Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
Draga Virgil, prin acest paragraf ai spus totul despre tine: "oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este evident deja, nu mă deschid între străini.".
Ai fost invitat de catre prieteni, de catre oameni care te repecta si iubesc poezia, ai fost alaturi de Luminita Suse, de Carmen Poenaru, ai fost invitat la ei in casa, ai mancat, ai baut, oamenii te-au tratat ca pe un prieten, iar eu, sa aflu acum, ca tot comportamentul tau a fost unul de fatada. Adica, ai venit tocmai din America, ca sa le demonstrezi neprietenilor tai, cat de "exhaustiv" esti? Nu este bine sa te prefaci a fi om in preajma oamenilor, Virgil, pentru ca, uite, ca si in cazul de fata, te ia gura pe dinainte si spui adevarul. Iti pierzi controlul si masca aceea in care pari baiat rezonabil. Dar eu stiu cine esti, si am reusit pentru a nu stiu cata oara sa le arat si celorlalti cine se ascunde in spatele tau. Nu voi folosi cuvantul.
Sunt profund dezamagit ca nu esti capabil sa-i privesti ca pe niste prieteni pe oamenii care te respecta si care te apreciaza. Chiar si eu am sperat sa castig in tine un prieten, te-am bumbacit pe propriul sit sa vad pana unde se ridica aceasta infatuare, aceasta prefacatorie, daca poti renunta la ele. Din pacate... nu poti renunta la ele. Asa ca eu nu o sa mai ma obosesc in ceea ce te priveste, te voi lasa in plata domnului si imi voi vedea de ale mele. Nu voi mai dialoga cu tine pe Hermeneia, dar, din respect pentru ceilalti, voi mai lasa cate un semn. Sa fii iubit.
e o mica bijuterie aceasta poezie, se lasa descoperita pas cu pas, ca o fuga, o rupere dintr-un spatiu nefast; gustul stancos e o lupta totodata cu frangerea intre dinti a propriei neputinte. dar in toate e aceasta dezlegare pe care o da intoarcerea spre sine.
Eu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
O a patra dimensiune, antinomie a incomensurabilui. Apa visului face totul posibil, elementele se disperseaza fiind reconstituite într-o nouă, invincibilă realitate. Pentru profunzimea insondabilă a imaginii poetice.
Da, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
Alma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
multumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
Buna ziua ! Calitatea slaba a textelor postate de dumneavoastra in ultima perioada a determinat consiliul hermeneia sa deruleze demersuri de monitorizare pentru o perioada nedeterminata. In cazul in care situatia actuala nu se va imbunatati se va recurge la reevaluarea nivelului de incadrare. In cazul in care aveti intrebari sau nelamuriri nu ezitati sa apelati la mijloacele de contact puse la dispozitie de siteul hermeneia.com. Multumesc !
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
Ok, textul nu e strălucit; pe alocuri, e patetic, facil, poetizat, clişeic, dar nu-i chiar de şantier. Trebuie păstrat un echilibru vizavi de problema asta. Dpmdv, un text se judecă şi funcţie de gradul valoric general al textelor unui autor, iar Anna, de obice, scrie ok. Şi dacă bag acest text la şantier, probabil că voi fi nevoit să mai tai şi altele de pe prima pagină. Ochiul brut nu face casă bună cu critica ori pseudocritica. Oricum, nu despre asta e/ era vorba, ci despre faptul că un text poate fi făcut varză şi fără mişto.
Incerc din nou sa las un comentariu aici. Comentariul meu suna cam asa: eu scriu si dup-aia uite cum dispare ce am scris! Astfel Djamal nu imi mai multumeste in felul sau caracteristic dar nici nu pricepe nimeni (si nici eu) nimic. Andu
creezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
Fotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
francisc, nu iti prea inteleg atitudinea. in afara faptului ca e oarecum necivilizata. nu cred ca te-a intrebat nimeni ce parere ai despre comentarii. daca scrii doar ca sa stirnesti valuri cred ca ai gresit adresa. daca ai ceva de spus despre text, spune. daca nu ai, nu ai. atitudinea asta de superioritate (gratuita in opinia mea) nu isi are locul aici
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
Încercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera deSunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
nu-i de ajuns să te căiești pentru păcatele mereu prezente ale trecutei lumi ...
pentru textul : Sonet 160 deŞi cu bătrâneţea... nu ştiu... daţi-mi voie să mă mai gândesc...
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deDraga Virgil, prin acest paragraf ai spus totul despre tine: "oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este evident deja, nu mă deschid între străini.".
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAi fost invitat de catre prieteni, de catre oameni care te repecta si iubesc poezia, ai fost alaturi de Luminita Suse, de Carmen Poenaru, ai fost invitat la ei in casa, ai mancat, ai baut, oamenii te-au tratat ca pe un prieten, iar eu, sa aflu acum, ca tot comportamentul tau a fost unul de fatada. Adica, ai venit tocmai din America, ca sa le demonstrezi neprietenilor tai, cat de "exhaustiv" esti? Nu este bine sa te prefaci a fi om in preajma oamenilor, Virgil, pentru ca, uite, ca si in cazul de fata, te ia gura pe dinainte si spui adevarul. Iti pierzi controlul si masca aceea in care pari baiat rezonabil. Dar eu stiu cine esti, si am reusit pentru a nu stiu cata oara sa le arat si celorlalti cine se ascunde in spatele tau. Nu voi folosi cuvantul.
