tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.

din nou iti multumesc Ottilia, dar cred ca ai exagerat cu penita!

mi-a plăcut:

"deep wounds are like broken bells
same sound but different
voices and wolves everywhere"

cred că ultima pronunţie, cu pierderea, este incorectă.
less peculiar and fast than death?
poate less peculiar and faster that death, sau,
less peculiar and fast
like death.
o simplă parere.

Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!

atentie imaginile nu se vad!

Sunt întrutotul de acord cu concluziile tale în acest text sau cu întrebările pe care le laşi deschise cu măiestrie socratică. Mea culpa - am fost şi eu fire prea sensibilă la acest pseudo-monstru şi, citind ceea ce scrii tu, am înţeles mai bine. Mă deranjau odinioară glumele fără aere de superioritate ale colegilor când învăţam despre "ampula rectală" la anatomie, mă deranjau aproape toate cacofoniile. Am greşit, şi îţi dau un exemplu: într-una din poeziile mele postate aici am scris ea are o "umbrelă negru corb la înmormântări", expresie evident forţată, pe care am mai auzit-o în diverse locuri. Azi am deschis ochii mai bine datorită textului tău şi am găsit în toate dicţionarele expresia corectă acceptată "neagră ca corbul". Dar alături (sic!) era trecută şi o altă variantă pe care n-o pot folosi în poezie : "neagră ca pana corbului". De unde am tras concluzia că este loc pentru ambele concepţii sau tabere şi am ales-o pe prima de data aceasta.

Visătoareo, n-am să înţeleg dorinţa asta de-a patina, de a te victimiza. :). Nu furi nimănui din timp, fiecare decide de unu' singur ce face cu vremea-i. Nichita spunea (eu nu ţin minte ca alt poet s-o fi spus atâţ de franc, de sincer), spunea că "eu cred cu tărie în talentul şi vocaţia mea!". Cred că ar trebui să crezi mai mult în tine şi să lucrezi infinit mai mult. De cele mai multe ori, între tăria cu care un poet crede îl el şi talentul său, există o corelaţie destul de onestă. Cel puţin, asa cred eu. Poezia va veni, pentru că eu simt că ai ceva de spus. Dar nu aşa - pozând în neputincioasă, renunţând la un cont pentru că nu eşti citită destul, ori pentru că primeşti "cronici" negative. Scrie, postează, comentează, fă-ţi simţită prezenţa, şi mai vedem:). Seară frumoasă !

pi es: nu ar strica să fii mai atentă în redactarea comentariilor (ortografie, punctuaţie). Este şi asta o formă de respect ori, din contra, de agreşiune.

chei de lectura. inainte de a spune ceva despre boierism, precizez faptul ca nu subscriu acestui manifest, dar nici nu ma gasesc in contradictie. incerc sa ofer o alta reactie asupra celor 2 propozitii comentate aici 1. „Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie.” = un manifest literar prezinta de regula un nou ideal, o noua viziune, un nou program etc. din cate imi amintesc, se preciza undeva ca tb sa ne raportam la intelesul pozitiv al termenului si se preciza si cum. fiind un manifest e firesc sa puna anumite precepte in discutie, sa reevalueze valorile acceptate pana atunci. de aici necesitatea ca orice manifest sa faca o razie, sa rupa cu anume pozitii si sa propuna altele. rezulta ca afirmatia tine pana la urma de bunul simt (literar). “A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare.” =se propune un mod de a gandi si a scrie si anume boiereste, adica temerar, experimental, elegant, adica cu virtuozitate, cu anume sfiala care sade bine poetului ( sa fim adica respectuosi, pana la venerarea textului). in plus sa scriem colorat, adica divers, viu, cu incredere, sa exploram toata gama poetica. fireste ca in istoria lumii s-au propus noi moduri de a gandi si de a fi. insasi hermeneia a fost unul dintre ele. iar aceste cerinte, la fel, sunt specifice actului creator in sine, trasaturi generale as indrazni sa afirm, care fac cinste celui care le cauta ptr mine, afirmatia de mai sus e salutara, mai ales in contextul site-ului unde era necesara o astfel de reevaluare si o impingere inainte. unde se propune ceva, pana la urma. si nimic mai mult. deocamdata cu respect, francisc, avocatul diavolului

e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.

Prafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi

domnule oprea, departe de mine gandul ca poezia mea poate sta alaturi de vreo capodopera contemporana. numai ca, exista optiuni. si optiuni. sau nu? important, pana la urma, e sa poata fi numita. poezie. sunt unele exceptionale (nu e cazul, desigur, sa cautati printr-ale mele pentru ca nu veti gasi asa ceva), altele bune, unele slabe, altele execrabile (d-astea scriu cu predilectie). totusi, imi permit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra: a renunta sa incerci e doar o alta optiune. e posibil sa nu pot atinge vreodata calitatea scrierilor dumneavoastra, dar nici macar sa nu incerc? (la urma urmei, in foarte multe cazuri, actiunea e mai importanta decat rezultatul acesteia. zic si eu.)

Alma, ai perceput bine culorile și translația (alunecarea) formelor/luminilor până la un anumit prag straniu, când îmbinarea și desprinderea uneia din cealaltă dă impresia de "necunoscut", de "nou", ca apoi transformarea să recapete contur și esență, alta decât cea inițială. Am adăugat "i"-ul, am ce am în ultima vreme și îmi scapă ici-colo. :) Mulțam.

Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.

:)

stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.

Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.