A trecut destul de mult timp de cind pentru mine chipurile din spatele sufletului capatau contur. Ies rar din mine, de data asta ma rog sa ies si sa fie cum mi-am imaginat. Adica mirabile dictu.
inteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
mie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
Dar si picioarele care se repeta. Deci pana la urma se repeta curva curva mana mana picioare picioare, asta intr-un text de 9 randuri. Vedeti fratilor cum ati dat 3 penite? Si dupa aceea va mirati ca de ce nu va ia lumea in serios...
da, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
Început doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
ca rondelul constrânge, prin forma sa fixă, este doar o părere - depinde de postură - dacă numeri silabele și pipăi accentele cu șablonul, atunci presupun că e greu foarte și că ești predispus unor greșeli incredibile, însă dacă te lași dus de muzichie, rondelul e "bal în salonul oval", adică simplu ca bună ziua rondelulului nici vorbă să-i trebuiască atâta amar de silabe ("13 sau 14") - măsura ("numărul de silabe/vers) tradițională (dar nu obligatorie) este de 8/9 (v. Rondelurile rozelor - Al. Macedonski și nu numai) ritmul nu depinde de numărul de silabe, ci de succesiunea accentelor - ar fi multe de spus/scris, dar nu e locul pe aici formula "îmbunătățită" - "Surâsul meu eSTE candid, păcat că nu îl vezi" mă face să surâd, ca și elefantul din problemă - ritmul sucombă, iar măsura, care devine de 14, dă cu versul următor, "geamănul" în rimă, de pământ în concluzie, textul are el multe alte păcate, dar în nici un caz prozodice, oricum, mulțumesc pentru așa comentariu serios aplicat
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
felicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
ce e ca o punte fragilă? violența din aer, aerul însuși, sau inscripția trupului? eu cred că inscripția dar nu pot fi sigur e ambiguu "violența mă înconjoară" ca o punte "inscripție răspândită" ca o punte "aerul mă înconjoară" ca o punte nu prea merge, cred eu poate ai vrut asta intenționat, să ne pui mintea la treabă, să vizualizăm un paradox: ceva ce te înconjoară ca o punte, un fel de koan poetic atunci se susține pt. mine ultima strofă sună cam așa "iar trupul tău o inscripție ca o punte fragilă peste violența din aerul care mă-nconjoară ca o (... .... .... )" legea 61 e cu tulburarea liniștii publice ea nu s-a schimbat doar noi ne facem de cap, deci o mai încălcăm cu drag și pathos, ca să simțim că trăim, de-al dracu tu devii un michael j., o figură mitică a imaginarului omului nereligios, desvrăjit de azi ea Fecioara, o ironie fină la adresa femeii dintotdeauna, simbolică e alunecos, dar îmi place, e ceva interesant, și apreciez că vii cu chestii de reinventare, de repunere în discuție a căilor statornicite în poezie nu sunt sigur că am înțeles, dar sună bine poemul
Cine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
da, scuze pentru stalcirile astea de limba (sunt cateva forme incorecte care mi s-au lipit de limba si care, daca nu-s super atenta, se mai strecoara si in textele scrise) si multam' pentru atentionare.
Sugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
No offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
Mulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
din toate fotografiile postate la început e greu să alegi doar una și te înțeleg perfect. mie de exemplu mi se părea mai expresivă alta. dar ai o fată frumoasă, cu cei mai frumoși ochi din lume. să te bucuri de ea! cred că ar trebui realizată mai repede secțiunea fotografică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err. ci doar ca, fara primul ca
pentru textul : vodkă și scoici deA trecut destul de mult timp de cind pentru mine chipurile din spatele sufletului capatau contur. Ies rar din mine, de data asta ma rog sa ies si sa fie cum mi-am imaginat. Adica mirabile dictu.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deFoarte nimerită sceneta, Silvia! Eu mă gândisem la personaj şi la situaţia respectivă de la bun început, dar n-am îndrăznit s-o spun...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deinteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
pentru textul : REM demie imi pare ca modificarea a schimbat total semnificatia poemului. l-a mutat din zona nostalgica asumata (neputinta e a ma mai intoarce) in cea imaginativa, a fanteziei (regret ceva ce nu s-a intamplat niciodata). nu mi se pare o miscare constructiva. in plus, este si o poticnire, acolo, la finalul care cere un "niciodata" in loc de "vreodata", dar care ar tripla negarea si ne-ar arunca si mai mult in inchipuire. e doar un punct de vedere care tine, strict, de maniera in care am receptat eu textul.
pentru textul : amputarea literei d deDar si picioarele care se repeta. Deci pana la urma se repeta curva curva mana mana picioare picioare, asta intr-un text de 9 randuri. Vedeti fratilor cum ati dat 3 penite? Si dupa aceea va mirati ca de ce nu va ia lumea in serios...
pentru textul : Umbra. deCristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.
pentru textul : cercul - episodul 3 deda, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii deÎnceput doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
pentru textul : Concediul deideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily denu, Luminița, este sarcasm! nu este rupt de context!
