Cristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
Eu nu văd firul poeziei, ci doar o înșiruire de imagini. Nefiind imagini plastice măcar, sunt discontinui. Lasă înger numai în titlu, în poezie îl ai de patru ori. Muuuult prea mult.
de a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
şi încă ceva:
partea întâi la mine se opreşte înainte de "tac", ca să fim clari, că la părţile astea două m-am referit.
Partea a doua aduce, cumva, cu "de ce iubesc bărbaţii femeile" de M. Cărtărescu. Tu îţi păstrezi, însă, farmecul prin versul propriu ţie.
Am cam zâmbit/mustăcit dacă pot să spun aşa, cam pe unde am crezut şi am simţit să mustăcesc (sper să nu îmi crească mustaţa!)
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
Imi permit sa va adresez o sugestie: "constrîngere" si "impusă" sunt doua concepte care produc o reactie de respingere intr-o lume in care valorizam libertatea, in special din pozitia de creatori. Am inteles sensul acestora in context dar am tinut sa fac aceasta precizare.
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Linea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
Profetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
Adriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
ok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
Am citit aici un poem exceptional care însă nu mi s-a părut bine versificat, ceea ce nu doar că mi-a îngreunat lectura, dar finalmente m-a scufundat în detalii de tipul 'nu mai vezi pădurea din cauza copacilor'. Cred că o re-așezare în fraze poetice mai lungi, eventual folosind și semne de punctuație acolo unde este strict necesar ar fi benefică.
Este doar o opinie.
Oricum, un poem consistent, vâscos, dacă mi se permite o asemenea exprimare.
Margas
Reclama intensă făcută pe site acestui produs marca Avon mi-a atras atenția. Din păcate însă instrucțiunile de folosință mi s-au părut din capătul locului susceptibile de echivoc, fapt neesențial dată fiind polisemantica limbii române, la care se mai adaugă și cîteva elemente științifico fantastice precum chirpici buganvilii, asupra semnificației cărora specialiștii nu au reușit pînă în final să se pună de acord. Sper să nu supăr pe nimeni, și dacă da, sper să fiu iertată ca și soră mai mică ce mă aflu, dar nu știu dacă produsul este comercial sau numai comercial, menit să epateze publicul căruia i se adresează. Pe mine nu m-a convins, adică nu cumpăr.
Eu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
Bobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
pentru textul : Cretacic târziu de"Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus"
staim ca asta-mi vei spune, dar nici nu pretindeam sa.
ti-am explicat de ce nu am observat ce considerai tu ca e de observat...
pentru textul : Pictat de ploi dein fine.
Multumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb deEu nu văd firul poeziei, ci doar o înșiruire de imagini. Nefiind imagini plastice măcar, sunt discontinui. Lasă înger numai în titlu, în poezie îl ai de patru ori. Muuuult prea mult.
pentru textul : Înger singur dede a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
numai bine şi ţie!
pentru textul : emindoină deşi încă ceva:
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite departea întâi la mine se opreşte înainte de "tac", ca să fim clari, că la părţile astea două m-am referit.
Partea a doua aduce, cumva, cu "de ce iubesc bărbaţii femeile" de M. Cărtărescu. Tu îţi păstrezi, însă, farmecul prin versul propriu ţie.
Am cam zâmbit/mustăcit dacă pot să spun aşa, cam pe unde am crezut şi am simţit să mustăcesc (sper să nu îmi crească mustaţa!)
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
pentru textul : Sonata nocturna deDin punctul meu de vedere finalul e atit de cliseistic incit rateaza tot textul.
pentru textul : rem deImi permit sa va adresez o sugestie: "constrîngere" si "impusă" sunt doua concepte care produc o reactie de respingere intr-o lume in care valorizam libertatea, in special din pozitia de creatori. Am inteles sensul acestora in context dar am tinut sa fac aceasta precizare.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 de„ferestrele şi lumina caldă
pentru textul : de unde venea oboseala dedin inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
ai în totalitate dreaptatea celui care citește. îți mulțumesc, Anișoara.
pentru textul : de ce să nu știu deLinea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
pentru textul : înălțarea din pântec deProfetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
pentru textul : analiza manifestului boierismului deAdriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deJulio Cortazar, Idolul cicladelor, ultima povestire - Mangaierea cea mai profunda daca n o sa ti placa, eu is napoleon! :P
pentru textul : schiță deCliseistic, predictibil si lozicard :)). Ia scrie tu Virgil, textul cu "caut femeie", sa vedem cum iese. :P
pentru textul : Blind date denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet deVirgil, repetitia "mi-e dor", dpmdv, rupe putin vraja discursului in cheie neoromantica.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deideea e bună și m-am gîndit și eu la ea. și nu e nevoie să fie doar virtual.
pentru textul : trofeu Hermeneia deE bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
pentru textul : Copilul Li - Bo deok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAm citit aici un poem exceptional care însă nu mi s-a părut bine versificat, ceea ce nu doar că mi-a îngreunat lectura, dar finalmente m-a scufundat în detalii de tipul 'nu mai vezi pădurea din cauza copacilor'. Cred că o re-așezare în fraze poetice mai lungi, eventual folosind și semne de punctuație acolo unde este strict necesar ar fi benefică.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 deEste doar o opinie.
Oricum, un poem consistent, vâscos, dacă mi se permite o asemenea exprimare.
Margas
Reclama intensă făcută pe site acestui produs marca Avon mi-a atras atenția. Din păcate însă instrucțiunile de folosință mi s-au părut din capătul locului susceptibile de echivoc, fapt neesențial dată fiind polisemantica limbii române, la care se mai adaugă și cîteva elemente științifico fantastice precum chirpici buganvilii, asupra semnificației cărora specialiștii nu au reușit pînă în final să se pună de acord. Sper să nu supăr pe nimeni, și dacă da, sper să fiu iertată ca și soră mai mică ce mă aflu, dar nu știu dacă produsul este comercial sau numai comercial, menit să epateze publicul căruia i se adresează. Pe mine nu m-a convins, adică nu cumpăr.
pentru textul : avon cosmetics deEu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
pentru textul : Felul în care murim decred că i se potrivea mai mult titlul din subtitlu. sau ceva de genul "Facerea Edenului"...
pentru textul : psaltirea după Lilith de„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
pentru textul : când îngerul își imaginează denu e simplu deloc. doar in aparenta. de fapt, e un film. bun. foarte bun. cu final... ne-asteptat.
pentru textul : reader dedin ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
pentru textul : Colind deapropo
pentru textul : cerşind milă păduchilor deexcelent haikul:
„cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi”
Bobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePagini