nu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
alt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
Tudor, tu stii CA iti apreciez editorialele si orice tableta datorita ironiei ascutite si stilului fara cusur. Deci un semn ca acesta ar fi o nedreptate pentru celelalte postari. Te citesc cu aceeasi placere!
Madim, este o idee excelenta sa facem o sectiune gen "Galerie Eveniment" in care sa posteze si ceilalti participanti (membri) fotografii de la diverse lansari, vernisaje etc. totul e sa fie de acord Virgil Titarenco.:)
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
prelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
Viorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
Cristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
si de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)
în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
Eu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
Pentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Termenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
Adrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
Cu respectul cuvenit unui rafinat culegator de cuvinte cum este Nelu Jorz imi ingadui sa zic ca aici, nu stiu de ce, lui ii scapa "the big picture". Cu riscul de a ma lungi un pic, marturisesc ca am citit poemul mai intai pe agonia plus comentariile de acolo si am fost uimit sa vad cat de diferit percep oamenii un text, exista o mie de parametri si factori (majoritatea din pacate sau nu subiectivi) care ne indeamna sa vedem un text intr-un fel sau altul. Cred ca acolo Adriana este perceputa altfel decat aici pe hermeneia si este foarte interesant acest privilegiu pe care ea, impreuna cu inca doi-trei membri de aici il impart, acela de a putea culege opinii din doua comunitati literare destul de diferite structural. Poate candva ne vom aduna penitele si vom scrie ceva pe acest subiect, am si eu niste experiente, e drept eu niciodata nu am fost pe aceste doua site-uri in acelasi timp, dar, oricum, ar fi interesant, cred eu. Dar sa ma intorc la poem. Mie poemul imi place cap-coada asa cum rareori mi se intampla, trebuie sa marturisesc. Si nu e degeaba ce zic, Adriana Lisandru are o calitate care transcede celorlalte calitati cu care natura a inzestrat-o: talentul, eleganta, corectitudinea. Vorbesc de coerenta in perseverenta. Adriana Lisandru chiar evolueaza si scrie din ce in ce mai bine, perseverand. Cred ca rareori am intalnit un poet care sa evolueze evident in modul in care Adriana o face, poate cu exceptia lui cheevas. Poate ar mai fi si Tosa, dar el a evoluat la un moment dat brusc si apoi a ramas acolo intepenit ca o statuie din centrul orasului Piatra Neamt, ca un far din nocturna stadionului lui Pinalti. Deci Adriana capata o siguranta a scrisului care incepe sa imprumute tot mai mult din caracterul unui dicteu si asta face bine poeziei. Drept sa spun, eu nu as putea pune pariu ca ea nu elaboreaza si ca rezultatul nu este fabricat (inca) dar cred ca e asa cum zic. Poate intr-o alta lume as fi putut zice ca poemul asta seamana cu ultimul hit al Rihannei (pe care o detest, vorba fie intre noi, impreuna cu fiica-mea de 17 ani :-) "if i was a boy". Dar poate ca e doar o nefericita coincidenta ca poemul asta a aparut acum, cand melodia respectiva este difuzata pe MTV... si uite ca nu spun asta! Spun ca am citit aici un poem care m-a facut sa regret ca nu m-am nascut femeie (nu e prima oara cand simt asta, nu va speriati) ca sa simt si eu o nebunie circulara de acest gen. Un fel de vis pe care altcineva mi l-a visat. Un fel de Don Quijote cae vrea sa fie Dulcineea. Placut. Penita. Andu P.S. As modifica ceva la sonoritatea ultimei strofe care mi se pare ca are prea multe prescurtari si cratime care grabesc inutil lectura, as lasa cititorul sa petreaca mai mult timp in acasta strofa. Eventual ceva de genul "paharul e aproape gol dragul meu o să beau ce-a mai rămas în memoria nesfârșitelor mele plecări și a toamnei care imi alunecă prin vene dar nu mă îmbată indeajuns"
E un fragment de trecere/aducere aminte - poate chiar o bucata de roman, la inceput. Mai am timp sa-l scriu, tot aman. Multumesc pentru comentariu, Marina, scuze de intarzierea raspunsului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un pic încâlcit traseul expunerii de mai sus. mi se pare că sare prea brusc de la o idee la alta. ori poate citesc într-o cheie nedesluşită
pentru textul : Pentru cel care-o scrie denu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
pentru textul : Portretul unei călătoare dealt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
Tudor, tu stii CA iti apreciez editorialele si orice tableta datorita ironiei ascutite si stilului fara cusur. Deci un semn ca acesta ar fi o nedreptate pentru celelalte postari. Te citesc cu aceeasi placere!
