mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
Cristi, poate ţi-am mai spus-o, admir ambiţia ta, munca, dar nu prea mai merge. Te repeţi extraordinar de mult, foloseşti îngrozitor de multe clişee sau expresii uzate, reiei obsesiv rime, ţi-ai epuizat de multă vreme lexicul necesar epocii sonetului, iar tema - iubirea - cred că are şi ea limitele ei. Cred că şi tu ai început să oboseşti, se vede inerţia din care scrii, mecanismul. Cred că ar trebui să-ţi pui problema plictiselii cititorului: uită-te la cât eşti de citit, comentat... Şi să nu-mi spui că nu-ţi pasă.
Cu intenţii bune.
un poem ironic, cu un final suprinzator. Dupa atata distractie, frivolitate si atatea secretare chiar ca nu ma asteptam la ideea maternitatii :)
o singura sugestie am, daca imi permiteti: „în ţinute firave să lase vederii din cele ascunse” ar fi bine sa evitati explicatia: ori tinute firave, ori tinute care sa lase vederii cele ascunse.
Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
multumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
cristina, vreau sa cred ca ai vorbit aici cu sinceritate, desi nu am inteles toate cuvintele tale, de ex "iti multumesc ca existi" sau "sintem o singura petala dintr-o singura floare" si altele. cat despre mine, nu cred ca sunt in vreun cerc sau alta figura poetica. dar imi place sa cred ca am prieteni. te poti numara si tu printre ei, daca vei dori. si, bineinteles, te astept si pe la textele mele. nu recomand insa intoarcerea obrazului, eu, de regula, le dau toata fața, deodata - asta sperie. multumesc, dorin
multumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
Scuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
solomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
eu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
sache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
hecatonhir, a fost un moment lucid de alegere si am ales sa o scriu si pe a doua. probabil ca in timp voi afla daca am ales bine. dar cu siguranta nu am vrut o simpla tautologie.
Doamnă Adriana Lisandru, vă mulțumesc pentru sinceritate, părere.
cred că fiecare stenografiază la un moment dat ce și cum poate.
dacă nu este suficient, nu vă faceți probleme, se va autoelimina "de la sine".
Daniela Bîrzu
Un poem cu sensuri ascunse, dar cu o cheie expusă vizibil pentru un ochi format (dar nu în datul în google). Titlul lasă loc pentru o continuare a percepțiilor sau a prezentării altor "spații". Poate cândva voi scrie o replică. Nu sună tocmai bine "spectre tangențial", iar "plutind printre cuvinte" sună obișnuit (schimbă verbul).
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
în măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
multumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
pentru textul : Poem cu umbre deSorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deCristi, poate ţi-am mai spus-o, admir ambiţia ta, munca, dar nu prea mai merge. Te repeţi extraordinar de mult, foloseşti îngrozitor de multe clişee sau expresii uzate, reiei obsesiv rime, ţi-ai epuizat de multă vreme lexicul necesar epocii sonetului, iar tema - iubirea - cred că are şi ea limitele ei. Cred că şi tu ai început să oboseşti, se vede inerţia din care scrii, mecanismul. Cred că ar trebui să-ţi pui problema plictiselii cititorului: uită-te la cât eşti de citit, comentat... Şi să nu-mi spui că nu-ţi pasă.
pentru textul : Sonet 228 deCu intenţii bune.
desigur o consacrare pe "Hermeneia" este un nonsens, o gluma. Hermeneia practic nu exista. Iar Adrian Munteanu este deja un autor consacrat.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deun poem ironic, cu un final suprinzator. Dupa atata distractie, frivolitate si atatea secretare chiar ca nu ma asteptam la ideea maternitatii :)
o singura sugestie am, daca imi permiteti: „în ţinute firave să lase vederii din cele ascunse” ar fi bine sa evitati explicatia: ori tinute firave, ori tinute care sa lase vederii cele ascunse.
cu bucuria lecturii,
pentru textul : Boierisme de cartier demarynna
Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
pentru textul : Îngeri ® delas un semn de apreciere pentru
pentru textul : postludiu de”șoapta hohotea cu lungi ecouri
ca într-o catedrală
părăsită.”-poate ar fi mai bine fără iar :)
cu prietenie, M.
Am mai gasit unul. L-am corectat. Asa-i cu inginerii - ca d-aia nu le-a placut cartea.
pentru textul : Duios șurub dedap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.
pentru textul : angoase&fisuri demultumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 decristina, vreau sa cred ca ai vorbit aici cu sinceritate, desi nu am inteles toate cuvintele tale, de ex "iti multumesc ca existi" sau "sintem o singura petala dintr-o singura floare" si altele. cat despre mine, nu cred ca sunt in vreun cerc sau alta figura poetica. dar imi place sa cred ca am prieteni. te poti numara si tu printre ei, daca vei dori. si, bineinteles, te astept si pe la textele mele. nu recomand insa intoarcerea obrazului, eu, de regula, le dau toata fața, deodata - asta sperie. multumesc, dorin
pentru textul : pietrele umbrei demultumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
pentru textul : celălalt mal dee întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
pentru textul : HeartCore de"Culeg merele", deci fără "de pe jos", ar fi suficient. Cred că textul este puţin prea descriptiv.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deScuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
pentru textul : și eu te iubesc desolomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deeu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
pentru textul : Pantofi roșii de damă demie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.
pentru textul : It is possible to die deinteresant textul, la fel ca multe ale tale. in final eu cred ca as fi folosit "sonor" in loc de "voce"
pentru textul : Poemul e zidit în insonor desache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
pentru textul : copacul dinăuntru depe bune că nu. poate îmi explici...
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie dehecatonhir, a fost un moment lucid de alegere si am ales sa o scriu si pe a doua. probabil ca in timp voi afla daca am ales bine. dar cu siguranta nu am vrut o simpla tautologie.
pentru textul : femeia cu umbre deDoamnă Adriana Lisandru, vă mulțumesc pentru sinceritate, părere.
pentru textul : toamnă rece decred că fiecare stenografiază la un moment dat ce și cum poate.
dacă nu este suficient, nu vă faceți probleme, se va autoelimina "de la sine".
Daniela Bîrzu
Un poem cu sensuri ascunse, dar cu o cheie expusă vizibil pentru un ochi format (dar nu în datul în google). Titlul lasă loc pentru o continuare a percepțiilor sau a prezentării altor "spații". Poate cândva voi scrie o replică. Nu sună tocmai bine "spectre tangențial", iar "plutind printre cuvinte" sună obișnuit (schimbă verbul).
pentru textul : a space between perceptions deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب deasta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
pentru textul : spleen deîn măsura în care timpul mi-o permite, m-ar interesa. Mulţumesc, Alina, oricum, de invitaţie.
Alina, cu această veritabilă "lady" e o veselie continuă, nu se vede:) Pănă la zilele Iaşului eu mă veselesc deja pe online cu ea. Dar ştii ce-i mai trist, că fiind amândoi din Bacău, pot avea experienţa dezagreabilă mai devreme. Brr...
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deMi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deNu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 demultumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
pentru textul : La bastide des vagues dePagini