atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
da Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
Poezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
Poemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
Sa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
Corectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
Imi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
Un instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
NU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
eu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
și eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
Părerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
Tocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
chestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
felicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu știu dacă era nevoie să scrii „iubire” la început. poate că era mai bine să o lași subînțeleasă. sau poate că o puteai lăsa ca ultimul rînd.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded deda Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
pentru textul : winter love II deFoarte frumoase ultimele doua versuri!
pentru textul : tern de 6 dePoezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
pentru textul : Desen dePoemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
pentru textul : fog deSa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
pentru textul : Un stomac de balaur deCorectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love deSuperb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : cioburi deRelax Călin! Pe hermeneia nu dă nimeni de nici o belea. Poţi să spui ce gîndeşti. Evident, dacă eşti convins de ceea ce spui. Aici o poţi face liber.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de...deci Ioana, ești prea ...profundă! ia-o mai normal, ca majoritatea! fără formalisme, paul
pentru textul : blogbadil deImi place in mod deosebit ultima parte a poemului, dar intreg ansamblul are ceva special de transmis. Lumina ce razbate din versurile tale impresioneaza retina pentru multa vreme.
pentru textul : praf de scris în timp deMi-ar fi plăcut enorm să atașezi și o traducere în limba română. Cu drag, /O\
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deUn instantaneu "simplu", aidoma unui guşter încremenit la soare, dar care-şi încălzeşte sângele de sub piele, act vital, imperios necesar supravieţuirii, prezent perpetuu concentrat în secundă, o specie de gând frizând parcă eternitatea. De la "personajele" textului, pre-text, motiv şi ambianţă, atenţia alunecă spre speculaţie alegorică.
Văd câmpul întins, trupuri nemişcate, scuturi căzute, coifuri desprinse. Doar aşteptarea foşnind, reflectată în ochiul reptilei.
pentru textul : prezentul simplu denu, nu ne-ai povestit. si cred ca era(este) bine sa precizezi de unde este inspirat textul de mai sus. ceva imi spune ca asa este corect.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester deva atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deNU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
pentru textul : zilele universitatii deeu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
pentru textul : Timp sporadic deTitlul e numele unei statii de metrou din Londra. Nu exista autorul Emilian Pal. Exista doar omul din spatele acestui nume.
pentru textul : elephant&castel deCine mai știe câte legături vizibile sau invizibile există între universurile care încercăm să fim. Nu trântesc decât poemele mele și nu aici :).
pentru textul : azi sar schije dematei mă bucur dacă ti-a plăcut. adevărat nu este chiar un poem minimalist. dacă ai o altă idee pentru final eu o ascult:) mai învăţ
pentru textul : Un poem minimalist deascult totusi parerile asupra textului, multumesc.
pentru textul : Cândva deși eu mă bucur pentru că ai revenit aici. am parcurs "ultimul an din viața mea", am găsit cele 3 întrebări și nu știu să răspund la ele, nu în seara aceasta. e o poveste aici, așa cum ai spus în ultimele versuri. îmi este cunoscută partea cu ziarele și cu fila 1. mi-a plăcut primul vers în mod deosebit. p.s. - aș renunța la "de la o vreme" - merge f bine fără această repetițe. - ai un typo în strofa a 2-a. Madim
pentru textul : Ultimul an din viața mea dePărerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
parodie...LA CE? schimbati incadrerea, va rog.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deTocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deÎntr-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT dechestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
pentru textul : interviu defelicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
Pagini