Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
vlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Paul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
Vladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
Virgil și Andu...e și normal să riști compromisul pentru o cauză autentică. Altfel ce spunem e de doru' lelii și trebuie pus punctul pe i, trebuie luat biciul la hingherii puilor de brad. Io cred că ecologiștii văd mai degrabă banul lor de lemn și mai puțină frunză vrede. Așa se face minunea că se taie ca-n codru...:) " la noi sunt codrii verzi de brad" ...spunea poetul. Azi mai degrabă codrii morți de brad...iar legea e tot a hingherilor. Strict la obiectul sărbătorilor, propun pentru kitchomani bradul de plastic și pentru ceilalți cîte un brăduț-bonsai. Poate să și ningă peste ele. Cu o imparțială bucurie...:)
pe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
bun poem chiar dacă într-o notă care se vrea neaparținând vreunei octave, reușită chiar și această tentativă totuși personajele poemului sunt forțate și nereușite, paznicul dar mai ales pisica aia albă și mai știu eu cum. așa scriu doar femeile la menopauză, iertată să-mi fie comparația.
Dacă elimini oribilissima pisică și degetele paznicului (pestilențială imagine) poemul stă bine în înfipt în liric, părerea mea.
Ceea ce nu se potriveste este tendinta din titlu si subtitlu, de a face bascalie, dar nu e cazul, pentru ca asta e realitatea in care traim si alta nu avem. La subtitlu poti renunta, la titlu - cauta sa-l schimbi. In rest, mi-a placut, e reusit si are de toate. Ca un film romanesc, dar nu cu Sergiu Nicolaescu. :)
Nicoleta Grădinaru, lipsa balustradelor din casa scărilor induce o anxioasă teamă de cădere în gol, de prăbușire, de unde construcția textului se leagă într-un oniric coșmaresc, ilogicul devenind verosimil, eidetic, ca expresie a unui imaginism ce experimentează stări, emoții auto-induse. Consider textul interesant, pe un palier al căutărilor de expresie, al inovării. Cu amiciție,
apocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
pe care l-am citit cu placere. toate imaginile ma duc cu gandul la genul acela de filme "british" (si nu neaparat pentru "vorbeai engleza fluent"). totusi, nu am inteles ideea/sensul ultimului vers...
Corectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Costei*
pentru textul : oameni şi jucării desuprarealist*
toată munca asta a ta*
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
pentru textul : mă dor tâmplele deSa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis devlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
pentru textul : fado curvo detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon dePaul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deVladimir - Preludiu al absurdului. Pana aici de acord. Din pacate nu reusesc sa ma detasez prea mult de textele mele, asta pentru a le face inteligibile pentru lectori. Pe de alta parte, fiecare imagine, gand si senzatie, prinse toate in versurile din a doua "strofa" sunt lumi in sine, nu foarte greu de dibuit. Crezi ca simplificand o sa fac mesajul mai lesne de inteles? Sau doar o sa maresc aria de posibila interpretare? Oricum, sfatul tau e unul util pentru ca a mai dat rezultate in ceea ce ma priveste :).
pentru textul : nu uitați maioneza deJenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.
pentru textul : Descoperirea deVirgil și Andu...e și normal să riști compromisul pentru o cauză autentică. Altfel ce spunem e de doru' lelii și trebuie pus punctul pe i, trebuie luat biciul la hingherii puilor de brad. Io cred că ecologiștii văd mai degrabă banul lor de lemn și mai puțină frunză vrede. Așa se face minunea că se taie ca-n codru...:) " la noi sunt codrii verzi de brad" ...spunea poetul. Azi mai degrabă codrii morți de brad...iar legea e tot a hingherilor. Strict la obiectul sărbătorilor, propun pentru kitchomani bradul de plastic și pentru ceilalți cîte un brăduț-bonsai. Poate să și ningă peste ele. Cu o imparțială bucurie...:)
pentru textul : Elegie cu pui de brad depe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
pentru textul : SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SUR SCULPTURE debun poem chiar dacă într-o notă care se vrea neaparținând vreunei octave, reușită chiar și această tentativă totuși personajele poemului sunt forțate și nereușite, paznicul dar mai ales pisica aia albă și mai știu eu cum. așa scriu doar femeile la menopauză, iertată să-mi fie comparația.
pentru textul : tablou cu pisică albă deDacă elimini oribilissima pisică și degetele paznicului (pestilențială imagine) poemul stă bine în înfipt în liric, părerea mea.
Ceea ce nu se potriveste este tendinta din titlu si subtitlu, de a face bascalie, dar nu e cazul, pentru ca asta e realitatea in care traim si alta nu avem. La subtitlu poti renunta, la titlu - cauta sa-l schimbi. In rest, mi-a placut, e reusit si are de toate. Ca un film romanesc, dar nu cu Sergiu Nicolaescu. :)
pentru textul : Poem intravilan debun, duel sa fie. Tema, tema.. tema... hm: despre trădare. În orice ton, în orice lungime, orice metodă, orice stil. Aveți alte sugestii? :)
pentru textul : Simți? deIată omul!
pentru textul : respir deZdang!... nuca răsună în perete.
pentru textul : Poesia nopții depe tine chiar nu te deranjează tot descriptivul și manierismul din acest text?
pentru textul : Un cer mai albastru deerată * a se citi - "măcar o sugestie" Madim
pentru textul : issey miyake deeu abia aștept să se termine sărbătorile... :)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deprobabil că mult am greșit în 2011, multe oi fi avut de plătit...
Scuză-mă, nu am putut prelua exact formulele (ele fiind active), le găsești în HCODE.
pentru textul : Erosul Dilectei defii calmă. dai cu biciul... nu asta e atmosfera pe Hermeneia.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deNicoleta Grădinaru, lipsa balustradelor din casa scărilor induce o anxioasă teamă de cădere în gol, de prăbușire, de unde construcția textului se leagă într-un oniric coșmaresc, ilogicul devenind verosimil, eidetic, ca expresie a unui imaginism ce experimentează stări, emoții auto-induse. Consider textul interesant, pe un palier al căutărilor de expresie, al inovării. Cu amiciție,
pentru textul : toate se întâmplă în noaptea de duminică spre luni deîn mod deosebit: "ca nişte brazi bărbaţi care-şi flutură /
pentru textul : pâlpâire destatornicia în umbra securii"
Stimă
apocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
pentru textul : candelabrele depe care l-am citit cu placere. toate imaginile ma duc cu gandul la genul acela de filme "british" (si nu neaparat pentru "vorbeai engleza fluent"). totusi, nu am inteles ideea/sensul ultimului vers...
pentru textul : primul pas despre care deCorectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar deella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
pentru textul : Să ridicăm cortina! detextul nu e prost dar am rezerve fata de valoarea poetica a cuvintului secretia, cel putin in contextul acesta
pentru textul : ora celor o mie de poeme deIată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Pagini