n-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
in rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
alma, moi comentariile postate in subsolul acestui text contravin regulamentului Hermeneia. Va rog sa reveniti si sa justificati remarcile dumneavoastra sau sa renuntati pe viitor la comentarii de acest gen. Multumesc, Ialin
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
Cristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
so, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
tooley: foetusul nu este o persoana, deoarece persoana inseamna fiinta constienta de sine, prin urmare... bolile genetice grave sau sida etc, legitimeaza avortul? este moral sa faci un copil in romania de azi? astept sugestii.... ps: nimeni nu stie voia Domnului....
trebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
la orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Paul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
Despre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
ce text breaz mai e și ăsta? acu îl citesc și mă închin și scuip în sân ptiu drace!
Doamne, Domnul Dumnezeu etc... ce să mai zic... AMIN frate!
un poem desprins din seminarul teologic de la fără frecvență
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
putând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
Revin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
nu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
n-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
pentru textul : Between the bars dein rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
să o luăm școlărește, bobadil, așa, ca o "undă de divertisment" fără erori însă în a folosi timpurile verbale: pui în adresarea ta "personală" : ... ... ai adus Hermeneia în latrina lipsei de har prin urmare: unde se află Hermeneia după Andrei Moldovan? În latrina lipsei de har. Deci: Ce este Hermeneia pentru Andrei Moldovan? O "firmă", "portal", aflat în latrina lipsei de har. cred că membrii Hermeneia merită scuzele tale. cam asta ar fi fost reacția normală și inutilă de fapt. însă, nu o lua ca pe ceva personal, mie chiar îmi ești simpatic, bobadil... ca unui medic un caz irecuperabil. ai atâtea ieșiri în decor și vei mai... aici se încheie dialogul nostru. consideră-mă pragmatic în ce privește timpul meu. chiar îmi place să îl fac util...
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deGeorge, cât îmi dai pe I-ul lipsă? ooof... :))
pentru textul : Groapa Himalayelor deAmen!
pentru textul : Pour Homme dealma, moi comentariile postate in subsolul acestui text contravin regulamentului Hermeneia. Va rog sa reveniti si sa justificati remarcile dumneavoastra sau sa renuntati pe viitor la comentarii de acest gen. Multumesc, Ialin
pentru textul : turtle blues deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație deCristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza deCristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
pentru textul : Fotografiind umbre detest
pentru textul : drumul crucii fără zgomote denu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
pentru textul : last night deanyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
Ani, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări deah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deso, gheata a fost sparta si proiectul a demarat. ma declar multumita de portretul meu de autor. va face cariera, for sure. sper sa-i atasezi si un subtitle expresiv. lasi aici opera magna sau o postezi separat? e important de stiut.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ detotul pare ok pina la sfirsit unde nu stiu de ce dar devine putin confuz
pentru textul : două mâini deIertare ! Așa se întâmplă când faci copy/paste și nu ești atent... Voi incerca sa rezolv problema imediat...
pentru textul : Același joc detooley: foetusul nu este o persoana, deoarece persoana inseamna fiinta constienta de sine, prin urmare... bolile genetice grave sau sida etc, legitimeaza avortul? este moral sa faci un copil in romania de azi? astept sugestii.... ps: nimeni nu stie voia Domnului....
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) detrebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare dela orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
pentru textul : Nopti albe de,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
Paul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
pentru textul : Mai singură... deDespre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
have a thousand reasons for the above.
pentru textul : Drapeau blanc deand a thousand more!
http://www.youtube.com/watch?v=rtOvBOTyX00
ce text breaz mai e și ăsta? acu îl citesc și mă închin și scuip în sân ptiu drace!
pentru textul : Febra deDoamne, Domnul Dumnezeu etc... ce să mai zic... AMIN frate!
un poem desprins din seminarul teologic de la fără frecvență
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Te citesc în continuare,
pentru textul : am evadat un timp (2) deSilvia
Mulţumesc Virgil. Scuze.
pentru textul : Trenuleţ de jucărie cu baterii demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deputând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
pentru textul : rosario deRevin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
pentru textul : de regăsire denu stii sa citesti nicodeme. ca de inteles nici atit. dar de unde nu e nici dumnezeu nu cere. orice analfabet stie ca omul nu a fost facut in ziua a saptea (sau de sabat). si nu asta am scris eu acolo. dar, asa cum am mai spus, nu stii sa citesti. iar cu privire la chestia asta nu am cum sa te ajut. iar restul este prea complicat pentru tine. nu te stradui sa intelegi ca esti prea obtuz pentru asa ceva.
pentru textul : psalm dePagini