Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
interesant desi textul are si parti slabe dar si parti bune. de exemplu partea "vara aceasta pe cînd ploua în barul lui alexa și eu eram blocată înăuntru mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt și era prea mică strega tot nu am în ce sări" mi se pare absolut inutila si aiurea. nu cred ca e nevoie sa ne contextualizezi originea ideilor tale. asta le bagatelizeaza.
am senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
ai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
Dupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
comentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Mie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
mai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
De la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
Bianca, intai vreau sa-ti urez bine ai revenit printre noi, prezenta ta este una de marca si valoare! Te salut din inima. Revin, nu inteleg de ce "arhitecta a inchisorilor" este jignitoare LA PERSOANA. Am spus eu ca Marina Nicolaev e urata, ca e o baba barbatoasa, ca are par pe maini si pe picioare, ca are gura mare si nasul coroiat? Nu am spus asa ceva... asta ar fi jignire. Dar "arhitect de inchisori"? Ce, inchisorile nu sunt proiectate de arhitecti? Iar unele dintre ele sunt adevarate opere de arta arhitecturala... care e problema? Marian, imi pare rau ca nu mi-am gasit timp sa-ti spun cu argumente pe fiecare text de-al tau de ce e slab, asta e doar pentru ca toate sunt asa de slabe iar timpul meu este limitat. Imi cer scuze pentru aceasta situatie aparent fara iesire. Bobadil.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deVlad, am primit vestea de ziua mea de naştere. Având nişte prieteni mai şugubeţi, am crezut prima dată că este o farsă. :)
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deMulţumesc pentru semn.
"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer decam prea mult amalgam in textul asta
pentru textul : conclusion deIată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
pentru textul : omul/nisip deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deVersurile; pure, inocente şi fără fasoane, cuceresc prin valenţele interpretative
pentru textul : Cine pictează curcubeie pe cer deinteresant desi textul are si parti slabe dar si parti bune. de exemplu partea "vara aceasta pe cînd ploua în barul lui alexa și eu eram blocată înăuntru mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt și era prea mică strega tot nu am în ce sări" mi se pare absolut inutila si aiurea. nu cred ca e nevoie sa ne contextualizezi originea ideilor tale. asta le bagatelizeaza.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deam senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
pentru textul : 54321 deai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
pentru textul : portarul de la spital deDupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
pentru textul : femeia domnului Pa dee un poem de doi lei. părerea mea. really.
pentru textul : cincinal demulțumesc Maria,
pentru textul : încă trei haiku decred că sugestia ta este foarte corectă.
comentariul tău, Vlad și fără ghilimelele de rigoare care să încadreze proverbul dacă e vorba într-adevăr de proverb. Cât mă privește pe mine, consider că discuția ori dezbaterea din subsolul acestui text demult și-a epuizat subiectul. Sînt totuși useri de o cu totul altă părere.
Ceva despre text, domnule editor?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deMie textul îmi place foarte mult, dar nu mai stau să văd și de ce. E greu pentru că e un text limită. De graniță. Vreau să spun că nu e un text construit poetic, dar poeticitatea e dată aici de modalitatea reflecției și de evantaiul de sensuri spre care trimite. Nu prea înțeleg, însă, imaginea, totuși sârma ghimpată o văd ca fiind "accidentul" care l-a reținut pe căutător acolo... de a murit. Un fel de dinți de rechin, dacă vreți.
pentru textul : gates w/o pearls deMultumesc Am corectat Cristi
pentru textul : Sonet 148 demai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deAnca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
pentru textul : Într-o noapte mult mai adîncă defelicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
Mi-a plăcut textul. Prima parte, pare ruptă din tine, dar a doua pare ruptă din suflet. Succes, Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul deRemarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
pentru textul : crucile derecomand cititorilor anteriori să fie atenţi la primele două versuri... aşa , ca un joc de glezne...
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate decomplicat.... foarte mi-e dor de virgil&co (LA MULTI ANI!)
pentru textul : mi-e dor deVirgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
pentru textul : carinthia deDe la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
pentru textul : niciploaia deam băgat textul meu prostesc înainte de a-l citi pe al tău cu.... Lasă! Altădată
pentru textul : nerușinare deBianca, intai vreau sa-ti urez bine ai revenit printre noi, prezenta ta este una de marca si valoare! Te salut din inima. Revin, nu inteleg de ce "arhitecta a inchisorilor" este jignitoare LA PERSOANA. Am spus eu ca Marina Nicolaev e urata, ca e o baba barbatoasa, ca are par pe maini si pe picioare, ca are gura mare si nasul coroiat? Nu am spus asa ceva... asta ar fi jignire. Dar "arhitect de inchisori"? Ce, inchisorile nu sunt proiectate de arhitecti? Iar unele dintre ele sunt adevarate opere de arta arhitecturala... care e problema? Marian, imi pare rau ca nu mi-am gasit timp sa-ti spun cu argumente pe fiecare text de-al tau de ce e slab, asta e doar pentru ca toate sunt asa de slabe iar timpul meu este limitat. Imi cer scuze pentru aceasta situatie aparent fara iesire. Bobadil.
pentru textul : Un întreg fragmentat deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă deP.S. Nu ma refeream la mine. Dar, daca o sa o tugam cat putem de frumos, poate...cine stie?
pentru textul : nevermind dePagini