nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
Alma, ai dreptate cu acel " perpetuele" Nu stiu daca e in romaneste ,am auzit la TV cineva articuland acest cuvant, cica era filolog, si am incercat si eu acest procedeu, sa sugerez ceva dar cred ca am cam fortat imaginea. Asa ca am corectat. La fel si fisiuni. Multumesc si apreciez grija cu care te apleci asupra textelor mele. Ela, am lasat perpetue, asa cum mi s-a sugerat, si asa cum mi-ai spus si tu. Da, ai sesizat bine ceea ce am vrut sa spun in poem. cat despre semiboltire, prefer s-o las asa. Chiar daca e usor fortat. Mutumesc pentru cum interpretezi dincolo de aparentele versuri, esenta poemelor cu iz esoteric :)
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
De acord, vă rog să țineți socoteala.
Eu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
desi (sa zicem) ca indraznesc sa spun ca inteleg textul, imi place enorm doar partea a doua. chiar ma intriga contrastul dintre cele doua parti. ma refer la contrastul stilistic. este oare intentionat?
iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
remarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
textul este mai puțin decât mediocru. se dă o luptă aprigă între banal și elemente creștine așezate doar pentru a susține o narațiune ce nu e nici narațiune. cred că sunt imprimate pe un soi de creștinism ostentativ ori probabil clamoros și dulceag. Spre Betlehem, ei doi și măgărușul. câtă poezie! parcă asocierea aceasta relevă prin diminutivarea animalului sufletul cald al textierului... Lumea în forfotă cunoaște un singur reper: Pax Romana. Ordinul de înscriere pentru recensământ… aaaa... pax romana... e poetic. aici ni se înfățișează un autor cult, doct, iar forfota capătă dimensiunile fiorului estetic. toate ca toate, nu o să analizez un text despre care am spus că nu e poezie, dar am să închei apoteotic citând autorul în destăinuirea sa: și eu plin de lumină cerească. nicodem, am citit comentariile tale... și Doamne! câtă lumină cerească ai în tine! spre deosebire de Virgil, eu nu voi avea răbdarea să deschid un dialog.
Va rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
uitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
mi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
Imaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
am considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
că după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
pentru textul : Your message has been sent deAlma, ai dreptate cu acel " perpetuele" Nu stiu daca e in romaneste ,am auzit la TV cineva articuland acest cuvant, cica era filolog, si am incercat si eu acest procedeu, sa sugerez ceva dar cred ca am cam fortat imaginea. Asa ca am corectat. La fel si fisiuni. Multumesc si apreciez grija cu care te apleci asupra textelor mele. Ela, am lasat perpetue, asa cum mi s-a sugerat, si asa cum mi-ai spus si tu. Da, ai sesizat bine ceea ce am vrut sa spun in poem. cat despre semiboltire, prefer s-o las asa. Chiar daca e usor fortat. Mutumesc pentru cum interpretezi dincolo de aparentele versuri, esenta poemelor cu iz esoteric :)
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine depoate vor regla editorii.
pentru textul : mici aberaţii despre normalitatea lucrurilor deNu , cel puțin nu asta mi-a fost intenția.
pentru textul : Kenningar deDa, aşa e, unele puncte nu-şi au locul, prin urmare le-am dibuit şi ȋnlocuit…
Voi ȋncerca să fiu mai critică cu ceea ce postez, n-aş (mai) vrea să induc acest sentiment de déjà-citit :) …
Mulţumesc pentru timpul petrecut aici. :)
pentru textul : Antipoem deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă de1. Felicitări câştigătorilor, felicitări speciale pentru hermeneuţi, felicitări participanţilor, organizatorilor etc.
2.Uitându-mă pe clasamentul de la poezie, mă ia cu frison negativ, de la clavicula stângă până la bilă - responsabila cu greaţa. Ştefan Ciobanu - 7,5 ?! Ioan Barb 7? Şi-o fi jucând factorul subiectiv rolul, dar totuşi să fim sobri! La clasamentul proză, n-am avut curajul să mă mai uit. Ba da. Şi tac.
