Foarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
ma bucur sa regasesc o poezie despre ultima thule (ca un spatiu mistic, al ultimei hieroglife trasate taios, in adincime) intr-o ceremonie a intimplarilor simple, niciodata uzate. aceasta atmosfera ce pare a lichefia totul jur-imprejur "o spaimă fluidă umplea măruntaiele pereților / osemintele de beton armat ale clădirii scârțâiau" subliniaza acordurile grave interioare ce ne populeaza la nesfirsit, gesturile, amintirile.
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
ceea ce mi a placut m-a facut sa las semn aici. corul, pestera cu liliecii si painea. cred ca aceste elemente ar fi fost suficiente pt un text. as fi pus corul sa cante de mai multe ori (de asta i se spune cor :P ), as fi legat liliecii de framantarea painii sufletului :D si as fi razbit asa, cumva la lumina. insa, secvential, pot accepta apoi marea clopotul si sangele surd izbit de lutul buzelor. totusi, introducerea decorului primavaratec induce senzatia aceea de trop, de amestec. cum spunea mai ieri o doamna domnului ei: "dragă, simplifică peisajul..."
Daca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
felicitări tuturor participanţilor şi, mai ales, chapeau bas pentru câştigători! sper că acest concurs va deveni cu timpul o tradiţie, eu aş spune că au fost multe poeme care ar îndreptăţi organizatorii pentru repetarea acestei frumoase provocări
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
Sa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
vad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
Sapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
Right Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
super. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
e un week-end frumos si datorita acestui poem al tau, Nuta. foarte frumos! si cu o foarte senina tristete. trebuie sa recunosc ca l-am citit cu o persoana draga in camera, iar apropierea de cei dragi face momentele memorabile. exista in poezia ta acel touch inconfundabil al unei linistite demnitati, ceea ce mie imi e tare drag. versurile curg firesc, mahnirea se ridica la cer ca magura si ramane cititorul undeva intre tinerete fara batranetesi viata fara ... o poveste , dar cat de adevarata pentru copilul ce am ramas in urma lecturii. mi-a placut tare mult! de aici si semnul auriu pe care il merita poemele tale toate. dar tu stii...
se alunecă doar dintr-un timp în altul până când oamenii din jur devin oameni normali iar normalitatea o uşă falsă mai falsă decât zâmbetul Monei Lisa - pline de miez aceste cuvinte! cu drag!
virgil exagerezi in comentariul tau spre penibil chiar. eu va doresc mult succes in aceasta editir si felicitari autorilor, poate voi reusi sa ajung si eu desi nu promit
citesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
Un poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
Îţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
Da, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
Apoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte frumoasă armonia culorilor în acest poem. Am remarcat trecerea de la galbenul elegant la alb-negru şi în final gri. Stiloul poate fi cu pompiţă, cum erau în copilăria mea, sau cu rezervă. Este un text încropit din referinţe concrete, de aceea pe mine mă nemulţumeşte puţin versul cu lărgirea nimicului, care parcă sparge atmosfera prin nuanţele sale abstracte. Ce poate fi acel nimic? Poate ar fi fost mai bine ceva mai specific. E doar umila mea părere, în rest textul, mai ales prima parte, mi-a plăcut mult.
pentru textul : p.s dema bucur sa regasesc o poezie despre ultima thule (ca un spatiu mistic, al ultimei hieroglife trasate taios, in adincime) intr-o ceremonie a intimplarilor simple, niciodata uzate. aceasta atmosfera ce pare a lichefia totul jur-imprejur "o spaimă fluidă umplea măruntaiele pereților / osemintele de beton armat ale clădirii scârțâiau" subliniaza acordurile grave interioare ce ne populeaza la nesfirsit, gesturile, amintirile.
pentru textul : Ultima Thule deUn poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
pentru textul : Pensulă deceea ce mi a placut m-a facut sa las semn aici. corul, pestera cu liliecii si painea. cred ca aceste elemente ar fi fost suficiente pt un text. as fi pus corul sa cante de mai multe ori (de asta i se spune cor :P ), as fi legat liliecii de framantarea painii sufletului :D si as fi razbit asa, cumva la lumina. insa, secvential, pot accepta apoi marea clopotul si sangele surd izbit de lutul buzelor. totusi, introducerea decorului primavaratec induce senzatia aceea de trop, de amestec. cum spunea mai ieri o doamna domnului ei: "dragă, simplifică peisajul..."
