frumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
alma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
Luminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
PS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
Ei si cu tine! Maine-poimaine te baga Eugen Simion in Dictionarul scriitorilor romani, editat de Academia Romana, si tu intrebi daca stiu sa citeasca... Ce naiba, oamenii astia sunt munti de cultura, cat mine si tine si tot situl la un loc.
Sa nu picam in extreme Virgile. Eu cred ca erau destule categorii de texte pe Hermeneia si nu faptul ca mai pui una de exemplu ce m-a distrat aalizei cu propunerea "poem in proza" pai ce mai urmeaza "poem in scenariu" "poem in povestire"...sa nu ne punem imaginatia la incercare mai ales in ceea ce priveste teoria chibritului cu care sper ca suntem cu totii foarte familiari! Eu cred ca nu la acest capitol al categorisirilor literare ar trebui sa evolueze acest site, iarta-ma ca mi-am spus parerea sincer. oricand un autor poate atasa un subtitlu textului sau care sa il incadreze intr-o "subcategorie" a caegoriei la care a postat. In schimb felul cum ai gandit pagina de autor si pagina principala, da, acestea sunt elemente cu adevarat valoroase. Andu
în sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
Ioana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
apreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
nu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
Bine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
Virgil, de asta mă aflu pe Hermeneia. Să mai învăț câte ceva. Să văd "scriitura" mea la ce nivel este. E mai greu să văd deficiențele la propriul text, decât la altele care nu-mi aparțin. Cu siguranță că voi mai șlefui textul. De citit, citesc destul de mult ceea ce se scrie acum și asta mă ajută. Dar, după cum spuneai, mai e cale lungă până la o exprimare de elită. Mulțumesc de trecere.
am facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
multumesc, virgil, si pentru incurajari.
Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
Gorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
pentru textul : De-a singurul dealma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
pentru textul : d&g deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deMultumesc de feed-back Alina.
pentru textul : camera somnului deLuminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
pentru textul : Fără filtru dePS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
pentru textul : exaust de"timpul / sictirit " prin caracterul peiorativ argotic al expresiei, e departe de a aduce servicii textului. ce parere ai?
pentru textul : Delirul mieilor deidee bună (deși nu nouă) realizarea nu o comentez, dacă tot ai spus că textul este vechi...și o diacritică lipsă la "înzestrata:".
pentru textul : Eve postmoderne deEi si cu tine! Maine-poimaine te baga Eugen Simion in Dictionarul scriitorilor romani, editat de Academia Romana, si tu intrebi daca stiu sa citeasca... Ce naiba, oamenii astia sunt munti de cultura, cat mine si tine si tot situl la un loc.
pentru textul : scrisori imaginare deSa nu picam in extreme Virgile. Eu cred ca erau destule categorii de texte pe Hermeneia si nu faptul ca mai pui una de exemplu ce m-a distrat aalizei cu propunerea "poem in proza" pai ce mai urmeaza "poem in scenariu" "poem in povestire"...sa nu ne punem imaginatia la incercare mai ales in ceea ce priveste teoria chibritului cu care sper ca suntem cu totii foarte familiari! Eu cred ca nu la acest capitol al categorisirilor literare ar trebui sa evolueze acest site, iarta-ma ca mi-am spus parerea sincer. oricand un autor poate atasa un subtitlu textului sau care sa il incadreze intr-o "subcategorie" a caegoriei la care a postat. In schimb felul cum ai gandit pagina de autor si pagina principala, da, acestea sunt elemente cu adevarat valoroase. Andu
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deîn sine s-a vrut a fi scris într-un registru familiar, nu știu în ce măsură a ieșit sau nu, oricum, asta era ideea. în acel context, expresia citată de tine chiar era la locul ei.
toate cele bune, Virgil, și la bună recitire! și scuze pentru răspunsul târzior...
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă deIoana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
pentru textul : între două capete de întuneric deCred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere delas un semn de lectură mi-a plăcut poemul tău Daniela și mai revin.o zi frumoasă
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deapreciez mult finalul. interesanta metamorfoza cu pisica, ghearele, inversiunea gindului de colo. foarte puternic de la faza cu interviul in jos, plu ca finalul e super ok. ec
pentru textul : să nu mă întrebi denu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
pentru textul : sînt un nasture deBine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
pentru textul : Salonul de dans degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită denicodem - daca ai ceva sa-mi spui te ascult, in loc sa vb aiurea pe alte pagini ai putea sa spui pe textele mele ce ai de spus.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deVirgil, de asta mă aflu pe Hermeneia. Să mai învăț câte ceva. Să văd "scriitura" mea la ce nivel este. E mai greu să văd deficiențele la propriul text, decât la altele care nu-mi aparțin. Cu siguranță că voi mai șlefui textul. De citit, citesc destul de mult ceea ce se scrie acum și asta mă ajută. Dar, după cum spuneai, mai e cale lungă până la o exprimare de elită. Mulțumesc de trecere.
pentru textul : Oli chiorul deam facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demultumesc, virgil, si pentru incurajari.
excelent... iata un motiv pentru care imi pare rau ca nu sint acum in bucuresti
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus defoarte faina imaginea asta:
mâinile tale pătrund în mâna mea
pentru textul : amidon deşi formează un soare.
Gorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
pentru textul : shi bin a plec deserios-metaforic :) ...un salt in timp :)
pentru textul : arămie deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere dePagini