Calin. Cred ca a trecut de mult timpul cand parea ca nu ne intelegem. Acum, simt, ca ne intelegem, din ce in ce mai bine, unul pe altul. Pentru ca tot ACOLO speram sa ajungem. Fiecare in felul sau.
Lucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
Yester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
Oh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
Erika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
mai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
Părerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Eugen, nu te cunosc dar te rog să-mi îngădui să te avertizez că tratezi cu nejustificată superioritate părerile membrilor site-ului și nu asculți ceea ce ți se transmite așa cum s-ar cuveni... sunt dezamăgită!
Poemul este mediocru, nu are rost să îi sari în apărare, mai bine ai asculta ceea ce ți-au spus ante-comentatorii mei.
În plus, eu îți mai spun că
'jucându-mi visele în picioare,
până dincolo de fața nevăzută a lunii;'
folosești punctuația în exces, se pierde sensul poetic, iar acest 'dincolo de fața nevăzută...' e o metaforă stillborn, și nu e vorba doar de pink floyd, ci de faptul că tu vrei să reinventezi roata pătrată care, vezi-Doamne, ar trebui să se învârtă.
Pe viitor mai multă modestie nu îți va face rău, ba dimpotrivă.
E o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Calin. Cred ca a trecut de mult timpul cand parea ca nu ne intelegem. Acum, simt, ca ne intelegem, din ce in ce mai bine, unul pe altul. Pentru ca tot ACOLO speram sa ajungem. Fiecare in felul sau.
pentru textul : Contemplând de pe cruce deFara verb la inceputul versurilor. In rest, excelent. Banuiesc ca lista e deschisa, nu?
pentru textul : urăsc I deLucian, felicitări. Ai o poezie din ce în ce mai bună. Mai seducătoare. Cineva te trage într-acolo. Bine te trage. Nici nu se compară cu ce scriai înainte.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor dedomnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deYester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deOh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
pentru textul : Fericire de"e-o pace neprefăcută între mine şi...."
imi place foarte mult versul asta si nu vreau sa-ti spun despre cite conexiuni am facut !
pentru textul : urme decred ca este si foarte greu de pastrat !
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
pentru textul : Obiecte fragile deErika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie deultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee dealuzii
pentru textul : Abraam, regele, a spus: demai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
pentru textul : Itinerar dePărerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea dechiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deManolescu Gorun, mulţumesc frumos pentru peniţă, nu am aşteptat.
merci pentru citire şi sfaturi, Silvia, îmi place versiunea ta, o să revăd pe undeva.
pentru textul : nemişcaţi deFrumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deMulţumesc pentru semnul de lectură Elena. Poate că nu este un joc.
pentru textul : interstiţii defaci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deIoan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Eugen, nu te cunosc dar te rog să-mi îngădui să te avertizez că tratezi cu nejustificată superioritate părerile membrilor site-ului și nu asculți ceea ce ți se transmite așa cum s-ar cuveni... sunt dezamăgită!
pentru textul : Conul de umbră dePoemul este mediocru, nu are rost să îi sari în apărare, mai bine ai asculta ceea ce ți-au spus ante-comentatorii mei.
În plus, eu îți mai spun că
'jucându-mi visele în picioare,
până dincolo de fața nevăzută a lunii;'
folosești punctuația în exces, se pierde sensul poetic, iar acest 'dincolo de fața nevăzută...' e o metaforă stillborn, și nu e vorba doar de pink floyd, ci de faptul că tu vrei să reinventezi roata pătrată care, vezi-Doamne, ar trebui să se învârtă.
Pe viitor mai multă modestie nu îți va face rău, ba dimpotrivă.
mulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deE o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
pentru textul : Poveste de dragoste deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr dem-a atras coperta.foarte reușită.cum altfel dacă este făcută de Vlad?!
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia defelicitări și succes în realizarea antologiei, Alina.
schimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată deerr: regulament
pentru textul : în care discul se zgârie deUn poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet de"rumenita" ironic "aceeasi culoare acum" mi-ar place sa vad cum se ridica in ruga fumul jertfei - adevarata fata a lui Ianus
pentru textul : invitație la cină dePagini