O temă generoasă, tratată, din păcate, modest. Sentimentul poate fi sincer şi puternic în viaţă, dar în text el se sărăceşte datorită lipsei de relief a expresiei. E păcatul cel mai des întâlnit în poezie...
Buna Cristina, iti respect optiunile! Eu mai scot o carte acum - "Hotel in Atlantida". Contine poeme care, cred, ti-ar placea - mai meditative. Scrie-mi la [email protected] si lasa-mi adresa ta sa-ti trimit ambele carti dupa lansare. Daca ai messenger, andrei_velea este id-ul meu.
Incerc sa pun punct (dpmeu dv) acestei de ce nu? interesante polemici cu cateva idei: 1/ Vlad are dreptate, daca nu isi baga Alma coada ei de pisica in treaba asta totul ramanea ce era, un pamflet ok, dar asa... 2/ Ea a declansat o reactie de asa-zisa "aprobare" a acestei idei care incepea parca sa devina prea mult. 3/ Eu am reactionat, altii au reactionat si... a iesit ce se vede. Eu nu m-am suparat de niciun fel pe Vlad, arta lui grafica e ceva de admirat. M-am suparat pe interventia Almei (un om pe care ma obisnuisem sa il respect) si pe replicile ieftine apartinand unui intelectual contrafacut care semneaza yester fara day. In alta ordine de idei cu Profetul m-am intepat intotdeauna, cred ca nimeni nu se mai mira, dar din duelurile astea eu mai invat cate ceva mereu (nu stiu daca si el, sper :-) Eu ma retrrag acum din aceasta polemica si iti spun Vladutzule ca esti baiat tanar sa mai verifici copyrighturile alea bata-le vina, mai ales cand folosesti imagini cu persoane. Ca sa nu ajungem sa luam imagini de pe blogurile pritenilor nostri care le-au pus acolo cu alte intentii si sa le folosim pentru "fotomanipulare" - ce-mi place termenul asta, eu zic ca in cazul nostru a fost de-a dreptul o "fotomanipizdare" daca e sa tinem cont de pussy de woosy de yester si de Alma mater parca era?
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
Textul pare, cel puţin la citire, subdivizat în două părţi. Primul se termină la distihul
"dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului"
Cel puţin aşa l-am simţit eu. Partea a doua a textului mi-a plăcut mai mult. Poate constitui un poem în sine, un frumos poem de dragoste, având ca pretext tatuajele.
faci referire la stările comportamentale masculine ca să evidenţiezi pe cele feminine, şi asta mi se pare nu numai fair play, dar şi poetic, aşa încât, scrie, Dorina, scrie, şi nu lăsa pe nimeni să te împiedice să o faci! prin urmare, te mai aştept aici.
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
Poemul începe bine și chiar în forță (primele două versuri), apoi își revine cu a doua strofă și cu care se și termină, din nefericire, o idee bună. Poate ar fi interesant de găsit și o a treia strofă și de lucrat pe prima. Corectează și: "odată cu". În strofa a doua poți tăia "de aripă" și "a nopții", dacă vrei.
Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
Viorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
A.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
Mi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O temă generoasă, tratată, din păcate, modest. Sentimentul poate fi sincer şi puternic în viaţă, dar în text el se sărăceşte datorită lipsei de relief a expresiei. E păcatul cel mai des întâlnit în poezie...
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine denu-mi vine să cred că aceste rândulețe au primit un comentariu atât de atent construit... Mulțumesc!
titlul? ah, dar problema asta o am dintotdeauna și mă iubește nespus, nu vrea să se despartă de mine. :)
pentru textul : fruct dedar... o să insist, poate-l conving.
Buna Cristina, iti respect optiunile! Eu mai scot o carte acum - "Hotel in Atlantida". Contine poeme care, cred, ti-ar placea - mai meditative. Scrie-mi la [email protected] si lasa-mi adresa ta sa-ti trimit ambele carti dupa lansare. Daca ai messenger, andrei_velea este id-ul meu.
