că pentru substanţa textului - ironia şi blamul falsei euforii primăvăratice - mi s-a părut potrivit, dar era departe de-a mă mulţumi. Acum, după comentarii, mi se pare şi mai palid. Voi modifica, deci. Nu ştiu cum încă, dar voi modifica.
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
In textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
Marina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
mulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scelerato! Femeile din ziua de azi! Pe vremea mea (ce vremuri, dom'le) era...si mai rau.
pentru textul : concubinaj dete iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
pentru textul : prima doamnă deEugen, există un termen pentru „inconsecvența morală”. Se numește ipocrizie. Tu ai încurajat mai mult ca oricine comentatul aiurea sub acest text. Și tot tu te plîngi. E jenant. Apoi, mai ai un alt obicei prost. În orice situație cînd cineva nu îți aplaudă textul ci îl critică, sau cînd îți atrage atenția asupra unei abateri, nu faci decît să pornești pe cîte o tangentă aiurea și să te legi de ce cît de bun autor este respectivul, sau cît de mult merită să fie editor, etc. Așa ai făcut cu mine, cu Mariana, cu Adrian și cu alții. Asta este o metodă jalnică de a contracara o observație și se numește „character assasination”. Și reprezintă ceva deplorabil.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deMă bucur și că ai spus undeva într-un comentariu că ”Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar.” Pentru că nu, Hermeneia nu este un atelier literar. Pentru asta avem Șantierul. Iar dacă tu de fapt ai vrut să pui textul în șantier și nu ai reușit, să te ajut eu și am să îl pun acolo. Astfel că îi putem dezbate acolo toate lacunele și cum ar trebui îmbunătățit.
buna initiativa si bun si eseul. toata stima pentru ce faci aici, Gorun! trebuie popularizat pentru a fi cat mai vizibil, nu numai pentru ca este o munca dificila, cat pentru beneficiile ei. ce propun eu este sa il treci la foileton sau chiar sa faca Virgil o pg separata, sa-l numesti Manifest, pentru optimizare, si sa plasezi la fiecare inttrare cate un subtitlu specific. banuiesc ca vrei sa scrii si despre alte manifeste, poate si o tratare a subiectului dpdv al constructiei, istoricului, etc. ar mai fi interesante si niste fotografii, tubes. voi incerca sa fiu cat mai activa si la obiect si imi asum si promovarea online, daca esti de acord (fireste, linked la site). precis mai am ceva de zis, dar revin.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deAdriana, chiar nu vreau să ne umflăm muşchii în semiotică şi filosofie. Astea-s discuţii de purtat fără monitor între. Nici nu mai stau să mă întreb dacă ai înţeles corect ce am vrut eu să spun, dacă tu consideri că am blamat simbolul în sine, când eu m-am referit la folosirea lui. Mă bucur că te-am binedispus şi, în încheiere, dacă pe tine chiar nu te interesează cum tremur, atunci, pe viitor, scuteşte-mă de ironiile mai fine ca urma de tractor, de genul "eu n-aș schimba nimic. unele lucruri nu necesită schimbare, ci numai largă deschidere a „ochiului lăuntric”, care vizează fix cutremuratul meu. În barcă sau nu.
pentru textul : Adoriana minus zece deNo, fără supărate. Seara bună!
scuze de typo. fara primul "de"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deCiudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
pentru textul : Piața norilor dedelicata situatie, zugzwang-u asta, cand singura varianta e parcul de plastic vizitat intr-o noapte... calare pe calul negru. bine ca se sfarseste cu suflete colibri, ca nu e gata partida, ca e doar o situatie! altfel, parca nu as rataci cu atata exactitate in versul ala:) multam si zile bune!
pentru textul : Zugzwang deSincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
pentru textul : Crepuscul deFoarte frumoase versuri. In numele Edithei, multumesc.
pentru textul : Edith Piaf deam dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
pentru textul : perdu deMarina, da asa este dar mai sunt si alte aspecte legate de libertatea exprimarii si de cenzura de diferite forme ale sale sociale, religioase si nu in ultimul rand politice. Eu ma simt mult mai liber exprimandu-ma intr-o limba pe care am adoptat-o de niste ani buni. iti multumesc pentru apricirea poemului si pentru dialog respectele mele
pentru textul : Canibal deNu mi-a plăcut nimic, cu excepţia:
"vară-n cimitir -
pentru textul : Haiku decălugăriţa verde
neclintită pe zid" - care este foarte, foarte reuşită.
