Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
Mulțam fain la toți d comm-uri, Bianca, aș fi vrut să ajungă ceara să-mi scriu și versurile dar probabil am ignorat prea mult ferestrele :) nu-mi mai amintesc exact de ce bold, aa.. ''eram târziu și vulnerabil '' cand am scris poezia iar boldul probabil mi-a fost de folos la recitire :) Paul, mulțumesc de peniță și de atenție :) "o condamnare la neglijarea obosirii în real," :) Seby, aa.. scuză-mă Alex, ce-ți e și cu pseudonimele astea, :) mi-a placut la comm-ul tau partea cu ''reverva de soare'' mi-ai înteles migrenele, astept textele tale p'aici man. .. pare rău să vă răspund tocmai acum dar, probleme cu netu' zilele trecute..
e simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
e un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
multumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
Da, nu are verbe :) constat şi eu acum, după comentul Mihaelei şi înţeleg subtitlul.
Predilecţia mea pentru stilul nipon m-a ajutat de data asta să ,,văd" imaginile, să le simt. Nu are verbe şi totuşi e atâta dinamism aici...poate dibăcia obiectivului ,,camerei video" care face diverse ,,stop cadru" pe...poezie :) M-a uimit textul şi tehnica lui...Felicitări!
M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Mi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
un traseu al cuvintelor ce zboara, trecatoare intr-o lume a semnelor gravate; doar acele cuvinte asa cum raman ele nude, neajutorate, tintuite in sufletul nostru...
Auzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
Adrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
Ori eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
pentru textul : nevermind deMulțam fain la toți d comm-uri, Bianca, aș fi vrut să ajungă ceara să-mi scriu și versurile dar probabil am ignorat prea mult ferestrele :) nu-mi mai amintesc exact de ce bold, aa.. ''eram târziu și vulnerabil '' cand am scris poezia iar boldul probabil mi-a fost de folos la recitire :) Paul, mulțumesc de peniță și de atenție :) "o condamnare la neglijarea obosirii în real," :) Seby, aa.. scuză-mă Alex, ce-ți e și cu pseudonimele astea, :) mi-a placut la comm-ul tau partea cu ''reverva de soare'' mi-ai înteles migrenele, astept textele tale p'aici man. .. pare rău să vă răspund tocmai acum dar, probleme cu netu' zilele trecute..
pentru textul : euforie de mai dee simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - dee un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
pentru textul : A doua mea copilărie demultumesc de apreciere, atentionare si trecere. nu ma gandisem la rapiditatea cu care se succed ideile acestui poem. poate am sa intervin asupra lui. te mai astept.
pentru textul : În aceeași supă deMulțumesc, Alma! Este un exercițiu pe care, din când în când mi-l permit, în limita posibilităților mele critice. Am să caut și o imagine.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deDa, nu are verbe :) constat şi eu acum, după comentul Mihaelei şi înţeleg subtitlul.
pentru textul : De-a singurul dePredilecţia mea pentru stilul nipon m-a ajutat de data asta să ,,văd" imaginile, să le simt. Nu are verbe şi totuşi e atâta dinamism aici...poate dibăcia obiectivului ,,camerei video" care face diverse ,,stop cadru" pe...poezie :) M-a uimit textul şi tehnica lui...Felicitări!
M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
pentru textul : Viața pe linie neagră deNu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dela unele carențe ale poemului, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune deDomnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) de"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Mi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea deAcest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : despre femeia deun traseu al cuvintelor ce zboara, trecatoare intr-o lume a semnelor gravate; doar acele cuvinte asa cum raman ele nude, neajutorate, tintuite in sufletul nostru...
pentru textul : Soudain la durée se déploie deAuzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Lucian, Sapphire, Alma, multumesc de lectura, sugestii si precieri. Voi reveni cu explicatii, deocamdata timpul nu mi-o permite.
pentru textul : Abis deIn general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
pentru textul : coloanele lui noe deAdrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
pentru textul : Străin decalin
Nu, nu eram eu. am fost cu numele meu sau cu tuxedo peste tot. Cine ti-a sters textele si de ce? oricum frumoasa poezia ta, inca o data.
pentru textul : Cântecul ei trist dedaca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
pentru textul : Urâții - lansare de carte demultumesc frumos!
acum ma retrag, sa rad pe saturate!
:)))))
si, daca se poate, solicit o varianta mai mica a lucrarii (via mail)...poate imi schimb fotografia din profil!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum deda, eu și cu ovidius. fiecare cu marea lui.
pentru textul : introfanie de toamnă II deEr ..din graba, scuze "INCAT s-au enervat pe acolo"...
pentru textul : avon cosmetics dewell, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
pentru textul : octopus deun text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deOri eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
rectuificare in loc de "voi pute " se va citi "voi putea", cu toate ca nici inainte nu era rau.
pentru textul : barba iubitului meu de...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
pentru textul : Cafea cu noapte dePagini