un ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"

cum aleargă truda înţepenită? Şi nu-mi prea imaginez cum ar sta ca un iepure în gura dulăului. Cine, truda? Bătaia oului, lunii şi măgarului, da. Pentru că merită, mama lor!

nu respectă schema unui sonet, oricât m-am străduit să-i dau de cap...

că textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram

multumesc Elian pentru rinduri. citeodata, consoanele ca si cosmarurile, continua sa ne locuiasca de departe.

Nu gresesti, Oriana. Femeile, ca intotdeauna, au dreptate. Numai ca, acum, "metafizica" mea - dar si a altora - este complet data peste cap de Deleuze in care, de ceva timp, am intrat dar ma tine, inca, pe loc. Nu pentru mult timp. Tipul umbla, printre altele si la oarece topologie. Este destul de greu de asimilat. Din motivul asta nici nu prea s-a scris, in mod pertinent, despre el. caci cine a scris - si sunt o gramada - am impresia ca n-au prea inteles ce vrea el. Interesant este ca D. se apuca sa dea complet peste cap "identitatea". Si, iti dai seama, pe "metafizicienii de meserie" asta ii cam arde la lingurica. Multam pentru atentia pe care mi-ai dat-o. Sixtus

e foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.

si inca mult. mai precis, toata ziua. hunting the same lazy octopus. e animal mic sau mare?

sigur...de acord...o sa caut romanul cu pricina.

secretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro

erată - "mi-a plăcut", evident. :)

încântată de aprecierea parţială,a unui atent şi stimat observator al versului.

Ai punctat foarte bine mesajul textului . iti multumesc pentru tenacitata de care ai dat dovada.
Cu stima,
Iuri.

Am citit acest text cu o curiozitate venita din amintirile personale, pentru ca si eu am avut, candva, aceleasi nedumeriri ca si Mihaita. In plus, nu prea imi suna romaneste: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", pentru ca in propozitia subordonata secundara trebuie musai un verb, asa imi suna mie limba romana materna in cap. Dar asta e alta discutie. :) Cel mai mult mi-a placut fragmentul crescendo in care apare "limba" ca proiectie vizuala a unui omonim lexical, foarte bine realizat de scriitor. Intregul text poate fi si un scurt-metraj sau poate in acest scop a fost scris. Oricum ar fi, mi-a placut, e un text asupra caruia parca doresti sa revii in fiecare duminica ploioasa de toamna.