Încercam să îmi formulez mai pe scurt, desigur din obișnuita lipsă de timp, comentariul pentru acest text, și, preocupată de răspunsul la o anumită întrebare, am intrat pe pagina de autor. Astfel am observat că Iulian (sau Ciprian) nu răspunde la nici un comentariu. Și atunci mă mai întreb la ce bun efortul celor care te citesc și îți lasă semn. Tu ți-ai adresat această întrebare?
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
Pe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
frumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
Iar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
Poemul începe bine și chiar în forță (primele două versuri), apoi își revine cu a doua strofă și cu care se și termină, din nefericire, o idee bună. Poate ar fi interesant de găsit și o a treia strofă și de lucrat pe prima. Corectează și: "odată cu". În strofa a doua poți tăia "de aripă" și "a nopții", dacă vrei.
Adrian, sint placut uimit inca o data de modul cum participi pe Hermeneia. Ce ai publicat acum aici ne face o deosebita onoare. Cu regret remarc ca asa putina lume a comentat acest text. Am senzatia (vaga) ca unii au impresia ca poezia, mai ales cea moderna a aparut in 1963. Sa ma mai mir ca se scrie asa de prost astazi cind atit de putini citesc sau comenteaza pe cei care au fost avangardisti pe vremea cind avangardismul era o impietate?! Cred ca nu poti scrie poezie moderna fara sa ajungi sa simti spiritul acela.
Să ne mândrim cu Corneliu M. Popescu - cel mai bun traducător al lui Eminescu. Premiul pentru traducerea unei poezii dintr-o limbă europeană în limba engleză are numele său. Din păcate, tânărul geniu a murit la cutremurul din 1977.
Întrebarea este oare ea te-ar recunoaște, Ioana? Cine e Jane Doe... I wonder. Norocul nostru că se aprind lumânări și pentru sufletele necunoscuților, iar asta îmi spune și mie că nu e nici un pic de cinism autentic aici. Ceea ce observ este că sentimentul din lanul de maci a evoluat aici, și nu neaparat într-o direcție fericită. ca expresie... mda. Dar nici nu mă așteptam la altceva din partea ta. Ceea ce nu îmi place ar fi forma aceea de manifest pe care o remarca și Virgil: "va promit la toți și mie îmi promit" Dar am impresia că tu ții prea mult tocmai la asta, nu de alta, dar altfel ți-ai da toată dragostea pe față. Și numai Dumnezeu știe că nu ne putem permite așa ceva... la loc în frigider... n-am avut niciodată nimic de-a face cu ea, iar ea oricum nu mai poate spune nimic.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
Acest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
Poezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Ca tot e rost de scandal, zic si eu:
- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
de obicei, jucam rolul altcuiva si mai putin propriile noastre roluri. din mai multe motive, dar cel mai deosebit motiv conturat in acest poem este: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost apoi m-ar reduce la un rol subjugat unei regii mereu nemulțumite" dar oare o regie care satisface imediat interlocutorul si/sau interpretul nu ar duce la plafonare?
...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
pasaje foarte "pline", dar si chestia aia cu soferul bun pe care-l... cheama la El (care, zic eu, ca ar putea lipsi fiind asa de arhi uzitata).
Un text nascut dinj imaginatia ta bogata, sustinut de imagini cand calde, cand dure. Pe total, foarte interesant.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Încercam să îmi formulez mai pe scurt, desigur din obișnuita lipsă de timp, comentariul pentru acest text, și, preocupată de răspunsul la o anumită întrebare, am intrat pe pagina de autor. Astfel am observat că Iulian (sau Ciprian) nu răspunde la nici un comentariu. Și atunci mă mai întreb la ce bun efortul celor care te citesc și îți lasă semn. Tu ți-ai adresat această întrebare?
pentru textul : Cruciada nebunilor decami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
pentru textul : Viol consimțit dept ca a fi acasa, cu dragostea ta, mai ales de craciun, inseamna a fi in Rai. iar daca vii din Iad, te invidiez.
pentru textul : miros de pin deam niste typo, da le scuzi tu!
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deSilviu, dar abia acum mi-am dat seama ca postarile mele sunt asezate in categoria celor ,,bune de dat la gunoi,,.
eu ma prind cam greu :)))
o sa mai scriu, dar nu aici. mult succes tuturor!
pentru textul : ...dacă defrumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om. Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o. Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
pentru textul : obrazul de gânduri, ud deDa, si mie imi place dottore nexus, insa versurile tale m-au dus cu gandul in universul lui ghigiu, deci mai aproape de gellu. Asa a fos sa fie. Andu
pentru textul : diary of a dream depe care (din nefericire) îl înțeleg...
mai bine zis, înțeleg sentimentul din care s-a născut.