pentru textul : poemele mele deIncerc sa pun punct (dpmeu dv) acestei de ce nu? interesante polemici cu cateva idei: 1/ Vlad are dreptate, daca nu isi baga Alma coada ei de pisica in treaba asta totul ramanea ce era, un pamflet ok, dar asa... 2/ Ea a declansat o reactie de asa-zisa "aprobare" a acestei idei care incepea parca sa devina prea mult. 3/ Eu am reactionat, altii au reactionat si... a iesit ce se vede. Eu nu m-am suparat de niciun fel pe Vlad, arta lui grafica e ceva de admirat. M-am suparat pe interventia Almei (un om pe care ma obisnuisem sa il respect) si pe replicile ieftine apartinand unui intelectual contrafacut care semneaza yester fara day. In alta ordine de idei cu Profetul m-am intepat intotdeauna, cred ca nimeni nu se mai mira, dar din duelurile astea eu mai invat cate ceva mereu (nu stiu daca si el, sper :-) Eu ma retrrag acum din aceasta polemica si iti spun Vladutzule ca esti baiat tanar sa mai verifici copyrighturile alea bata-le vina, mai ales cand folosesti imagini cu persoane. Ca sa nu ajungem sa luam imagini de pe blogurile pritenilor nostri care le-au pus acolo cu alte intentii si sa le folosim pentru "fotomanipulare" - ce-mi place termenul asta, eu zic ca in cazul nostru a fost de-a dreptul o "fotomanipizdare" daca e sa tinem cont de pussy de woosy de yester si de Alma mater parca era?
pentru textul : login denu am scris nicaieri ca imi pare bine.
P.S. nu sunt virgil...:)
pentru textul : părere deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare deNicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: de"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului deMă mai gândesc la clişeul din primele versuri. Mulţumesc de trecere şi semn.
Eugen
pentru textul : Blond-negru de...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...
pentru textul : Îngerul și glonțul deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag deTextul pare, cel puţin la citire, subdivizat în două părţi. Primul se termină la distihul
"dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului"
Cel puţin aşa l-am simţit eu. Partea a doua a textului mi-a plăcut mai mult. Poate constitui un poem în sine, un frumos poem de dragoste, având ca pretext tatuajele.
Citit cu plăcere,
pentru textul : piercing deEugen
M-am apucat într-o seară după miezul nopţii, m-a prins somnul şi n-am terminat.
pentru textul : Dacă te-ntorci dece înseamnă liniuța din construcția „şi-le”? nu îi văd rostul.
pentru textul : chin deobişnuit cu texul, mi-a scăpat. Am corectat. mulţumesc de observaţie. O să fiu mai atent la postare. Stimă
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deDa! La asa ceva nu ma gandisem. Multumesc de trecere. Te mai astept, Adriana.
pentru textul : Poem prematur defaci referire la stările comportamentale masculine ca să evidenţiezi pe cele feminine, şi asta mi se pare nu numai fair play, dar şi poetic, aşa încât, scrie, Dorina, scrie, şi nu lăsa pe nimeni să te împiedice să o faci! prin urmare, te mai aştept aici.
pentru textul : Scrie! de... probabil că da, Marina, însă aș fi Maria Pal... stilistic vorbind... nu că mi-ar displăcea:)! mulțam de sugestie...
pentru textul : lumea lui Viceversa deVă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Gânduri dePoemul începe bine și chiar în forță (primele două versuri), apoi își revine cu a doua strofă și cu care se și termină, din nefericire, o idee bună. Poate ar fi interesant de găsit și o a treia strofă și de lucrat pe prima. Corectează și: "odată cu". În strofa a doua poți tăia "de aripă" și "a nopții", dacă vrei.
pentru textul : ca un pretext reumatic deAdina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
pentru textul : centrul lumei deSunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
pentru textul : mă iartă, Doamne deViorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Felicitări! Alina, ești o comoară pe lângă noi! Dorin? Cu Mircea Geoană?:)))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deA.A.A. am o rugăminte la tine. chiar dacă îţi este antipatic să pui titluri la comentarii te rog nu mai pune punct. am făcut în aşa fel încît poţi scrie comentariul cum vrei tu iar primele cuvinte sînt preluate într-un fel de titlu. poate pentru tine nu contează dar pentru alţii este nevoie de un titlu pentru ca într-un fel comentariul să poată fi identificatbil, diferenţiat şi accesabil (şi link-abil). sper să mă fi făcut înţeles.
pentru textul : De vorbă cu tata deSa fie intr-un ceas bun. Bucuros pentru aparitia noului tau volum... e o placere intotdeauna sa citesc sonetele scrise de tine.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deda yester. probabil ai dreptate.
pentru textul : Refuz cu dor deMi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deCa idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
pentru textul : Spartan despre patria mea dePaul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deversul acesta 'sa zburam printre jazzuri', iti poti imagina dupa el o istorie intreaga
pentru textul : vitralii dePagini