De observat că Virgil nu a contestat textul în sine, ci încadrarea.
Şi aici, sunt de acord cu el. Textul e departe de ce presupune un, să-i zicem, articol. Aş recomanda ca el să fie reîncadrat la proză, subcategoria "jurnal" ori "note".
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
Draga Younger Sister, ceea ce încercăm noi să facem pe acest site este să combatem /apreciem ideea poetică, nu omul din spatele ei. Poți fi sigură că nu sunt pornită pe nimeni, dar dacă se întâmplă ca mai multe dintre comentariile unui editor sau moderator să îți fie adresate, s-ar putea ca pe undeva să fie ceva divergență de opinii. Eu am încredere că nu este o problemă de "traducere" a ceea ce vrem să ajungă la celălalt ci, în definitiv, de a înțelege că aici nu este un blog. Eu cred că am înțeles ceea ce încerci tu să faci, dar încerc să te rog să îți modelezi intervențiile pe un alt mulaj, să încerci să folosești cititorul cu precădere pe partea artistică. Aceasta nu înseamnă că te rog să te încadrezi într-un tipar, ci doar să îți setezi poate tu mai sus anumite standarde. Cu mulțumiri lui Andu, pentru răbdarea de a ne lăsa să purtăm discuțiii off-topic în subsolul unei poezii frumoase, și cu rugămintea de a ne opri aici... Bianca.
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Doamna sau Domnisoara Maria Marinela Circiumaru, ca sa va raspund pe aceeasi frecventa, zic daca nu stiti cum sa raspundeti unui comentariu atunci nu raspundeti, e simplu, nu? Desi eu nu am spus ca nu stiu cum sa iau textul acesta; am spus altceva.
atât, cum a remarcat şi Virgil. Interiorul e plat, finalul ar fi ceva, dar reformulat. Cum adică " cu ferestre spre interiorul cetăţii
unde lipsesc cu totul scările
la care lucrez acum."??? După o imagine expresivă ("cu ferestre spre interiorul cetăţii") hm...dacă acum lucrez la scări, logic e că ele nu lipsesc, nu? Apoi, după ce rezolvi problema asta de logică, ai putea şterge tot logic pe "acum", e-n plus...
Spor la meşterit!
da, ai dreptate Sapphire, și va trebui să o mai "acordez", dar am zîmbit cînd am văzut că ai perceput "ideea". există un "dor", un fel de dor pe care nu îl poți simți decît în ziua de întîi a anului, atunci cînd simți "tangajul valurilor timpului"
Roxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
In comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
trucarul binat devine coalescent când e vorba de portezanul amantezelor. da, acesta era secretul! scrie-i puștiului lui hermes (nu trismegistus), în egoismul lui cântă în fiecare dimineață la pian!
Daniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
"o pasăre prinsă între aripi privește cerul
din scorbura unui copac" - frumos. Poate că expresia limpede (nu banală) bate totuşi incoerenţa poetizată. Ar trebui s-o practici mai des - expresia limpede.
Bianca, mai vino și mai spune. Uneori am nevoie să știu că mă mai citește și pe mine cineva. Despre senzația de rupere, da mi s-a mai spus. Cred că a devenit un mod de a-mi construi textele. Locuri comune, iarăși da, așa e. Îmi place să rămân pe aici, pe lângă mine. Cât privește parantezele, mă voi gândi cum le-aș putea elimina. După mine, ele reprezintă aici un alt nivel al textului. Mulțumesc de trecere și de cuvinte.
Alternanța pasajelor italice (unde lirismul este vizibil-asumat) cu secvențele de introspecție și revizuire axiologică este reușită de această dată. Poate și pentru că pasajele scrise cu font normal creionează aici o imagologie credibilă a lumii, luând ca punct de reper nostalgiile secrete și luminile lăuntrice, de unde se deschid ferestre spre [săniile cu povești], [sărbătorile și târgurile], [scările de paing] și celelalte motive ale acestei miniaturi sezonale. Rețin acest poem. Este un stil care promite multe... iar contrastul dintre liric pur și introspecție aridă este unul original, generos. Marina experimentează... :)
scrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
va doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
Ela, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
îmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile deDe observat că Virgil nu a contestat textul în sine, ci încadrarea.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deŞi aici, sunt de acord cu el. Textul e departe de ce presupune un, să-i zicem, articol. Aş recomanda ca el să fie reîncadrat la proză, subcategoria "jurnal" ori "note".
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dete asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deDraga Younger Sister, ceea ce încercăm noi să facem pe acest site este să combatem /apreciem ideea poetică, nu omul din spatele ei. Poți fi sigură că nu sunt pornită pe nimeni, dar dacă se întâmplă ca mai multe dintre comentariile unui editor sau moderator să îți fie adresate, s-ar putea ca pe undeva să fie ceva divergență de opinii. Eu am încredere că nu este o problemă de "traducere" a ceea ce vrem să ajungă la celălalt ci, în definitiv, de a înțelege că aici nu este un blog. Eu cred că am înțeles ceea ce încerci tu să faci, dar încerc să te rog să îți modelezi intervențiile pe un alt mulaj, să încerci să folosești cititorul cu precădere pe partea artistică. Aceasta nu înseamnă că te rog să te încadrezi într-un tipar, ci doar să îți setezi poate tu mai sus anumite standarde. Cu mulțumiri lui Andu, pentru răbdarea de a ne lăsa să purtăm discuțiii off-topic în subsolul unei poezii frumoase, și cu rugămintea de a ne opri aici... Bianca.
