textul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Cu riscul asumat de a fi sanctionat, nu pot sa nu remarc negativ acelasi comentariu (luat cu copy-paste) de pe agonia (acolo cu stea) si adus aici pe hermeneia (cu penita) Macar de-ar fi ceva de capul acestui comm... "NeiNplinirii"? "Totusi pentru inspiratie remarc efortul tau".. Pai efortul era pe partea cu transpiratia nu cu inspiratia... Ma rog. Poemul mi se pare bun cum a fost incadrat pe agonia, la "personale", ca "poezie" cum e postat aici nu se sustine, ar fi meritat "experimentul" fara discutie. "Singuratatea e unicul meu pacat sincer" - trebuie oare sa intelegem ca fie singuratatea nu e unicul pacat ori nu este "sincer"... celelalte sunt... oare care ar fi aici opusul lui "sincer"? Un vers subred. "sincer" este oare acel peiorativ din discutiile de pe celular intre fete "n-am fost cu Valerica al tau la cafea, sincer". "Imi tai atenta venele" - ok dar "dinspre orice" cum adica? Strofa a doua mi se pare cea mai reusita. Pacat de prea multele semne de punctuatie si majuscule care ingreuneaza, impun si limiteaza lectura. Strofele trei si patru sunt un artificiu al aceleiasi idei, deci nici aici nu vad "patru metafore constitutive" ci doar trei. Finalul mi se pare mie de data asta "ca un banc, insa cu poanta rasuflata". Pe bune, Andu.
Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
Felicitări din inimă, Mariana ! Nu am abordat acest stil decât extrem de rar, dar de citit o fac mereu cu plăcere. Iar kaikurile tale m-au uns pe suflet de fiecare dată !
Am răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
Acest text are o idee de remarcat, dar care se încâlcește în reprezentarea sa poetică. Mai trebuie lucrat la "povești de verdeață", "Creștea necontenit oarecând", "din punctul cel din". Ce rost au liniile?
Nu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
: “ne lăsaserăm trupurile în mamele noastre / şi ni se zbătea al treilea ochi”, chiar dacă aceste două versuri par a nu avea legătură între ele.
Câţi dintre noi mai conştientizăm al treilea ochi, fie şi numai într-o zbatere – tremurare?
este o parodie în sensul că vlad a parodiat ceva. dincolo de acest aspect, este evident că poartă şi vina poeziei care nu este deloc străină autorului.
există un fir emoţional pentru că de la un fir emoţional porneşte şi poezia parodiată de vlad. nici nu avea cum să iasă altfel, nu la turburea. a parodia nu însemnează un lucru simplu. la fel şi pentru un film. avem parodii reuşite, chiar foarte bune.
este poezie, prin urmare, dar nu în acest context. aici este o parodie şi atât. să nu intrăm în substraturi şi filosofii aiurea. să o luăm exact cum este. să o criticăm literar din punctul de vedere a ceea ce ne-a fost dat autorul să vedem. doar o părere.
are domnia sa, vlad turburea, poezii foarte bune.
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Ambasadori sintem cu totii: tu, eu, noii veniti, consiliul, veteranii. Hermeneia este o comunitate, o echipa formata din director, consiliu, utilizatori. Nu putem fi toti directori sau parte din consiliu insa cu totii sintem utilizatori. Unii au contributii mai mari altii mai mici. Insa in momentul postarii unui text sau comentariu (mic/ mare/ moderat) devii reprezentantul acestui site public de literatura. Trecerea repetata si in cazul unora cu furie peste anumite granite ce ne permit interactiunea pe site va rezulta in chaos! In chaos nu mai asculta nimeni pentru ca zgomotul este infernal si atunci site-ul literar Hermeneia va deveni inutil/ imposibil de utilizat in scopul propus.
In comentariul de mai sus am apelat la inteligenta emotionala care in nenumarate cazuri, sub numeroase texte, pierde 'argumentul' nu numai in fata egoului poetic dar mai ales a celui ce semneaza acel comentariu. Apelez la acea pauza necesara evaluarii celor spuse inainte de a apasa 'send': 'ceea ce am scris afecteaza pe cineva dpdv fizic/ personal/ spiritual?' , 'daca acest comentariu l-as fi primit eu cum m-ar fi afectat personal?', etc etc..
Empathy!
Acest site este bazat pe un hobby: acel al scrisului. Cititorul nu este obligat sa citeasca frustrarile/ dramele personale/ insultele gratuite ale nimanui.
Este posibil ca fiecare din noi a gresit intr-un mod sau altul pe acest site? 99.9% The boundaries of the site need to be revised! Acel clash al personalitatilor poate fi evitat, iar daca un utilizator de pe site-ul H, personal, iti produce repulsie nu va trebui sa o stie niciodata...