pentru textul : city of angels dee un drum lung, dar merită. mulțumesc pentru trecere și pentru modul cum te-ai apropiat de poem:)
pentru textul : carmen a murit de crăciun deca rondelul constrânge, prin forma sa fixă, este doar o părere - depinde de postură - dacă numeri silabele și pipăi accentele cu șablonul, atunci presupun că e greu foarte și că ești predispus unor greșeli incredibile, însă dacă te lași dus de muzichie, rondelul e "bal în salonul oval", adică simplu ca bună ziua rondelulului nici vorbă să-i trebuiască atâta amar de silabe ("13 sau 14") - măsura ("numărul de silabe/vers) tradițională (dar nu obligatorie) este de 8/9 (v. Rondelurile rozelor - Al. Macedonski și nu numai) ritmul nu depinde de numărul de silabe, ci de succesiunea accentelor - ar fi multe de spus/scris, dar nu e locul pe aici formula "îmbunătățită" - "Surâsul meu eSTE candid, păcat că nu îl vezi" mă face să surâd, ca și elefantul din problemă - ritmul sucombă, iar măsura, care devine de 14, dă cu versul următor, "geamănul" în rimă, de pământ în concluzie, textul are el multe alte păcate, dar în nici un caz prozodice, oricum, mulțumesc pentru așa comentariu serios aplicat
pentru textul : Gioconda și Elefantul demi-a placut si acest text, in special ac tendinta a ta spre concizie si filosofare. insa, nu mi suna bine penultima strofa
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deAndu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang dehialin, multumesc de sugestii si atentionari. o sa tin cont de ele. stefan
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om dePromisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 defelicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
pentru textul : Ferestre demultumesc andule! dar, de! stii cum se spune: de gustibus...
pentru textul : Renaștere de... probabil că da, Marina, însă aș fi Maria Pal... stilistic vorbind... nu că mi-ar displăcea:)! mulțam de sugestie...
pentru textul : lumea lui Viceversa dece e ca o punte fragilă? violența din aer, aerul însuși, sau inscripția trupului? eu cred că inscripția dar nu pot fi sigur e ambiguu "violența mă înconjoară" ca o punte "inscripție răspândită" ca o punte "aerul mă înconjoară" ca o punte nu prea merge, cred eu poate ai vrut asta intenționat, să ne pui mintea la treabă, să vizualizăm un paradox: ceva ce te înconjoară ca o punte, un fel de koan poetic atunci se susține pt. mine ultima strofă sună cam așa "iar trupul tău o inscripție ca o punte fragilă peste violența din aerul care mă-nconjoară ca o (... .... .... )" legea 61 e cu tulburarea liniștii publice ea nu s-a schimbat doar noi ne facem de cap, deci o mai încălcăm cu drag și pathos, ca să simțim că trăim, de-al dracu tu devii un michael j., o figură mitică a imaginarului omului nereligios, desvrăjit de azi ea Fecioara, o ironie fină la adresa femeii dintotdeauna, simbolică e alunecos, dar îmi place, e ceva interesant, și apreciez că vii cu chestii de reinventare, de repunere în discuție a căilor statornicite în poezie nu sunt sigur că am înțeles, dar sună bine poemul
pentru textul : Legea 61 deCine-o fi?! Poate te lămureşti dupa ce citeşti com-ul meu de la "Haiku Şura" (parodie).
Un idiciu ar fi :
”Şi, trist, rănit, admonestând copacii,
îşi schimbă-n bucurie al său of –
privind pedant în bucheţelul vacii,
descoperă subit că-i filosof.”
Precum în următoarele când te apucă « filosofarea», ”descoperind subit că-[s] filosof”.
’Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net… Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" [Adică ce-a fost mai întâi : ”convenţia ori esenţa..(aşa şi pe dincolo)” ca să nu zic, de exemplu, scopul sau periscopul, sau alte alea n.m. G.M] Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. [Exact cât să priveşti ”pedant în bucheţelul vacii!” n.m. G.M.]’ (AAA! Îhâm!)
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deda, scuze pentru stalcirile astea de limba (sunt cateva forme incorecte care mi s-au lipit de limba si care, daca nu-s super atenta, se mai strecoara si in textele scrise) si multam' pentru atentionare.
pentru textul : să privim lumea prin sticlă deSugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
pentru textul : de regăsire deNo offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
pentru textul : poveste de iarnă deMulțumesc, Stefan. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit la Sibiu. În vremea aceea nu prea eram activ în afara spațiului teologic. M-a bucurat, însă, văzându-te trecut pe aici. Mulțumesc deasemenea pentru păreri, mă ajută astfel de opinii și precizări. S-ar putea să se și schimbe câte ceva... Ne mai... vedem; cele bune. Călin
pentru textul : Zidul fostei grădini dedin toate fotografiile postate la început e greu să alegi doar una și te înțeleg perfect. mie de exemplu mi se părea mai expresivă alta. dar ai o fată frumoasă, cu cei mai frumoși ochi din lume. să te bucuri de ea! cred că ar trebui realizată mai repede secțiunea fotografică.
pentru textul : my Mary deerr: fără virgula de după "dar".
pentru textul : elephant&castel deexcelentă troleiboză
pentru textul : tuberoză deaș compresa „pîn-a murit”
aham, necazu' e ca nu stiu ce sa comentez la un asa text:) multam!
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! dePagini