pentru textul : La Heliade de... ei!
pentru textul : Cu o saptamana, in urma deMadim, este o idee excelenta sa facem o sectiune gen "Galerie Eveniment" in care sa posteze si ceilalti participanti (membri) fotografii de la diverse lansari, vernisaje etc. totul e sa fie de acord Virgil Titarenco.:)
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deFelicitări și mult succes! Sper cândva ca drumurile să mă aducă la poarta Casei Galbene...
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ deMDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deProfetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
prelegeri incognito nu vă uitați așa uimiți la hainele mele ponosite! iaca vin din “marea vâltoare ”. am sa vă povestesc despre libertatea tinerelor femei, care și-au tatuat deasupra buricului un fluture-de-indrazneală. libertatea lor izvorăște din scorbura gheizerelor, și se revarsă ca un suvoi de ape fierbinți, distrugânt malurile. mai intâi, te ia prin surprindere-in iuresul mirărilor antilopelor, care saltă nepăsătoare pe lângă tine. apoi, te inundă, doborând stâlpii de rezistență de pe marginea drumului. fiecare celulă tresare, este electocutată. senzațiile se ciognesc asemeni bilelor de biliard. in sfârșit, te adoarme, legănându-te pe ramuri de liliac inflorit. deodată constați: umărul ei este umărul tău; călcâiul ei este călcâiul tau; sângele ei curge prin venele tale; până și fluturele-de-indrăzneală este tatuat deasupra buricului tau. libertatea de a deveni un intreg, de a respira prin celălalt.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deCristina, multumesc pentru aprecieri si poezie infinita!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" dee un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate de:)
Omul e melodia ţărînei. La ea cântă migălos, răbdător Dumnezeu. Aşa îl văd eu.
Te citesc.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru deViorel, om bun, am înțeles ce ai insinuat și îți mulțumesc! La rândul meu m-am explicat. Cum s-ar spune mai concentrat: I stand alone... Cât despre poezie (poet bun), toți mai avem de învățat multe...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina,
mulțumesc pentru explicație!
vă doresc o zi frumoasă! ...și nu mai intervin.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară desi de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)
pentru textul : Sâmburi deîn ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!
pentru textul : angoase&fisuri de... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deScuze pentru comentariul cvadruplu! Probleme cu internetul...
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deNu găsesc peniţele... Ştie cineva unde e lada?
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deE altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
pentru textul : spring time cassandra deEu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
pentru textul : Poem cu umbre deMulțumesc de atenționare Nicholas am revenit pe text și l-am modificat.
pentru textul : Dragostea cu mână de femeie tânără dePentru că, personal, m-am săturat de invectiva mascată în comentariu literar a acestei useriţe şi pseudoautoare de îngrămădiri de litere; m-am săturat să văd cum se fofileşte printre picioarele altora, doar-doar să mai aibă ocazia să mai împroaşte cu gunoi pe cei pe care i s-a pusa pata; m-am săturat de rozătoare subsoliere, şi asta o spun în general.
Oameni buni, e uşor, copilăresc de uşor să mimăm comentariul pe text, dar, de fapt, să atacăm. Apoi, când ni se răspunde la fel, dar asumat si pe faţă, să ne retragem in spatele a "eu am comentat pe text".
Reacţionez destul de repede. Nu sunt genul care întoarce şi celălalt obraz - am rămas de multă vreme fără nici unul. Iar când mă muşcă de bombeu cineva care se pricepe la fenomen, e una, însă când o analfabetă dovedită îşi dă aere de literată şi, printre rânduri, dă cu mine de pământ, e alta. Tac o dată, tac de două ori, ironizez de trei ori... dar cam atât - că văd că domnişoarei îi devin laitmotiv psihotic.
