Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
Ionuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
Cum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
Cine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
raluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară , pare-mi-se că și Adi cita la rândul său, nu mai știu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulțumesc de trecere și de semn, contează.
uita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Virgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
andu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
super. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
P.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
pai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
Astăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
Pentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
In care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
ai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
Andule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
Prin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
apreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
deocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
pentru textul : Five Seconds deIonuț Caragea, Fiți sigur că autorul, dar și ceilalți comentatori, știu la ce vă referiți. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i așa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpește ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină și pace.
pentru textul : mă dor tâmplele deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre deMă bucură faptul că parcurgeți o parte din paginile mele, am înțeles nuanțarea aprecierii pe părți și vă mulțumesc pentru recomandarea dvs.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deCum fac sa intru si eu in posesia volumului? Eventual pentru o cronica la Dunarea de jos...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCine stie cum, sa-mi scrie la [email protected]
Multumesc anticipat!
Andrei Velea
raluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
pentru textul : de vorbă cu tine II deMircea, tu ai văzut vreodată o black pussy?Nu de altceva dar descrii acțiunea ca și cum nu.
pentru textul : Pisica neagră de... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară , pare-mi-se că și Adi cita la rândul său, nu mai știu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulțumesc de trecere și de semn, contează.
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" demulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deuita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deScuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație deVirgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deandu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
pentru textul : anima mundi desuper. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deDorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deP.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
pai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** deAranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații deAstăzi las deschise cercurile și poate dansează ele în spirale, către un cer indigo, acolo unde se-amestecă prin ochii Domnului păsările sidefii. Mulțumesc, Luana, fiindcă ai văzut dublul sens întors: viațamoarteaviațamoartea...
pentru textul : cerc închis deCred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) de"cunosc un flutur
știu precis
că nu e mai e demult în zbor" - nu merge.
"își smulge aripa-ncetișor". aici ar trebui, de dragul melodicii: își smulge-aripa-ncetișor.
te urmăresc şi aici şi pe blog şi nu ştiu unde să te aşez.
pentru textul : născocire dePentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
pentru textul : tangled up in you deIn care Boba da masura bobadilicului, Si asta se intampla cand nu se mai joaca plin de sictir. Nu mai este nimic artificial. Nimic dintr-un joc de dragul jocului (de multe ori ratat) in care iti razi in barba de cititor in final.
pentru textul : ceasornice deai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dedaniela, nu este rea ideea de titlu. îţi mulţumesc pentru semn.
pentru textul : imixtiune în intimitatea unei clipe deAndule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dePrin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
apreciez ce ai făcut, Raluca, și îți mulțumesc.
pentru textul : și morții salută dedeocamdată îmi pare mai intens sentimentul de pustiu în varianta mea. ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai gândi și la varianta propusă de tine.
Incredibil!
Paul, acesta este poemul pe care Iulian il indrageste cel mai mult :)
Ce ametitor se intampla totul!
Cred in acest copil!
Multumesc! Multumim! :)
pentru textul : among friends desugestie: "teoretic vorbind"
pentru textul : Red Bull deinteresant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui depe cîmp o sfîrșești întotdeauna la lopată
pentru textul : pastel de iarnă dePagini