interesante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?

... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).

Claudiu, trebuie să îți spun sincer, e un poem ratat din Titlu. Folosești un limbaj comun și figuri de stil asemenea. Mai uită-te pe el, și scoate ce e bun reconstruind acest rictus. cu sympatheia, yester

Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.

mulțumesc, Silviu. mă bucură trecerea ta. Doamne ajută !

tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.

Constructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus

Cu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi

Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.

Da, textul (ca toate textele mele) e perfectibil. Mă voi gândi la o versiune îmbunătățită în toate limile. Mulțumesc. Însă în dialectul huțul fprimul vers spune " E foarte frig". Doar că în română suna mult mai banal, și l-am schimbat. Transpunerea în română, cuvânt, cu cuvânt a haikului este: E foarte frig Părări dorm în copaci Totul e alb Fiecare din cele trei versuri, sună, de fapt, banal. Și totuși, mie combinația mi s-a părut interesantă. Cum am spus, mă voi gândi la îmbunătățiri.

Păi, când se va nimeri. De această dată nu cred că data organizării va chema invitații, ci atunci când vor putea veni invitații se va face și chemarea. Dar am să vă anunț din timp. Cea cu ciocolată și frișcă ori în alte combinații, vanilie, banane, mere rase ș.a.m.d., e 4 lei, cu zahăr 2 lei, cu gem și nu știu ce 3 lei. Da's bune. Garantez io.

Pai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu

Te felicit cu tot dragul, Dorin!
Scriitorul are multe bucurii: momentul creației, momentul încropirii unui volum, momentul unei lansări... apoi dragi ecouri ce nu se sting... și ele, cărțile, cuminți pe noptieră, foșnind amintiri.
Am un fel de ciudă pe geografi, pe topografi, că au pus distanțe între orașe :) Sper că va fi o lansare și în Târgul Ieșilor.
Anunțul e plăcut la citire, iese din tipicul unui anunț de lansare de carte și simți că e o invitație căreia ai vrea numaidecât să îi dai curs.
Mulțumim!

Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.