...Un text ok, introspectiv, axat pe imagine, cu un discurs echilibrat, lipsit de reflexe infantile ori, dimpotrivă, pedante. Nu am starea necesară să dezvolt un comentariu pseudocritic, dar poate revin.
am mai spus-o, mă repet, scuze
dacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
si apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
Aș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
Este mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
mai ales că ați schimbat titlul inițial "Am prins-o cu lasoul" în ceva demn de conținut. acest text merită apreciat, după cum a și fost pe bună dreptate.
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
Draga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
Mădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
desigur că nu, Virgil. doar în măsura în care, semantic, acesta nu mai are impactul dorit. sper că nu am deranjat, e doar percepția mea. e prea faină ideea textului, aceată localizare palpabilă.
abia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
așa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
"vei simți întinderi de ape calme
noastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
nu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
Reuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Buna seara!
...Un text ok, introspectiv, axat pe imagine, cu un discurs echilibrat, lipsit de reflexe infantile ori, dimpotrivă, pedante. Nu am starea necesară să dezvolt un comentariu pseudocritic, dar poate revin.
Până una alta, felicitări!
pentru textul : magazinul cu piane deVersuri pentru copii compuse cu delicatețe și dăruință. Sunt convinsă că ai copii minunați! Oare te-ai gândit deja la o cărticică pentru ei?
pentru textul : Parfum de lăcrămioară deun text trist care parcă se dezbracă de poezie în derizoriu
pentru textul : Alternative ending deam mai spus-o, mă repet, scuze
pentru textul : poate dedacă Virgil nu ar dori neapărat să scrie, atunci eu știu și pariez că el ar scrie... și nu oricum, ci foarte inspirat!
dar el vrea câteodată să scrie așa, doar ca să scrie.
am citit poemul de trei ori și tot nu am înțeles de ce Virgil l-a postat
dar asta nu înseamnă decât că ori eu sunt prost, ori că eu sunt prost, right?
si apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 deiar Ralucăi îi spun că feminismul, ca mișcare, nu și-a propus feminitatea... din moment ce, în bună măsură, a generat taman inversul ei. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deuite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deîncă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demerci lucian si aranca pentru trecere aritmosa unde este textul la care te referi?
pentru textul : aritmie deAș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : Eșafod deEste mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
pentru textul : dana point I desă încerc să schimb cate ceva
pentru textul : Zborul demai ales că ați schimbat titlul inițial "Am prins-o cu lasoul" în ceva demn de conținut. acest text merită apreciat, după cum a și fost pe bună dreptate.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deÎntr-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
pentru textul : Liane și umbre deDraga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
pentru textul : monotonie dePunct?
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deMădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deda, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina
pentru textul : Curând, Șeherezada... de...Îmi place căldura degajată de acest text, în ciuda utilizării unor elemente reci (porţelanuri/întuneric/noapte/ploaie). Acest contrast delicat mi se pare a fi reuşita poeziei.
...Subiectiv, nu rezonez cu metaforele în genitiv. Tu foloseşti două în şase versuri (glezna luminii/ veşmintele întunericului); cea din urmă pare să fie neclintită, dar cu privire la prima m-aş gândi la o reformulare. Cu privire la "porţelanurile albe" - cred că avem de-a face cu o tautologie. Porţelanul este alb. (?).
O zi bună!
pentru textul : numai mâinile tale dedesigur că nu, Virgil. doar în măsura în care, semantic, acesta nu mai are impactul dorit. sper că nu am deranjat, e doar percepția mea. e prea faină ideea textului, aceată localizare palpabilă.
pentru textul : harta în relief deabia acum înțeleg de unde „cutremurarea” ta, numai că eu, adresându-mă Marianie, de fapt (nu? așa-mi amintesc...) nu voiam să te ironizez pe tine.(constat că se întâmplă ceva ciudat, sunt ironică fără să am habar!) pur și simplu, îmi spuneam o părere despre un text. tu ai avut o altă părere, am declarat că n-am nimic împotrivă; dar n-a fost de ajuns, ai continuat. din nefericire, n-am putut să tac, deci tot eu sunt de vină.
ok, fie, cred că pot trăi și cu o vină în plus.
mușchi oricum n-am, nici măcar baloane, să le umflu în loc de, și nici timp pentru așa ceva n-am. sinceră să fiu, nici chef...
pentru textul : Adoriana minus zece deașa că îți urez, cordial, o zi bună (uite, e aproape dimineață)!
Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
pentru textul : cerşind milă păduchilor de"vei simți întinderi de ape calme
pentru textul : într-o dimineață cu lună denoastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
virgil hai să încheiem circul ăsta de doi bani. am trimis cerera de trei ori, închide-mi contul şi să avem puterea să ne luăm la revedere frumos.
pentru textul : Alb şi roşu denu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
pentru textul : La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme deReuşită alegoria/fabula din prima unitate. Am şi o observaţie: trunchiuri de copaci - cred c-ar merge o reformulare, dată fiind nuanţa tautologică. Personal, te aştept mai des pe acest site...
pentru textul : ce se mai speră în lume? dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deMulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
pentru textul : ultima lună deEste meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.
recitisem comentariul Almei si ma gandisem ca...
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demerci, Virgil.
Pagini