Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
Mulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
Daniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
ce să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
un comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
urarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
Buna ziua ! Bine ati venit pe site ! Am remarcat ca ati postat in scurt timp cam patru texte. Va recomand ca pe viitor, sa incercati sa va rezumati la un numar mai mic, sau, in functie de activitatea pe site sa incercati sa postati la intervale diferite de timp. Nu este o regula este o recomandare . Multumesc ! Ialin
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
M-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
o poezie reusita, cu metafore deosebite. rugamintea este de a mari putin fotografia sau de a indica sursa pentru a te ajuta; eventual de a indica tehnica, anul. pare un nud in ulei....
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
întreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
și eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
imaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
finalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT deMulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
pentru textul : copilărie deDaniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
pentru textul : Oana dece să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deun comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele deurarile crestinesti nu au ce cauta aici, nu este un site religios. si nici "Dumnezeu să îți ajute". dai efectiv o tenta peiorativa. ce insinuezi? despre text: utilizezi in exces genitiv-dativele (corect scrise, dar ce conteaza?), ai repetitii care obosesc, doresti sa le enumar? incarci textul cu un balast redundant de epitete si totul e previzibil. e kitsch, nu poezie.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deBuna ziua ! Bine ati venit pe site ! Am remarcat ca ati postat in scurt timp cam patru texte. Va recomand ca pe viitor, sa incercati sa va rezumati la un numar mai mic, sau, in functie de activitatea pe site sa incercati sa postati la intervale diferite de timp. Nu este o regula este o recomandare . Multumesc ! Ialin
pentru textul : În apoi decâtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie demultumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
pentru textul : despre tine desi, evident, penita de aur
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deM-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
pentru textul : fluier crăpat deA fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deo poezie reusita, cu metafore deosebite. rugamintea este de a mari putin fotografia sau de a indica sursa pentru a te ajuta; eventual de a indica tehnica, anul. pare un nud in ulei....
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deîntreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deCând restaurăm poze, nu restaurăm şi năsucuri, nu ridicăm pomeţişori, nu îndepărtăm riduri, nu? Că unii mai restaurează şi aşa...
Meserie. Congrat!
pentru textul : restaurare poze vechi deși eu citesc poemele cu voce tare, Erika, este un lucru minunat. astfel, simt starea aceea care a facut posibilă scrierea, transpunera în cuvinte. la fel fac și cu poemele mele. acolo e o luptă, pentru că, cum bine stii, nu reușim tot timpul să scriem ceea ce simțim, ceea ce gândim... este destul de complicat, dar, cu siguranță scriind "despre suflet", simțim alte suflete aproape. te-am simțit aproape... mulțumesc. Madim
pentru textul : Despre suflet detextul își pierde oarecum din puterea poetică în a doua parte.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie depentru simplitatea aspră a primei părți o peniță
imaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
pentru textul : sura rănii deideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
pentru textul : mount palomar deda, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
pentru textul : toate oasele definalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
pentru textul : din cartea eclesiastului deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú deRevin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deFinalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună deexcelent, mai ales finalul text rotund
pentru textul : dorina dePagini