Interesant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
însă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
Excepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
Lucian, atentie la cacofonii: "mică ca mine" si in strofa I si in a II-a. suna prost... in strofa III "vațiascunselea" se scrie altfel, gramatical vorbind. e o diferenta foarte mare si in sens negativ intre acest text si restul...
nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
Sună frumos și plastic poemul. O singură precizare critică am de făcut: "Merge indolent de felină" nu îmi sună bine din punct de vedere gramatical. După un adjectiv (indolent) văd o caracterizare a adjectivului însuși prin comparația cu un substantiv cu funcție de adjectiv (de felină). Am senzația că sunt comparate două adjective, ceea ce nu e corect gramatical. Corect mie mi-ar suna "Merge indolent ca o felină" sau "Indolent, cu mers de felină". La fel, mai jos, la "indolent de felină" normal mie mi-ar suna "indolent ca o felină". Dacă greșesc, rog pe cineva să mă contrazică. Poate că este o eroare de tastare. Finalul, cu trandafirii ce se împrăștie pe întreaga stradă mi s-a părut foarte sugestiv, foarte viu.
Dacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
Trebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
În sfârșit, o proză reușită cu umor sec bine dozat ce trezește amintiri de acum 18 ani...unele lucruri trebuie asumate, mai ales naivitatea acelor zile trăite, fie la Timișoara fie la București, fie aici în acest loc anonim la margini de poduri.
Multumesc! Este ,,îţi''. În sensul că nu se plâng...că păstrează secretul dramei lor interioare.E o poezie care înseamnă mult pentru mine şi îţi mărturisesc că ieri am stat mult pe gânduri dacă s-o public sau nu, deşi am scris-o acum doi ani. Am lucrat câteva ore la variante alternative, care mi-au părut din ce în ce mai diluate ca intensitate a emoţiei. În cele din urmă, am intrat aici şi m-am înfăţişat aşa cum sunt :)
Mulţumesc pentru trecere şi semn! ( O să ascult şi eu acum ceea ce asculai tu când ai citit... Chitara clasică e o veche dar permanentă revelaţie pentru mine)
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
a fost un spaţiu social şi politic eterogen, amorf dar plin de entuziasm şi naivitate politică din păcate.
Ironia sorţii face ca ministrul de interne din acea perioadă, generalul Chiţac să fie acum în puşcărie pentru crimele de la Timişoara din dec. 89.
Am fost şi eu în Piaţă câteva zile bune. Era o atmosferă frumoasă, dătătoare de speranţă. Comparaţia lui Bobadil cu Woodstock-ul nu este o exagerare. Era acolo ceva pur dar din păcate lipsă de pragmatism politic.
Intelectualii adevăraţi au făcut din păcate figuraţie în acea perioadă şi nu numai. Grupul de Dialog Social organiza întâlniri romantice filosofând despre comunism şi democraţie, în timp ce şacalii de la Ştefan Gheoghiu începeau să construiască edificiul pe care în fapt îl stăpânesc şi acum, ei sau copiii lor.
Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
citindu-ți cpmentariu, mă miram... nu pricepeam de ce ai lăsat peniță, când vedeam câte argumente „contra” se adună! :)
încărcătura metaforei este, cred eu, anunțată din titlu, e o „filă de jurnal” și vine din alt veac... adunând apele amintirilor... (vai, e timpul să mă despart de text!)
pentru mine, a fost pe jumătate joc, pe jumătate exercițiu.
acum răsuflu ușurată.
mă bucur că, până la urmă, ți-a plăcut ceva! :)
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
Francis, până la "Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" e o parodie super reușită. De acolo, se diluează, si intervin și multe erori de prozodie. Am râs :)
interesant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.
somnul numai cu luntraşul are treabă! îmi place finalul acesta conotativ. strofa mediană este super. se pare că şi tu ai o trusă de ustensile de scris care face minuni. treaba cu halucinaţiile - şi cred că intenţionat ai scris "haluginaţii", ca să vedem ce ţi se întâmplă - de la iele ţi se trage, cu siguranţă. şi ştii ceva? tocmai pentru că ai spus "Midnight taboo" am fost curioasă, na! şi mi-a plăcut peste ce am dat...
hehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
pentru textul : uitarea, constanta balansului deînsă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
pentru textul : m-am întors să ne iubim mai bine deExcepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
pentru textul : poetul I deLucian, atentie la cacofonii: "mică ca mine" si in strofa I si in a II-a. suna prost... in strofa III "vațiascunselea" se scrie altfel, gramatical vorbind. e o diferenta foarte mare si in sens negativ intre acest text si restul...
pentru textul : Marlena mea denu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
pentru textul : Conspect deAm corectat.
pentru textul : Ceasul de"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
pentru textul : Mulţimi dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb denu prea inteleg ce-ai vrut sa spui cu ""doar în două părți se rupe ritmul"" :D
pentru textul : Scrâșnitorul dede acord. dar ce este "o jumătate de sfârțit "?
