burzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
în prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
Foarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
Sixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
Basarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
Am citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
un elogiu adus slabiciunilor sentimentelor omenesti, pentru ca, in esenta, asa cum spuneai, "am nevoie de surprize lumea are nevoie de dominouri de îmbrățișări de metastaze de colecții de trădători de ignoranță față de pericol" arta e o violenta camuflata. arta de a iubi si de a fi iubit. deosebit finalul: "toate celelalte drumuri sunt ale tale în jur solare dar nu acesta care duce rotund în piața inocentei sălbăticii aici te-am întâlnit pe marginea fântânii arteziene ale cui crezi că sunt mâinile acestea încordate mici întinse" un poem ca un "tratat detaliat si multilateral" asupra impactului furibund cu propriul eu intr-un algoritm fascinant al tineretii. deosebit.
contrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
Adrian, tu ai aici un eseu muncit si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit cateva clipe placute citind despre viata celui nascut pe 4 august 1900, cel care a pus bazele miscarii suprarealiste in literatura, sau cum i se mai spunea? PROFETUL miscarii... Robert Desnos preciza că “fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici” Am sa redau doua dintre poeziile lui care mi-au placut in mod deosebit Pe marginea poemului Poetul sapă adâncul propriului poem pe marginea căruia bineînțeles va fi mitraliat. si Atât de mult te-am visat Atât de mult te-am visat, ca ți-ai pierdut realitatea. Și-a mai rămas vreo clipă să mângâi solarul tău trup și să sărut pe-această gură glasul drag răsărind? Atât de mult te-am visat, că brațele-mi obișnuite să-ți cuprindă umbra, rămase-ncrucișate peste pieptu-mi, n-or să mai afle, poate, linia trupului tău și că, înaintea acestei reale aparențe a ceea ce de zile și ani ma tot chinuiește, eu însumi deveni-voi umbră. O, sentimentale balanțe! Atât de mult te-am visat încât probabil nu mai e cazul să mă trezesc. Dorm în picioare cu trupul viu expus tuturor aparențelor vieții și dragostei, iar ție, care ești totul acum pentru mine, mi-ar fi mai greu să-ți sărut fruntea și buzele decât fruntea și buzele primului venit. Atât de mult te-am visat, atât am mers, a vorbit, cu dulcea ta fantomă culcându-mă, încât nu-mi mai rămâne, poate, decât să trec printre fantome și-o umbră să fiu, de-o sută de ori mai umbră decât umbra, o umbră ce se mișcă și-o să se miște într-una pe cadranul solar al vieții tale. Varianta originala este: J’ai tant rêvé de toi J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant Et de baiser sur cette bouche la naissance De la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués En étreignant ton ombre A se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas Au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante Et me gouverne depuis des jours et des années, Je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales. J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps Sans doute que je m’éveille. Je dors debout, le corps exposé A toutes les apparences de la vie Et de l’amour et toi, la seule qui compte aujourd’hui pour moi, Je pourrais moins toucher ton front Et tes lèvres que les premières lèvres et le premier front venu. J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé, Couché avec ton fantôme Qu’il ne me reste plus peut-être, Et pourtant, qu’a être fantôme Parmi les fantômes et plus ombre Cent fois que l’ombre qui se promène Et se promènera allègrement Sur le cadran solaire de ta vie. Se pare ca exista si o varianta… mai scurta a acestui poem, gasita in buzunarul sau dupa deportare -sau macar asa spune legenda… J’ai rêvé tellement fort de toi, J’ai tellement marché, tellement parlé, Tellement aimé ton ombre, Qu’il ne me reste plus rien de toi. Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres D’être cent fois plus ombre que l’ombre D’être l’ombre qui viendra et reviendra dans ta vie ensoleillée.
iata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
adriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
Cred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
Cred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
deşi are versuri scurte, nu reuşeşte să transmită nicio stare, nici de bine nici de rău. iar ultima strofă sfârşeşte destul de nefericit. numai dacă luăm ultimele două versuri: "stingher şi cocoşat
în inimă te-a izbit !"
