/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
Emilian, înţeleg (dacă nu eu, atunci cine?) că ai fost provocat, dar primeşti un avertisment.
Margas, hărţuire şi atac la persoană. E ultimul avertisment pe care-l primeşti. La următoare alunecare, fie cât de mică, voi propune în consiliul H. suspendarea ta.
multumesc, Virgil, este o apreciere neasteptata. si onoranta. :)
despre acel pronume: asa scrisesem initial (nu-mi)... apoi am renuntat la el. ma mai gandesc...
"e greu sa scrii poezie religioasa", spui; cand am inceput sa scriu, nu mi-am propus asta cu obstinatie, poate de aceea ti se pare "altfel". eu n-am facut decat sa asez in cuvinte o anumita experienta.
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
ai dreptate Alma, s-a contactat persoana respectivă și cred, sper că am de-a facecu persoane mature pe care nu am nevoie să le trag de urechi. Sînt însă supărat că unii nu citesc nici regulamentul, nici, nota formularului de înscriere, nici emailul meu de raspuns și nici ce scriu la rubrica Info și apoi se supără ca ciobanul pe sat pentru că nu înțeleg ce se petrece. Promit că am să devin foarte dur și nu o să mai depun eu eforturi pentru a suplini neglijența sau ignoranța altcuiva.
multumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
wow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
Am uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
Până voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
îţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
Dorine, culmea e ca textul mi-a placut, desi e rece si misplaced ca o meduza, ca o lectura din kant la barul de noapte. Dar "faza" ramane sa mi-o lamuresti mai degraba tu mie, adica legatura ta cu acest individ. Nu te grabi, though... take your time. Salutari din vechea Troie, ahoe, Bobadil.
Daca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.
și cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
schimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
vorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
de aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
CONSILIUL HERMENEIA! Tre' să fim mai detașați, mai zâmbitori.Mie nu-mi place Malec (Buster Keaton). De aia nu-l votez pe Geoană, că nu zâmbește. Aroganță?! Nu cred. Pare, din cauza unui ton mai agresiv, dar în subteran zâmbitor, ton care nu are nici o legătură cu textele mele, sper că s-a observat. În definitiv, judecăm textele, numai pe ele. Hai să ne "batem" în texte
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
Un poem plăcut la citit și la disecat :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
pentru textul : Desfătare amănunțită deEmilian, înţeleg (dacă nu eu, atunci cine?) că ai fost provocat, dar primeşti un avertisment.
Margas, hărţuire şi atac la persoană. E ultimul avertisment pe care-l primeşti. La următoare alunecare, fie cât de mică, voi propune în consiliul H. suspendarea ta.
pentru textul : elephant&castel deCrăciun fericit! Nu am uitat că pe 21 decembrie, Hermeneia a împlinit 3 ani. Mulți înainte!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 demultumesc, Virgil, este o apreciere neasteptata. si onoranta. :)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna dedespre acel pronume: asa scrisesem initial (nu-mi)... apoi am renuntat la el. ma mai gandesc...
"e greu sa scrii poezie religioasa", spui; cand am inceput sa scriu, nu mi-am propus asta cu obstinatie, poate de aceea ti se pare "altfel". eu n-am facut decat sa asez in cuvinte o anumita experienta.
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Cu respect,
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deGorun Manolescu”
va multumesc. o sa las timpul sa treaca si apoi voi reveni la acest poem. atunci sigur il voi vedea cu alti ochi.
pentru textul : Madlenă 2 dee greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deemil, mulțumesc pentru semn. Sper că acum se vede mai bine. rostul adică.
Eugen
pentru textul : Încotro(I) demulţumesc mult Silvia
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare de.mi-a mai venit sufletul la loc , am crezut că am început să mă pierd printre cuvinte.
iertare pentru răspunsul întârziat.
ma opresc pentru ultimile versuri, restul e putin banal dar cald, sentimental, sensibil.
