Bobadil, stiu poemul, dar eu il prefer pe Radu Tudor Ciornei. Alma multumesc de lectura. Ecaterina, am corectat. Tain inseamna mincare, hrana cind te referi la animale.
că Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
Multumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
Personal, găsesc finalul acestui “fals interviu” destul de contradictoriu sau lipsit de coerenţă dacă vrei (norocul lui că este fals) şi îţi spun şi de ce.
Zici aşa:
„În dimineaţa următoare, prima lui întrebare va fi artă. Pe scurt, nu te întreba despre artă, fă artă.”
Asta înseamnă că, dacă „prima lui întrebare” naşte artă (în dimineaţa aceea, fireşte) şi prin urmare prima dată a fost cuvântul, care a fost lăsat şi creat de Dumnezeu prin viu grai, nouă, asta însemnează că orice om prin rostirea unei silabe, reuşeşte „să producă” artă? Sau să nu cercetăm şi să credem că suntem cu toţii artişti?
Şi „pe scurt”ca să te citez, de ce să mai fac eu artă dacă printr-o singură rostire a cuvântului reuşesc să fac asta?
Aşadar, să mă trezesc dis de dimineaţă, după ce am citit din Platon toată noaptea, să îmi beau cafeaua în timp ce mă uit la televizor şi la un moment dat să-mi vină în minte o întrebare genială: De ce eu?
mulţumesc pentru citire/com./obs.
referitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Strict pe text (Sapphire), ma refeream la cacofonia "că ce o" - la Lucian a fost dur admonestata in timp ce la Emiemi a trecut neobservata. Pe mine, ca lector, m-a deranjat. A fost inlaturata, multumesc frumos. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Doar mi-am exprimat parerea, constructiva si nu distructiva, sper eu, cei din jur sint liberi sa o ia in seama sau sa o ignore. De ce textul mi s-a parut slab, am spus, concret. Nu eu fac un caz din ceva. Altii!
domnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
Nu ai vrut sa zici 'eine kleine nacht musik' din motive personale sau din cauza unei temeri exagerate că ar putea să vină peste tine ăștia de la drepturile de autor?
Și păcat de un poem care nu e rău deloc că se termină cu un link la youtube.
Pe mine orice poem care conține un link la youtube mă lasă rece brusc și în niciun caz nu mai dau click pe acel link pentru că nu înțeleg de ce ar trebui să fac asta. Mă va convinge oare link-ul mai mult decât a făcut-o poemul? Are poemul o cârjă pe youtube?
Dar poate că sunt eu cam demodat.
Poezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
aahh, poemul asta are multe unghiuri care reprezinta puncte sensiblie pentru mine- Parisul, jocurile de orice fel( pokerul e si el bine venit) animeurile, libertatea si mai ales libertatea care le defineste si le imputerniceste pe toate.
imi place ideea poemului, imi place ca-i asa de compact si de substanta. imi place mult poemul asta, Paul!:)
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
Poate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
Aş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
multumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
Interesant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
Alma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
Un sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil, stiu poemul, dar eu il prefer pe Radu Tudor Ciornei. Alma multumesc de lectura. Ecaterina, am corectat. Tain inseamna mincare, hrana cind te referi la animale.
pentru textul : diary of a dream decă Tinca a scris textele, mai ales că acest Enăchescu, un agramat (ca și mine, de altfel), a spus că Tinca și un anume Bută, agent electoral, i-ar fi spus poveștile lui Creangă slovă cu slovă. La 20 de ani de la moartea Povestitorului,tânărul A.D. Xenopol a cerut texte de la cei care l-au cunoscut, iar Enăchescu, pe atunci, când făcea manuale cu Creangă, institutor, acum paroh la Sfântul Nicolae Domnesc, biserică importantă a Iașilor de atunci și de acum, a început să-și arunce veninul: cine? un om de nimic, noi munceam, iar el întorcea vorbele din textele școlare, că n-am mai fi terminat niciodată, dacă ne-am fi lăsat pe seama lui. Plus de asta, Tinca, cu care am discutat și era o femeie foarte deșteaptă (Creangă râdea de ei spunând: prostul la prost trage) i-a spus toate basmele și încă unul Bută, agent al lui popa Smântână, cum îi zicea lui Creangă. Hm! ca să vezi cum poate fi receptat un scriitor în timpul vieții! Greu de priceput pentru mulți, căci rosturile operei lui sunt "abia-nțelese, pline de-nțelesuri". După aia,când e consacrat, vin hultanii și îl laudă până ți se face greață. PS:Motto-ul e o scăpare a manevrelor mele de începător pe Net. Textul a avut un motto, dar care acum nu era potrivit. A rămas numai cuvântul Motto. Poate puneți domnia voastră, domnule Cristea, unul.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă deMultumesc, Violeta, pentru lectura si aprecieri. Inversiunea din finalul poeziei are menirea sa evite o formulare si mai deranjanta: "cu cosuri largi". :) Adriana
pentru textul : fals jurnal de duminică deîmi place că nu a trebuit să specific în subtitlu ars poetica:) mulțumesc mult Cris!
pentru textul : miros de pin deDorin, tu nu ești capabil să invidiezi:)
am uitat : felicitari pentru Hermeneia si membrii sai la 6 luni de existenta . In curand va iesi primul dintisor..
pentru textul : jurnal de nesomn V dePersonal, găsesc finalul acestui “fals interviu” destul de contradictoriu sau lipsit de coerenţă dacă vrei (norocul lui că este fals) şi îţi spun şi de ce.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deZici aşa:
„În dimineaţa următoare, prima lui întrebare va fi artă. Pe scurt, nu te întreba despre artă, fă artă.”