pentru textul : douămii(la) deSună frumos și plastic poemul. O singură precizare critică am de făcut: "Merge indolent de felină" nu îmi sună bine din punct de vedere gramatical. După un adjectiv (indolent) văd o caracterizare a adjectivului însuși prin comparația cu un substantiv cu funcție de adjectiv (de felină). Am senzația că sunt comparate două adjective, ceea ce nu e corect gramatical. Corect mie mi-ar suna "Merge indolent ca o felină" sau "Indolent, cu mers de felină". La fel, mai jos, la "indolent de felină" normal mie mi-ar suna "indolent ca o felină". Dacă greșesc, rog pe cineva să mă contrazică. Poate că este o eroare de tastare. Finalul, cu trandafirii ce se împrăștie pe întreaga stradă mi s-a părut foarte sugestiv, foarte viu.
pentru textul : întîmplare după ploaie deDacă a fost vreo problemă, se pare că s-a rezolvat. Posibil să fi greșit ceva.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deTrebuie revăzută ortografia și punctuația textului. Mai sunt și niște diacritice de pus.
fiecare cu imaginația sa, Virgil. aiuristic sau nu, e un răspuns!
pentru textul : the only ones depentru mine este deosebită căderea literelor. ele cad pentru noi, în general. ştim oare ce prindem din zborul lor diafan? tu se pare că ştii.
pentru textul : litere în cădere liberă deÎn sfârșit, o proză reușită cu umor sec bine dozat ce trezește amintiri de acum 18 ani...unele lucruri trebuie asumate, mai ales naivitatea acelor zile trăite, fie la Timișoara fie la București, fie aici în acest loc anonim la margini de poduri.
pentru textul : Rația de libertate I - Salvarea podului deMultumesc! Este ,,îţi''. În sensul că nu se plâng...că păstrează secretul dramei lor interioare.E o poezie care înseamnă mult pentru mine şi îţi mărturisesc că ieri am stat mult pe gânduri dacă s-o public sau nu, deşi am scris-o acum doi ani. Am lucrat câteva ore la variante alternative, care mi-au părut din ce în ce mai diluate ca intensitate a emoţiei. În cele din urmă, am intrat aici şi m-am înfăţişat aşa cum sunt :)
pentru textul : Femeia de miercuri deMulţumesc pentru trecere şi semn! ( O să ascult şi eu acum ceea ce asculai tu când ai citit... Chitara clasică e o veche dar permanentă revelaţie pentru mine)
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
pentru textul : story of a city debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
oh...m-am incurcat in italice! in fine, sper ca vei reusi sa ma urmaresti.
pentru textul : Invizibil dea fost un spaţiu social şi politic eterogen, amorf dar plin de entuziasm şi naivitate politică din păcate.
Ironia sorţii face ca ministrul de interne din acea perioadă, generalul Chiţac să fie acum în puşcărie pentru crimele de la Timişoara din dec. 89.
Am fost şi eu în Piaţă câteva zile bune. Era o atmosferă frumoasă, dătătoare de speranţă. Comparaţia lui Bobadil cu Woodstock-ul nu este o exagerare. Era acolo ceva pur dar din păcate lipsă de pragmatism politic.
Intelectualii adevăraţi au făcut din păcate figuraţie în acea perioadă şi nu numai. Grupul de Dialog Social organiza întâlniri romantice filosofând despre comunism şi democraţie, în timp ce şacalii de la Ştefan Gheoghiu începeau să construiască edificiul pe care în fapt îl stăpânesc şi acum, ei sau copiii lor.
Ar fi multe de spus. Iar speranţa moare ultima.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deForma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
ialin
pentru textul : temeri grizate decitindu-ți cpmentariu, mă miram... nu pricepeam de ce ai lăsat peniță, când vedeam câte argumente „contra” se adună! :)
încărcătura metaforei este, cred eu, anunțată din titlu, e o „filă de jurnal” și vine din alt veac... adunând apele amintirilor... (vai, e timpul să mă despart de text!)
pentru mine, a fost pe jumătate joc, pe jumătate exercițiu.
acum răsuflu ușurată.
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice demă bucur că, până la urmă, ți-a plăcut ceva! :)
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin deFrancis, până la "Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" e o parodie super reușită. De acolo, se diluează, si intervin și multe erori de prozodie. Am râs :)
pentru textul : De-acuma ești străină depacat ca noi ca natiune nu am putut pastra sentimentul extraordinar de tragic si de frumos al acelor zile
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara dela ce bun un cetitor hodinit?! soldat roman dand cu zarul ca sa castige camasa lui Isus.
pentru textul : Zar deinteresant suprarealismul acestui text si as spune poate onirismul lui.desi se petrece undeva sub un vitraliu. am ramas fixat pe imaginea acelui bol. repugna si totusi fascineaza.
pentru textul : praf de vitralii desomnul numai cu luntraşul are treabă! îmi place finalul acesta conotativ. strofa mediană este super. se pare că şi tu ai o trusă de ustensile de scris care face minuni. treaba cu halucinaţiile - şi cred că intenţionat ai scris "haluginaţii", ca să vedem ce ţi se întâmplă - de la iele ţi se trage, cu siguranţă. şi ştii ceva? tocmai pentru că ai spus "Midnight taboo" am fost curioasă, na! şi mi-a plăcut peste ce am dat...
pentru textul : Midnight taboo dehehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
pentru textul : pre post și ne viziune denu ma astepta mereu numai pe mine, ptr ca vei pierde niste ocazii. niste super ocazii. or, tu nu ai nicio vina ca ai fost remarcat azi, pui.
pentru textul : Misericordiae dePagini