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
si am o intrebare, cum arati tu in proza?
pentru textul : ultimele zile deyester , ionut, va multumesc pentru semnul trecerii voastre si nu voi uita de vorbele voastre. cu mult drag, ionuca.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deai dreptate Alma, s-a contactat persoana respectivă și cred, sper că am de-a facecu persoane mature pe care nu am nevoie să le trag de urechi. Sînt însă supărat că unii nu citesc nici regulamentul, nici, nota formularului de înscriere, nici emailul meu de raspuns și nici ce scriu la rubrica Info și apoi se supără ca ciobanul pe sat pentru că nu înțeleg ce se petrece. Promit că am să devin foarte dur și nu o să mai depun eu eforturi pentru a suplini neglijența sau ignoranța altcuiva.
pentru textul : jurnal de nesomn III demultumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
pentru textul : yunginuh dewow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
pentru textul : Icoane de copil deiată o declarație de... nostalgie! :)
să fi fost justificată întrebarea domnului Gorun? mă-ntreg și eu...
frumos poem, Virgil, cald și tandru. ca o eșarfă de mătase.
am vrut să selectez un fragment pentru peniță, dar nu mă pot hotărâ, nu-aș vrea să rup nimic de aici.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deAm uitat să las semn luminat. pentru un text remarcabil și prin grafia prin care am putea detecta două voci ...prezent - trecut, dedublare etc Fain (într-un cuvînt!)
pentru textul : Te iubesc dus-întors demultumesc. parerile tale ma stimuleaza.
pentru textul : Sufocare cu sine dePână voi reuși un comentariu pertinent, cât de cât, permite-mi un poem mai vechi prin care să îmi exprim empatia.
Septembrie cu noduri
dorm uneori pe o pernă sărată
şi visele se amestecă fără vrere
cu noaptea unui cutremur cu replici dese
locuiesc în aceeaşi încăpere carbonizată
de singurul incendiu care mi-a ars copilăria
mă sugrumă un fel de nelinişte
ca după înmormântarea ta
când totul părea străin şi acru
precum o mâncare uitată în soare
acum eşti aproape
pentru textul : La multă descompunere, tată deîţi simt respiraţia şi zâmbetul cald
undeva lângă urechea dreaptă
ca atunci când mă învăţai să merg drept
şi să nu îmi fie frică de câini
îmi arăţi un ziar mototolit
cu poze ce au fost odată colorate
refuz să mă uit la anunţurile mortuare
caut chipul tău viu frumos
cu priviri de pădure în prag de toamnă
fiindcă nu vreau să mori
încă o dată
de aia am specificat vol I. Doiul nici mie nu prea mi-a placut:)
pentru textul : Noapte bună, copii deSarbatori fericite tuturor oriunde v-ati afla!
pentru textul : despre tine deDorine, culmea e ca textul mi-a placut, desi e rece si misplaced ca o meduza, ca o lectura din kant la barul de noapte. Dar "faza" ramane sa mi-o lamuresti mai degraba tu mie, adica legatura ta cu acest individ. Nu te grabi, though... take your time. Salutari din vechea Troie, ahoe, Bobadil.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deDaca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.
pentru textul : domnule Labiș deDincolo de indicatoare cladirile acelea din fundal sunt chiar frumoase... asa este si viata desigur dar nu sare in ochi ;) Mi-aplacut.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deși cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deschimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
ha, ha, ha. vlad turburea, nu încruntată, domnule, ci încrâncenată. că mi-a căşunat la "drum deschis", precum în cărţile de tarot, că parodia nu e poezie. şi eu dacă nu spun când îmi fulgeră gândul ideea şi mesajul epopeea, nu pot să trăiesc. asta este. plăcută imagine, bune versuri alese, mă regăsesc, ce să spun... mulţumesc. sper să nu fi supărat pe nimeni cu trecerea mea gratuită pe-aci şi dacă am supărat să mă scuzaţi naibii că sunt om.
pentru textul : fiecare cu treaba lui devorba aceea: rufele se spală în familie, prăjiturile la cofetărie, ineluşii pe plajă.
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
pentru textul : noaptea în care am tușit dede aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
CONSILIUL HERMENEIA! Tre' să fim mai detașați, mai zâmbitori.Mie nu-mi place Malec (Buster Keaton). De aia nu-l votez pe Geoană, că nu zâmbește. Aroganță?! Nu cred. Pare, din cauza unui ton mai agresiv, dar în subteran zâmbitor, ton care nu are nici o legătură cu textele mele, sper că s-a observat. În definitiv, judecăm textele, numai pe ele. Hai să ne "batem" în texte
pentru textul : nerușinare detoamnele au ramas sa migreze amar la nesfirsit. va multumesc pentru semne.
pentru textul : de-a valma-i toamna... deSpiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
pentru textul : Baletistul 2.0 deIată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
pentru textul : Bazin deUn poem plăcut la citit și la disecat :)
Pagini