dinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
Văd că nu prea iei în seamă atenționările legate de typo sau alte încălcări ale regulilor gramaticale în vigoare, deși ai mai intrat pe aici după data comentariului. Mă întreb de ce postezi aici... sau de ce mai pierdem noi timpul scriind păreri sub textele tale.
După corectură, fă click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus pe prima pagină.
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
virgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
Dorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.
ecoule
când îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
acta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
în contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
nu îmi place deloc versificația ta, pe care probabil tu o consideri parte a unui așa-zis stil.
versul liber este bun, dar tu abuzezi de el și ceea ce iese este inestetic în opinia mea
versuri șchioape doar pentru că înțelesul este un pic mai jos
poemele tale trebuiesc aliniate în proză, citite așa, apoi împărțite în versuri după bunul plac al cititorului
în locul tău aș renunța complet la versificație
în opinia mea ție oricum îți lipsește
și uneori, e păcat de cuvinte
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
De remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
mai intii lucrurile la care as renunta: "decorat", "ca intr-o", "înmugurindu-le" am sentimentul ca e un text destul de "personal" dar fiind totusi postat public devine obiect al observatiei si analizei. cred ca acest gen de texte "optative" tipic feminine este destul de frecvent intilnit iar cel de fata nu cred ca aduce nimic nou. desi remarc "pisicile de murano" (fara albastre) si "simfonie braille"
boba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
basta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Un mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
simt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
de frumusețea scriiturii, de accentul pus pe detaliu, și frumusețea de a așeza astfel delicatețea prin cuvinte gingașie, puțin uzuale, care, altminteri, alegând banalul și explorându-l în exces, sau nici măcar în exces, pot să arunce unele texte în placitudine, și aș lăsa aici o stea dacă aș putea, rog pe cineva să o așeze pentru mine, nu m-am lămurit prea bine cum să fac asta.
Faină bucată, mi-au plăcut dialogurile care, în general, sunt punctul slab al prozelor pe care le-am citit pe aici și pe aiurea.
Nu îmi place însă chestia asta cu 'fragment' deși îi înțeleg natura... însă aș prefera să citesc o proză scurtă și încheiată. Așa, fragmentul îmi place ok dar poate că întregul m-ar lăsa rece. Poate că m-ar plictisi. Sau poate, dimpotrivă. Habar n-am... dar salut fragmentul ca pe o bucată de meteorit.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
n-am talent, dau cu bîta-n baltă... , eşti mulţumit?
dacă tu mi-o spui, trebuie să fie serioasă treaba. ce mă pun eu să mă contrazic cu voi, na!
v-aş ruga să îmi demonstraţi pe text ce nu e ok. Silvia şi-a spus părerea, strofa a doua n-are nimic poetic. a năucit-o ceva şi nu-şi poate da seama ce!
Adrian vrea o poezie seacă, nu poame, doar frunze. fie ele chiar de cretă, var sau piatră. Ai greşit când ai asumat că eu am încurcat iţele. Eu nu ţi-am cerut să-mi cânţi nimic cu corul. Eu citesc literatură în toate limbile şi de toate categoriile şi nuantele de autori, nu numai cei laureaţi cu premiul nobel. Nu tot ce se scrie e capodoperă, şi nu poti cere capodoperă de la orice text. Daca vrei îţi pun pe hermeneia texte cu duiumul, din literatura actuală americană, italiană, spaniolă, pe care tu le-ai trimite fără nicio ezitare la şantier, dar nu eşti tu arbitrul suprem în asta. Ia de exemplu poemul acesta intitulat
Imaginary number
de Vijay Seshadri
The mountain that remains when the universe is destroyed
is not big and is not small.
Big and small are
comparative categories, and to what
could the mountain that remains when the universe is destroyed
be compared?
Consciousness observes and is appeased.
The soul scrambles across the screes.
The soul,
like the square root of minus 1,
is an impossibility that has its uses.
Fiecare scrie cum şi cât poate, Adrian, Virgil, etc. Nu căutaţi voi să fiţi papii literaturii.
Madim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deVăd că nu prea iei în seamă atenționările legate de typo sau alte încălcări ale regulilor gramaticale în vigoare, deși ai mai intrat pe aici după data comentariului. Mă întreb de ce postezi aici... sau de ce mai pierdem noi timpul scriind păreri sub textele tale.
pentru textul : iubește-ți aproapele deDupă corectură, fă click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus pe prima pagină.