e greu sau mai exact prematur să te încadrez, pentru moment, în nişte canoane poetice. mai citim:)
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
burzul burzul si... burzul! (asa ma burzuluiesc eu...) nu de silvia caloianu ar fi trebuit sa-ti aduca aminte primele doua versuri... mai sapa!:) tu nu stiai ca vara trebuie sa bei ceai fierbinte, virgilius? thanks revin cu argumente pro moi
pentru textul : tu trează nămeți dealma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deîn prima parte poetul raportează iubirea la ceea ce reprezintă iubita. prin ea și în ea se măsoară ființial pe sine și existența în întregul ei. ideea de perfecțiune, aletorie în context, estre sugerată de acele sfere subțiri, care vor perfora pielea autorului ca niște perforatoare hârtia de scris... cea de-a doua parte stă sub semnul dărniciei. începând cu ceea ce este creat, trupul; trecând în lumea virtuală cu căprioare și într-o repetiție nedorită (o biată conjugare a trupului tău/de un biet moment), autorul devine lasciv și visător, îchipuindu-și că ar privi necontenit (în orbitele mele ți-am pregătit sălașul) iubita/iubirea mult dorită. un poem asupra căruia personal aș reveni și care nu înțeleg de ce poartă titlul "Pământ". cu respect și considerație, mircea nincu
pentru textul : Pământ desay u're smart. thanx.
pentru textul : beyond words deîmi place schimbarea de tonalitate. o lectură plăcută as always:)
pentru textul : brb dePoezie cu alei, nori, ploaie, pomi, dor, zvicnet, obsesiv. Nu-i rau spus "mătasea gîndurilor". Astept insa altceva, o provocare poetica, un suflu nu neaparat nou, ci ascendent.
pentru textul : plagă a primăverii dee frumos haiku-ul acesta. marturisesc ca nu sunt un fan al genului, dar acesta mi-a placut. de ce e frumos a spus deja cristina moldoveanu.
pentru textul : Haiku deFoarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
pentru textul : dispersie deSixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you deBasarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deAm citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deun elogiu adus slabiciunilor sentimentelor omenesti, pentru ca, in esenta, asa cum spuneai, "am nevoie de surprize lumea are nevoie de dominouri de îmbrățișări de metastaze de colecții de trădători de ignoranță față de pericol" arta e o violenta camuflata. arta de a iubi si de a fi iubit. deosebit finalul: "toate celelalte drumuri sunt ale tale în jur solare dar nu acesta care duce rotund în piața inocentei sălbăticii aici te-am întâlnit pe marginea fântânii arteziene ale cui crezi că sunt mâinile acestea încordate mici întinse" un poem ca un "tratat detaliat si multilateral" asupra impactului furibund cu propriul eu intr-un algoritm fascinant al tineretii. deosebit.
pentru textul : sonografie decontrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
pentru textul : Crepuscul deCe am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
pentru textul : Despre suflet desurpriză plăcută ori neplăcută, Alma?