pentru textul : avon cosmetics deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
si vine o vreme cand simti ca trebuie sa urli. si urli
pentru textul : wild deNu, Calin, e Dorel Visan.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deDoamna sau Domnisoara Maria Marinela Circiumaru, ca sa va raspund pe aceeasi frecventa, zic daca nu stiti cum sa raspundeti unui comentariu atunci nu raspundeti, e simplu, nu? Desi eu nu am spus ca nu stiu cum sa iau textul acesta; am spus altceva.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deatât, cum a remarcat şi Virgil. Interiorul e plat, finalul ar fi ceva, dar reformulat. Cum adică " cu ferestre spre interiorul cetăţii
pentru textul : Sosesc corăbii deunde lipsesc cu totul scările
la care lucrez acum."??? După o imagine expresivă ("cu ferestre spre interiorul cetăţii") hm...dacă acum lucrez la scări, logic e că ele nu lipsesc, nu? Apoi, după ce rezolvi problema asta de logică, ai putea şterge tot logic pe "acum", e-n plus...
Spor la meşterit!
da, ai dreptate Sapphire, și va trebui să o mai "acordez", dar am zîmbit cînd am văzut că ai perceput "ideea". există un "dor", un fel de dor pe care nu îl poți simți decît în ziua de întîi a anului, atunci cînd simți "tangajul valurilor timpului"
pentru textul : mi-e dor deRoxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deIn comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com detrucarul binat devine coalescent când e vorba de portezanul amantezelor. da, acesta era secretul! scrie-i puștiului lui hermes (nu trismegistus), în egoismul lui cântă în fiecare dimineață la pian!
pentru textul : Egoizmus deCu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!"
pentru textul : diacritice sentimentale deDaniel, am observat că ai gasit până la urmă Regulamentul și l-ai citit, acest fapt este îmbucurător, te-aș ruga să revezi totuși punctul 20, referitor la comentarii. Ele trebuie să evite formularea de aprecieri la adresa unui comentator, și să se refere, pe cat posibil, la textul comentat. Atacurile la persoană nu sunt de dorit nicăieri, și cu atât mai puțin pe un site literar. Am încredere că nu trebuie să insist mai mult pe acest subiect. Referitor la textul de față, consider că își găsește cu greu echilibrul între fabulă (nefiind suficient de subtil) și versuri de cântec de cartier (fiind totuși, ce-i drept, prea elaborat pentru asta). Nu știu dacă acesta vrei să fie un stil care să te caracterizeze sau doar ai dorit să demonstrezi ceva; am apreciat mai mult modul in care ai scris despre îngerii "reciclabili" (si, da, aș fi revenit și cu un astfel de comentariu, sub auspicii mai bune).
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deAdevarul meu e ca spiritualitatea straluceste si atunci cand o intorci pe dos. Mi-ai demonstrat asta aici si deci... chapeau! Andu
pentru textul : clean de"o pasăre prinsă între aripi privește cerul
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol dedin scorbura unui copac" - frumos. Poate că expresia limpede (nu banală) bate totuşi incoerenţa poetizată. Ar trebui s-o practici mai des - expresia limpede.
voyons voir : je t'aime - moi aussi _ mais moi non plus - je t'aime encore plus _ mais je ne t'aime pas du tout...:)
pentru textul : top secret deBianca, mai vino și mai spune. Uneori am nevoie să știu că mă mai citește și pe mine cineva. Despre senzația de rupere, da mi s-a mai spus. Cred că a devenit un mod de a-mi construi textele. Locuri comune, iarăși da, așa e. Îmi place să rămân pe aici, pe lângă mine. Cât privește parantezele, mă voi gândi cum le-aș putea elimina. După mine, ele reprezintă aici un alt nivel al textului. Mulțumesc de trecere și de cuvinte.
pentru textul : aprilie deAlternanța pasajelor italice (unde lirismul este vizibil-asumat) cu secvențele de introspecție și revizuire axiologică este reușită de această dată. Poate și pentru că pasajele scrise cu font normal creionează aici o imagologie credibilă a lumii, luând ca punct de reper nostalgiile secrete și luminile lăuntrice, de unde se deschid ferestre spre [săniile cu povești], [sărbătorile și târgurile], [scările de paing] și celelalte motive ale acestei miniaturi sezonale. Rețin acest poem. Este un stil care promite multe... iar contrastul dintre liric pur și introspecție aridă este unul original, generos. Marina experimentează... :)
pentru textul : despre altă călătorie denu ştiu ce s-a întâmplat de a apărut de atâtea ori comentariul!
pentru textul : Despre trădare decred că e suficient o singură dată. Mă poate ajuta cineva??
scrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
pentru textul : revelație deam gustat din plin această parodie, o replică mai bună nici că se putea:)
pentru textul : autumn sîc delas un semn de apreciere.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
pentru textul : prăbuşire deva doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
pentru textul : Supraportret deIndiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
Ela, ai prins bine atmosfera acestui poem. o atmosferă de limită, "între două lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă". am atașat și o poză acestui poem. Route 66 începe oriunde, chiar și de la un desen pe asfalt. știu că poemul mai trebuie lucrat. te aștept, când ai timp, cu sugestiile tale. mulțumesc. Madim
pentru textul : Route 66 deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele deîmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Silvia
pentru textul : Floare de lotus dePagini