Bine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem deTextul de fata mi se pare destul de slab. Daca prima strofa imi pare acceptabila, continuarea mi se pare destul de amuzanta.
"Mancam jar impreuna " ?
"Îmi umple golul meu de aer
cu aburul din nări" ?
"şi fuge sub mine depărtarea" ?
"inima
o bulină roşie sub piele," ??
Pana la intrarea in alt taram, nu exista o mistica sau o filosofie a textului. Sesizez intentia, dar formularea si comparatiile sunt foarte fortate.
emil
pentru textul : Caii nopţii deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera deSă îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar deun text care reușește să te marcheze printr-o deosebită tristețe. Dar pare un text unitar și relativ "biografic". Remarc: "Așa am hotărât să cresc poetă, să fac milostenie din sărăcia minții mele:"
pentru textul : Marele Zid Omenesc deam remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
pentru textul : Gemene-asemene deAndu, Laurenţiu, mă voi gândi la alt titlu. Mărturisesc că pentru substanţa textului - ironia şi blamul falsei euforii primăvăratice - mi s-a părut potrivit, dar era departe de-a mă mulţumi. Acum, după comentarii, mi se pare şi mai palid. Voi modifica, deci. Nu ştiu cum încă, dar voi modifica.
pentru textul : Îndobivărare deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deIn textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
pentru textul : Nopţile unui proscris deMarina, dacă ar fi să mă gândesc acum la "terapie", aș zice că arta e terapeutică în general, este calea cea mai lesne de exprimare. Unora le este greu să se facă înțeleși în alt mod, nu? "Terapia", eu o înțeleg în sens de catharsis. Și dacă am reușit să dau 12 simboluri în 11 versuri, nu pot decât să mă bucur că am reușit.
pentru textul : peisaj transcendent decred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.
pentru textul : noaptea la sfat... dePrimele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
pentru textul : nevroză demulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul denu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Dorine, imi cer iertare ca uite, citesc abia acum textul asta al tau, nu stiu de ce mi-a scapat neobservat la momentul postarii, pesemne de vina este oboseala mea cu care convietuiesc de-o vreme incoace sau incertitudinea care imi da si aceasta lipsa de credibilitate oneroasa semnalata atat de bine de unu' tanar con-satean (con-sitean) de-al nostru. Marturisesc ca si pe mine, ca si pe tine, m-a emotionat comentariul annei, "un trecut ce o ia inaintea prezentului" "trairea prin toti porii" si alte chestii incredibile. Dar hai sa lasam ceeace stim cu totii foarte bine si anume ca nici poetul nu e facut ci doar nascut dar comentatorul e mai rau... asta nici macar nu s-a nascut inca pe aici. Deci "eram asa, fericit" - un incipit care te aseaza confortabil in fotoliul din sufragerie si te intrebi: ok, what's next. "ma temeam sa nu dispar cand pocneai din degete" - asta poate fi o noua fobie si a disparut linistea de tot. In cheia asta daca citesti mai departe restul poemului ti se pare o relatare a unui moment de delirium tremens, si de aceea ma intreb daca asta ai urmarit de fapt, pentruca daca aplic o alta cheie de citire iese cu totul altceva. Incipitul la tine mereu da tonul. De fapt, multe dintre poemele tale sufera de aceasta "previzibilitate" care te face ca, atunci cand ai citit finalul sa spui ceva de genul "bineinteles", ca un sistem de-al lui popper care, odata stabilite axiomele, tot ce-ti mai ramane este sa te dai mare in propozitii si in demonstratii logice. Din alta perspectiva, poemul tau ar fi simpatic si umoristic. Moldoveneste se zice "Să ridiși un dejit, oricari. Sufletu`-mi s-ar puni și-acum cu botu pi labii." In cheia asta de lectura restul textului capata alte semnificatii, mai putin plicticoase. Parerea mea, Andu
pentru textul : An-lumină de tine dePagini