există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
margas, I don't think I need to answer to your semi-insulting questions about where I'm posting my texts. also, regarding me, or others, posting here on Hermeneia, English texts or any other language, if I'll need your opinion be sure I'll ask for it. as of now I don't need it. mind your own business. as long as Hermeneia has this format anybody should be able to post in any language without being harassed by people like you.
am citit textul si mi-a placut. in special atmosfera creata, modul nostalgic de raportare la o dragoste la limita, de ce nu imposibila. pt ca cel mai greu e sa te iubesti pe tine. si nu o poti face decat devorandu-te. asta poate fi, recunosc, si ura. una peste alta, e o forma de a te lua in stapanire, de a ajunge la tine. iar in doi e ok. pt ca mai usor musti din altul, decat din tine.
Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
dincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
sunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
"ascult tînguirea coastelor casei
sorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
Emile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
subtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
vlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
Din punct de vedere al ideii text foarte slab. Prima strofa are un oarece ritm, dar in strofa a doua se rupe de tot. Ultima strofa cu inverisuni inutile, multiple... un text de-a dreptul dezamagitor. Cum nu ai binevoit a citi regulamentul cu mai multa atentie cu parere de rau ma vad nevoit sa-ti redau urmatorul citat: " 9.7. numărul de texte care vor putea fi postate zilnic. Astfel, membrii Hermeneia nu au nici un fel de restricție cu excepția categoriei novice. Un membru novice Hermeneia nu va avea dreptul să posteze decît un singur text o dată la două zile. Dacă nu se observă o îmbunătățire a calității textelor intervalul se poate extinde pentru anumiți membri novice chiar și pînă la un singur text pe săptămînă la discreția consiliului editorial și de conducere al Hermeneia. Încălcarea acestei prevederi poate duce la suspendarea temporară a contului pe Hermeneia. " Desi este o regula "maleabila" calitatea textelor tale in raport cu frecventa de postare duc la o incalcare evidenta a regulamentului. Ialin
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
Remarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
de ce ti se pare tie ca as contesta penita asta? nicidecum si nici nu vreau sa te invinovatesti singura pentru acest gest. ce naiba, doar nu am dat in mintea copiilor sa ma adresez unor consilii virtuale pentru niste penite virtuale. era doar un dialog bazat pe niste idei. faptul ca te-am provocat la niste raspunsuri si faptul ca reactionat berbeceste ma amuza. sa ne destindem deci. lasa-i pe profesori, aia te invata cum sa ramai mereu sub ei...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un absurd trist, absurdul in sine e trist
"armonia locul în care se întîlnește
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde decompromisul"
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
pentru textul : ziua îmbătrâniților demargas, I don't think I need to answer to your semi-insulting questions about where I'm posting my texts. also, regarding me, or others, posting here on Hermeneia, English texts or any other language, if I'll need your opinion be sure I'll ask for it. as of now I don't need it. mind your own business. as long as Hermeneia has this format anybody should be able to post in any language without being harassed by people like you.
pentru textul : my little room above the bookbinding store deam citit textul si mi-a placut. in special atmosfera creata, modul nostalgic de raportare la o dragoste la limita, de ce nu imposibila. pt ca cel mai greu e sa te iubesti pe tine. si nu o poti face decat devorandu-te. asta poate fi, recunosc, si ura. una peste alta, e o forma de a te lua in stapanire, de a ajunge la tine. iar in doi e ok. pt ca mai usor musti din altul, decat din tine.
pentru textul : dragoste la periferie deCristina, multumesc...:)
Calin, mare dreptate ai.
pentru textul : înmugureşti deEmil, multumesc!...Sigur, ai dreptate,am eliminat acele versuri, care de altfel incarcau poemul. Numai de bine!
pentru textul : Şotron deAm fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
pentru textul : Fântânarului dedincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
pentru textul : Zzet desunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
imi place poemul, atmosfera degajata, cuvintele alese. ritmul e de asemeni bine ales. chapeau!
pentru textul : Sonet VI de Pablo Neruda deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie deMi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
"ascult tînguirea coastelor casei
pentru textul : tern de 6 desorb liniștea aburindă a nopții" - versuri consecutive construite cu genitivul + primul fiind dublu (tânguirea coastelor casei). De evitat. Întotdeauna. Remarc şi eu finalul.
Sînt în cu totul de acord cu Andu. Daca vrei să scrii ceva despre ceva, scrie un eseu sau niște note. Dar dacă vrei să scrii o poezie asta e cu totul altceva.
pentru textul : profeții deEmile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
pentru textul : simplu jurnal deam pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
pentru textul : indie desubtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
pentru textul : blue moon deDorine, adica tot ce stii e ca nu stii...? :P
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului devlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
pentru textul : starea hermeneia deDin punct de vedere al ideii text foarte slab. Prima strofa are un oarece ritm, dar in strofa a doua se rupe de tot. Ultima strofa cu inverisuni inutile, multiple... un text de-a dreptul dezamagitor. Cum nu ai binevoit a citi regulamentul cu mai multa atentie cu parere de rau ma vad nevoit sa-ti redau urmatorul citat: " 9.7. numărul de texte care vor putea fi postate zilnic. Astfel, membrii Hermeneia nu au nici un fel de restricție cu excepția categoriei novice. Un membru novice Hermeneia nu va avea dreptul să posteze decît un singur text o dată la două zile. Dacă nu se observă o îmbunătățire a calității textelor intervalul se poate extinde pentru anumiți membri novice chiar și pînă la un singur text pe săptămînă la discreția consiliului editorial și de conducere al Hermeneia. Încălcarea acestei prevederi poate duce la suspendarea temporară a contului pe Hermeneia. " Desi este o regula "maleabila" calitatea textelor tale in raport cu frecventa de postare duc la o incalcare evidenta a regulamentului. Ialin
pentru textul : Nedumeriri deCristina, asta e
pentru textul : parfumul Hermeneiei demulțumesc pentru intervenție.
celor doi o simpatie
1/ anagrama... problemă lămurită
2/ docozan... în curs dar nu arată strălucit
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
pentru textul : Cucuveaua albă deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus depoemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru textul : litere în cădere liberă depentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
interesant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf definalul e cam abrupt si cam aiurea
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deRemarc "ospat al pielii" si "mai am de trait in toate directiile" in rest destul de banal. Subscriu ideii comentariului anterior. Atat cacofonia cat si "contemporaneitatea" nu au ce cauta in poezie. Ialin
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deare patos textul tău, george... și nu e deloc neglijabil pentru scrierea ta. încearcă să te ferești de expresiile comune...
pentru textul : a fi sau a nu fi de"O, ţară tristă, plină de humor", cam asta-mi vine-n minte după textul ăsta, străbătut echilibrat de tuşe sensibile aparţinând autorului.
pentru textul : îngerul dansa cu fața la perete dede ce ti se pare tie ca as contesta penita asta? nicidecum si nici nu vreau sa te invinovatesti singura pentru acest gest. ce naiba, doar nu am dat in mintea copiilor sa ma adresez unor consilii virtuale pentru niste penite virtuale. era doar un dialog bazat pe niste idei. faptul ca te-am provocat la niste raspunsuri si faptul ca reactionat berbeceste ma amuza. sa ne destindem deci. lasa-i pe profesori, aia te invata cum sa ramai mereu sub ei...
pentru textul : Solilocvii aride dePagini