licenţă poetică, fraţilor. luaţi-o ca atare. corect, româneşte, e temere (temerii). gardul înalt al temerii. mie îmi place "gardul înalt al teamei". teamei de ghilotină, de critică, de ce vreţi voi. dar e teamei, care e temerii. şi e licenţă poetică.
Cosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
Un amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
domnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
Adela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
Domnule Dorel in primul rand multumesc pentru comentariu , in la doilea rand nu vad unde ar fi tenta sexula in texu de mai sus... nu aveti de ce sa va cereti scuze pentru simplu motiv ca v-ati dat sema ca aveti in fata un autor tanar, varsta nu scuza valoarea si oricum in poezie totul e subiectiv. de citit, citesc ce ma atrage si scriu ce simt, uneori imi iese prost alteori ...si mai prost:) insa nu cred ca solutia slvatoare sta in lecturare a 50 de poezii de autori importanti, ce e important pentru mine, pentru dumnevoatra poate fi neinteresant si viceversa, in lieteratura totul e subiectiv. textul de mai sus are scapari, nu zic nu, dar nu e chiar o catastrofa. va multumesc pentru interventiile facute in pagina mea cu respect, adelina
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
Ioana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
Orice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
Pentru o ajuta cititorul te-aș sfătui să lași spații între paragrafe și să scurtezi din fraze. Să mai pui punct, e greoi de urmărit astfel. Scriitura e bună, lovește și șochează chiar dacă e încâlcită și pe alocuri simți că descrierile sufocă textul. Un pic mai multă claritate în sfârșit n-ar fi stricat, altfel e doar o bucată de delir scoasă din context.
yester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
Am retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
În sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
o imagine a sterilitatii, chiar ma gindeam la ea in aceasta dimineata cind cineva ridica din nou zidurile cazute cindva peste noapte, pastrind inca tencuiala gindurilor mincate de carii metafore deosebit de reusite, de forta: "si mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă" "sterile, mîinile mele nu pot să mai creasca" "împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi..." emiemi, acest text pare, de la distanta, unul din cele mai bune citite in ultima vreme.
...un poem ce exprimă pentru mine cuvântul... "numb". frumos în alcătuire, expunere și chemare. dacă ar fi să disting între Adina și poezie nu aș putea să o fac. există acea interdependență minunată a unor trăiri ce ne caracterizează. constantele configurative ale poemului cât și lexisul mă determină să "împenițez" și să remarc acest text, aparent simplu, însă cât de conotativ. ieși din casă și lucrurile nu mai sunt la fel... și finalul addolorando: ești tu și nu-ți dai seama. frumos! cu drag, paul
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
Te rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
cacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
licenţă poetică, fraţilor. luaţi-o ca atare. corect, româneşte, e temere (temerii). gardul înalt al temerii. mie îmi place "gardul înalt al teamei". teamei de ghilotină, de critică, de ce vreţi voi. dar e teamei, care e temerii. şi e licenţă poetică.
pentru textul : noapte cu plată deIoana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Haiku deSe poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.
pentru textul : wild deCosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
pentru textul : Baladă pentru … deUn amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
pentru textul : capetown deCitesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
pentru textul : Adoratio dedomnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
pentru textul : domnul Pa deAdela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
pentru textul : Viața deDomnule Dorel in primul rand multumesc pentru comentariu , in la doilea rand nu vad unde ar fi tenta sexula in texu de mai sus... nu aveti de ce sa va cereti scuze pentru simplu motiv ca v-ati dat sema ca aveti in fata un autor tanar, varsta nu scuza valoarea si oricum in poezie totul e subiectiv. de citit, citesc ce ma atrage si scriu ce simt, uneori imi iese prost alteori ...si mai prost:) insa nu cred ca solutia slvatoare sta in lecturare a 50 de poezii de autori importanti, ce e important pentru mine, pentru dumnevoatra poate fi neinteresant si viceversa, in lieteratura totul e subiectiv. textul de mai sus are scapari, nu zic nu, dar nu e chiar o catastrofa. va multumesc pentru interventiile facute in pagina mea cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles dem-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deIoana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
pentru textul : rugaminte importanta deOrice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
pentru textul : stare de fapt deRemarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
pentru textul : promise I deare atmosferă textul ~ și probabil că unul din meritele lui este că transmite mult mai mult prin ceea ce nu spune.