pentru textul : primăvară sub clopot deDaca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) defelicitări tuturor participanţilor şi, mai ales, chapeau bas pentru câştigători! sper că acest concurs va deveni cu timpul o tradiţie, eu aş spune că au fost multe poeme care ar îndreptăţi organizatorii pentru repetarea acestei frumoase provocări
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deas fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deSa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare. Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final. Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul. O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa. Andu
pentru textul : loc de strigat îngeri devad ca iei penita dupa penita, nu scri rau, mai trebuie putin la tais, oricum am mai citit si alte poezii, chiar astazi, una cu penita, cxare nu este nici pe departe de calitatea poeziei tale. iti doresc succes, mergi pe drumul cel bun.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deSapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor dee mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc
pentru textul : eu te iubesc, fă denu stiam ca se poate scrie si-n alte limbi pe aici. oricum ... foarte sugestiva poezia ta. de-o sensibilitate dureroasa.
congrats
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui demultumesc doru! sfatul tau e foarte binevenit.
pentru textul : Poem muzical deRight Dorine, te-ai gandit si inca bine de tot. Virgile, nota zece pentru Blandiana (dar asta are de-a face cu generatia noastra si cu textele de underground din vremea aceea, right?) Ce are de-a face Blandiana cu euro e cam asa: "suntem un popor vegetal, de unde altfel linistea cu care ne asteptam desfrunzirea?" Daca m-ai fi intrebat ce are de-a face Blandiana cu concursul meu (ceea ce nu ai facut, deci ma intreb singur) ti-as fi raspuns asa: suntem un site vegetal, de unde altfel aceasta liniste? Oricum, eu ii multumesc lui Dorin pentru interventiile din acest subsol care ii pot aduce (lui sau tie Virgil, daca nu mai scrie nimeni pana sambata 21 iunie nimic aici) premiul de 100 USD pus la bataie. Multumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deacest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
pentru textul : Anunţul de la mica publicitate desuper. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deElia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
pentru textul : Tahicardie deSalut Virtualia! Câte texte să fie, ce cartere folosim? Oricum, eu vin, cu al meu, prost sau bun. "Râs e vers" de la tine. Am zis!
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deFelicitări!!!
Mădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dee un week-end frumos si datorita acestui poem al tau, Nuta. foarte frumos! si cu o foarte senina tristete. trebuie sa recunosc ca l-am citit cu o persoana draga in camera, iar apropierea de cei dragi face momentele memorabile. exista in poezia ta acel touch inconfundabil al unei linistite demnitati, ceea ce mie imi e tare drag. versurile curg firesc, mahnirea se ridica la cer ca magura si ramane cititorul undeva intre tinerete fara batranetesi viata fara ... o poveste , dar cat de adevarata pentru copilul ce am ramas in urma lecturii. mi-a placut tare mult! de aici si semnul auriu pe care il merita poemele tale toate. dar tu stii...
se alunecă doar dintr-un timp în altul până când oamenii din jur devin oameni normali iar normalitatea o uşă falsă mai falsă decât zâmbetul Monei Lisa - pline de miez aceste cuvinte! cu drag!
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor devirgil exagerezi in comentariul tau spre penibil chiar. eu va doresc mult succes in aceasta editir si felicitari autorilor, poate voi reusi sa ajung si eu desi nu promit
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție decitesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
pentru textul : pe o altă patină deUn poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deÎţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
Sa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deeste posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
pentru textul : trembling deDa, și eu recomand a se renunța la primul vers, sună a început de telegramă, draga mea dragă... dragele mele dar vezi că e 50 de bani cuvântul.
pentru textul : caniculă deApoi mai mult dinamism în
'ca o plapumă sufocantă
peste trupul unui copil febril'
plapuma asta 'sufocantă' este nepoetică, inginerească, o greșeală destul de frecventă la Virgil Titarenco.
Plapuma în loc 'să sufoce' deci să facă ceva, să capteze, nu, ea este 'sufocantă' de parcă ai cumpărat-o de la ikea cu eticheta 'sufocantă' și un warning.
ca o plapumă sufocând trupul unui copil febril
sau fără comparație explicită
o plapumă sufocând ....
mi se par variante de luat în considerare.
În final inversiunea
'trec în depărtare trenuri'
e învechită plus verbul inutil ce altceva fac trenurile? trec, nu?
prefer simplu
în depărtare trenuri
fără oprire
Scuze de deranj.
Pagini