pentru textul : pridvorbe deAdrian, tu ai aici un eseu muncit si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit cateva clipe placute citind despre viata celui nascut pe 4 august 1900, cel care a pus bazele miscarii suprarealiste in literatura, sau cum i se mai spunea? PROFETUL miscarii... Robert Desnos preciza că “fără a insista asupra caracterului perfect genial al manifestărilor anumitor nebuni, în măsura în care suntem apți să le apreciem, afirmăm legitimitatea absolută a concepției lor despre realitate și a tuturor actelor care decurg de aici” Am sa redau doua dintre poeziile lui care mi-au placut in mod deosebit Pe marginea poemului Poetul sapă adâncul propriului poem pe marginea căruia bineînțeles va fi mitraliat. si Atât de mult te-am visat Atât de mult te-am visat, ca ți-ai pierdut realitatea. Și-a mai rămas vreo clipă să mângâi solarul tău trup și să sărut pe-această gură glasul drag răsărind? Atât de mult te-am visat, că brațele-mi obișnuite să-ți cuprindă umbra, rămase-ncrucișate peste pieptu-mi, n-or să mai afle, poate, linia trupului tău și că, înaintea acestei reale aparențe a ceea ce de zile și ani ma tot chinuiește, eu însumi deveni-voi umbră. O, sentimentale balanțe! Atât de mult te-am visat încât probabil nu mai e cazul să mă trezesc. Dorm în picioare cu trupul viu expus tuturor aparențelor vieții și dragostei, iar ție, care ești totul acum pentru mine, mi-ar fi mai greu să-ți sărut fruntea și buzele decât fruntea și buzele primului venit. Atât de mult te-am visat, atât am mers, a vorbit, cu dulcea ta fantomă culcându-mă, încât nu-mi mai rămâne, poate, decât să trec printre fantome și-o umbră să fiu, de-o sută de ori mai umbră decât umbra, o umbră ce se mișcă și-o să se miște într-una pe cadranul solar al vieții tale. Varianta originala este: J’ai tant rêvé de toi J’ai tant rêvé de toi que tu perds ta réalité. Est-il encore temps d’atteindre ce corps vivant Et de baiser sur cette bouche la naissance De la voix qui m’est chère? J’ai tant rêvé de toi que mes bras habitués En étreignant ton ombre A se croiser sur ma poitrine ne se plieraient pas Au contour de ton corps, peut-être. Et que, devant l’apparence réelle de ce qui me hante Et me gouverne depuis des jours et des années, Je deviendrais une ombre sans doute. O balances sentimentales. J’ai tant rêvé de toi qu’il n’est plus temps Sans doute que je m’éveille. Je dors debout, le corps exposé A toutes les apparences de la vie Et de l’amour et toi, la seule qui compte aujourd’hui pour moi, Je pourrais moins toucher ton front Et tes lèvres que les premières lèvres et le premier front venu. J’ai tant rêvé de toi, tant marché, parlé, Couché avec ton fantôme Qu’il ne me reste plus peut-être, Et pourtant, qu’a être fantôme Parmi les fantômes et plus ombre Cent fois que l’ombre qui se promène Et se promènera allègrement Sur le cadran solaire de ta vie. Se pare ca exista si o varianta… mai scurta a acestui poem, gasita in buzunarul sau dupa deportare -sau macar asa spune legenda… J’ai rêvé tellement fort de toi, J’ai tellement marché, tellement parlé, Tellement aimé ton ombre, Qu’il ne me reste plus rien de toi. Il me reste d’être l’ombre parmi les ombres D’être cent fois plus ombre que l’ombre D’être l’ombre qui viendra et reviendra dans ta vie ensoleillée.
pentru textul : Robert Desnos (1900-1945) deVa multumesc mult si va astept la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deiata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
pentru textul : apocalypto deVirgil,
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deadriana, imi cer scuze. eu inca nu stiu cine se afla in spatele tuturor pseudonimelor. este normal sa reactionezi astfel fiindca esti moderator, am vazut acum, dar ai raspuns intr-o maniera de parca textul ti-ar apartine, acum sincer. iti admir dibacia si curajul in apara un text. imi cer scuze si ptr cuvintele tupeiste care ar fi in plus intr-un comentariu insotit de penita. imi pare rau, voi sti acum ca sancho panza esti tu, adriana. sorrz again.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deCred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital demdea, atata l-am rotunjit, pana am ajuns sa redefinim rotundul. Poem de om satul de una, alta...:)
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II dedeparte de ele și atît de aproape de Freud.
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene devina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă decu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
pentru textul : pluvială deo altfel de gratitudine
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
Mulțumesc, Paul, pentru acest răspuns-poem!
pentru textul : ziua îmbătrâniților deCred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
pentru textul : rem dedeşi are versuri scurte, nu reuşeşte să transmită nicio stare, nici de bine nici de rău. iar ultima strofă sfârşeşte destul de nefericit. numai dacă luăm ultimele două versuri: "stingher şi cocoşat
pentru textul : Poetul deîn inimă te-a izbit !"
e greu sau mai exact prematur să te încadrez, pentru moment, în nişte canoane poetice. mai citim:)
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte depe bune? cine te-a facut asa?
pentru textul : [email protected] dePagini