absolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
Emiemi, ai dreptate. Titlul corect este "facerea patului" Am pus din greșeală o versiune mai veche. Urmează ocolul patului în șapte zile, psalmul 2. Acum meșteresc la psalmul 3, izgonirea din pat...
Gebeleizis, modul în care analizezi poemul, adică cu DEX-ul în mână, îmi pare a fi nu numai unul ce se vrea mai ales academic, cât al unui cititor care citește poezie fără a avea pic de imaginație. sensurile cuvintelor în limba română, sunt așa cum le definește Dex-ul, dar pentru mine au căpătat noi valențe, nu neapărat sensuri. dacă am folosit cuvântul balustru, am avut în gând să redau imaginea unui oraș plin de coloane, nu neapărat mici, dar din abundență. se pare că nu am reușit pe deplin. o să mă mai gândesc. vioerele, viorelele sunt flori, așa cum bine ai remarcat, care în imaginația mea, cresc în ramurile plopilor căzuți de putreziciune, din trupul cărora încă mai "rodesc" aceste viorele. mulțumesc, oricum, pentru comentariu. la bună recitire! mircea.
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pueril, adolescentin, lipsit de vlagă, scurt, nasol. Câteva carateristici pentru textul tău. Inversiunile...nu se mai folosesc în postmodernism, sunt 'învechite', deși uneori mai apar în texte mai greoaie pentru a ușura citirea. Ultimul vers este singurul mai 'bun' dacă pot să spun asta.
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
Am răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
Se spune că pe pămînt trăiesc două categorii de făpturi ale Domnului, oameni și îngeri. Prin iubire oamenii pot deveni îngeri și ei, unii mai devreme, unii mai tîrziu, alți niciodată. Nu este însă niciodată prea tîrziu să lupți și să obții ceea ce-ți dorești tu de la viață, cercul vieții se rostuiește aici pe pămînt, această casă a supreviețuirii noastre care ne este și arenă de luptă și zid și punte. În vechime adevărul era considerat un atribut al feminității lumii, acea pasăre albă, hrănind cu penele lor translucide noroiul bolnav. S-a mai vorbit despre toate acestea, remarcabil este modul cum s-a spus, ca o garoafă roșie cu sare.
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
mi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
Mie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
Corina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
Ultimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
multumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
prima zi a noului an a fost însorită de peniţa ta.
Am încercat să schiţez ce s-ar fi întâmplat dacă prinţul Siddartha nu ar mai fi devenit Budha. Aşadar contează câte boabe de orez mănânci şi mai contează ca uneori să uiţi drumul de întoarcere...
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
absolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
pentru textul : iluzia că dragostea debun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
pentru textul : Canibalism liric deEmiemi, ai dreptate. Titlul corect este "facerea patului" Am pus din greșeală o versiune mai veche. Urmează ocolul patului în șapte zile, psalmul 2. Acum meșteresc la psalmul 3, izgonirea din pat...
pentru textul : psaltirea după Lilith deabia atunci ar aparea problemele
pentru textul : O pagină din subsol - fragment deMulți ani de Grație, Poezie și Înțelepciune, Hermeneia. Să primim Cuvântul ca atunci când Domnul ne primește în palmele sale. Ela
pentru textul : Răboj deGebeleizis, modul în care analizezi poemul, adică cu DEX-ul în mână, îmi pare a fi nu numai unul ce se vrea mai ales academic, cât al unui cititor care citește poezie fără a avea pic de imaginație. sensurile cuvintelor în limba română, sunt așa cum le definește Dex-ul, dar pentru mine au căpătat noi valențe, nu neapărat sensuri. dacă am folosit cuvântul balustru, am avut în gând să redau imaginea unui oraș plin de coloane, nu neapărat mici, dar din abundență. se pare că nu am reușit pe deplin. o să mă mai gândesc. vioerele, viorelele sunt flori, așa cum bine ai remarcat, care în imaginația mea, cresc în ramurile plopilor căzuți de putreziciune, din trupul cărora încă mai "rodesc" aceste viorele. mulțumesc, oricum, pentru comentariu. la bună recitire! mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal demultumesc draga mea pt urarea ta. voi mai umbla la poezie, o voi mai dichisi eu si voi elimina ce se repeta, multumesc. azi am fost ca intre nori...
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deTextele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor depueril, adolescentin, lipsit de vlagă, scurt, nasol. Câteva carateristici pentru textul tău. Inversiunile...nu se mai folosesc în postmodernism, sunt 'învechite', deși uneori mai apar în texte mai greoaie pentru a ușura citirea. Ultimul vers este singurul mai 'bun' dacă pot să spun asta.
pentru textul : Îmbrățișare dePaul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
pentru textul : querida deAm răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
pentru textul : do re mi fa om deSe spune că pe pămînt trăiesc două categorii de făpturi ale Domnului, oameni și îngeri. Prin iubire oamenii pot deveni îngeri și ei, unii mai devreme, unii mai tîrziu, alți niciodată. Nu este însă niciodată prea tîrziu să lupți și să obții ceea ce-ți dorești tu de la viață, cercul vieții se rostuiește aici pe pămînt, această casă a supreviețuirii noastre care ne este și arenă de luptă și zid și punte. În vechime adevărul era considerat un atribut al feminității lumii, acea pasăre albă, hrănind cu penele lor translucide noroiul bolnav. S-a mai vorbit despre toate acestea, remarcabil este modul cum s-a spus, ca o garoafă roșie cu sare.
pentru textul : mi-am făcut din supraviețuire o casă demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
Fara cuvinte. Un text cum rar mai poti citi. Cu adevarat deosebit.
pentru textul : ford transit deVioleta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci reginei. Un an roditor, iti doresc.
pentru textul : Carmen Sylva deparca as fi citit o primavara aducatoare de moarte...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deVirgile eu am scris chiar asa "obiectivizare" deci cred ca tie de fapt "ti-a scapat". Change your specs man, Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... demi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deMie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
pentru textul : Dum vita est deCorina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
sigur trebuie umblat la sfârsitul acestui text..dar ... la ora asta las gândului odihnă și spun Noapte Bună! cu drag... cu pleoape plouate erika
pentru textul : Femeie de ploaie dechiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
pentru textul : Scrisoare deUltimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
pentru textul : Δώδεκα sau povestea văduvei lui Pedros demultumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
numai bine
pentru textul : Galben deVineri pe 21 am o zi lungă la serviciu, deci imposibil. Dacă amânăm, va fi ori duminică pe 16, ori sâmbătă, pe 22. Ori la primavară. :)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deCristina,
prima zi a noului an a fost însorită de peniţa ta.
Am încercat să schiţez ce s-ar fi întâmplat dacă prinţul Siddartha nu ar mai fi devenit Budha. Aşadar contează câte boabe de orez mănânci şi mai contează ca uneori să uiţi drumul de întoarcere...
pentru textul : calea de mijloc deDacă lucraţi puţin pe text, pe aici:
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
pentru textul : a hundred schools of thought demerci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile
pentru textul : delirice VII deAveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deUna este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad dePagini