Adrian, Andu, reactia mea este legata de un anume sentiment care s-a format in timp, de cand mai postez pe hermeneia. Si anume ca nu poti fi in totalitate liber ..... inteleg strictetea, necesitatea regulilor, dar nu imi plac presupunerile, impresiile aruncate de pe un anume piedestal. Eu postez in principiu pentru feed back si ma bucur cand acesta apare.
Nu ma deranjeaza cand cineva desfiinteaza un text. Ma deranjeaza cand nu am ce invata din acel feedback.
Ok, deci este greu de explicat dar pentru ca nu imi place sa ramana ambiguitati, deci m-a deranjat presupunerea lui virgil, ca as folosi cuvinte pe care nu le inteleg sau nu le intelege el, nu mi-a fost clar, fara sa explice nimic, de acolo de pe piedestal. Nu spun ca era obligat sa mi le dea. E mai mult genul de reactie pe care o ai cand iti dai seama ca nu te simti bine intr-un loc, nu stii exact de ce, apoi realizezi, cumva.
Andu, mie chiar imi plac criticile, la fel cum imi plac si comentariile in care simt ca cineva a rezonat sincer cu vreun text de-al meu, si a lasat un semn. Ambele sunt mici motorase pentru functionare. Deci, nu vreau sa fac mare tam-tam in chestia asta, in esenta era vorba de un sentiment pe care l-am avut, am incercat sa-l descriu mai inainte si stii ca nu te poti pune cu sentimentele:))
Din toata chestia asta ar putea reiesi ca ma simt mai importanta decat sunt, ceea ce nu e adevarat, doar daca subconstientul ma lucreaza, si nu cred ca e cazul pentru ca imi displace sa fiu in spotlight, in asemenea momente cu justificari, explicatii, deraieri de la scopul primar al prezentei mele pe acest site.
Oricum, multumesc, Adrian, Andu pentru reveniri, Andu chiar nu ai pentru ce sa iti ceri scuze ( OMG :) , scuze eu daca am creat o situatie ingrata.

"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.

Ok. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!

domnule, un lucru e sigur. poemul e prost, nu pentru ca asa am eu chef ci pentru ca e scris de asa natura. m/ai pierdut de musteriu la comentat textele dumitale si totodata la tot ceea ce poate constitui colaborare sau amicitie literara. nu inteleg ce legatura are prezenta mea la cenaclul de la deko cu textul dumitale, nici aluzia la copilul meu pentru care devin tigru asa ca va rog sa va abtineti de la orice comentarii legate de viata mea personala. nu mi/am permis sa fac vreo afirmatie referitoare la familia dumneavoastra, nu va cunosc decat prin intermediul scrisului tocmai de aceea mi se par deplasate aceste speculatii. femeile nu au dreptate intotdeauna, vorbele urate nu se arunca la intamplare si apoi imi spuneti ca pot vorbi singura cat vreau. din acest moment inceteaza orice cuvant scris sau vorbit la adresa dvstra, iar daca vreodata ne vom intalni in mod real sa stati departe. in clipa urmatoare s/ar putea sa va treziti cu cea mai reala palma peste hamletianul dumneavoastra obraz.

prima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.

Am tot modificat codul respectiv, dar n-am scăpat de dreptunghiul liber de sub melodie. N-am reuşit nimic mai bun, decât această aliniere de acum.

Cuvântul "totul" poate avea mai multe semnificaţii. "totul e pustiu" normal semnifică pustietatea din sufletul meu. Următoarele două versuri se înţelege că această pustietate din suflet "ne descoperă moartea" prin faptul de a fi melancolici. Punctul e o eroare. Cratima desparte pustietatea din sufletul meu, de ceea ce se întâmpklă când eşti pustiu şi cuprins de melancoluie. Nu face altceva decât să-ţi doreşti moartea. Cât în ceea ce priveşti că am scris de trei ori acest vers este din cauza obligaţiei de a scrie ceva la subtitlu.Cu stimă Cezar.

iartă-mă că intervin, deși văd că mi te adresezi... „printre altele”, ca să zic așa.

nu, nu de „lene” e vorba, în ce mă prizește. ci de faptul că nu mai văd utilitatea „îngroșării” unui gând, a unei idei. da, poate părea puțin egoist felul meu de a scrie (sau de „a mă spune”) din ultima vreme. dar, după ceva frământări și întregări, iată că mi-am asumat riscul.

erata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.

Cred ca primele doua versuri justifica restul textului. Imi scriu datele in carnetel pentru ca "lumea nu ma cunoaste". Daca textul ar fi inceput cu "lumea nu ma cunoaste" ar fi fost cam abrupt. Finalul mi se pare slab, scos din context. Ma asteptam la o idee a expedierii catre lume a resume-ului, semnele pareau evidente (am scris resume-ul, carnetel de marimea unui timbru postal), dar ideea e pur si simplu abandonata.Ma rog... e o parere.

emil

Cat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.

trebuie să recunosc faptul că citesc, la o oră târzie din noapte, acest poem confesiune molcomă, sensibilă și plină de elemente nostalgice care trezesc în mine o duioșie pe care cred că Luminița a intenționat să o sublinieze. Există în trecutul nostru fapte mărunte ,dar din care este alcătuită viața. Amintirile ni le împrospătează și uneori ne regăsim în ele, dar printr-o miraculoasă conexiune ele trăiesc odată cu noi chiar dacă nu în același spațiu. tăiatul mămăligii cu ața, ciupercile tăvălite în sare pe plita încinsă, precum și neînțelesurile unor structuri existențiale ale celor dragi care au fost pentru noi și vor rămâne prin noi. Frumos poem, Luminița! Ultimul singur vers l-aș elimina pentru că "din inima lui bătută în cuie de iarbă" este un final puternic.

Am facut o scurta calatorie interesanta.

"dorinţă a unicului fiu a lui George Bacovia" - ti-a scapat un acord.

E multă frumusețe și în inima cui caută să vadă și se vede frumusețe. Am rezonat cu acest poem de la început până la capăt. Imagini superbe. Impresionante atât decantarea afectului cât și catharsisul poetic.