Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
Imagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
Oricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
Acum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Mi-a plăcut acest poem. Văd în el o stare de letargie existențială, un fel de spleen și îmi amintește întrucâtva de unul dintre poemele lui Baudelaire, care începe cu versurile : ,,Je suis comme le roi d’un pays pluvieux, Riche, mais impuissant, jeune et pourtant très vieux’’ Aș remarca, în mod deosebit: ,,pictorul orb însă știa totul / mă pipăia pe coaste... / și îmi scotea stafiile din suflet / una câte una''. Cu stimă, Petru
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
devălmășie sentimentală melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanțe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu și-a propus așa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinație descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relației om-(supra)natură: navigatorul - mistic și misticul - navigator; cercurile se întrepătrund și se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă și Golgotă sufletului. cu drag, Vasile Munteanu
Faina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
Vasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
expoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
deal, Adrian. scenaristul a fost de nota zece, azi!ştii că actorii buni au dreptul să discute deschis cu regizorii, adică li se permite - fără a le lua personal sau a se interpreta, v-aş ruga. la tine e scenariul şi regia, eu, un actor, azi.
dar merge bine şi acel încă pentru că năuceşte, adică enervează în sensul bun urechea:)
îmi place!
las şi eu un semn de apreciere
pentru un poem încântător atât prin imaginile create cât şi prin modestia desprinsă din final
" cea mai bună dintre lumile posibile
pentru mine şi sufletul meu chinuit
în care eu trăiesc alături de ei
gesturi mărunte".felicitări!
mulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
Suport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
d-le nicodem, fii ,d-le, serios, ca te râde lumea ! te bagi în dispute de idei, ok, rezista...rezista...nu e frumos ,atunci când ti-ai epuizat argumentele, sa apelezi la "te spun lu' taticu'. mai ales ca "taticu'" are lucruri mai serioase de rezolvat. pe-acolo pe unde a aprins tot felul de focuri si acum nu le mai poate stinge.
doamne ajuta!
Mircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
Virgil, mă bucură şi măguleşte asemănarea cu proza cărtăresciană. mă bucură reacţia ta, până la urmă, că am reuşit un text ca acesta.
Nicholas, acolo citeşte chiar aşa: un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent. până la urmă all view acela nu este neapărat o marcă, citeşte dincolo de asta.
vă mulţumesc încă o dată, domnilor, pentru rezonanţă.
Lucian, "Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei" uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul. "Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare" nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag. am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor. poate ma ajuti? Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
PASS.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deîmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) deCred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză deImagini curate plăcute și expresive nu prea ți-a ieșit impersonarea aceasta a eu-lui (tău propriu și personal ca să zic așa) în poem, până la urmă acesta va rămâne un poem meditativ, un poem de stare, deci impersonal, cel puțin în lectura mea.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deOricum, o lectură cât se poate de agreabilă.
Andu
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
pentru textul : În tăcere sunt deAcum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Mi-a plăcut acest poem. Văd în el o stare de letargie existențială, un fel de spleen și îmi amintește întrucâtva de unul dintre poemele lui Baudelaire, care începe cu versurile : ,,Je suis comme le roi d’un pays pluvieux, Riche, mais impuissant, jeune et pourtant très vieux’’ Aș remarca, în mod deosebit: ,,pictorul orb însă știa totul / mă pipăia pe coaste... / și îmi scotea stafiile din suflet / una câte una''. Cu stimă, Petru
pentru textul : în atelierul pictorului orb I ▒ deUn articol foarte interesant Adrian. Unde se pot gasi cantece evreesti din Maramures?
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deVă mulţumesc mult pt acest semn de apreciere, gestul dumneavoastră mă bucură.
