şi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
asta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
prea multe puncte de suspensie. ele nu se justifică nici măcar din perspectiva unui cititor (pentru că asta e miza lor, nu? o invitație/o cooperare cu el)inteligent și cu o imaginație bogată.
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
Alina, multumesc de trecere, semn, propunere.... Nu stiu ce e la 'urmatorul nivel' dar si de la freasatra asta se vede destul de frumos:) finalul avea tivul prea lung asa ca l-am taiat deasupra genunchiului... pe curind, Corina
Propun ca pe bara de meniu de pe prima pagină să se afle și Regulamentul, alături de Info, Poezie, Proză, Autori, Comentarii etc., pentru a fi mult mai ușor de găsit de cititori și autori.
Aranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
Cum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
Hopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
Virgile te inseli cu privire la scopul interventiilor mele pe acest text. Departe de mine sa deschid un razboi interconfesional. Numai ca eu percep acest text ca fiind scris din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist si vrand nevrand imi aduci aminte de o perioada in care aveam sufletul plin de ura, atunci cand bunicul meu murea in inchisoarea de la Aiud, fiind arestat pentru ca a alungat cu pusca de la el din curte niste baieti din aceia cu sapca care propovaduiau societatea multilateral dezvoltata si egalitatea oamenilor. Eu si familia mea am trecut peste toate acestea desi le-am trait si am putut sa iert si sa ma impac cu mine insumi si cu ceilalti. Cat despre cealalta parte, cea religioasa, suntem liberi ca fiecare sa credem in ceea ce vrem. Din partea mea poti sa fii si musulman ca acest fapt nu constituie un criteriu dupa care relationez cu oamenii. Te rog sa iei cuvintele mele asa cum se si vor sa fie percepute. O opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu.
in primul rand, sunt niste acorduri gresite. vezi aici:
"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
si aici:
"cîştigător cel în al cărui lume minusculă"
apoi, l-as mai subtia. de ex., din
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
îşi duc nestingheriţi viaţa
pentru ei picioarele tale sunt un templu înaintea căruia se închină
şi aduc ofrande."
as pastra doar
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
pentru ei picioarele tale sunt templu"
(in ideea ca nu prea mergem la templu...sa rontaim seminte, nu? :) )
"voi lua o scurtă pauză timp de gîndire
să vă formulaţi cu grijă întrebările
eu mi-am pregătit răspunsurile cu grijă."
repetitia aceea...si pe urma, de ce iei tu pauza de gandire pentru ca ei sa formuleze intrebari?
"nu uitaţi să vă descălţaţi să păşiţi uşor pe neauzite' - dublul adverb.
un interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
sigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
poemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
stiu ce spui, cel putin asa cred, urmarindu-te aproape de cand am inceput sa scriu.
de aceea imi pot spune acum o mie ca poezia e o porcarie, si poate sa si fie, nu mai conteaza.
cam atat apreciez trecerea si cam atat ma bucura ca m-ai auzit.
e chiar cu intentie luat de acolo! (e mini-plagiat?:) de fapt, am scris partea nevazuta a poemului lui Radu Gyr, in celululele caruia cred ca locuia Iisus. cel putin asa am inteles eu poezia lui, a celorlalti enumerati de tine mai sus, a altor oameni despre care nu e loc de spus acum si aici. multumiri pentru comentariu!
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
...iar moartea începe să moară în durerea zilelor ce dor... Un cîntec de inimă albastră a cărui delicatețe nu exclude fermitatea, dimpotrivă dă versurilor o rezonanță aparte și de aici provine forța acestui poem.Frumusețe sălbatică în concurență cu realitatea mundană, prinsă în acest tipar clasic dă o senzație de atemporalitate, ca o poveste...un cîntec fără început și fără sfîrșit. Este ca și cum te-ai plimba visător pe malul oceanului universal, ai lovi apa în joacă întrebînd, întrebînd, iar apa ți-ar răspunde metamorfozată-n viață. El vine cu norii! El vine cu norii!... s-a spus. Un poem adevărat cum de mult, foarte mult timp nu am mai citit. Balsam sufletului meu în această dimineață cu marfare și cu toți cireșii în floare, ca o explozie solară.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc, Ion Pascal. ar mai fi o ţîră de lucrat pe text, poate pe mâine. ex. eliminat un "unul pe altul".
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară deşi încă ceva: "filmul" se termină la mine cu ecran negru şi cu piesa aceasta în viziunea mea, fireşte. am derulat această piesă: http://www.youtube.com/watch?v=6PDmZnG8KsM. socotesc aşa: dacă o să cadă pentru tine ca nuca în perete, deşi e garantat că nu are cum, râd, consider că e devină ledul tău! am plecat.
pentru textul : Noapte bună, copii deasta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deprea multe puncte de suspensie. ele nu se justifică nici măcar din perspectiva unui cititor (pentru că asta e miza lor, nu? o invitație/o cooperare cu el)inteligent și cu o imaginație bogată.
pentru textul : Întâmplare deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela deAlina, multumesc de trecere, semn, propunere.... Nu stiu ce e la 'urmatorul nivel' dar si de la freasatra asta se vede destul de frumos:) finalul avea tivul prea lung asa ca l-am taiat deasupra genunchiului... pe curind, Corina
pentru textul : Doar femeie dePropun ca pe bara de meniu de pe prima pagină să se afle și Regulamentul, alături de Info, Poezie, Proză, Autori, Comentarii etc., pentru a fi mult mai ușor de găsit de cititori și autori.
