pai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
Younger Sis, I was referring to a glass like a mirror, not like a recipient. Thanks for your comment. Virgil, "these two" are the glass and the shuttering song/the sound of fury.
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
Dacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
Oi fi răspuns bine la cimilitura asta?
eu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
sancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
Ps.
Exista trenuri care ajung sau care pleaca sau care tranziteaza gara. Si fiecare are sunetul specicic. Asta asa ca o explicatie suplimentare pentru care nu eram dator.
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
Întru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
Vladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
mi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
S-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stimabililor doieditori
pentru textul : mihai viteazu decu respect mă aplec asupra atenției Dvs
și vă mulțumesc răsucind cheia
o să vă doară puțin
dar nu o să curgă sânge
In toate cazurile in care apare "restul", metafora este la ea acasa aratand prin sugestia termenului lipsa
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică depai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
pentru textul : nu despre penibil deun discurs trist, un episod existenţial umbrit de gânduri, de singurătate. aici: "cu resturi" sună uşor abraziv.
pentru textul : Femeia din umbră deYounger Sis, I was referring to a glass like a mirror, not like a recipient. Thanks for your comment. Virgil, "these two" are the glass and the shuttering song/the sound of fury.
pentru textul : Through a glass darkly demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri deDacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
pentru textul : risipă de nori deOi fi răspuns bine la cimilitura asta?
eu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns desancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
pentru textul : căutîndu-mi ochii desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deDacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deDoar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie deCongrat pentru anduranţă, Alma! Poate ne vedem din nou - depinde de vin...
:)
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia de...pentru imaginea deosebit de frumoasă, pentru feelingul nedisimulat, pentru că acum, nu am rețineri în a spune că îmi place. delicat... chiar și chestia cu țigara... e modernă:) poate unii vor ..pipă..:)! deci iată condeiul meu!
pentru textul : Cafea cu noapte deNici eu de SERVICI.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deCorina, Adriana, mulțumesc! textul nu este pentru a mă pune pe mine în valoare.
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" deNu există poezie prea scurtă.
pentru textul : verificări deUneori, cea mai bună poezie e punctul.
Ps.
pentru textul : laparovision deExista trenuri care ajung sau care pleaca sau care tranziteaza gara. Si fiecare are sunetul specicic. Asta asa ca o explicatie suplimentare pentru care nu eram dator.
Mie îmi place acest cuvânt" vâsc"-cred neflamboaiant.
pentru textul : întotdeauna a fost deÎntru apărarea mea , pot să spun că în fiecare strofă apare o ușoară inflexiune de sensuri. Dacă vrem, luăm în seamă și mesajul creștin.
Cu respect, apreciez părerea ta și te mai astept în odaia sufletului meu.
Există cuvinte prăfuite?
Vladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
pentru textul : apostasia deaparente -scuze
pentru textul : oul deimi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deAm citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
pentru textul : Paneraș cu ouă demi am dat seama din secunda 2, cand intins in pat, recitam poemul pisicii mele, pe intuneric. corect, leul nu apartine, aici, aceluiasi areal poetic. dar nu m-am mai ridicat azi noapte din pat. am scos si mugurul, de ciuda comului tau. da copacu nu. sa moara poetii
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii deLeader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
pentru textul : Pământul de mijloc deS-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
pentru textul : Renaștere deca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deGorunule, salutări din vechea...! Ahoe!
pentru textul : 21 deNicholas, mulțumesc de atenționare, voi modifica.
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii dePagini