Adriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
Mulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
sa inteleg ca e o amenintare? sa nu risc ce anume? faptul ca faceti (sau ati facut) parte din juriile unor concursuri literare nu ma impresioneaza si nici faptul ca sunteti critic. traim intr-o societate a libertatii de exprimare. poezia ca si societatea evolueaza, dar fiecare scrie asa cum doreste. din moment ce textele sunt postate presupuneam ca poate fiecare sa-si exprime parerea. Dar stati linistit, nu o sa ma mai ating de poemele dumneavoastra, o sa le las altor colegi placerea sa o faca, am observat ca aveti destui fani. A, și vă rog eu mult, lăsați și catfifeaua în poem, pentru ca el să fie omogen de la cap la coadă...
îmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
Nu te-ai prins! Prin tine mi-am cerut scuze eroinei in pielea careia ai patruns pana la confundare. Acu', daca ele sunt inutile sau nu, e alta poveste. E un exercitiu de logica. O femeie castiga la loto. Un prieten (de sex masculin, precizarea nu mai e tautologica in zilele noastre) o intreaba cum a facut? Pai, intr-o noapte am visat 3. In noaptea urmatoare, 7. L-am inmultit pe 3 cu 7, mi-a dat 28 si l-am jucat la loto. Da, dar 3x7 fac 21 nu 28. O fi, da' eu am castigat!,. Logic, nu?
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
Acum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Erika, găsesc interesant titlul poemului tău. la fel de interesant mi se pare si comentariul pe care l-ai lasat la text. zic interesant în sensul că, nu mi-am închipuit că putem face asta pe un site de literatură, să ne comentăm singuri. e ca și cum ai spune "azi cerul e verde, am scris albastru, mâine e verde". dacă tu consideri că poemul este nefinisat, mai lasa-l pe sevalet, o zi, două, caută alte imagini care se potrivesc starii pe care o ai și vei scrie un poem reușit la care nu va mai fi nevoie să lași nici un comentariu de genul celui de sus. (este inestetic). sau, îi poți lăsa pe cititorii tăi să spună dacă poemul mai necesită sau nu unele retușări. personal, în acest poem aș renunța la repetiția din V2 și V3. uite și o variantă scurtă: zidită în alte cuvinte fulgerul îmi taie lumina într-o formă de inimă mă umezește frica uitării plouă alerg ca și cum ar fi altă viață mă descompun pe umbra pământului. rămân în pas de picătură într-o lacrimă a femeii de ploaie. mult succes! Madim
Idilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
trec peste faptul ca am facut o urare despre care, iata!, s-a discutat mai mult decat despre poem si nu-mi cer scuze pentru complezenta. asa sunt eu invatata, sa urez ce e de urat tuturor, la timpul potrivit, mai ales ca ziua sf valentin a devenit traditionala peste tot in lume. dar daca tot am integrat atat de bine mcdonald's in romania, de ce am fi atat de circumspecti cand ne ureaza cineva happy valentine's? cu sinceritate recunosc ca nu m-a sifonat faptul ca nu mi s-a urat back sau nu mi s-a multumit, cum se obisnuieste, si cam atat cu amabilitatile. poemul de mai sus este un poem de dragoste. "popotica" este binecunoscutul (sper) alint al lui eminescu pentru veronica micle, asa cum este si "momoti". "emin" o alinta pe iubita lui in diverse feluri, asa cum si veronica il alinta pe eminescu. prima parte a textului este un citat dintr-o scrisoare a poetului pentru veronica si, in poem, vrea sa spuna: iata adevaratul limbaj de dragoste al poetului nepereche si al temutului publicist care stiti foarte bine cum, unde si de ce a murit, dupa cum stiti, la fel de bine, cand unde si de ce a murit si iubita lui veronica. daca trebuie sa intru si in zona imaginarului, ma conformez. maine. doar sa-mi spuneti. yours (a voastra)
Da, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
fizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
multumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
O alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
Remarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
un text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
Francisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
Gorun, pare interesanta cartea. O sa o caut. Multumesc pentru aducerea in atentie. a, si felicitari pentru colaj (care se termina memorabil) si mai ales pentru o lectie de marketing. E bine domnule, e bine, ai atras atentia asupra volumului! ;) petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Prea multe construcţii genitivale.
pentru textul : sabat de ciulini deda, Dorel, corect. Uite că mi-a scăpat. mea culpa, nici n-am mai revenit pe text.
pentru textul : prostul nu e prost destul... demulţumesc încă o dată.
Adriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
pentru textul : keep my secret well deMulţumesc frumos pentru atenţie! Am revizuit cele două inadvertenţe, aici şi pe blog. Să auzim de bine! Dacă ajungi pe târgul de carte Gaudeamus vineri sau sâmbătă, dă-mi de ştire. Cred că o să fiu prin zonă!
pentru textul : Stela Iorga, fotografii din Cotidian desa inteleg ca e o amenintare? sa nu risc ce anume? faptul ca faceti (sau ati facut) parte din juriile unor concursuri literare nu ma impresioneaza si nici faptul ca sunteti critic. traim intr-o societate a libertatii de exprimare. poezia ca si societatea evolueaza, dar fiecare scrie asa cum doreste. din moment ce textele sunt postate presupuneam ca poate fiecare sa-si exprime parerea. Dar stati linistit, nu o sa ma mai ating de poemele dumneavoastra, o sa le las altor colegi placerea sa o faca, am observat ca aveti destui fani. A, și vă rog eu mult, lăsați și catfifeaua în poem, pentru ca el să fie omogen de la cap la coadă...