NU, motivele serioase pentru tine, personal/ specific/ individual nu sint motivele serioase pentru Hermeneia in general. Cind ma loghez pe Hermeneia nu intru sa citesc despre anunturi 'din-motive-serioase' ale nimanui. NU SUB TEXTELE PUBLICATE pe site. In acest scop s-a inventat Twitter, Messenger, Facebook, Skype, etc. Schimburile de opinii referitoare la site/ structura/ functionalitate le poti face cu Consiliul Hermeneia prin email. Pina si acest text ne faciliteaza aceasta posibilitate fiind incadrat la o rubrica ce ne protejeaza colaborarea: info-comunicare!
De invatat am avut/ am/ voi avea..dar nu-ti spun cit..:p TU nu?
Uite, un exemplu constructiv: transforma comentariul de mai sus in poem/ proza/ experiment literar si atunci cei ce au placerea sa te comenteze o vor face.
Altfel, ne intoarcem la 'square one': aratarea cu degetul spre sosete/ furouri/ manusi insa nu uita ca in acel moment Hermeneia devine cazanul de fiert rufe si se indeparteaza de ceea ce reprezinta cu numele.
Da, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
iata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
textul începe bine. dar după „ritmul acesta cadențat” intră în banalități și clișee.
pentru textul : pe tocuri prea înalte de„îmi zici va fi iarăși primăvară” sau „tristă plecarea mea peste întinderea de ape” sînt expresii care pur și simplu nu mai pot spune nimic în poezie.
Mi-au plăcut versurile din final: "pletele Rusalkai leaga fluviul de noapte" pentru că lasă loc de sensuri în imaginație.
pentru textul : Flash back deMi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers denu trebuie să te îndrăgostești de ceea ce scrii, pentru asta există soția, amanta, copiii, divinitatea...și toate la alegere.
pentru textul : Nenorocul deEu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Cu riscul asumat de a fi sanctionat, nu pot sa nu remarc negativ acelasi comentariu (luat cu copy-paste) de pe agonia (acolo cu stea) si adus aici pe hermeneia (cu penita) Macar de-ar fi ceva de capul acestui comm... "NeiNplinirii"? "Totusi pentru inspiratie remarc efortul tau".. Pai efortul era pe partea cu transpiratia nu cu inspiratia... Ma rog. Poemul mi se pare bun cum a fost incadrat pe agonia, la "personale", ca "poezie" cum e postat aici nu se sustine, ar fi meritat "experimentul" fara discutie. "Singuratatea e unicul meu pacat sincer" - trebuie oare sa intelegem ca fie singuratatea nu e unicul pacat ori nu este "sincer"... celelalte sunt... oare care ar fi aici opusul lui "sincer"? Un vers subred. "sincer" este oare acel peiorativ din discutiile de pe celular intre fete "n-am fost cu Valerica al tau la cafea, sincer". "Imi tai atenta venele" - ok dar "dinspre orice" cum adica? Strofa a doua mi se pare cea mai reusita. Pacat de prea multele semne de punctuatie si majuscule care ingreuneaza, impun si limiteaza lectura. Strofele trei si patru sunt un artificiu al aceleiasi idei, deci nici aici nu vad "patru metafore constitutive" ci doar trei. Finalul mi se pare mie de data asta "ca un banc, insa cu poanta rasuflata". Pe bune, Andu.
pentru textul : Oarecum deMircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
pentru textul : querida deViorel, nu prea am inteles ce parere ai despre text dar, oricum, interesanta experienta traita de tine.
pentru textul : după cutremur demultumesc de vizita.
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
pentru textul : Haiku deFelicitări din inimă, Mariana ! Nu am abordat acest stil decât extrem de rar, dar de citit o fac mereu cu plăcere. Iar kaikurile tale m-au uns pe suflet de fiecare dată !
pentru textul : Karumi deAm răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
pentru textul : do re mi fa om deAcest text are o idee de remarcat, dar care se încâlcește în reprezentarea sa poetică. Mai trebuie lucrat la "povești de verdeață", "Creștea necontenit oarecând", "din punctul cel din". Ce rost au liniile?
pentru textul : Despre pom deNu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
pentru textul : *** deVladimir, asa, modificat, imi pare si mie ca ai prins in egala masura clocotul si linistea. interesant aleasa imaginea.
pentru textul : ... de: “ne lăsaserăm trupurile în mamele noastre / şi ni se zbătea al treilea ochi”, chiar dacă aceste două versuri par a nu avea legătură între ele.
pentru textul : strunirea deCâţi dintre noi mai conştientizăm al treilea ochi, fie şi numai într-o zbatere – tremurare?
este o parodie în sensul că vlad a parodiat ceva. dincolo de acest aspect, este evident că poartă şi vina poeziei care nu este deloc străină autorului.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deexistă un fir emoţional pentru că de la un fir emoţional porneşte şi poezia parodiată de vlad. nici nu avea cum să iasă altfel, nu la turburea. a parodia nu însemnează un lucru simplu. la fel şi pentru un film. avem parodii reuşite, chiar foarte bune.
este poezie, prin urmare, dar nu în acest context. aici este o parodie şi atât. să nu intrăm în substraturi şi filosofii aiurea. să o luăm exact cum este. să o criticăm literar din punctul de vedere a ceea ce ne-a fost dat autorul să vedem. doar o părere.
are domnia sa, vlad turburea, poezii foarte bune.
