Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!

nu e doar gratuit finalul. poeziile lui caraion genereaza starea, razboiul cu psihologul.

Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.

o infinitate de puncte=o infinitate de soluţii
o matematică a sărutului. iată ceva destul de complicat.

iti multumesc pt apreciere.
doza de venin e mică azi-))))

numai bine

Mulțumesc.

Din ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.

P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.

Atmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.

i-am dat un titlu. as dori sa va aflu opinia despre text, daca nu e mare deranjul.multumesc

mda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu

alina, iti multumesc de citire si pentru semn. cu stima

D-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).

Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)

uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.

Va multumesc, e o mare bucurie pentru mine sa primesc asemenea comentarii din partea unor oameni pe care-i respect si in a caror opinie am totala incredere. Sper sa nu va plictisesc, se subintelege ca va astept de fiecare data!