3. Practica asta de-a condiţiona premierea de prezenţa autorului e cu du-te vino spre du-te de-aici, băi nene! Bun, înţeleg că organizatorii or dori şi ei să facă oareşce lucruri culturale şi-or avea nevoie de participanţi/ câştigători, dar există şi alte căi în afară de-a-l deposeda de premiu pe bietul poet, care poet şi aşa spune despre poezie, cum spunea nenea E., "cui ce-i aduce? - poezie - sărăcie!". Unde mai punem faptul că de cele mai multe ori, un premiu 2, 3 abia acoperă costul drumului, iar o menţiune, o pungă de mentosane.
4. Cu felicitările am dat? Am dat. Mai dau o dată: congrat!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deDe acord, vă rog să țineți socoteala.
pentru textul : Noapte bună, copii deEu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
desi (sa zicem) ca indraznesc sa spun ca inteleg textul, imi place enorm doar partea a doua. chiar ma intriga contrastul dintre cele doua parti. ma refer la contrastul stilistic. este oare intentionat?
pentru textul : Retroactiv deiata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
pentru textul : a hundred schools of thought deCe bucurie sa vad de Dragobete ca domnita critic Alina imi da sfaturi pertinente... va foarte multumesc pentru aplecare si mai putin pentru elan :)
pentru textul : suflete dezlegate deeste vorba despre cuvîntul „om”
pentru textul : picătură deremarc siguranta cu care creionezi portretele. am senzatia unei colectii de crochiuri pentru un "roman de mai tirziu". pentru o scriere buna intr-o vreme de inspiratie
pentru textul : panama city dee doar un poem vechi impaturit sub perna. multumesc, yester.
pentru textul : arareori mărturiseam... detextul este mai puțin decât mediocru. se dă o luptă aprigă între banal și elemente creștine așezate doar pentru a susține o narațiune ce nu e nici narațiune. cred că sunt imprimate pe un soi de creștinism ostentativ ori probabil clamoros și dulceag. Spre Betlehem, ei doi și măgărușul. câtă poezie! parcă asocierea aceasta relevă prin diminutivarea animalului sufletul cald al textierului... Lumea în forfotă cunoaște un singur reper: Pax Romana. Ordinul de înscriere pentru recensământ… aaaa... pax romana... e poetic. aici ni se înfățișează un autor cult, doct, iar forfota capătă dimensiunile fiorului estetic. toate ca toate, nu o să analizez un text despre care am spus că nu e poezie, dar am să închei apoteotic citând autorul în destăinuirea sa: și eu plin de lumină cerească. nicodem, am citit comentariile tale... și Doamne! câtă lumină cerească ai în tine! spre deosebire de Virgil, eu nu voi avea răbdarea să deschid un dialog.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deVa rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
pentru textul : Ipoteză deDorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deuitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil demi-ar părea extraordinar de rău să te ratezi. Ai două „frâne” pe care le simţi, dar nu le conştiezi (din acest motiv te cerţi cu toţi şi, în primul, rând, cu tine) : concentrarea pe „cum” vrei să spui şi pe „ce” vrei să spui. Când vei ajunge numai să „sugerezi”, totul va curge de la sine. „Poezia nu este formată nici din cuvinte şi nici din idei, ci din sentimente” a spus altcineva, nu eu. „Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure/ Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,/ Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,/ Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” („Poezia” – Labiş). Îţi urez mult, mult succes. Din toată inima.
pentru textul : Asta este... dePaul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
pentru textul : Zzet deImaginea din final interesantă, dacă ai încerca să o redai în alte cuvinte, mai simple, mai aproape de tonul general al poeziilor tale. Cred că ai o greșeală la "ști" care e corect "știi".
pentru textul : Mirajul deam considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
pentru textul : preludiu în roșu deÎn primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
pentru textul : dubito deAdriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
pentru textul : unele lucruri deRog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon decineva cunoscut, mai tînăr ca mine, a murit ieri. totul s-a petrecut într-o zi. se pare că și august e o lună în care se poate purta doliu.
pentru textul : doliu de iulie decă după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. demerci Matei pentru opinii. am mai modificat pe ici pe colo
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deUn poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
pentru textul : desperado deSunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas
Pagini