pentru textul : postarea de imagini și HCODE deBăi! "Găselniță" e una, "invențiune" e alta!
pentru textul : cheile deAranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
pentru textul : celui drag deCum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deHopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
pentru textul : La taifas deVirgile te inseli cu privire la scopul interventiilor mele pe acest text. Departe de mine sa deschid un razboi interconfesional. Numai ca eu percep acest text ca fiind scris din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist si vrand nevrand imi aduci aminte de o perioada in care aveam sufletul plin de ura, atunci cand bunicul meu murea in inchisoarea de la Aiud, fiind arestat pentru ca a alungat cu pusca de la el din curte niste baieti din aceia cu sapca care propovaduiau societatea multilateral dezvoltata si egalitatea oamenilor. Eu si familia mea am trecut peste toate acestea desi le-am trait si am putut sa iert si sa ma impac cu mine insumi si cu ceilalti. Cat despre cealalta parte, cea religioasa, suntem liberi ca fiecare sa credem in ceea ce vrem. Din partea mea poti sa fii si musulman ca acest fapt nu constituie un criteriu dupa care relationez cu oamenii. Te rog sa iei cuvintele mele asa cum se si vor sa fie percepute. O opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deerată :plinătate.
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții denu se prelige. dovada: nu ti-am dat penita de aur care din partea mea e magica, contine puterea cuvantului primordial. sac sic hei rup.
pentru textul : prea scurt jurnal dein primul rand, sunt niste acorduri gresite. vezi aici:
"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
si aici:
"cîştigător cel în al cărui lume minusculă"
apoi, l-as mai subtia. de ex., din
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
îşi duc nestingheriţi viaţa
pentru ei picioarele tale sunt un templu înaintea căruia se închină
şi aduc ofrande."
as pastra doar
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
pentru ei picioarele tale sunt templu"
(in ideea ca nu prea mergem la templu...sa rontaim seminte, nu? :) )
"voi lua o scurtă pauză timp de gîndire
să vă formulaţi cu grijă întrebările
eu mi-am pregătit răspunsurile cu grijă."
repetitia aceea...si pe urma, de ce iei tu pauza de gandire pentru ca ei sa formuleze intrebari?
"nu uitaţi să vă descălţaţi să păşiţi uşor pe neauzite' - dublul adverb.
pentru textul : intraţi pe forum aici deun interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
pentru textul : interviu desigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
sancho panza, putini ar face gestul pe care l ai facut tu. multumesc aalizei, ai dreptate. acolo am gresit, vorbind despre dar. imi cer scuze insa, in rest, nu sunt convins ca ai dreptate. imi spui de o arta si de goblene electronice... si? o sa fac temenele de acu oricarui curent trecut prezent sau viitor? eu merg pe drumul meu, cum o fi el. si nu cred sa fie de lepadat. tot ce incerc e sa reprezint "poetic" corpurile geometrice. mi se pare un lucru bun. sixtus, m am uitat. nu e ce fac eu. cand voi termina cu ac experimente, voi termina. argumentele mele sunt ale mele. macar sunt. nu pot fi genial in fiecare zi...
pentru textul : linia de... tot aşa.
pentru textul : Neprevăzutul depoemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
pentru textul : dacă aș fi perdea de"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
pentru textul : Hermeneia în presa de azi destiu ce spui, cel putin asa cred, urmarindu-te aproape de cand am inceput sa scriu.
pentru textul : În jurul celor spuse dede aceea imi pot spune acum o mie ca poezia e o porcarie, si poate sa si fie, nu mai conteaza.
cam atat apreciez trecerea si cam atat ma bucura ca m-ai auzit.
e chiar cu intentie luat de acolo! (e mini-plagiat?:) de fapt, am scris partea nevazuta a poemului lui Radu Gyr, in celululele caruia cred ca locuia Iisus. cel putin asa am inteles eu poezia lui, a celorlalti enumerati de tine mai sus, a altor oameni despre care nu e loc de spus acum si aici. multumiri pentru comentariu!
pentru textul : din centru înspre nicio margine depentru comentariu ottilia!
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang deLelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deEu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues deda! observ că ai dreptate în privința titlului, dar tot nu îmi vine altă idee. mulțumesc pentru apreciere și te mai aștept.
pentru textul : Odă firului de iarbă de...iar moartea începe să moară în durerea zilelor ce dor... Un cîntec de inimă albastră a cărui delicatețe nu exclude fermitatea, dimpotrivă dă versurilor o rezonanță aparte și de aici provine forța acestui poem.Frumusețe sălbatică în concurență cu realitatea mundană, prinsă în acest tipar clasic dă o senzație de atemporalitate, ca o poveste...un cîntec fără început și fără sfîrșit. Este ca și cum te-ai plimba visător pe malul oceanului universal, ai lovi apa în joacă întrebînd, întrebînd, iar apa ți-ar răspunde metamorfozată-n viață. El vine cu norii! El vine cu norii!... s-a spus. Un poem adevărat cum de mult, foarte mult timp nu am mai citit. Balsam sufletului meu în această dimineață cu marfare și cu toți cireșii în floare, ca o explozie solară.
pentru textul : explică-mi dePagini