ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
Cred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
*
lumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Cam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
Nicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
cel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
congrat
da, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
cu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
Raluca, mulțumesc de apricieri. :) Pe data viitoare, să sperăm că va fi mai bine. Poate facem cumva să fie și cei din online într-un dialog cu cei din sală.
Sărbatori fericite și ție!
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
Ei, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
francisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
ai dreptate bobadil, am schimbat acolo. explicatia este ca textul a fost mai altfel si mai incarcat si am tot modificat in el si am uitat un surub aiurea. ce sint aia cocalari?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu inca mai astept. pe bobol. pardon, pe bobadil si querida lui a doua
pentru textul : îl iubesc pe grigore deCristina. nu fa CR (carriage return) in primul rind si nu vei avea probleme.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dece să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deCred că ar trebui să votăm pentru ultimul vers :) Glumesc. Mie reluarea lui mi-a plăcut şi închidea frumos ideea de singurătate potenţând şi sensul titlului. E doar o părere :)
Când voi mai prinde un pic de timp, cred că voi răsfoi paginile tale :)
pentru textul : De-a singurul de...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
...Mulţumesc de popas :)
pentru textul : Popas departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie deMersi frumos pentru atentie!
*
pentru textul : lumea e o pisică jigărită delumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
Fain!
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Seară frumoasă!
pentru textul : Ziua cu trei picioare dedaydreaming :)
pentru textul : când după război se așterne liniștea denici eu nu m-a asteptam la un astfel de comentariu. o surpriza placuta.multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă deCam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
pentru textul : Cromatic deAdrian, am revenit, m-am uitat, am taiat. multam! deocamdata cred ca ramane asa. mai vedem.:)
pentru textul : cinema victoria deNicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Bot Eugen
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor decel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
pentru textul : joacă de rime desensibile versuri.
titlul. lung şi echivoc. poate fi potrivit la mai multe "stări" de "decojire".
în schimb, imagini frumoase în text. ca o promisiune.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deSunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
pentru textul : Anotimp deEu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
Interesanta ideea despre singularitate, dar nu am inteles daca paragrafele care urmeaza o exemplifica sau sunt idei separate.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel defrumoase ganduri, dar si frumoase realizari! un An Nou buinecuvantat plin de impliniri!
pentru textul : The State of Hermeneia dedincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
pentru textul : sebi cel nebun după poezie decongrat
Şi nu orice tip de inocenţă, ci inocenţa care creeaza, de unde şi titlul.
pentru textul : Oblică deda, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
pentru textul : încape şi-un evantai decu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deRaluca, mulțumesc de apricieri. :) Pe data viitoare, să sperăm că va fi mai bine. Poate facem cumva să fie și cei din online într-un dialog cu cei din sală.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deSărbatori fericite și ție!
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
pentru textul : poetul III deEi, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist defrancisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
pentru textul : crucile deCa idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
pentru textul : Spartan despre patria mea deideea e că, mulțam, Emil, dar eu nu m-aș fi comentat la poemul ăsta. aș fi privit îndelung și aș fi oftat:) ceea ce nu e târziu de făcut:))!
pentru textul : poem sticlos degând bun!
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deai dreptate bobadil, am schimbat acolo. explicatia este ca textul a fost mai altfel si mai incarcat si am tot modificat in el si am uitat un surub aiurea. ce sint aia cocalari?
pentru textul : tăcerea hienei dePagini