Dorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
P.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
Da, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
La vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
decupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
îi mulţumesc muzei care îmi e aproape serile; mulţumesc colegelor de site care au rezonat cu acest text şi le asigur că nu sînt doar un cor de interjecţii; îi mulţumesc şi domnului Andu Moldovan care a avut curajul să se infiltreze în acest "cor" feminin cu o critică discretă.
oana, poeziile astea sunt un fel de slalom de evitare al multor implozii, poate ca de aceea le urmaresti, poate ca de-aia se pot simti. mi-as dori mai multa normalitate si ziua in care sa nu mai am nevoie de poezie.
evident, exagerez mult. in fond cu totii scriem cam din aceleasi motive. :o)
n-am vazut carnivale. m-ai facut curioasa.
multumesc, you know.
"- Legea esenţială a poeziei, a artei în general, e frumosul ca adevăr intuitiv. "
ah, obisnuinta noastra de a pune o eticheta pe orice!
daca ai fi spus "adevar de care ne apropiem prin intuitie", cred ca as fi fost de acord. poate ca ar fi mai bine sa nu categorisim lucrurile de care cu greu ne apropiem...
"- Poezia, ca şi religia şi alte subramuri ale culturii, îşi bazează întreaga existenţă pe spirit şi imaginaţie,"
In vocabularul nostru actual, imaginatia e sinonima cu fantezia, de asta nu pot fi de acord cu ce ai scris mai sus. As zice ca ele au pornit de la "imago". Imaginatia e un fluture...frumos colorat, dar prea fragil pentru a servi de "baza" unor concepte care dureaza de cand lumea...
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
Mi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
Ba, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
În concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
..........de-asta nu esti in locul meu! :)
pentru textul : mestecand ganduri deDorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă decred ca este cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o la tine in putinul timp pe care il am aici, are puls, vibratie, culoare, suflet.
un singur cuvant m-a incomodat un pic , acel "se intampla"
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă deFelicitari, succes si inspiratie pe mai departe!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deimi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deTextul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie deP.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi deDa, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
pentru textul : Despre om deprecizari despre albumul Integrala Saudek vazut: nu mi-am putut permite sa il cumpar...
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deIoana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deLa vie comme elle est: blanche de solitude. Comme un hiver vive et pleine de lumière. Celle lumière qu'on puisse trouver dans la citadelle de notre ame. Merci, tu a entendu le tumulte de ma solitude vivante. Grace aux cieux violets.
pentru textul : Blanche de solitude dedecupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
pentru textul : balastiera devă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pentru textul : Mă opresc azi depot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
A fost ceva... spontan:), Adriana! Cu toată prețuirea...
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul deDomnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deîi mulţumesc muzei care îmi e aproape serile; mulţumesc colegelor de site care au rezonat cu acest text şi le asigur că nu sînt doar un cor de interjecţii; îi mulţumesc şi domnului Andu Moldovan care a avut curajul să se infiltreze în acest "cor" feminin cu o critică discretă.
pentru textul : drumul spre Okinawa deheh, Eu aș fi avut curajul să spun Da!:)) altfel, la ce bun "să ne râdem"?
pentru textul : apriliano deoana, poeziile astea sunt un fel de slalom de evitare al multor implozii, poate ca de aceea le urmaresti, poate ca de-aia se pot simti. mi-as dori mai multa normalitate si ziua in care sa nu mai am nevoie de poezie.
evident, exagerez mult. in fond cu totii scriem cam din aceleasi motive. :o)
n-am vazut carnivale. m-ai facut curioasa.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva demultumesc, you know.
Nu cunosc limba ta materna. Insa imi suna bine in romaneste, de parca ar fi gandite direct in romaneste. :-)
pentru textul : Canibal de"- Legea esenţială a poeziei, a artei în general, e frumosul ca adevăr intuitiv. "
ah, obisnuinta noastra de a pune o eticheta pe orice!
daca ai fi spus "adevar de care ne apropiem prin intuitie", cred ca as fi fost de acord. poate ca ar fi mai bine sa nu categorisim lucrurile de care cu greu ne apropiem...
"- Poezia, ca şi religia şi alte subramuri ale culturii, îşi bazează întreaga existenţă pe spirit şi imaginaţie,"
In vocabularul nostru actual, imaginatia e sinonima cu fantezia, de asta nu pot fi de acord cu ce ai scris mai sus. As zice ca ele au pornit de la "imago". Imaginatia e un fluture...frumos colorat, dar prea fragil pentru a servi de "baza" unor concepte care dureaza de cand lumea...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie detextul acesta este mai degraba proza
pentru textul : Cântecul marinarului sub formă de sirenă dedin cate stiu nu au existat decat declaratii nu si fapte la baza cererii demiterii presedintelui. ceea ce nu e constitutional.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul deBine ai revenit, Radu!
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
pentru textul : Există viață după… deMi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
pentru textul : Copilul Li - Bo de..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.
desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.
in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x
cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'
Cheerio!
pentru textul : l’absente deBa, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
pentru textul : ceainicul deÎn concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.
Pagini