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road deDorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
pentru textul : la nave del olvido devirgil, am priceput subtilitatea ironică a comentariului tău. răspuns: dacă e să mă apuc de ceva, o fac fără a recurge la sapiențe de împrumut. dacă vrei să fiu la fel de subtil ironic, va trebui să remarc imparțialitatea ta mult prea evidentă, pentru a te felicita din toată inima mea de prozator de ocazie!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDorel, eu observ că de o bucată de vreme tot dai cu stîngul în dreptul pe Hermeneia. Ba din orgoliu, ba din bombasticism, dar tot dai. Eu am răbdare, aşa cum am răbdare cu toate idiosincraziile de pe aici. Dar vă rog să vă abţineţi la a face comentarii la comentarii. În primul rînd nu cred că vă pricepeţi şi apoi regulamentul nu prea permite asta. Încercaţi să vă axaţi pe text. Dacă reuşiţi. Ceva îmi spune că acum veţi face o criză de orgoliu literar tipic şi o sa ne spuneţi cît sînteţi de valoros dvs. şi cît e Hermeneia de slabă şi cît ar trebui să fim probabil recunoscători cerului că vă avem printre noi. Eu zic să vă potoliţi elanul şi să faceţi ce vă îndeamnă înţelepciunea. Vă asigur că Hermeneia o va duce foarte bine şi cu şi fără dramatisme din acestea. Scuze Marina pentru off-topic.
pentru textul : O dimineață pe fugă deecoule
pentru textul : pânză de apă decând îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
ok, Virgil, imi cer scuze, am comis-o fara buna-stiinta;
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deacta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deda, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deîn contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
In ce?
pentru textul : nonșalanța iubirii denu îmi place deloc versificația ta, pe care probabil tu o consideri parte a unui așa-zis stil.
pentru textul : luna în faze deversul liber este bun, dar tu abuzezi de el și ceea ce iese este inestetic în opinia mea
versuri șchioape doar pentru că înțelesul este un pic mai jos
poemele tale trebuiesc aliniate în proză, citite așa, apoi împărțite în versuri după bunul plac al cititorului
în locul tău aș renunța complet la versificație
în opinia mea ție oricum îți lipsește
și uneori, e păcat de cuvinte
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
pentru textul : Renașterea împușcata deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume deDe remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
pentru textul : Spoiler 3 demai intii lucrurile la care as renunta: "decorat", "ca intr-o", "înmugurindu-le" am sentimentul ca e un text destul de "personal" dar fiind totusi postat public devine obiect al observatiei si analizei. cred ca acest gen de texte "optative" tipic feminine este destul de frecvent intilnit iar cel de fata nu cred ca aduce nimic nou. desi remarc "pisicile de murano" (fara albastre) si "simfonie braille"
pentru textul : aș fi vrut... deboba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ debasta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Un mediator pe care îl respect al acestui site mi-a reproșat că fac comentarii scurte și generalizate ori oarecum emoționale și acord penițe usor, astfel subminând valoarea intrisecă a recompensării.. În schimb alți autori au spus că din contră, comentariile sunt lungi și neînsoțite de peniță. Le cer scuze și unora și altora. Se întâmplă să fie așa. La un text bun să nu simți nevoia să-l explicitezi, iar la un text mai puțin bun să simți nevoia de-a fi alături de autorul respectiv și să-l susții, atât cât poți. O să sune poate ridicol pentru unii, dar invățătura creștină ne învață a-l ajuta pe cel în nevoie și nu pe cel cu preaplinul său. Celui în nevoie dacă e posibil, dă-i cu prisosință. Cu preaplinul său celălalt se va descurca, dar cel săracit, fie și pentru o clipă, poate cădea. Pe de altă parte, fiind oameni și timpul și neștiința, mușcă adesori nesățioase din plinitatea încercărilor noastre. Desigur, am înțeles sensul logistic al semnalului dat de moderator și îl găsesc din punctul lui de vedere întemeiat, dar numai din punctul lui de vedere, altfel vă rog lăsați-mi posibilitatea de-a mă exprima în măsura și de măsura a cât pot eu. Poemul de sus e un poem impresionist pentru mine, pentru că privește viața și o înregistrează în tușe rapide de penel, fără a vea timpul necesar de-a o investiga în mod academic. Poetul e absorbit ca-n cuva unei mașini centrifugale de sentimentul care-l domină și se lasă astfel purtat de acesta. El transmite o magie a vitalității în mișcare care te învâluie și care te cucerește fără somare. Face presiunea sangvină a cititorului să treacă de cota 9, pe unde aceasta nu a mai călcat demult, poate din anii tinereții sau din timpul vreunui bungee jumping (cine a avut ocazia).Iar ca text, e undeva la confluența dintre proza din Jurnalul unui basketbalist al lui Jim Caroll și poezia lui Charles Bukoswki. Deci ca atare acest poem face ceea ce i se cere poeziei în mod plenar să instituie: necomunul, nefirescul. Ca anume cu acesta să te smulgă din banalul vieții tale de zi cu zi și să te ia la sinele poetului, în universul acestuia,dându-ți astfel posibilitatea de a simți și altfel. Dacă alături de acesta și sinele tău înflorește și dacă alături acolo îți simți și forța ta de minusculă gâză cum crește exponențial, atunci poetul și-a făcut meseria și tot ce trebuie să spui este: EXCELSIOR. .