Sunt profund dezamagit ca nu esti capabil sa-i privesti ca pe niste prieteni pe oamenii care te respecta si care te apreciaza. Chiar si eu am sperat sa castig in tine un prieten, te-am bumbacit pe propriul sit sa vad pana unde se ridica aceasta infatuare, aceasta prefacatorie, daca poti renunta la ele. Din pacate... nu poti renunta la ele. Asa ca eu nu o sa mai ma obosesc in ceea ce te priveste, te voi lasa in plata domnului si imi voi vedea de ale mele. Nu voi mai dialoga cu tine pe Hermeneia, dar, din respect pentru ceilalti, voi mai lasa cate un semn. Sa fii iubit.
e o mica bijuterie aceasta poezie, se lasa descoperita pas cu pas, ca o fuga, o rupere dintr-un spatiu nefast; gustul stancos e o lupta totodata cu frangerea intre dinti a propriei neputinte. dar in toate e aceasta dezlegare pe care o da intoarcerea spre sine.
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deEu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deadevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers
pentru textul : da probabil deÎmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune deferește-te de Vadim! a.k.a. V.C. Tudor după/conform Luca Pițu.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară desau antrenează-te:)
O a patra dimensiune, antinomie a incomensurabilui. Apa visului face totul posibil, elementele se disperseaza fiind reconstituite într-o nouă, invincibilă realitate. Pentru profunzimea insondabilă a imaginii poetice.
pentru textul : delirice VI deDa, asa este, Virgil. Nu e un poem propriu-zis, ci mai degraba niste ganduri asternute repede, la sfarsitul unei zile, cand mi-am dat seama ca nimeni, pe niciun site de literatura, nu scrisese despre ASTA. Apoi m-am gandit ca lumea are treaba... Multumesc pentru ca ai lasat semn aici.
pentru textul : azi e 15... deAdim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
pentru textul : Ochi de leu deAlma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
pentru textul : story of a city demultumesc pentru apreciere alma . precum bine arati , nu am incercat sa scriu aici o poezie . am incercat sa reproduc o particica din viata , cu tot cu imperfectiunile ei . multumesc pentru urare madim . acum , acel vers care l-ati amintit mi se pare singura imperfectiune a acestui text , dar nu m-am putut abtine . precum in exterior , exista o viata si inauntrul fiecaruia , de care a trebuit sa tin seama . as vrea pe viitor sa nu trebuiasca sa folosesc diacritice . daca este obligatoriu , ma voi conforma insa . cat despre incercarea de a scrie proza din aceste randuri ... prefer sa cred ca ti-au placut anumite lucruri tocmai fiindca nu sunt , ci aduc a `proza` . toate bune !
pentru textul : ersuri deBuna ziua ! Calitatea slaba a textelor postate de dumneavoastra in ultima perioada a determinat consiliul hermeneia sa deruleze demersuri de monitorizare pentru o perioada nedeterminata. In cazul in care situatia actuala nu se va imbunatati se va recurge la reevaluarea nivelului de incadrare. In cazul in care aveti intrebari sau nelamuriri nu ezitati sa apelati la mijloacele de contact puse la dispozitie de siteul hermeneia.com. Multumesc !
pentru textul : Ce caut aici? deAndu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I deOk, textul nu e strălucit; pe alocuri, e patetic, facil, poetizat, clişeic, dar nu-i chiar de şantier. Trebuie păstrat un echilibru vizavi de problema asta. Dpmdv, un text se judecă şi funcţie de gradul valoric general al textelor unui autor, iar Anna, de obice, scrie ok. Şi dacă bag acest text la şantier, probabil că voi fi nevoit să mai tai şi altele de pe prima pagină. Ochiul brut nu face casă bună cu critica ori pseudocritica. Oricum, nu despre asta e/ era vorba, ci despre faptul că un text poate fi făcut varză şi fără mişto.
pentru textul : legendă cu oameni de rând de..eu cred ca ultimul comentator irosete cuvinte inalte "ce din coada au sa sune" (multiplicitate, justificativa), pe un text plapand, anti-valoare.
pentru textul : diversitate... dedoamne
pentru textul : zăpadă și soare deînchid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
Incerc din nou sa las un comentariu aici. Comentariul meu suna cam asa: eu scriu si dup-aia uite cum dispare ce am scris! Astfel Djamal nu imi mai multumeste in felul sau caracteristic dar nici nu pricepe nimeni (si nici eu) nimic. Andu
pentru textul : Pustiu decreezi o atmosfera placuta. structura minimalista a haiku-ului si imaginile atat de puternice si sugestive ma duce cu gandul la cinematografia nipona. deasemenea vad continuitatea vietii, sub diferitele sale forme. natura e pasnica si ne celebreaza in tihnă
pentru textul : Secvență haiku deaici sunt in asentiment, cand iti spun ca m-a cucerit si pe mine multumesc, dane
pentru textul : rosario deFotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
pentru textul : my Mary defrancisc, nu iti prea inteleg atitudinea. in afara faptului ca e oarecum necivilizata. nu cred ca te-a intrebat nimeni ce parere ai despre comentarii. daca scrii doar ca sa stirnesti valuri cred ca ai gresit adresa. daca ai ceva de spus despre text, spune. daca nu ai, nu ai. atitudinea asta de superioritate (gratuita in opinia mea) nu isi are locul aici
pentru textul : karuna deCred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
Încercarea de a fugi din realitatea imediată. Da, cam pe-aici se situează personajele, mă bucur că ai simțit asta, pentru că îmi demonstrează că am cel puțin un cititor atent la ceea ce nu este evident. Altfel, e greu să găsești balanța între a scrie suficient de detașat pentru a vedea ansamblul unei proze, și a crea atmosfera în care cititorul să se piardă totuși... Cred că ai dreptate cu ruperea aceea, mă voi gândi la asta, mulțumesc.
pentru textul : Fuga deLas un semn ca sa stii ca mi-a placut poemul tau in ciuda faptului ca e lung. Curge firesc, l-am citit dintr-o suflare.
pentru textul : zbor dePagini