Asta înseamnă că, dacă „prima lui întrebare” naşte artă (în dimineaţa aceea, fireşte) şi prin urmare prima dată a fost cuvântul, care a fost lăsat şi creat de Dumnezeu prin viu grai, nouă, asta însemnează că orice om prin rostirea unei silabe, reuşeşte „să producă” artă? Sau să nu cercetăm şi să credem că suntem cu toţii artişti?
Şi „pe scurt”ca să te citez, de ce să mai fac eu artă dacă printr-o singură rostire a cuvântului reuşesc să fac asta?
Aşadar, să mă trezesc dis de dimineaţă, după ce am citit din Platon toată noaptea, să îmi beau cafeaua în timp ce mă uit la televizor şi la un moment dat să-mi vină în minte o întrebare genială: De ce eu?
mulţumesc pentru citire/com./obs.
pentru textul : tablou domestic cu înger dereferitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Strict pe text (Sapphire), ma refeream la cacofonia "că ce o" - la Lucian a fost dur admonestata in timp ce la Emiemi a trecut neobservata. Pe mine, ca lector, m-a deranjat. A fost inlaturata, multumesc frumos. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Doar mi-am exprimat parerea, constructiva si nu distructiva, sper eu, cei din jur sint liberi sa o ia in seama sau sa o ignore. De ce textul mi s-a parut slab, am spus, concret. Nu eu fac un caz din ceva. Altii!
pentru textul : schizoid de profesie dedomnule Cristea. Eu inteleg că postați aici articolul că așa e bine, să te faci răspîndit peste tot. că doar societate de consum sîntem, nu?.. dar întrebarea mea este un articol așa în premieră aveți? că altfel nu cred că îl va citi sau comenta multă lume pe aici pentru că cine chiar îl urmărește îl va citi unde îl publicați de fapt. Cred că tipul ăsta de „folosire” a Hermeneii nu folosește nici autorului și nici Hermeneia. părerea mea.
pentru textul : Eminescu azi deSixtus, mulțumesc, pentru aprecierea din peniță! Sper să recidivezi! Cu amiciție,
pentru textul : Recidivare în tăcere deprima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses deNu ai vrut sa zici 'eine kleine nacht musik' din motive personale sau din cauza unei temeri exagerate că ar putea să vină peste tine ăștia de la drepturile de autor?
pentru textul : eine kleine musik deȘi păcat de un poem care nu e rău deloc că se termină cu un link la youtube.
Pe mine orice poem care conține un link la youtube mă lasă rece brusc și în niciun caz nu mai dau click pe acel link pentru că nu înțeleg de ce ar trebui să fac asta. Mă va convinge oare link-ul mai mult decât a făcut-o poemul? Are poemul o cârjă pe youtube?
Dar poate că sunt eu cam demodat.
Poezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
pentru textul : cu titlu provizoriu deaahh, poemul asta are multe unghiuri care reprezinta puncte sensiblie pentru mine- Parisul, jocurile de orice fel( pokerul e si el bine venit) animeurile, libertatea si mai ales libertatea care le defineste si le imputerniceste pe toate.
pentru textul : odată nu ai să mai știi unde locuiești deimi place ideea poemului, imi place ca-i asa de compact si de substanta. imi place mult poemul asta, Paul!:)
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
pentru textul : 3 gafe haiku deCristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze demultumesc de trecere! cat despre spirit... mare pacat sa nu te lasi prins:) zile frumoase iti doresc!
pentru textul : vremuri deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego dePoate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deAş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
va multumesc pentru citire si observatii
pentru textul : nu mai există poezie I de1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
multumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
pentru textul : celălalt mal deCami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori decred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim
pentru textul : Jocul unui capriciu dede unde țâșnesc și după cât timp crâmpieile care ajung în stadiul conștient sub mantia generoasă a poeziei.
pentru textul : dezmierdare deDoina, îți mulțumesc de cuvânt!
Da, a fost interesant. Mulțumim!
pentru textul : Virtualia 7 deLasa-l, dom'le, la o parte pe Andrei. El face (de obicei) calambururi. Eu (tot de obicei) ma tin de bancuri.
pentru textul : Axis Mundi deInteresant cum aceste dialoguri ma duc cu gandul la o nuvela a unuia dintre preferatii mei, Stefan Zweig, "sah" pe numele sau (nuvela) din volumul "orele astrale ale omenirii" (cred, scuze daca memoria imi joaca feste acum la birou la orele aproape 19). Nu am reusit (poate ca nici nu mi-am dorit) sa depasesc stadiul de perceptie prin metempsihoza a acestui text, asta a fost. Iar daca ar fi sa ma intrebi pe mine Gorune, eu as postula ca timpul "nu exista" pentru a face toata aceasta dezvoltare ideatica de-a dreptul fascinanta, am putea chiar sa ne aruncam cu capul inainte in Cioran. Te mai astept insa cu astfel de dialoguri, eventual cu o grupare a lor ulterioara. Iar daca vrei un sfat din suflet bobadilic, lasa postmodernismul si curentele literare pe seama trepadusilor (vezi textul anterior), astea sunt jucarii pentru copiii mici, nu e cazul tau. Nu-ti pierde vremea (nu timpul, pe asta poti sa-l pierzi cat vrei pentruca nu exista :-) Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deAlma, da, ar fi o variantă, însă, după mine, mult prea condensată. Nu se potrivește cu stilul meu. Poate cu al altcuiva. Mulțumesc pentru lectură, Cami
pentru textul : cascade deUn sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor. Violeta
pentru textul : Carmen Sylva dePagini