cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
andule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
Extrem de interesantă ideea enunțată în primul vers. Mi-a plăcut versul "Umbra moare noaptea și mâine din morți reînvie" și imaginea asfințitului melc...
cu sigurnață reușită. pentru motivele înșirate mai sus. și chiar pentru titlu. m-au izbit, în special,:
”soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt”
are forță, originalitate, denotă talent, dar și exercițiu. jos cu pălăria!
cuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
Crezi că era necesară precizarea din final, cu versul: "de pe cealaltă față"? Se repetă ideea. Primele patru versuri mi se par reușite, apoi clachezi în previzibil. Poezia ta este atât: "Sub clapele surde ale nopții ies la vânătoare pândele ochilor încărcați de oglinzi, gândul ocolitor printre umbre." Aștept să mă contrazici. :)
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
Pentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
te prinde stilul asta. ceea ce nu inteleg totusi este dinamica textului care se vrea un fel de melancolie escapista dar care spre final nu aduce nimic spectacular. sau poate asta a fost ceea ce s-a urmarit, un fel de pledoarie existentiala pentru banalitate...
Crin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
mă-nșel eu sau, pe deasupra mixturii ăsteia de sensibilitate și calm (sau acceptare) șfichiuie un bici ironic, de-ți vine să te ascunzi și nu știi unde?
eu cu cheia asta l-am deschis.
poate mă înșel.
dar, oricum, din punctul meu de vedere, e un poem excelent.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deorice spovedanie e binevenită:)
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deÎmi plac doar strofele I și III a doua este din păcate fadă, un crochiu fals, fără un mesaj autentic și nu îmi explic încă de ce...
pentru textul : Depresivă decred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
pentru textul : ziua de mâine deMulţumesc.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deda, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
pentru textul : ritualuri de cartier I deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deCupidon bless your mouth, Margas:)! (by all means)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deIntr-adevar o idee excelenta. care combina un sit interactiv cu o revista on line. Felicitari
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deandule, eu ți-am spus un adevăr. atât. sunt la fel de plictisit de polemici stupide. (Virgil îți poate confirma). în rest nu comentez. se vede că ai fost dezobișnuit să ți se spună verde în față ceva! probabil ai fost absorbit de traficul și aglomerația litherei. hai pa! du-te să-ți cumperi lumânări! ia și cârja!
pentru textul : Felicia deerate : in loc de "ca" a se citi evident "care"(mi s-a parut) Imi cer scuze ! Ialin
pentru textul : epic ur deExtrem de interesantă ideea enunțată în primul vers. Mi-a plăcut versul "Umbra moare noaptea și mâine din morți reînvie" și imaginea asfințitului melc...
pentru textul : Poem pentru umbră decu sigurnață reușită. pentru motivele înșirate mai sus. și chiar pentru titlu. m-au izbit, în special,:
”soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt”
are forță, originalitate, denotă talent, dar și exercițiu. jos cu pălăria!
pentru textul : oniromahie deaşa deci, mă bucur yester :) că ai rămas necăjit.
pentru textul : ne trezim într-un pat decuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
pentru textul : crucile demi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
pentru textul : memento sacadat deNostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
pentru textul : Umbra păsărilor deCrezi că era necesară precizarea din final, cu versul: "de pe cealaltă față"? Se repetă ideea. Primele patru versuri mi se par reușite, apoi clachezi în previzibil. Poezia ta este atât: "Sub clapele surde ale nopții ies la vânătoare pândele ochilor încărcați de oglinzi, gândul ocolitor printre umbre." Aștept să mă contrazici. :)
pentru textul : Camuflaj dehai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor deDe fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
pentru textul : poveste cu nuferi deMulțumesc, Raluca, pentru darul de gând și cuvânt!
pentru textul : Înșir`te mărgărite demultumesc pentru aprecieri. totul a fost ca o revolta iar ultima strofa ca o pedeapsa pentru lumea noastra.
pentru textul : Origini abandonate denu vei ajunge aşa nicăieri.
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
pentru textul : încă o zi perfectă dePentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
te prinde stilul asta. ceea ce nu inteleg totusi este dinamica textului care se vrea un fel de melancolie escapista dar care spre final nu aduce nimic spectacular. sau poate asta a fost ceea ce s-a urmarit, un fel de pledoarie existentiala pentru banalitate...
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deAm revenit, va multumesc, mai avem o saptamana intreaga pana pe 25 august. De maine (azi) ma pun pe citit, asa cum ii sade bine unuia dintre noi. Andu
pentru textul : Dumnezeu deCrin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
pentru textul : autoeditare profil personal desi o intrebare: Nicoleta, de ce ai incadrat textul la "experiment vizual"?
pentru textul : iubire în stil modern de(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce desancho, poti alege din aproape 100 de texte de calitate pe pagina mea. impulsiva imi pari dumneata. vezi, incerci si aici sa duci discutia in lătúri
pentru textul : sînt un nesuferit demă-nșel eu sau, pe deasupra mixturii ăsteia de sensibilitate și calm (sau acceptare) șfichiuie un bici ironic, de-ți vine să te ascunzi și nu știi unde?
eu cu cheia asta l-am deschis.
pentru textul : nu exist dar mă tratez depoate mă înșel.
dar, oricum, din punctul meu de vedere, e un poem excelent.
Pagini