(Virgil, cred ca e un tipo în strofa a șasea. și... parcă aș renunța la unul din seria de „de-uri” din ultima strofă... dacă mi-e îngăduită sugestia)
pentru textul : antirevelație deești un copil și aiurezi!
pentru textul : călătorii.cioburi.zile dePoemul începe bine și chiar în forță (primele două versuri), apoi își revine cu a doua strofă și cu care se și termină, din nefericire, o idee bună. Poate ar fi interesant de găsit și o a treia strofă și de lucrat pe prima. Corectează și: "odată cu". În strofa a doua poți tăia "de aripă" și "a nopții", dacă vrei.
pentru textul : ca un pretext reumatic deAdrian, sint placut uimit inca o data de modul cum participi pe Hermeneia. Ce ai publicat acum aici ne face o deosebita onoare. Cu regret remarc ca asa putina lume a comentat acest text. Am senzatia (vaga) ca unii au impresia ca poezia, mai ales cea moderna a aparut in 1963. Sa ma mai mir ca se scrie asa de prost astazi cind atit de putini citesc sau comenteaza pe cei care au fost avangardisti pe vremea cind avangardismul era o impietate?! Cred ca nu poti scrie poezie moderna fara sa ajungi sa simti spiritul acela.
pentru textul : Frenezie Statică deSă ne mândrim cu Corneliu M. Popescu - cel mai bun traducător al lui Eminescu. Premiul pentru traducerea unei poezii dintr-o limbă europeană în limba engleză are numele său. Din păcate, tânărul geniu a murit la cutremurul din 1977.
http://www.poetrysociety.org.uk/content/competitions/popescu/
pentru textul : The National Poetry Competition deMădălina, bine ai revenit pe Hermeneia! Asa cum ne-am obișnuit: un text, o invitație la vis.. ps: ai un typo in strofa a treia
pentru textul : Sunt contagioasă deÎntrebarea este oare ea te-ar recunoaște, Ioana? Cine e Jane Doe... I wonder. Norocul nostru că se aprind lumânări și pentru sufletele necunoscuților, iar asta îmi spune și mie că nu e nici un pic de cinism autentic aici. Ceea ce observ este că sentimentul din lanul de maci a evoluat aici, și nu neaparat într-o direcție fericită. ca expresie... mda. Dar nici nu mă așteptam la altceva din partea ta. Ceea ce nu îmi place ar fi forma aceea de manifest pe care o remarca și Virgil: "va promit la toți și mie îmi promit" Dar am impresia că tu ții prea mult tocmai la asta, nu de alta, dar altfel ți-ai da toată dragostea pe față. Și numai Dumnezeu știe că nu ne putem permite așa ceva... la loc în frigider... n-am avut niciodată nimic de-a face cu ea, iar ea oricum nu mai poate spune nimic.
pentru textul : jane doe de1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Să admitem că pot să rămână cele două puncte de la titlu, dar inițiala majusculă N și semnul exclamării de la final, nu.
pentru textul : Ştefan Dorgoşan: Nativ din spaţiul carpato-danubiano-pontic! demultumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă dePoezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Succes.
pentru textul : Poezie verde deEugen, tu nu ai uitat că, în ultimă instanţă, rolul poeziei, ca a oricărei arte, este acela de a sensibiliza într-un sens sau altul, nu?
pentru textul : Psihanalizabil, nu? deCa tot e rost de scandal, zic si eu:
pentru textul : despre o femeie goală de- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Revin, ca ai un i mancat, de la cuminti.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dete felicita si Ela alaturi de mine pentru frumosul autentic din tine, ca om si poet.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste deultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee dede obicei, jucam rolul altcuiva si mai putin propriile noastre roluri. din mai multe motive, dar cel mai deosebit motiv conturat in acest poem este: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost apoi m-ar reduce la un rol subjugat unei regii mereu nemulțumite" dar oare o regie care satisface imediat interlocutorul si/sau interpretul nu ar duce la plafonare?
pentru textul : obsesia unui rol de...mie mi-a placut cumva aceasta indrazneala giumbuslucara resuscitanta, trebuie sa recunosc. dar o inteleg si pe bianca. adevarul este ca paul are destule texte foarte bune, este si comentator ardent, iar texte impenitate nu prea are (m-am uitat acum). cred ca este o mini-revolta usor de inteles, mai mult o gluma.
pentru textul : blogbadil depasaje foarte "pline", dar si chestia aia cu soferul bun pe care-l... cheama la El (care, zic eu, ca ar putea lipsi fiind asa de arhi uzitata).
pentru textul : Jocul deUn text nascut dinj imaginatia ta bogata, sustinut de imagini cand calde, cand dure. Pe total, foarte interesant.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
pentru textul : Aproape de cer dePagini