în opinia mea, părțile reușite sunt: "în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele" (superbă, asta!) în tine plouă seara când încolțește grâul ninge la ivitul zorilor pe ochii colindătorilor (am eliminat negațiile) pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abțin. :) însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular pe retină" sau "să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca și cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreț trandafir de plastic, roșu aprins.
Pt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
îmi place tematica dvs. iar tehnica nu este deloc naivă ci din contră. observ un suflet care îl iubește pe Dumnezeu și îl mărturisește plăcut. abordez doar ultima strofă pentru a-mi expune punctul de vedere. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. oare ultimul vers nu merge un pic modificat la această strofă? ceva în genul... Ei se întorc mergând spre Dumnezeu, sau cum doriți dvs, eu doar propun cu modestie pentru a exemplifica nu pentru a da un model. o fac, pentru că subiectele mari merită ceea ce și dvs. vreți a le da, o cât mai bună tehnică de construcție a versului. iertată-mi fie revenirea binevoitoare. notabene este că și rimele nu numai din strofa citată cutezanță- speranță ar trebui să nu fie substantive ambele, dar poate e intenționat așa. & mă repet, e doar modesta mea părere. Dumnezeu merită ce avem mai bun în noi.
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
acest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
e bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
zilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
până-n 30 kilograme
în care inima a cedat
iata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
Parere sincera: daca Profetul a trecut prin scoala rimei si ritmului se poate legitima ca poet. Cei care nu au facut asta si scriu doar in vers alb, au sarit o etapa (ori au ramas repetenti, totuna). PS: bobadil nu exista pe lista autorilor hermeneia. Sunt curios cum scrie acesta. Sa aveti pace, Dancus
Sapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
Este un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
culmea e ca in realitate nu am vorbit niciodata cu o persoana de origine araba, iti multumesc de trecere bobadil, de fumat nu am fumat de asemeni niciodata intrucat poate nu/ti amintesti dar sunt profesor de canto, nu insinua ceva ce nu e adevarat, traducerile au fost verificate de domnul mahmoud djamal, ma apuca o sfanta manie sa sugerezi ca as avea relatii suspecte, nu inteleg de ce daca am opusuri cu titluri in greaca, in germana, in engleza sa nu am si in araba ...pot afirma un lucru ...am citit multa literatura si poezie araba, adevarat... dar de aici si pana la kent sau nu stiu ce... nu toata lumea a facut bisnita cu arabii si nu toata lumea s/a culcat cu ei... in ceea ce priveste comentariul tau il consider un afront in primul rand pentru ca sunt total diferita de impresia pe care o ai despre mine ...sunt scrise in timp ce ascultam dalida, o cantareata a anilor 60/70 de origine egipteano/italiana ... imi pare rau ca nu stiu mai multa araba ...si ca sa fiu sincera pana la capat traducerile au fost facute de un profesor din egypt direct din engleza iar apoi au fost verificate de dl djamal...ar fi bine sa te abtii de la comentarii indecente sau care pot fi subiect de discutii pe mess nu pe un site de literatura
"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
Lunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
în prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
îmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în opinia mea, părțile reușite sunt: "în tine e cald amieze de mai ne sărută degetele" (superbă, asta!) în tine plouă seara când încolțește grâul ninge la ivitul zorilor pe ochii colindătorilor (am eliminat negațiile) pentru celelalte strofe am o variantă proprie...dar mă abțin. :) însă formulări de genul "lumina se propagă perpendicular pe retină" sau "să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", mi se par stridente alături de celelalte imagini. ca și cum ai încerca să faci ikebana punând în mijloc un măreț trandafir de plastic, roșu aprins.
pentru textul : germinare dee frumusel flash-ul.
pentru textul : flash detypo: înainte
pentru textul : în zori dePt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
0.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_1_manifestul_partidului_comunist#...
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
1.
?
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_2_manifesto_of_futurism_marinetti...
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
4.
Com Bobadil la textul meu de la adresa:
http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
5.
Com Bobadil trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
6.
Com trimis de Profetul la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
7.
Com trimis de Bobadil la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
8.
