alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
Va multumesc tuturor, reali si virtuali! Asa cum am spus si in incheierea cenaclului, multumesc, Hermeneia, pentru ca a fost singurul site care a dorit sa gazduiasca Virtualia, anul acesta.
În strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
păi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
Sunt de acord cu comentatorii dinaintea mea. Ai greşeli typo, de pildă "picoarele" sau "urâsc". Acestea pot fi corectate. Dar e nevoie de mai multă simplitate, autenticitate. De exemplu eu aş fi scris cam aşa (dar fiecare trebuie să îşi găsească propriul limbaj poetic):
cu picioarele înfipte
în pământ necălcat
îmbrăcat în haine simple
priveam
ameţit de conştient
omul simplu care digeră calm
părerea oricui
cu o zvâcnire de gând
m-am aşezat
în praful pământului
măsuram amprente de greşeli
clare în urmele mele
din orice perspectivă
aş privi apusul
spre care se îndreaptă omenirea
Am încercat doar să reformulez într-un limbaj mai firesc. Desigur nici varianta mea nu e frumoasă fiindcă poemul tău era prea abstract, câteva declaraţii cu tentă filozofică, aglomerate fără conexiuni aparente. Sunt de acord că numai ultimele două versuri zvâcnesc, palpitează poetic mai frumos.
Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
Mulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
Ioana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
Mulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
"nu e mult de văzut la iași, zona copou e ok" (ernst wolfinger). Dacă ai fost prin Iaşi, înseamnă că ai dat două ture de gară şi una de bazar. Pentru că avem: grădina Botanică, Muzeul Eminescu/Literaturii Române/Teatrului/de Artă şi altele vreo 5, Casa Dosoftei/Topârceanu/Cazimir/Sadoveanu/Codreanu/Creangă/Alecsandri etc, Palatul Culturii, Univ. Al. I. Cuza, Teatrul Naţional, Biblioteca Central Universitară, Parcul Expoziţiei, Mitropolia, Casa Sindicatelor, vreo 20 de biserici şi 15 manăstiri, 2 mall-uri, câteva hoteluri impunătoare, clădiri vechi, în destule stiluri etc etc etc. Îţi garantez eu că, dpdv al "de văzut-"ului, Iaşiul nu e cu nimic mai prejos decât alte mari oraşe ale Europei.
Bun. După modul în care arunci frazele şi al comportamentului, mi-aminteşti din ce în ce mai mult de Matei Hutopilă...
Cu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
as lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
am pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
citind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
evident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
am mai spus pe undeva de ce imi place atat de tare poezia asta. cu riscul de a ma repeta - simplitatea versului, senzatia ca exista clipe in viata noastra care se desfac in fata ochilor ca o carte trei d, pentru ca stii atat de bine sa redai senzatii si pentru ca m-ai facut sa cred ca daca am trai asa ca in poezia asta am fi cu totii nemuritori
Un poem care începe și se dezvoltă frumos, persuasiv. Dar nu are un final pe măsură. Alegoria (aproape mioritică, vai!) din final mi se pare dulceagă și, mai ales, prea explicită. Redescopăr aici o atitudine deloc benefică (pentru poezie) a liricului român, care nu agreează sugestia, nu vrea să-l crediteze pe cititor cu capacitatea de a intui, ci urmărește să-i vâre pe gât (ca să zic așa) sensul avut în vedere de el...Temându-se ca nu cumva cititorul să-l înțeleagă greșit. Doar că, așa cum observa cineva, literatura este o întrebare cu răspuns în cititor. Dacă autorul se încrâncenează să dea el răspunsul, jumătate din efect se duce pe apa sâmbetei. Este și motivul pentru care alegoria este nerecomandabilă în poezie. Cel puțin în cea scrisă azi.
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deFrumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?
pentru textul : marți se iubește mai mult deVa multumesc tuturor, reali si virtuali! Asa cum am spus si in incheierea cenaclului, multumesc, Hermeneia, pentru ca a fost singurul site care a dorit sa gazduiasca Virtualia, anul acesta.
pentru textul : Virtualia Zece de<bSabib/> inseamna o tristete a singuratatii,a declinului, a saraciei acceptate,a timpului atotdistrugator
pentru textul : Onoare deÎn strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
pentru textul : Fistulă de"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
păi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
părerea mea de om „vechi”, asta e... :)
pentru textul : în ultima cameră, el deSunt de acord cu comentatorii dinaintea mea. Ai greşeli typo, de pildă "picoarele" sau "urâsc". Acestea pot fi corectate. Dar e nevoie de mai multă simplitate, autenticitate. De exemplu eu aş fi scris cam aşa (dar fiecare trebuie să îşi găsească propriul limbaj poetic):
cu picioarele înfipte
în pământ necălcat
îmbrăcat în haine simple
priveam
ameţit de conştient
omul simplu care digeră calm
părerea oricui
cu o zvâcnire de gând
m-am aşezat
în praful pământului
măsuram amprente de greşeli
clare în urmele mele
din orice perspectivă
aş privi apusul
spre care se îndreaptă omenirea
Am încercat doar să reformulez într-un limbaj mai firesc. Desigur nici varianta mea nu e frumoasă fiindcă poemul tău era prea abstract, câteva declaraţii cu tentă filozofică, aglomerate fără conexiuni aparente. Sunt de acord că numai ultimele două versuri zvâcnesc, palpitează poetic mai frumos.