pentru textul : Conjunctiv dePentru o ajuta cititorul te-aș sfătui să lași spații între paragrafe și să scurtezi din fraze. Să mai pui punct, e greoi de urmărit astfel. Scriitura e bună, lovește și șochează chiar dacă e încâlcită și pe alocuri simți că descrierile sufocă textul. Un pic mai multă claritate în sfârșit n-ar fi stricat, altfel e doar o bucată de delir scoasă din context.
pentru textul : Cu toate astea deyester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deerr: grindină
pentru textul : de n luate câte două deAcest tablou îmi place extrem de mult. Este păcat că membrii site-ului nu exploateză resursele poetice care plutesc în el.
Autorul lui i-a imprimat subtilităţi filosofice, teologice, însoţite de o fină auto(ironie) aş zice eu.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deii mai ok decit alte incercari dintre ultimele de pe site, pentru ca nu-si propune prea multe. oricum, asta nu-l face un text reusit
pentru textul : suferinţă deAm retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
pentru textul : sephirot IV deÎn sfârşit cineva care începe să teoretizeze necesara "nouă orientare"! Sunt aproape convins însă, că e doar un foc de paie. Şi dacă nu e un foc de paie, ar trebui să începeţi a-i urmări pe cei care deja (sau încă) mai scriu poezie "cu mesaj". O să fiţi surprins de multitudinea acestora în egală măsură cu crasa lor ignorare de către critica de specialitate. Şi atunci... ups! Am dat de altă belea! No, mai bin' tăceam!
Felicitări, totuşi, pentru intenţie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deo imagine a sterilitatii, chiar ma gindeam la ea in aceasta dimineata cind cineva ridica din nou zidurile cazute cindva peste noapte, pastrind inca tencuiala gindurilor mincate de carii metafore deosebit de reusite, de forta: "si mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă" "sterile, mîinile mele nu pot să mai creasca" "împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi..." emiemi, acest text pare, de la distanta, unul din cele mai bune citite in ultima vreme.
pentru textul : sterile mâinile mele de...un poem ce exprimă pentru mine cuvântul... "numb". frumos în alcătuire, expunere și chemare. dacă ar fi să disting între Adina și poezie nu aș putea să o fac. există acea interdependență minunată a unor trăiri ce ne caracterizează. constantele configurative ale poemului cât și lexisul mă determină să "împenițez" și să remarc acest text, aparent simplu, însă cât de conotativ. ieși din casă și lucrurile nu mai sunt la fel... și finalul addolorando: ești tu și nu-ți dai seama. frumos! cu drag, paul
pentru textul : fum denicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deTe rog să editezi textul și să introduci diacriticele în text. Faptul că nu știi să „setezi” calculatorul nu este o scuză. Atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia ai subscris la respecatarea Regulamentului. El nu este facultativ ci obligatoriu.
pentru textul : Simțire depoezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
pentru textul : străini în Bermuda depoemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine de"Freud" în loc de "Ferud"...:) şi "celea sunt" în loc de "acelea sumt"...în rest rămîne cum am stabilit...:)
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie decacofonia a fost acolo inca de la inceputuri. "atunci" a venit ca o solutie rapida si poate nu chiar asa buna dupa interventia Marianei. Stai calm Andule, ca Adrian a avut poate un efect de 20%, restul imi apartine, iar poemul de fata este ceea ce este- unul prost cu cacofonii si ce mai vreti voi (ma intreb ce se intampla in cazul cuvintelor care de sine natura is cacofonice, pot sa-ti dau cateva exemple, dar tre sa fug)
pentru textul : Cantata în mi minor dePagini