nu e vorba de amabilitate. e vorba de text, un text ce merita partial prelucrat revalorificat...sentimentul este ca pare superficial...soarele mediteranei ma face insa subiectiva. cu prietenie, Marina
Cam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
iata cum cineva a reusit sa ma faca sa rid astazi. cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice eu poetic. si care nu are evident nici o legatura cu „poetul din mine” din acest text.
fain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
gând bun! om bun! și week-end plăcut!
fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
chei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
*în primul rând vreau să spun că îmi place imaginea, e rafinată și la o mie de ani lumină față de urâțenia din constrângere 11 *sugerează o mulțime de lucruri și ipostaze... un sân alb, generos susținut pe mâini mici de brândușă din sticlă, sugerează o fată din profil cu fața ascunsă în palme și genunchii la gură, sugerează vibrațiile produse în lobul urechii la trecerea sunetullui, poate urechea lui Zeus cand a nascut-o pe Pallas Athena, e o amforă ori o lampa fermecata în mișcare preschimbându-se în spirit, deși e grafică are muzicalitate, după armonicele din desen e un instrument de coarde... poate o harpa atipica folosita de popoarele antice când vesteau ceremonialul nupțial, văd o ecografie a unei fete dintr-un ou de sepie, somnul ei vegheat de o hermină albă, hermina aceea îmi amintește de vietățile lui sabin bălașa iar profilul are scobitura de bolta a drei pogany de brâncusi insa e cel mai aproape de travaliul unui uter gata sa nasca, dilatatiile, strigatul, cordonul, forcepsul, capul copilului, …intr-un cuvânt poemul se va numi Autoportret cu marimbă și hermină albă stau ghemuită în oul de sepie cu genunchii la gură aștept să-mi naști mâinile de sticlă albăstruie copiii se nasc la 9 luni dar eu nu mai știu de când mă aflu aici căutând poarta nu am oase ci o mie de inele suprapuse într-un triangle pe jumătate șarpe jumătate amforă cu coarde îmi modific fibrele odată cu mareea oamenii trec și lipesc pergamente îmbibate-n ulei uite mugurele din profil nasul obrazul ascuns între palme cordonul ombilical petrecut jurul umerilor parcă e șarpele cu care lupta laocoon fiecare om are în preajma lui moartea acolo în uter pe intuneric doar hermina albă stă de pază să-l muște de cap să pot ieși afară unde mi-au pregătit nunta
Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
Elucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
Acesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
Katya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
"defunctă iubire
dezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate" - e prea mult. ti se incurca limba in gura cand citesti. defuncta iubire dezbracata moarte indiferenta iluzie imposibila inutila singuratate.(!) glumesti poate. trebuie prelucrat finalul.
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
construiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
vino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce fain e primul vers!
pentru textul : Defrişare denu e vorba de amabilitate. e vorba de text, un text ce merita partial prelucrat revalorificat...sentimentul este ca pare superficial...soarele mediteranei ma face insa subiectiva. cu prietenie, Marina
pentru textul : girovag al maculelor deștii la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deCam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
pentru textul : coborîrea din tablou deobiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
pentru textul : execiţiu de insomnie deiata cum cineva a reusit sa ma faca sa rid astazi. cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice eu poetic. si care nu are evident nici o legatura cu „poetul din mine” din acest text.
oricum, merci pentru observatii
pentru textul : să nu căutați poetul din mine de...mulțumesc! :)
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) dem-am edificat, Paul Blaj, membru U.S.R. nu mă impresionezi.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic defain poem dar și mai fain titlu! te văd pornind spre esențe și o faci frumos, Adrian. și acum că suntem între bărbați îți spun că aș elinima "zâmbind" și aș pune argint viu în loc de umed, cu trimiterea de rigoare. însă e doar o opinie subiectivă.
pentru textul : Sonor vertical degând bun! om bun! și week-end plăcut!
fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pentru textul : 100% safe depasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari denu cred ca exista inca, am cautat si eu :D cre` ca sintem cu totii foarte curiosi
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online dep l i c t i s i t o r
pentru textul : Transplant de inimă dechei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
pentru textul : houdini despre deosebire de prima parte, aceasta a reusit sa ma capteze in mod special. multumesc
pentru textul : Petit Palais - Expoziție omagială: "Rembrandt - Acvaforte" (continuare) detitlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deexistă o boare în textul tău, și-mi vine să adiez...
pentru textul : obsesii de*în primul rând vreau să spun că îmi place imaginea, e rafinată și la o mie de ani lumină față de urâțenia din constrângere 11 *sugerează o mulțime de lucruri și ipostaze... un sân alb, generos susținut pe mâini mici de brândușă din sticlă, sugerează o fată din profil cu fața ascunsă în palme și genunchii la gură, sugerează vibrațiile produse în lobul urechii la trecerea sunetullui, poate urechea lui Zeus cand a nascut-o pe Pallas Athena, e o amforă ori o lampa fermecata în mișcare preschimbându-se în spirit, deși e grafică are muzicalitate, după armonicele din desen e un instrument de coarde... poate o harpa atipica folosita de popoarele antice când vesteau ceremonialul nupțial, văd o ecografie a unei fete dintr-un ou de sepie, somnul ei vegheat de o hermină albă, hermina aceea îmi amintește de vietățile lui sabin bălașa iar profilul are scobitura de bolta a drei pogany de brâncusi insa e cel mai aproape de travaliul unui uter gata sa nasca, dilatatiile, strigatul, cordonul, forcepsul, capul copilului, …intr-un cuvânt poemul se va numi Autoportret cu marimbă și hermină albă stau ghemuită în oul de sepie cu genunchii la gură aștept să-mi naști mâinile de sticlă albăstruie copiii se nasc la 9 luni dar eu nu mai știu de când mă aflu aici căutând poarta nu am oase ci o mie de inele suprapuse într-un triangle pe jumătate șarpe jumătate amforă cu coarde îmi modific fibrele odată cu mareea oamenii trec și lipesc pergamente îmbibate-n ulei uite mugurele din profil nasul obrazul ascuns între palme cordonul ombilical petrecut jurul umerilor parcă e șarpele cu care lupta laocoon fiecare om are în preajma lui moartea acolo în uter pe intuneric doar hermina albă stă de pază să-l muște de cap să pot ieși afară unde mi-au pregătit nunta
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deCaragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
pentru textul : am avut un vis deUn text autentic şi dureros; ca un râu cu un ultim deget de apă, din care bea o impala rănită.
(poate mi se iartă şi mie lipsa argumentelor)
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deVirigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
pentru textul : Manuscris pe ape deElucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
pentru textul : bună ziulica deAcesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
Katya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
pentru textul : inutile de"defunctă iubire
pentru textul : defunctis amor dedezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate" - e prea mult. ti se incurca limba in gura cand citesti. defuncta iubire dezbracata moarte indiferenta iluzie imposibila inutila singuratate.(!) glumesti poate. trebuie prelucrat finalul.
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pentru textul : fahrenheit game depornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
pentru textul : Loraine deconstruiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev devino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
pentru textul : Peste mâinile mele dePagini