Com-ul meu trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
FINE DEL PRIMO TEMPO
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deda, este acum inapoi. scuzele de rigoare
pentru textul : sequoia I deîmi place tematica dvs. iar tehnica nu este deloc naivă ci din contră. observ un suflet care îl iubește pe Dumnezeu și îl mărturisește plăcut. abordez doar ultima strofă pentru a-mi expune punctul de vedere. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. oare ultimul vers nu merge un pic modificat la această strofă? ceva în genul... Ei se întorc mergând spre Dumnezeu, sau cum doriți dvs, eu doar propun cu modestie pentru a exemplifica nu pentru a da un model. o fac, pentru că subiectele mari merită ceea ce și dvs. vreți a le da, o cât mai bună tehnică de construcție a versului. iertată-mi fie revenirea binevoitoare. notabene este că și rimele nu numai din strofa citată cutezanță- speranță ar trebui să nu fie substantive ambele, dar poate e intenționat așa. & mă repet, e doar modesta mea părere. Dumnezeu merită ce avem mai bun în noi.
pentru textul : Cătune deștii la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deGenitivele...
pentru textul : decor demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii deAranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deDouă observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
pentru textul : Haiku deacest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile dee bine cand in Romania "se da" si arta gratis, nu numai pomeni electorale. sper sa fie vreme buna, de data asta. evenimentul a mai fost amanat o data din cauza furtunilor.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! demulțumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
pentru textul : gates w/o pearls defelicitari Adrian! ma bucur foarte mult de reusita ta si sper ca pe mai departe sa ajungi la stadiul pe care ti-l doresti!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dezilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
pentru textul : de el depână-n 30 kilograme
în care inima a cedat
Multumesc pentru observații și felicitări,am ținut cont de ele de greșelile diacriticelor,incă odata mulțumesc pentru trecere.
pentru textul : Un episod al veteranului deiata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
pentru textul : angoase&fisuri deParere sincera: daca Profetul a trecut prin scoala rimei si ritmului se poate legitima ca poet. Cei care nu au facut asta si scriu doar in vers alb, au sarit o etapa (ori au ramas repetenti, totuna). PS: bobadil nu exista pe lista autorilor hermeneia. Sunt curios cum scrie acesta. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deSapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
pentru textul : matadorul deeu nu cred in Marea Câinoiadă.
pentru textul : chițcanii de aur deEste un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Ligheanul, vă rog!
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deculmea e ca in realitate nu am vorbit niciodata cu o persoana de origine araba, iti multumesc de trecere bobadil, de fumat nu am fumat de asemeni niciodata intrucat poate nu/ti amintesti dar sunt profesor de canto, nu insinua ceva ce nu e adevarat, traducerile au fost verificate de domnul mahmoud djamal, ma apuca o sfanta manie sa sugerezi ca as avea relatii suspecte, nu inteleg de ce daca am opusuri cu titluri in greaca, in germana, in engleza sa nu am si in araba ...pot afirma un lucru ...am citit multa literatura si poezie araba, adevarat... dar de aici si pana la kent sau nu stiu ce... nu toata lumea a facut bisnita cu arabii si nu toata lumea s/a culcat cu ei... in ceea ce priveste comentariul tau il consider un afront in primul rand pentru ca sunt total diferita de impresia pe care o ai despre mine ...sunt scrise in timp ce ascultam dalida, o cantareata a anilor 60/70 de origine egipteano/italiana ... imi pare rau ca nu stiu mai multa araba ...si ca sa fiu sincera pana la capat traducerile au fost facute de un profesor din egypt direct din engleza iar apoi au fost verificate de dl djamal...ar fi bine sa te abtii de la comentarii indecente sau care pot fi subiect de discutii pe mess nu pe un site de literatura
pentru textul : المرأه في الحب de"Îmi aplec" sună a mișcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la șireturi, te "pleci" când e vorba de respect și considerație. La neînțelegere contribuie și faptul că n-am trecut dedicația, pe care o fac acum, pentru o mai bună înțelegere. Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonație. Apoi, finalul nu e o aserțiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva și dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi și imposibil.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele de« Primadonna » !!! c’est toujours avec grand plaisir que je lis ce texte magnifique, à l’écriture fluide, à la structure parfaitement rythmée. Une métaphore filée qui s’enroule depuis la fosse d’orchestre jusqu’aux étoiles, réinventant la cosmogonie d’une symphonie. Tout est maîtrisé, tout est parfait, tout est beau. A commencer par le titre, bien évidemment.
pentru textul : Primadonna detotul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
pentru textul : Cerc deLunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
pentru textul : septicemia memoriei deLucian, Sapphire, Alma, multumesc de lectura, sugestii si precieri. Voi reveni cu explicatii, deocamdata timpul nu mi-o permite.
pentru textul : Abis deîn prima strofă găsesc o idee pe care am mai întâlnit-o, dar face bine ca introducere felul cum ai formulat-o, fiindcă degajă multă detaşare şi libertate, puncte necesare pistei de pornire.
pentru textul : nu-i spune pe nume deîmi place cum ajuţi textul să ia o formă uşor digerabilă, cum faci tu să rămână numai esenţa, cum nu zici direct, dar formulezi în aşa fel încât să fie clar şi să nu fie obositor, nişte subtilităţi necesare. un text plăcut.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
pentru textul : Solomon Science dePagini