O adevărată tanka.
how beautiful we are
and so serene
locked in [our] loneliness[es]
[with the] heart[s]
left out
Interesant ce efect semantic are faptul că substantivul 'singurătăți' este la plural și 'inima' la singular.
pentru textul : priveşte-ne deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare decaractere*
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deDoar "radacinile". Restul..."doar" simulacu. Dar "radacinile" (inca) EXISTA: la "usa intredeschisa a cerului"
pentru textul : Durere demulţumesc pentru opinii. am făcut mai multe modificări acum cînd am putut să citesc textul oarecum detaşat
pentru textul : summer love deDorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deP.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Ambasadori sintem cu totii: tu, eu, noii veniti, consiliul, veteranii. Hermeneia este o comunitate, o echipa formata din director, consiliu, utilizatori. Nu putem fi toti directori sau parte din consiliu insa cu totii sintem utilizatori. Unii au contributii mai mari altii mai mici. Insa in momentul postarii unui text sau comentariu (mic/ mare/ moderat) devii reprezentantul acestui site public de literatura. Trecerea repetata si in cazul unora cu furie peste anumite granite ce ne permit interactiunea pe site va rezulta in chaos! In chaos nu mai asculta nimeni pentru ca zgomotul este infernal si atunci site-ul literar Hermeneia va deveni inutil/ imposibil de utilizat in scopul propus.
In comentariul de mai sus am apelat la inteligenta emotionala care in nenumarate cazuri, sub numeroase texte, pierde 'argumentul' nu numai in fata egoului poetic dar mai ales a celui ce semneaza acel comentariu. Apelez la acea pauza necesara evaluarii celor spuse inainte de a apasa 'send': 'ceea ce am scris afecteaza pe cineva dpdv fizic/ personal/ spiritual?' , 'daca acest comentariu l-as fi primit eu cum m-ar fi afectat personal?', etc etc..
Empathy!
Acest site este bazat pe un hobby: acel al scrisului. Cititorul nu este obligat sa citeasca frustrarile/ dramele personale/ insultele gratuite ale nimanui.
Este posibil ca fiecare din noi a gresit intr-un mod sau altul pe acest site? 99.9% The boundaries of the site need to be revised! Acel clash al personalitatilor poate fi evitat, iar daca un utilizator de pe site-ul H, personal, iti produce repulsie nu va trebui sa o stie niciodata...
NU, motivele serioase pentru tine, personal/ specific/ individual nu sint motivele serioase pentru Hermeneia in general. Cind ma loghez pe Hermeneia nu intru sa citesc despre anunturi 'din-motive-serioase' ale nimanui. NU SUB TEXTELE PUBLICATE pe site. In acest scop s-a inventat Twitter, Messenger, Facebook, Skype, etc. Schimburile de opinii referitoare la site/ structura/ functionalitate le poti face cu Consiliul Hermeneia prin email. Pina si acest text ne faciliteaza aceasta posibilitate fiind incadrat la o rubrica ce ne protejeaza colaborarea: info-comunicare!
De invatat am avut/ am/ voi avea..dar nu-ti spun cit..:p TU nu?
Uite, un exemplu constructiv: transforma comentariul de mai sus in poem/ proza/ experiment literar si atunci cei ce au placerea sa te comenteze o vor face.
Altfel, ne intoarcem la 'square one': aratarea cu degetul spre sosete/ furouri/ manusi insa nu uita ca in acel moment Hermeneia devine cazanul de fiert rufe si se indeparteaza de ceea ce reprezinta cu numele.
Kind regards!
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deDa, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
pentru textul : Plansu-mi-s-a deRaul, un poem reuşit, priveşti frumos prin ochii oropsitului cîine aici.
pentru textul : viaţă de câine în intersecţie deiata un text care mi-a facut bine astazi prin simplitatea lui. inclin sa cred ca daca tot nu s-au folosit majusculele la inceputul versurilor atunci se putea renunta de tot la orice conventie tipografico-lexicala. dar asta este doar o chestiune de gust personal. primele doua versuri sint memorabile.
"as birds scratch the sky
so the clouds can bleed"...
dar si
"we never surrender
pentru textul : Optimus Anonymous dewhen sick or in love"...
Ela, Hanny este interesant cum oameni diferiti percep mesajele sublimale ale culorilor si ale jocului de culori și forme în mod diferit. și da, s-a vrut o "ciocnire elastică" Hanny, cred ca e mai degrabă o încărcătură postmodernistă decît una modernistă. a fi cititor nu este neaparat un handicap dar poate fi o limitare. poate tocmai de aceea aici vrem nu numai să scriem ci să învățăm și să citim. la urma urmei Hermeneia în limba lui Socrate însemna arta/știința interpretării, comunicării și traducerii și poeziei
pentru textul : exaust deM-a impresionat asocierea "masinilor prabusite" cu suavul "tremolo de forme".
pentru textul : defectul simplu V dePagini