"lacrimi de sticlă se picură" Andreea, din cate imi amintesc, a picura nu este verb reflexiv. oare ma insel? iar daca s-a vrut a fi licenta poetica, mi se pare inutila - nu aduce nicio imbunatatire ideii, doar zgarie ochiul cititorului. In rest...de acord cu Francisc.
Cred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
Nu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
nu e război Viorel, e doar literatură. și mi-aduc aminte cu drag de când citeam polemicile dintre Hașdeu și Maiorescu. la un moment dat Maiorescu, ministru fiind, a primit o telegramă de la Hașdeu care începea astfel: E. S. Min. Tit. Maiorescu:) și nu a demisionat omu':). gând bun!
Ioana, întotdeauna ai avut cuvinte frumoase pentru mine. îți mulțumesc frumos!
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
când ţi-am zis de lecturi, mă refeream nu numai la cele de pe net, ci şi la cărţi din bib. mea personală. Dezamăgit mă lasă uneori doar ceea ce văd postat pe site-uri. Citesc foarte mult în timpul liber. Am postat şi în bib. siteului agonia texte din autori pe care îi citesc de ceva vreme.
Apoi nu cred că e ceva rău în faptul de a utiliza în text cuvinte care nu mai sunt uzitate. Uite, cuvintele pe care le numeşti tu arhaisme mie îmi sunt foarte dragi şi le-am folosit în acest text cu bună-ştiinţă.
te prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
yester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
dacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
Danutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
hialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
Felicitări pentru realizatoarea colajului şi apreciere sinceră celor doi artişti, Glebus Sainciuc şi Leo Butnaru. Am citit poemul, cu multă emoţie. Ar fi frumos dacă domnul Leo Butnaru ar face o vizită şi pe meleagurile Hermeneiei.
tocmai citeam zilele acestea cele mai frumoase poeme de Ioan Evu, despre care știu că ți-a fost apropiat (sper să nu mă fenteze memoria) și dau de comentariul tău luminos, Nuța... mulțumesc frumos pentru el și pentru revenirea pe la noi pe Hermeneia! crescut într-un mediu religios am păstrat anumite cuvinte involuntar care au trimitere la unele traduceri ale Bibliei, cornilescu sau BVA, unde în contextul arderilor de tot (dar să nu intru în amănunte), jertfelor în general este folosită această formă a cuvântului. de aceea am făcut legătura greșită cu "spre miros de bună mireasmă".
Raluca, tu ai multe sugestii bune, nu numai la poeme. Mulțumesc și ție! am modificat! gambele rămân! și îți mulțumesc frumos pentru timpul alocat, știu că ești în sesiune...
dorindu-vă un timp plăcut în această seară,
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"lacrimi de sticlă se picură" Andreea, din cate imi amintesc, a picura nu este verb reflexiv. oare ma insel? iar daca s-a vrut a fi licenta poetica, mi se pare inutila - nu aduce nicio imbunatatire ideii, doar zgarie ochiul cititorului. In rest...de acord cu Francisc.
pentru textul : Teenage angst deCred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
pentru textul : Concediul deNu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
pentru textul : fantezie deerr: placE
pentru textul : the terminal descuza-ma Adal, dar textul e slab. Am recitit vers cu vers si am ajuns la aceeasi concluzie. incearca ceva mai bun pentru Hermeneia
pentru textul : erotic denu e război Viorel, e doar literatură. și mi-aduc aminte cu drag de când citeam polemicile dintre Hașdeu și Maiorescu. la un moment dat Maiorescu, ministru fiind, a primit o telegramă de la Hașdeu care începea astfel: E. S. Min. Tit. Maiorescu:) și nu a demisionat omu':). gând bun!
Ioana, întotdeauna ai avut cuvinte frumoase pentru mine. îți mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deAjutor! Cum sa fac sa sterg mesajele ? e de vina internetul , zau
pentru textul : De noapte deAlina, mulțumesc. mă bucură impresia ta. salutări din iași:)
pentru textul : rewind deAm corectat: acum respectă prevederile.
pentru textul : The Angel’s Shadow deDiana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi deva rog sa va opriti. din respect pentru Vlad si pentru poezie.
pentru textul : timidă umbra ta de fată decând ţi-am zis de lecturi, mă refeream nu numai la cele de pe net, ci şi la cărţi din bib. mea personală. Dezamăgit mă lasă uneori doar ceea ce văd postat pe site-uri. Citesc foarte mult în timpul liber. Am postat şi în bib. siteului agonia texte din autori pe care îi citesc de ceva vreme.
Apoi nu cred că e ceva rău în faptul de a utiliza în text cuvinte care nu mai sunt uzitate. Uite, cuvintele pe care le numeşti tu arhaisme mie îmi sunt foarte dragi şi le-am folosit în acest text cu bună-ştiinţă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
te prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
pentru textul : jester deun discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
pentru textul : niciodată la fel detrist o suflete dragă..."
întrebarea e: toţi sau nu toţi? Silviule, Silviule, te laşi influenţat!
pentru textul : alala deyester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
pentru textul : Ca sunetul în fluier dem-oi gândi, Raluca, când textul se va fi răcorit...
mulțam de semn.
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deExcelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu dedacă poemul nu ar fi început cu "suflă vântul pustiului", aș fi avut, probabil câte ceva de comentat în privința ideilor începute și neterminate...sau a frazelor construite într-o oarecare grabă...dar citind și recitind, îmi dau seama că de fapt acesta era și farmecul...și esența...când vine vorba de un dialog cu Dumnezeu, din toată sinceritatea noastră reies neputințe și răzvrătiri care, așternute sau nu pe hârtie, ne dezgolesc și ne îmbracă în același timp !
pentru textul : Suflare de vânt deDanutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
pentru textul : Mirajul deIoana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Multumesc. Am corectat.
pentru textul : Florin Mugur deerata: iroseste.
pentru textul : diversitate... desi sa nu speram ca APOI n-o fi tristete...dar pe ACOL, bongiorno mia melancolia (nu stiu daca am scris corect...mai are si omul lipsuri)
pentru textul : Înnebunesc nebunii deMadim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate dehialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
pentru textul : a căzut o stea deFelicitări pentru realizatoarea colajului şi apreciere sinceră celor doi artişti, Glebus Sainciuc şi Leo Butnaru. Am citit poemul, cu multă emoţie. Ar fi frumos dacă domnul Leo Butnaru ar face o vizită şi pe meleagurile Hermeneiei.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc detocmai citeam zilele acestea cele mai frumoase poeme de Ioan Evu, despre care știu că ți-a fost apropiat (sper să nu mă fenteze memoria) și dau de comentariul tău luminos, Nuța... mulțumesc frumos pentru el și pentru revenirea pe la noi pe Hermeneia! crescut într-un mediu religios am păstrat anumite cuvinte involuntar care au trimitere la unele traduceri ale Bibliei, cornilescu sau BVA, unde în contextul arderilor de tot (dar să nu intru în amănunte), jertfelor în general este folosită această formă a cuvântului. de aceea am făcut legătura greșită cu "spre miros de bună mireasmă".
pentru textul : înainte de tăcere deRaluca, tu ai multe sugestii bune, nu numai la poeme. Mulțumesc și ție! am modificat! gambele rămân! și îți mulțumesc frumos pentru timpul alocat, știu că ești în sesiune...
dorindu-vă un timp plăcut în această seară,
o peniţă pentru primenire, voinţă, concept, muncă, efort şi sacrificiu. pentru mine este un profit ceea ce faci.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a de"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login dePagini