textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
Partea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
Dacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
uneori, gândurile tale, se suprapun, un fel de alter ego al propriilor mele gânduri
nu am prea lăsat semn la poemele tale, nespus de frumoase de altfel, pentru că răscolesc, pentru că dor
avusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
a ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
Lady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
Textul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
da andule, poate ai dreptate. de aceea fiecare cred că avem românia lui. personajul meu, virgil t, are şi el românia lui. ce să îi faci, nobody is perfect. dar eu tot continui să cred că tu te apleci oarecum superficial asupra a ceea ce am scris eu de vreme ce crezi că portretul e simplist. în orice caz eu nu am vrut să sugerez că românul lui virgil t ar avea o "latură ciobănească" ci că este în esenţa lui cioban. dar cînd vorbim despre esenţă nu trebuie să abordăm subiectul cu uşurinţă. pentru că dacă ar fi aşa eu cunosc o droaie de români care s-ar ofusca dacă i-ai asocia cu ideea de cioban. dar asta este doar pentru că manifestă o superficilitate orgolioasă în percepţia lor. eu zic să nu ne pripim.
și acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta
interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
Raspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
Mă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
asa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu deun text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul deSau...
Geamul odăii
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
din aşchii
lacrimi se preling
Partea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
pentru textul : paradis left over dedecât o metaforă, un balans pe diferite nivele de energie, un neastâmpăr, o neliniște care se întinde dincolo de zare.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : ubicuu deRaul structura o gândisem astfel ca să pun în evidenţă latura narativă. Dar dacă voi credeţi că este mai bine aşa, voi modifica.
Anna, absurdul este la îndemâna noastră...Nu trebuie decât să trăim şi avem parte de el.
Mulţumesc deopotrivă pentru observaţii şi aprecieri.
pentru textul : calea de mijloc deDacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
pentru textul : Numele deuneori, gândurile tale, se suprapun, un fel de alter ego al propriilor mele gânduri
pentru textul : auto - market denu am prea lăsat semn la poemele tale, nespus de frumoase de altfel, pentru că răscolesc, pentru că dor
avusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
pentru textul : Simple suspiciuni dea ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
Lady You have a gift to play with the words. In ebraica scriem right to left. Explicatia e simpla : textele antice se ciopleau in piatra . Era comod cu dalta in stinga si un ciocan in mana dreapta. Pozitia aceasta anatomica faciliteaza deci scrisul de la dreapta la stinga , ochiul fiind in liber control cu semnele cioplite. Acum lansez tuturor o intrebare care mi-a luat timp sa-i gasesc raspunsul. De ce in Europa se circula pe drepta si in Imperiul britanic pe stinga ? PS Anca, chestia cu Ghandi nu e fair. Scoate-mi ochii daca o merit.
pentru textul : portret în bustrofedon de1)vreau sa stii.
2)oare din pricina Mihaelei nu vad poemul?
pentru textul : Poemul cu Mihaela deNecuvinte
mi se pare interesantă şi demnă de luat în considerare această nouă incursiune domnule Titarenco, în fenomenul poetic, în esenţa cuvântului. Constat că progresaţi altceva nu pot spune decât că este un teren extrem de periculos.
pentru textul : fără cuvinte deTextul de faţă e ok, e chiar ok.
Marga
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
pentru textul : mater misericordiae deda andule, poate ai dreptate. de aceea fiecare cred că avem românia lui. personajul meu, virgil t, are şi el românia lui. ce să îi faci, nobody is perfect. dar eu tot continui să cred că tu te apleci oarecum superficial asupra a ceea ce am scris eu de vreme ce crezi că portretul e simplist. în orice caz eu nu am vrut să sugerez că românul lui virgil t ar avea o "latură ciobănească" ci că este în esenţa lui cioban. dar cînd vorbim despre esenţă nu trebuie să abordăm subiectul cu uşurinţă. pentru că dacă ar fi aşa eu cunosc o droaie de români care s-ar ofusca dacă i-ai asocia cu ideea de cioban. dar asta este doar pentru că manifestă o superficilitate orgolioasă în percepţia lor. eu zic să nu ne pripim.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deVirgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere deși acesta este un text semnificativ. as da penita, dar am observat ca nu spuneti nimic dupa. in text, as inlocui impotenta cu altceva; eventual, neputinta
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut demulțumesc
pentru textul : dromomanie dedap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.
pentru textul : angoase&fisuri deEla, multumesc pentru opinie. imi place metamorfoza. Si Magritte.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deinterpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.
sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.
observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.
pentru textul : când se crapă de ziuă, defelicitari
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deRaspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deMă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
pentru textul : candelabrele de"auzeam cântecul din ochii ei lungi" imagine sinestetica. mai vrem. mai asteptam.
pentru textul : singurătate deAaaa, habar n-am ce vrea să însemne... O fi vreo trimitere la spirală?!
pentru textul : semper idem deasa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural de... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
pentru textul : Shira ba'midbar - Festivalul "Poezie în deșert" demi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie deO poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
pentru textul : evanghelia lăcustelor deNo, finito.
pentru textul : Caietele lui Filip (II) dePagini