Deci de aia.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deTermenul ”infrarealism” văd că e lansat de Mona, dar merită reținut. Eu o văd pe Mona Sax din ”Max Payne 2” cel puțin, doar că aceea era ceva mai flegmatică dar la fel de bine înfiptă. Rider îmi pare un om citit, destul de politicos și nu mi se prea potrivește cu pachetul de mușchi din nu știu care film. Deci personajele ar putea fi bine ancorate în virtual din punctul meu de vedere. Spun asta deoarece tocmai am auzit că americanii cad în depresie și au tendințe suicidale aflând că planeta din filmul ”Avatar” e doar o ficțiune și că nu vor putea ajunge niciodată acolo. Deci, ai grijă, că dacă-ți faci prea frumoase personajele, pici pe mâna cenzurii. He-he!
pentru textul : Despre încredere şi antivirus deOK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele deAdrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
pentru textul : psalm deVirgil, repetitia "mi-e dor", dpmdv, rupe putin vraja discursului in cheie neoromantica.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deCu respectul cuvenit unui rafinat culegator de cuvinte cum este Nelu Jorz imi ingadui sa zic ca aici, nu stiu de ce, lui ii scapa "the big picture". Cu riscul de a ma lungi un pic, marturisesc ca am citit poemul mai intai pe agonia plus comentariile de acolo si am fost uimit sa vad cat de diferit percep oamenii un text, exista o mie de parametri si factori (majoritatea din pacate sau nu subiectivi) care ne indeamna sa vedem un text intr-un fel sau altul. Cred ca acolo Adriana este perceputa altfel decat aici pe hermeneia si este foarte interesant acest privilegiu pe care ea, impreuna cu inca doi-trei membri de aici il impart, acela de a putea culege opinii din doua comunitati literare destul de diferite structural. Poate candva ne vom aduna penitele si vom scrie ceva pe acest subiect, am si eu niste experiente, e drept eu niciodata nu am fost pe aceste doua site-uri in acelasi timp, dar, oricum, ar fi interesant, cred eu. Dar sa ma intorc la poem. Mie poemul imi place cap-coada asa cum rareori mi se intampla, trebuie sa marturisesc. Si nu e degeaba ce zic, Adriana Lisandru are o calitate care transcede celorlalte calitati cu care natura a inzestrat-o: talentul, eleganta, corectitudinea. Vorbesc de coerenta in perseverenta. Adriana Lisandru chiar evolueaza si scrie din ce in ce mai bine, perseverand. Cred ca rareori am intalnit un poet care sa evolueze evident in modul in care Adriana o face, poate cu exceptia lui cheevas. Poate ar mai fi si Tosa, dar el a evoluat la un moment dat brusc si apoi a ramas acolo intepenit ca o statuie din centrul orasului Piatra Neamt, ca un far din nocturna stadionului lui Pinalti. Deci Adriana capata o siguranta a scrisului care incepe sa imprumute tot mai mult din caracterul unui dicteu si asta face bine poeziei. Drept sa spun, eu nu as putea pune pariu ca ea nu elaboreaza si ca rezultatul nu este fabricat (inca) dar cred ca e asa cum zic. Poate intr-o alta lume as fi putut zice ca poemul asta seamana cu ultimul hit al Rihannei (pe care o detest, vorba fie intre noi, impreuna cu fiica-mea de 17 ani :-) "if i was a boy". Dar poate ca e doar o nefericita coincidenta ca poemul asta a aparut acum, cand melodia respectiva este difuzata pe MTV... si uite ca nu spun asta! Spun ca am citit aici un poem care m-a facut sa regret ca nu m-am nascut femeie (nu e prima oara cand simt asta, nu va speriati) ca sa simt si eu o nebunie circulara de acest gen. Un fel de vis pe care altcineva mi l-a visat. Un fel de Don Quijote cae vrea sa fie Dulcineea. Placut. Penita. Andu P.S. As modifica ceva la sonoritatea ultimei strofe care mi se pare ca are prea multe prescurtari si cratime care grabesc inutil lectura, as lasa cititorul sa petreaca mai mult timp in acasta strofa. Eventual ceva de genul "paharul e aproape gol dragul meu o să beau ce-a mai rămas în memoria nesfârșitelor mele plecări și a toamnei care imi alunecă prin vene dar nu mă îmbată indeajuns"
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie de"ca_cercei din el să facă_cariul care-i meșeter faur"... este cred bine venită asemănarea. scuze de offtopic!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deJe le sais. În ce privește rusa, eu, nimic, nimic. Frumos să regăsești scrierea aici.
pentru textul : secret revelation deE un fragment de trecere/aducere aminte - poate chiar o bucata de roman, la inceput. Mai am timp sa-l scriu, tot aman. Multumesc pentru comentariu, Marina, scuze de intarzierea raspunsului.
pentru textul : Rația de libertate (III) - "Am să mă întorc bărbat" dePagini