De acord cu domnul Andu. E un poem care mi-a atras și mie atenția când a fost publicat. Dar atunci, pacostea de timp nu mi-a dat răgazul necesar. Felicitări, pentru noutatea construcției și pentru jocul interesant din metafora conspirației.
Elena, cred ca, in poezie, un inceput dup sablonul "eu vreau...pentru ca" nu este cel mai fericit. daca-mi dai voie, am o varianta: traiesc in dragostea ta cum delfinii in mare valurile ma urca in candela cerului acolo incep sa exist tipat sarat apoi, as evita astfel de alaturari: "Apele abis ale ale tăcerilor tale". ori: "și ca să să -i fie"
mda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
anca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
multumesc pentru citire, Sancho, precum si pentru sensibilitatea cu care te-ai apropiat de poem. e, intr-adevar, putina schiopatare in strofele mentionate de tine, insa la prima sugestie nu pot face nimic, asa e textul original, aflat la Ioan 20: 20, 21 "Niste Greci dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat si au zis: Domnule, am vrea sa vedem pe Isus". la cea de-a doua, ma voi mai gandi!
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
nu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
Din punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
A, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
Și ca să vezi cîtă pasiune pentru literatură este pe Hermeneia. Am postat " constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13" și are doar 13 vizionări și nimeni nu a scris nimic acolo. Am postat anunțul ăsta "incendiar" și a ajuns la 110 vizionări și lumea se tot înghesuie să facă "literatură" aici. Nu vreau să "desființez" pe nimeni din cei care au comentat aici dar am așa o impresie că mai bine începeam un blog de canacan că aveam mai multă căutare decît cu Hermeneia.
Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
as lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
mie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
fără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De acord cu domnul Andu. E un poem care mi-a atras și mie atenția când a fost publicat. Dar atunci, pacostea de timp nu mi-a dat răgazul necesar. Felicitări, pentru noutatea construcției și pentru jocul interesant din metafora conspirației.
pentru textul : P2P dedar scriai mult mai bine înainte de a lua sabaticul. astea sunt încercări modeste a la cafeneaua literară, noi vrem mai mult!
pentru textul : dragoste deşi mie!mulţumesc, francisc!!
pentru textul : avea încălţări pline cu apă demerci Bobadil. ai adus niste observatii valide. am sa incerc sa schimb. merci de trecere. nu ca nu m-as fi asteptat sa treci. care idila?
pentru textul : ars poetica II deDjamal, multumesc pentru apreciere.
pentru textul : conifere deMarina vezi pe forum.
pentru textul : Concurs literar deElena, cred ca, in poezie, un inceput dup sablonul "eu vreau...pentru ca" nu este cel mai fericit. daca-mi dai voie, am o varianta: traiesc in dragostea ta cum delfinii in mare valurile ma urca in candela cerului acolo incep sa exist tipat sarat apoi, as evita astfel de alaturari: "Apele abis ale ale tăcerilor tale". ori: "și ca să să -i fie"
pentru textul : Ecolocație demda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
pentru textul : avangarda iernii decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera deanca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
pentru textul : confesiune demultumesc pentru citire, Sancho, precum si pentru sensibilitatea cu care te-ai apropiat de poem. e, intr-adevar, putina schiopatare in strofele mentionate de tine, insa la prima sugestie nu pot face nimic, asa e textul original, aflat la Ioan 20: 20, 21 "Niste Greci dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat si au zis: Domnule, am vrea sa vedem pe Isus". la cea de-a doua, ma voi mai gandi!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus dece vei scrie proza pe care sa o apreciez... dupa aceea parerea ta va conta ...
pentru textul : pe stradă delasand gluma la o parte cred ca ar tb sa citesti mai mult sa scrii mai mult si apoi sa postezi selectiv.... cu sinceritate, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deProbabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești dece frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
titlul mi-a plăcut la nebunie!
pentru textul : în plămânii tăi e primăvară denu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDin punctul meu de vedere imaginea cu motanul Lipici care isi misca capul in cerc umanizeaza tot poemul. Putin cam ermetic, dar nu ma deranjeaza atita timp cit stii sa presari imagini cheie(cum ar fi flecareala vesela) acolo unde aproape te inchizi.
pentru textul : În jurul celor spuse deA, si foarte foarte aproape imi e gindacul dus in batista. Personal, cind citesc ceva, incerc sa ma pun in pielea autorului, sa vad ce-a simtit apoi sa vad ce ma atinge pe mine. Las foarte rar semne, chiar daca de multe ori la aceiasi autori, dar nu din complezenta. Ci doar dintr-o fidelizare. Si uneori mai ies din carcasa si spun: uite chiar mi-ai vorbit.
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
pentru textul : magnolii în iarnă deȘi ca să vezi cîtă pasiune pentru literatură este pe Hermeneia. Am postat " constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13" și are doar 13 vizionări și nimeni nu a scris nimic acolo. Am postat anunțul ăsta "incendiar" și a ajuns la 110 vizionări și lumea se tot înghesuie să facă "literatură" aici. Nu vreau să "desființez" pe nimeni din cei care au comentat aici dar am așa o impresie că mai bine începeam un blog de canacan că aveam mai multă căutare decît cu Hermeneia.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deAlma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)
pentru textul : june deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deTu ai sesizat bine sensul cuvantului "odata" insa "deodata" are si un inteles peiorativ pe care am dorit sa il evit folosind o forma arhaica. Andu
pentru textul : două mâini deas lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
pentru textul : Dogaru de la cinci deSi mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deScuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic demie imi place: "sfîrșitul unei ferestre pălmuite de ploaie în liniște
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză defără soare".
e ca usa secreta din alice in tara minunilor. ma duce in alta parte, cea nescrisa probabil. e multa poezie aici, parca as fi intr-o sera...da, da...e o sera...sunt in transa...buhuhu...a trecut o pasare chiar prin ochii mei...
sper ca am voie sa comentez si sa fiu si vesela.
proaspăt ca un miez de lubeniță scoasă de sub izvor, vara! nu mai spun ce și cum! "proaspăt" spune totul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Mireasa Mecanică dede ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul deobservatiile mereu sunt binevenite atat timp cat se vor constructive. cum sunt sigura ca in cazul tau nu sunt alte intentii, da, vreau sa mi le spui:)
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deadrian
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
multumesc!
pentru textul : Cruzimi dePagini