pentru textul : Anotimp demultumesc pentru vizita si apreciere.
pentru textul : ușor/ de-o aripă de... pari atât de convinsă...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deîmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deCe iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
pentru textul : Mitul lui Sisif deNu te-ai prins! Prin tine mi-am cerut scuze eroinei in pielea careia ai patruns pana la confundare. Acu', daca ele sunt inutile sau nu, e alta poveste. E un exercitiu de logica. O femeie castiga la loto. Un prieten (de sex masculin, precizarea nu mai e tautologica in zilele noastre) o intreaba cum a facut? Pai, intr-o noapte am visat 3. In noaptea urmatoare, 7. L-am inmultit pe 3 cu 7, mi-a dat 28 si l-am jucat la loto. Da, dar 3x7 fac 21 nu 28. O fi, da' eu am castigat!,. Logic, nu?
pentru textul : cerşind milă păduchilor depentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
pentru textul : În tăcere sunt deAcum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Eu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.
pentru textul : zile deErika, găsesc interesant titlul poemului tău. la fel de interesant mi se pare si comentariul pe care l-ai lasat la text. zic interesant în sensul că, nu mi-am închipuit că putem face asta pe un site de literatură, să ne comentăm singuri. e ca și cum ai spune "azi cerul e verde, am scris albastru, mâine e verde". dacă tu consideri că poemul este nefinisat, mai lasa-l pe sevalet, o zi, două, caută alte imagini care se potrivesc starii pe care o ai și vei scrie un poem reușit la care nu va mai fi nevoie să lași nici un comentariu de genul celui de sus. (este inestetic). sau, îi poți lăsa pe cititorii tăi să spună dacă poemul mai necesită sau nu unele retușări. personal, în acest poem aș renunța la repetiția din V2 și V3. uite și o variantă scurtă: zidită în alte cuvinte fulgerul îmi taie lumina într-o formă de inimă mă umezește frica uitării plouă alerg ca și cum ar fi altă viață mă descompun pe umbra pământului. rămân în pas de picătură într-o lacrimă a femeii de ploaie. mult succes! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie deIdilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ
să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
pentru textul : copilărie detrec peste faptul ca am facut o urare despre care, iata!, s-a discutat mai mult decat despre poem si nu-mi cer scuze pentru complezenta. asa sunt eu invatata, sa urez ce e de urat tuturor, la timpul potrivit, mai ales ca ziua sf valentin a devenit traditionala peste tot in lume. dar daca tot am integrat atat de bine mcdonald's in romania, de ce am fi atat de circumspecti cand ne ureaza cineva happy valentine's? cu sinceritate recunosc ca nu m-a sifonat faptul ca nu mi s-a urat back sau nu mi s-a multumit, cum se obisnuieste, si cam atat cu amabilitatile. poemul de mai sus este un poem de dragoste. "popotica" este binecunoscutul (sper) alint al lui eminescu pentru veronica micle, asa cum este si "momoti". "emin" o alinta pe iubita lui in diverse feluri, asa cum si veronica il alinta pe eminescu. prima parte a textului este un citat dintr-o scrisoare a poetului pentru veronica si, in poem, vrea sa spuna: iata adevaratul limbaj de dragoste al poetului nepereche si al temutului publicist care stiti foarte bine cum, unde si de ce a murit, dupa cum stiti, la fel de bine, cand unde si de ce a murit si iubita lui veronica. daca trebuie sa intru si in zona imaginarului, ma conformez. maine. doar sa-mi spuneti. yours (a voastra)
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deDa, este o scriere cu iz arhaic, asumată, de altfel, un text care se îndepărtează mult faţă de ce încerc de obicei, dar o face, repet, voit. De unde acest iz, al vechimii? Din construcţia stilistică (interogaţii retorice/ un anume ritm - schimbat în ultima unitate, pentru evitarea monotoniei - /un anume lexic). De ce această formă? Aceasta a încăput cel mai loial nevoia momentului. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Dezaurire deadriana, iti raspund socratic : daca vei cauta, vei regreta, daca nu vei cauta, iarasi vei regreta...:P
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" defizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
pentru textul : Casa de gheișe Ozuma dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă demultumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
pentru textul : antiplatonice V de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Îmi place cum începe textul. Partea mediană parcă ocoleşte prea mult...
pentru textul : cineva tresare în visul meu deO alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
pentru textul : Alunecarea prin umbră deRemarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
Am corectat, mulţumesc. Cred pur şi simplu că în acest text aşa am vrut eu să pun sau să nu pun virgulele. Aşa le simt, cred că mă înţelegi :)
pentru textul : Gâscă, găină şi chiar capră deun text (astea nu-s poezii) care nu are capul pe umar. decapitat sau cel putin lipsit de sanitate, bun de trimis la psihiatru... eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii.
pentru textul : candirú decred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deFrancisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim
pentru textul : portarul de la spital deGorun, pare interesanta cartea. O sa o caut. Multumesc pentru aducerea in atentie. a, si felicitari pentru colaj (care se termina memorabil) si mai ales pentru o lectie de marketing. E bine domnule, e bine, ai atras atentia asupra volumului! ;) petre
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deerori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool dePagini