Cu stimă şi respect
pentru textul : Apariţie editorială, Le Berger de rochers(Păstorul de stânci), de Djamal Mahmoud dedevălmășie sentimentală melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanțe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu și-a propus așa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinație descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relației om-(supra)natură: navigatorul - mistic și misticul - navigator; cercurile se întrepătrund și se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă și Golgotă sufletului. cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : de-a valma-i toamna... deFaina rotativa si alternativele, ma duc cu gandul la cea mai buna dintre lumile posibile... tot ca mind game desigur. Exprimarea un pic cam prea lejera pe gustul meu azi, cand ma intorc la dulcele stil clasic :-) Nu vreau sa las sa treaca acest text chiar asa. Si daca ar fi doar pentru ca oricum, tot trece. Dar nu asa. Andu
pentru textul : P2P de"dinţii de lapte ai primului înger " frumos, dar nu cel mai original...
pentru textul : între două ferestre deNu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust deVasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
pentru textul : mă dor tâmplele deexpoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deerata: variatiune. Être, ou ne pas être, c’est là ou c'est ici la question.
pentru textul : A fi sau a nu fi… dedeal, Adrian. scenaristul a fost de nota zece, azi!ştii că actorii buni au dreptul să discute deschis cu regizorii, adică li se permite - fără a le lua personal sau a se interpreta, v-aş ruga. la tine e scenariul şi regia, eu, un actor, azi.
pentru textul : Noapte bună, copii dedar merge bine şi acel încă pentru că năuceşte, adică enervează în sensul bun urechea:)
îmi place!
las şi eu un semn de apreciere
pentru un poem încântător atât prin imaginile create cât şi prin modestia desprinsă din final
" cea mai bună dintre lumile posibile
pentru mine şi sufletul meu chinuit
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deîn care eu trăiesc alături de ei
gesturi mărunte".felicitări!
mulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deatenţie la lipsa diacriticelor. te sfătuiesc să editezi textul înainte de postare. despre conţinut - cam prea multe cuvinte pentru efect
pentru textul : Amurg deSuport cu greu schilodirea limbii romane prin introducerea de eneglezisme, italienisme sau limbaj feisbuchist. Ca fost absolvent de facultate de drept, pot spune cu siguranta ca in limbajul juridic nu exista termenul "derogativ" si cu atit mai putin sensul dat de Nicholas Dinu, sau originea sugerata de stimata Iulia Elize. De altfel, "numeroasele" exemple de pe internet lipsesc cu desavirsire in acest sens. Cel putin in limba romana. Este drept, in ultimii ani, prin scarile blocului au aparut tot felul de sedii ale unor facultati fantoma unde este posibil sa se foloseasca acest termen. Singura explicatie plauzibila pe care o gasesc, pentru a nu cadea in ridicol, este ca Nicholas Dinu a dorit o licenta lingvistica. Pentru ca nicaieri, nici in practica juridica, nici in teorie, nu exista un astfel de termen. Si nici ca sinonim pentru insulta. Iar cind vine vorba de a vorbi corect in limba romana, nu cred ca intereseaza pe nimeni ca eu cred sau cutare crede ce intentii sau cit de familiar e un termen.
pentru textul : new year samba ded-le nicodem, fii ,d-le, serios, ca te râde lumea ! te bagi în dispute de idei, ok, rezista...rezista...nu e frumos ,atunci când ti-ai epuizat argumentele, sa apelezi la "te spun lu' taticu'. mai ales ca "taticu'" are lucruri mai serioase de rezolvat. pe-acolo pe unde a aprins tot felul de focuri si acum nu le mai poate stinge.
pentru textul : psalm dedoamne ajuta!
Mircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
pentru textul : Stare II dece imagini frumoase ai creat!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deo călătorie care m-a dus cu gândul departe.
semn de admiraţie.
O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
pentru textul : lin deVirgil, mă bucură şi măguleşte asemănarea cu proza cărtăresciană. mă bucură reacţia ta, până la urmă, că am reuşit un text ca acesta.
Nicholas, acolo citeşte chiar aşa: un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent. până la urmă all view acela nu este neapărat o marcă, citeşte dincolo de asta.
vă mulţumesc încă o dată, domnilor, pentru rezonanţă.
pentru textul : femeile de pe la noi deLucian, "Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei" uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul. "Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare" nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag. am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor. poate ma ajuti? Adriana
pentru textul : Tricou albastru cu fulgi în dorul lelii dehai să fim serioși, are și smiorcăieli, destule.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deAdrian, ai vreo fotografie a cartii? O poti trimite pe adresa siteului.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dePagini