corect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.

Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.

Părerea mea este că e un poem reuşit. Poate că nu sunt cel mai în măsură să o spun, dar asta e ceea ce cred. Cezar

Andu și eu te respect foarte mult, chiar (îmi) ești simpatic; nu pot să nu observ faptul că ești politicos. Apreciez cele 3 încercări ale tale. Probabil nu cunoști semnificațiile acestei cifre și cu siguranță nu le cunoști pe cele esențiale . Faptul că textul te-a solicitat de 3 ori este pozitiv .Continuă, ești pe un drum ascendent, din punct de vedere spiritual vei avea de câștigat. Tot ce mi-ai scris mă bucură . În primul rând interesul tău pentru care îți mulțumesc și pentru faptul că ai consumat ceva timp să-mi/ne împărtășești impresiile.Apreciez felul în care îți exprimi părerile cu privire la textele pe care le citești ( nu sunt chiar atât de înfumurat să cred că mă citești /comentezi numai pe mine) Mulțumesc frumos!(mă aștept ca cineva să obiecteze că nu se poate mulțumi decât în felul acesta dar am vrut să potențez...) Referitor la text nu am ce să răspund este părerea ta și o respect. Mi-ai adus aminte de Balaam))) Bezele!

chei de lectura. inainte de a spune ceva despre boierism, precizez faptul ca nu subscriu acestui manifest, dar nici nu ma gasesc in contradictie. incerc sa ofer o alta reactie asupra celor 2 propozitii comentate aici 1. „Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie.” = un manifest literar prezinta de regula un nou ideal, o noua viziune, un nou program etc. din cate imi amintesc, se preciza undeva ca tb sa ne raportam la intelesul pozitiv al termenului si se preciza si cum. fiind un manifest e firesc sa puna anumite precepte in discutie, sa reevalueze valorile acceptate pana atunci. de aici necesitatea ca orice manifest sa faca o razie, sa rupa cu anume pozitii si sa propuna altele. rezulta ca afirmatia tine pana la urma de bunul simt (literar). “A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare.” =se propune un mod de a gandi si a scrie si anume boiereste, adica temerar, experimental, elegant, adica cu virtuozitate, cu anume sfiala care sade bine poetului ( sa fim adica respectuosi, pana la venerarea textului). in plus sa scriem colorat, adica divers, viu, cu incredere, sa exploram toata gama poetica. fireste ca in istoria lumii s-au propus noi moduri de a gandi si de a fi. insasi hermeneia a fost unul dintre ele. iar aceste cerinte, la fel, sunt specifice actului creator in sine, trasaturi generale as indrazni sa afirm, care fac cinste celui care le cauta ptr mine, afirmatia de mai sus e salutara, mai ales in contextul site-ului unde era necesara o astfel de reevaluare si o impingere inainte. unde se propune ceva, pana la urma. si nimic mai mult. deocamdata cu respect, francisc, avocatul diavolului

Este o schimbare a categoriei gramaticale, d-le Agheorghesei...

Dezarmant de sincer. Poetul în faţa paginii goale. Şi frica...

mi-a plăcut mult: "lasă pace între lucrurile mele", "pune-ți filme vechi să oftăm împreună" “nu îmi închide ochii vor pleca ei încet “... e o licărire de trăire autentică aici, fără sofisme și fără să epateze, distins și cuminte înlănțuie doar firesc realitatea cu emoția și transmite o stare de blândețe senină.
m-a deranjat puțin exprimarea:" vreau să văd nori creștini creste verzi de valuri"

cu apreciere
anana

Marga Stoicovici,

aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).

vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.

mai bine să ascultăm trei epigrame:

caricaturistului A. Matty

Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)

şi un catren de Ioan Pop:

unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)

Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)

fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:

epitaf unui dentist

Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)

încă ceva... are vreo legătură cu sincronismul lui mîndroiu? sau e doar un accident fericit?... anyway, poem reușit! S.D.

părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra

Virgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu

Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)

nu există interpretări incoerente în poezie:) aici în tropi, dar mai ales în versul ermetic fiecare înțelege ce vrea și ce poate.
"cimpoiul veșted luncii sau fluierul în drum...", chiar acest prim vers "barbilian" pare a depăși logica limbajului, a semnificantului, pentru că de el este vorba.
totuși, pentru că noi am mai discutat pe această temă și avem opinii diferite, nu vreau să dezvolt. eu sunt unul dintre cei care cred că poezia are logica ei, după cum la Vlad oamenii zboară... chiar metaforic vorbind.
păi dacă nu sunt înțeles greșit, măcar să fiu înțeles!:)
fapt de care sunt sigur!

gânduri bune!