pentru textul : Tangent de radical din "ix" decu tot respectul: unde este experimentul? inovatia?
pentru textul : Concursul Anual de Debut al Editurii ZIP, secţiunea Poezie deJe te remercie, Naan Lea!
pentru textul : Un moment cosmique deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll deFain si asa, poate chiar mai bine. Totusi imi plac agresivitatea unor termeni ca si chiraie, saliva, bot, popcorn :D.
pentru textul : Sens unic demerci, Cailean. cat despre "pasari si miere" e o chestiune de metafora...samd p.s. eu nu uit si nici nu trebuie sa ma stradui.
pentru textul : - desimt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
pentru textul : Between the bars dede frumusețea scriiturii, de accentul pus pe detaliu, și frumusețea de a așeza astfel delicatețea prin cuvinte gingașie, puțin uzuale, care, altminteri, alegând banalul și explorându-l în exces, sau nici măcar în exces, pot să arunce unele texte în placitudine, și aș lăsa aici o stea dacă aș putea, rog pe cineva să o așeze pentru mine, nu m-am lămurit prea bine cum să fac asta.
pentru textul : Palisada deAsistăm la un scandal gen Virgil-Andu varianta feminină între profetul Iona și Boba Del Alma?
pentru textul : Felix catus deFaină bucată, mi-au plăcut dialogurile care, în general, sunt punctul slab al prozelor pe care le-am citit pe aici și pe aiurea.
pentru textul : Un mag de la răsărit deNu îmi place însă chestia asta cu 'fragment' deși îi înțeleg natura... însă aș prefera să citesc o proză scurtă și încheiată. Așa, fragmentul îmi place ok dar poate că întregul m-ar lăsa rece. Poate că m-ar plictisi. Sau poate, dimpotrivă. Habar n-am... dar salut fragmentul ca pe o bucată de meteorit.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog den-am talent, dau cu bîta-n baltă... , eşti mulţumit?
dacă tu mi-o spui, trebuie să fie serioasă treaba. ce mă pun eu să mă contrazic cu voi, na!
v-aş ruga să îmi demonstraţi pe text ce nu e ok. Silvia şi-a spus părerea, strofa a doua n-are nimic poetic. a năucit-o ceva şi nu-şi poate da seama ce!
Adrian vrea o poezie seacă, nu poame, doar frunze. fie ele chiar de cretă, var sau piatră. Ai greşit când ai asumat că eu am încurcat iţele. Eu nu ţi-am cerut să-mi cânţi nimic cu corul. Eu citesc literatură în toate limbile şi de toate categoriile şi nuantele de autori, nu numai cei laureaţi cu premiul nobel. Nu tot ce se scrie e capodoperă, şi nu poti cere capodoperă de la orice text. Daca vrei îţi pun pe hermeneia texte cu duiumul, din literatura actuală americană, italiană, spaniolă, pe care tu le-ai trimite fără nicio ezitare la şantier, dar nu eşti tu arbitrul suprem în asta. Ia de exemplu poemul acesta intitulat
Imaginary number
de Vijay Seshadri
The mountain that remains when the universe is destroyed
is not big and is not small.
Big and small are
comparative categories, and to what
could the mountain that remains when the universe is destroyed
be compared?
Consciousness observes and is appeased.
The soul scrambles across the screes.
The soul,
like the square root of minus 1,
is an impossibility that has its uses.
Fiecare scrie cum şi cât poate, Adrian, Virgil, etc. Nu căutaţi voi să fiţi papii literaturii.
pentru textul : răscruce deMadim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
pentru textul : Într-o gară de sticlă dePagini