pentru textul : Gânduri pe aceeași limbă deAndu, you CAN'T read me: I am written in Strange! For the love of GOD, give it up!
pentru textul : Doar femeie dePentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deMulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
pentru textul : Șoarecele și Pisica dese poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
pentru textul : Haiku deIoana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
pentru textul : Ultrasonografie deMulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
Așa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
"nu e mult de văzut la iași, zona copou e ok" (ernst wolfinger). Dacă ai fost prin Iaşi, înseamnă că ai dat două ture de gară şi una de bazar. Pentru că avem: grădina Botanică, Muzeul Eminescu/Literaturii Române/Teatrului/de Artă şi altele vreo 5, Casa Dosoftei/Topârceanu/Cazimir/Sadoveanu/Codreanu/Creangă/Alecsandri etc, Palatul Culturii, Univ. Al. I. Cuza, Teatrul Naţional, Biblioteca Central Universitară, Parcul Expoziţiei, Mitropolia, Casa Sindicatelor, vreo 20 de biserici şi 15 manăstiri, 2 mall-uri, câteva hoteluri impunătoare, clădiri vechi, în destule stiluri etc etc etc. Îţi garantez eu că, dpdv al "de văzut-"ului, Iaşiul nu e cu nimic mai prejos decât alte mari oraşe ale Europei.
Bun. După modul în care arunci frazele şi al comportamentului, mi-aminteşti din ce în ce mai mult de Matei Hutopilă...
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : să asculţi o trestie gânditoare deda, e trist, la modul simplu. merci de oprire si semn
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II dete felicita si Ela alaturi de mine pentru frumosul autentic din tine, ca om si poet.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deCu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
pentru textul : Singur demultumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei deas lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
pentru textul : Dogaru de la cinci dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara deai admirația mea, emiliane!
pentru textul : ford transit deam pus vulnerabilitate între ghilimele. prin vulnerabilitate m-am referit la faptul că textul este de fapt dependent (în cazul de față) de un singur cuvînt așa cum cu perspicacitate ai observat. pe mine m-a susprins pentru că nu mi-am dat seama de asta atunci cînd l-am scris. din cauza unei astfel de „vulnerabilități” el poate fi ușor transformat în cam orice, de la ironism la contemplație sau poate chiar patetism. nu știu dacă un text este mai „profund” dacă vorbește de puritate sau de incultură. în general am rezervele mele pentru cuvintele „mari”. iar puritate este unul din ele. și cred că este și relativ demonetizat. dar asta este o părere. poate cinică.
pentru textul : indie deMai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
Sper să nu fi deranjat prea tare.
pentru textul : ceainicul decitind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
pentru textul : Femme fatale deevident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
pentru textul : între trup și-ntre vis deam notat, Adrian. mulțumesc
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deam mai spus pe undeva de ce imi place atat de tare poezia asta. cu riscul de a ma repeta - simplitatea versului, senzatia ca exista clipe in viata noastra care se desfac in fata ochilor ca o carte trei d, pentru ca stii atat de bine sa redai senzatii si pentru ca m-ai facut sa cred ca daca am trai asa ca in poezia asta am fi cu totii nemuritori
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deUn poem care începe și se dezvoltă frumos, persuasiv. Dar nu are un final pe măsură. Alegoria (aproape mioritică, vai!) din final mi se pare dulceagă și, mai ales, prea explicită. Redescopăr aici o atitudine deloc benefică (pentru poezie) a liricului român, care nu agreează sugestia, nu vrea să-l crediteze pe cititor cu capacitatea de a intui, ci urmărește să-i vâre pe gât (ca să zic așa) sensul avut în vedere de el...Temându-se ca nu cumva cititorul să-l înțeleagă greșit. Doar că, așa cum observa cineva, literatura este o întrebare cu răspuns în cititor. Dacă autorul se încrâncenează să dea el răspunsul, jumătate din efect se duce pe apa sâmbetei. Este și motivul pentru care alegoria este nerecomandabilă în poezie. Cel puțin în cea scrisă azi.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deVirgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini