pentru înlocuirea miezului de rană încă nu am găsit nimic acceptabil. cât despre problemele tehnice, încă mai caut schimbarea de ritm impusă de „buna desfășurare” ori libera desfășurare a poeziei. e mai cu transpirație, dar merită:)

Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.

ar fi bine sa eviti repetitia lui "scot", in ultima strofa. iar "amorul" acela, venind dupa "iluzia iubirii", nu aduce niciun plus textului, poate gasesti altceva.
dar, in sfarsit, un text fara greseli de tastare! ura!

Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.

Adriana, am reuşit să operez transferul.

Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...

Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu

este foarte interesant cum cineva face pe polițaiul pe două site-uri. mai interesant însă găsesc faptul că, se dau și exemple cât și informații greșite. despre exemplul dat în comentariul anterior este vorba cu siguranță despre un poem al meu la care am dat explicația la momentul respectiv. repet și aici, nu a fost ceva intenționat cum se continuă să se înțeleagă, a fost o alegere a mea și o înțelegere greșită a condițiilor de postare. revin la problema informațiilor greșite. Ioana, are doar trei texte postate pe acest site. nu o cunosc personal dar sunt convinsă că dacă ar fi știut că există o regulă nu și-ar fi permis să o încalce. de altfel, nu este tocmai o regulă, este de fapt, o rugăminte al lui Virgil Titarenco, propietarul acestui site. probabil că această rugăminte va fi inclusă cât de curând și în regulamentul site-lui și, numai atunci vom avea dreptul să afirmăm că cineva a încălcat regulamentul site-lui, până atunci însă, eu zic să ne ferim să arătăm cu degetul, atunci când nu e cazul. cred că este mai înțelept să aflăm cauza, apoi să înțelegem. cam atât! consider că suntem persoane mature și avem cu toții capacitatea de a înțelege și nu doar pe aceea de a condamna. p.s. - Ioana, ca să înțelegi despe ce este vorba, caută în pagina lui Virgil textul - "Jurnal de nesomn III". Madim

să fie clar nu au importanță coloanele din imagine nici inciziile cotidianul în ferestre nici cât de mult am iubit în contrast răzuiește piatra decolorează detalii deșiră conturul străzii până la plămânii de sub asphalt mai bine rupe fotografia important este ceea ce a încetat să respire acolo în lunga noapte a trecutului și scurta sărbătoare a timpului copilul nostru

cred ca ar trebui sa comentam textul. daca vreti o dezbatere pe un subiect anume, scrieti un articol, o polemica, etc

dar ca sa nu par superficial aici vorbesc despre ipostazele poeziei pentru mine!

vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc o duminică frumoasă!

Andu și Virgil...mi se pare mie sau vă contraziceți? Ba că e bun ba că e mediocru. Ba că e creștin ba că e ateist. În fine nu mai lipsea mult și vă certați din cauza mea...:) Textul e cuminte chiar riscă prin asta da' mesajul e altul, se sugerează chiar din titlu, ceea ce nu s-a observat din cauză de bonomie respectiv orgoliu. În rest no comment, aveți și voi dreptățile voastre. A : și eu pe a mea. Mai ales. Că doar așa e jocul nu? Amical și cu mulțimiri pentru opinii, Geoege cel Asztalos

Textul acesta e ca un sentiment atât de adânc şi concret dintr-un vis, care, mai apoi, se încearcă a fi explicat raţional, printr-un limbaj insuficient.