de acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
mie îmi place poemul fără ultimele două versuri, le găsesc în plus, taie din forţa poemului, de altfel atrăgător.
versuri cu forţă: "mă tem să nu devin femeie să nu îmi crească aripi"; "între timp rămîn lipit cu spatele de peretele social"
şi foarte, foarte mult îmi place acesta: "ascult coastele casei șoptind între ele"
pentru: "sorb liniștea neagră a nopții" un vers tern, însă, în economia textului, mai consider că se integrează mulţimii şi asta înseamnă că merge cu valul versurilor. depinde cum este recepţionat. personal, aş face ceva cu el.
nu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
subtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
cum aleargă truda înţepenită? Şi nu-mi prea imaginez cum ar sta ca un iepure în gura dulăului. Cine, truda? Bătaia oului, lunii şi măgarului, da. Pentru că merită, mama lor!
Pai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
conform dex ANACRÚZĂ, anacruze, s.f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 3 Feb 2004 | Greșeală de tipar anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Oct 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse) *in cazul de fata, secunde anacruzice sunt secunde incomplete, pe jumatate traite ... in poezie, minutul poate sa/si inceapa numaratoarea de la 30 nu de la 0, adica sa cuprinda a doua jumatate de secunde nu de la prima, iar secunda sa iasa din gaoace pe jumatate si in viata sunt oameni carora le surade soarta in ce/a de/a doua jumatate ...
nu imi aduc aminte sa fi folosit termenul "sexual". nici macar pe cel de "senzual", pe care il folosesti tu. am folosit termenul "hormonal". si chiar ma indoiesc ca ai prins "sensul pe care l-am perceput eu". mi se pare ca tragi concluzii cu o prea mare usurinta.
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
Daniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
Oricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
Plagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
domnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Dragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
Aranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
Nu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
Sebi, mulțumesc pentru opinii.
În scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri deApropo, vorbesc franceza. "Garde l'echo" nu se scrie asa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : A toi demie îmi place poemul fără ultimele două versuri, le găsesc în plus, taie din forţa poemului, de altfel atrăgător.
versuri cu forţă: "mă tem să nu devin femeie să nu îmi crească aripi"; "între timp rămîn lipit cu spatele de peretele social"
şi foarte, foarte mult îmi place acesta: "ascult coastele casei șoptind între ele"
pentru: "sorb liniștea neagră a nopții" un vers tern, însă, în economia textului, mai consider că se integrează mulţimii şi asta înseamnă că merge cu valul versurilor. depinde cum este recepţionat. personal, aş face ceva cu el.
pentru textul : tern de 6 denu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) desubtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
O mie de răni cu o singură gură.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas deContextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dealma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deMultumesc pentru interventie, toata stima si respectul meu. Am eliminat paranteza.
pentru textul : Groparul deSa ne citim cu bine,
Iuri.
Scuze, n-a fost cu intentie. Nu stiu nici cum sa sterg dublura. Poate sa-mi spuna cineva?
pentru textul : MIRCEA decum aleargă truda înţepenită? Şi nu-mi prea imaginez cum ar sta ca un iepure în gura dulăului. Cine, truda? Bătaia oului, lunii şi măgarului, da. Pentru că merită, mama lor!
pentru textul : ad interim deAndu, sunt de acord cu tine. Oricum, nu pot învăţa mai mult la vârsta mea, aşa că voi rămâne până la sfârşit un novice.
pentru textul : mister în trenul de noapte dePai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deconform dex ANACRÚZĂ, anacruze, s.f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 3 Feb 2004 | Greșeală de tipar anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Oct 2004 | Greșeală de tipar ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse) *in cazul de fata, secunde anacruzice sunt secunde incomplete, pe jumatate traite ... in poezie, minutul poate sa/si inceapa numaratoarea de la 30 nu de la 0, adica sa cuprinda a doua jumatate de secunde nu de la prima, iar secunda sa iasa din gaoace pe jumatate si in viata sunt oameni carora le surade soarta in ce/a de/a doua jumatate ...
pentru textul : hurricane plane dee un poem de doi lei. părerea mea. really.
pentru textul : cincinal denu e nici un bai, Silviu. ni se întâmplă la toți...
pentru textul : april soundtrack degând bun! om bun!
nu imi aduc aminte sa fi folosit termenul "sexual". nici macar pe cel de "senzual", pe care il folosesti tu. am folosit termenul "hormonal". si chiar ma indoiesc ca ai prins "sensul pe care l-am perceput eu". mi se pare ca tragi concluzii cu o prea mare usurinta.
pentru textul : cutia cu nade defara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
pentru textul : Vis cu genele întredeschise deDaniela, poemul tău sugerează doar celor care știu să citească un text într-o anumită cheie, îi lipsește în opinia mea comunicarea pe primul nivel care este responsabilă de acea 'deschidere a inimii cititorului'.
pentru textul : sing me a hungarian song deOricare ar fi acela...
Uite, personal eu am înțeles ce ai scris aici și am simțit prin prisma intelectului ce ai vrut să spui... dar nu am simțit ce ai vrut să spui, nu de la început...
Cred că ai intelectualizat prea mult un text care ar fi vrut să se adreseze mai direct emoției cititorului.
Dar este desigur doar o părere, a mea, pe care ți-o transmit aici cu tot dragul.
Marga
versul cu martianul e total deplasat. ideea cred ca trebuia sugerata doar
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePlagiatul este ceva foarte grav, nu intra în discutie. dar ma gândesc eu,asa, în "minea" mea : daca versurile respective sunt furate de la leo butnaru - nu-l cunosc, dar cristina îl foarte lauda - cum se face ca ele, versurile plagiate, au ajuns la "santier"? sau criteriile de valoare sunt diferite functie de NUMELE autorului si nu de scrierile lor? doamne ajuta.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deAi creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut dedomnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
pentru textul : Eminescu azi derugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deDragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
pentru textul : Oglinda deAranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!
pentru textul : la marginea ochiului care visează deNu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
O zi bună!
pentru textul : Dor virtual deevident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint
pentru textul : toamnă de mai deNu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
pentru textul : story of a city deSebi, mulțumesc pentru opinii.
pentru textul : Haiku deÎn scrierea haiku-urilor nu se prea acceptă verbele, cu atât mai puțin verbele predicative.
În cazul gerunziului folosit de mine am mizat pe caracterul durativ, perpetuu al acestuia. De fapt haiku-ul este un fel de „titlu” mai lung pentru o imagine, așa cum au și unele picturi („Copil plângând”, „Hristos cărând crucea” etc). Pe de altă parte, gerunziul de aici arată acțiunea pe care o făcea artistul în timpul capturării imaginii... acțiune care, prin simbolurile multiple, a determinat capturarea. Așa l-a surprins ochiul meu pe artist: strângând la piept flori de hârtie :)
Pagini