omul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?

Sixtus, uneori în lucrurile simple e toată frumusețea. ia de exemplu o iesle. simplă, dar facilitară hranei atâtor nebănuite frumuseți. un text simplu care l-am vrut să-l agăț ca un tablou al sărbătorilor.

Exceptional de expresive, insinuante, manipulative si persuasive sunt aceste lucrari grafice marca aalizei, nu incetez sa ma minunez, indiferent de subiectul abordat, realizarea grafica este remarcabila iar mesajul perfect incapsulat. Cred ca am devenit un fan al Dvs domnule cetatean :-) Andu

V-am răspuns și eu aici: http://hermeneia.com/content/poezie/cind_dragostea_n_a_murit_pentru_tine

Adrian, imi asum avertismentul. Cine ma cunoaste stie foarte bine ca nu intru in polemici inutile. Dar la atac la persoana voi raspunde cu aceeasi moneda intotdeauna. Mi-am asumat intotdeauna fiecare text, ca a fost bun sau prost nu mai conteaza. Dar nu suport si nu voi suporta niciodata hartuiala si denigrarea mea ca om. Spatiul virtual si ceea ce scriu e una, iar ceea ce sint eu ca om e alta. Cind cineva isi da cu parera despre mine ca om, pe baza a ceea ce scriu, ma apuca toti dracii pentru ca se confunda literatura cu realitatea.

Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).

sincer pe mine mă deranjează destul de mult felul în care (nu) sunt aşezate evrsurile. Nu înţeleg rostul slash-urilor, nu înţeleg de ce trebuie să fie aşa şi nu cu final de rând în loc de slash. Mă rog. În rest, despre poem aş zice că m-a atras, că e interesant, dar aş lucra mai mult la primul vers/propozitie care mi se pare prea lung/ă în comparaţie cu restul. mai trec pe aici, un an nou fericit!

raul

Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.

Nu mai revin cu argumente, mai ales că Virgil le-a anticipat pe toate.
Ar mai fi unul, de altă natură, legat de ultimul vers sau de ultimele versuri ale unui poem, în general. Părerea mea e că finalului unui poem trebuie să îi acordăm o atenție sporită pentru că acesta trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere. Un singur cuvânt în plus/în minus/nepotrivit poate strica tot. Părerea mea.

Sfatul meu e să colaborezi mai mult cu lectorii, în sensul că, dacă ei vin cu un anumit feedback negativ, să fii mai maleabilă, să accepți că poate au dreptate într-un anumit procent. Până la urmă, scrisul nostru, din momentul expunerii publicului, nu mai e doar al nostru, ci și al lui prin modul cum îl receptează. Se întâmplă adesea ca noi să scriem ceva, să intenționăm a exprima o idee, un sentiment, dar să fie receptat altfel. Desigur, vina poate fi împărțită: ori noi nu ne-am exprimat corect, ori receptorul are dificultăți de receptare, ori au intervenit alți factori perturbatori.
Și mai e ceva: dacă un poem, un vers, o expresie, au nevoie de explicații suplimentare, ceva nu e tocmai în regulă. De va fi să fie publicat în volum, nu va fi publicat cu tot cu explicațiile autorului.
Încearcă să îți recitești poemele detașată de emoția cu care le-ai scris și poate vei reuși să fii mai obiectivă cu propriile creații. Și eu încerc să fac la fel.
Și ca să fiu onestă până la capăt, mai ales că știu că ai nevoie de un feedback pozitiv, ca fiecare dintre noi, de altfel, pot afirma că se observă un progres în poemele tale. Și va mai fi dacă vei fi deschisă sugestiilor și criticilor.

Referitor la însinuări, e bine să fie spus clar, la obiect, atunci când se observă un fapt de „favoritism” și nu când suntem criticați, fiindcă în această situație riscăm să nu dovedim altceva decât frustrare, răzbunare, și nu formularea unei observații pertinente, obiective. Și te asigur că nu există „culise” și nici favoritisme. De data asta trec peste unele afirmații.
În speranța că vei înțelege corect cele scrise, închei aici și voi purcede la a citi cu interes real noul tău poem :)

Sapphire, francisc, ... eu sunt "unde taică' meu ca mire/a pus mâna pe himeră/ cu lumea la butonieră." apreciez în măsură obiectivă voroavele voastre, cât despre ce mă reprezintă, hmmm, e treaba mea! cu... yester p.s. nu stați mult sub apă!:) pasajul în plus era o consecință a privirii unor babe jucând șotronul. pentru lămuriri!

amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).

pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!

no comment.

Sper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.