ok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
Andu
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
multumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
Ionuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
De ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
Eu as incerca :)
vioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
gânduri bune, Silviu!
hmmm ..ma simt ca la scoala cand imi spui Keller, a fost o greseala la inscriere, dublarea prenumelui Erika Erika apoi Keller as dori o modificare, poti sa-mi spui te rog, Dorin, care este adresa de mail a site-ului Hermeneia?
furtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
untext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
Ca și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
Pui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
pentru textul : placebo deAndu
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră delucian, multam de trecere si de lectura si... te mai astept.
pentru textul : dimineață la nice demultumesc pentru primire si pentru comentariu. nu stiu ce as putea zice despre partea a doua a textului, am sa incerc sa intuiesc ce inseamna "rezerve" la modul concret.
pentru textul : nu îţi dau drumul deFinalul era bun (şi dpdv stilistic, si ideatic). Începutul trebuia modificat, adică asta:
"la nicio clipă după ce voi sfârși
pentru textul : Rămas bun deașa ca între oameni
cu ochii închiși
fără nicio altă bătaie de inimă
pentru cele lumești"
noi suntem vremelnici, de aceea se nasc amintirile. ele se epuizează odată cu noi. îţi mulţumesc, dragă Iulia, pentru frumosul comentariu.
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deAm o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă dereușeau să tulbure însă apele varianta dar reușeau să tulbure măcar apele nu e pe structura limbii române, deși tu îl folosești în sensul de "doar"
pentru textul : oameni și pietre deIonuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
pentru textul : mă dor tâmplele deDe ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deEu as incerca :)
vioi text. iepurașii au mult umor. cât de curat râdem, are și o notă de freaky și știi de ce? îmi amintește de un iepure pe care l-am văzut în copilărie atârnat de un copac pregătit pentru a fi făcut cină. din poziția aceea mi se părea că râdea.
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb degânduri bune, Silviu!
hmmm ..ma simt ca la scoala cand imi spui Keller, a fost o greseala la inscriere, dublarea prenumelui Erika Erika apoi Keller as dori o modificare, poti sa-mi spui te rog, Dorin, care este adresa de mail a site-ului Hermeneia?
pentru textul : candelabrele demulțumesc mult, Virgil! semnul tău și opinia ta contează!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate defurtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
pentru textul : suntem ciudați deprin întunecime blocurile
pentru textul : întoarcerea la praga detrec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
Admirabilă încercarea de glossă, îndoilenic rezultatul (din mai multe puncte de vedere). Dar, bineînteles, se întrevăd semne de talent.
pentru textul : armuri de greieri deP.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră deîmi pare rău, dar cântarea nu poate fi înţeleasă decât de un cântăreţ adevărat, nu de un scripcar. cam asta face diferenţa.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină dedar cred ca exagerezi: e doar o mica incercare, mai degraba nereusita.
pentru textul : altfel deE de inteles.. Am bifat aiurea...
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deCred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
multumesc lipsea o dicritica unde ati indicar intr-adevar, multumesc frumos pentru observatii cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deuntext la care nu ma asteptam. de fapt ma asteptam sa te gasesc "cuminte" in zona limbilor straine. iata un text in care desi reiei tema ta predilecta, cea a pustiului, totusi ne oferi un text al iubirii, putin amarui spre sfirsit. ferice de barbatul caruia ii gindesti lucrurile acestea
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deCa și altă dată, poezia lui Paul Blaj, mă pătrunde până la oase. Vă invit să reluați și să meditați mai ales când veți ajunge în următoarele locuri: "mamele lor sunt sfinte cu hainele sfâșiate", "vom ajunge vietăți de companie ale triștilor lumii", "voi fi omul care împarte liniștea în oraș", "singurul mod de a ne șterge este plutirea". O poezie cu note apocaliptice. Și vorba poetului, "e foarte bine că se întâmplă așa." O poezie de profunzime se naște din exagerbare! Pentru că "mormântul se lasă pășit de oricine" izvodește din exacerbare, ofer o peniță.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deda, foarte bun haiku, felicitari. interesanta trecerea de la ideea de sonoritate la cea ce miraj optic
pentru textul : Haiku dePui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
pentru textul : blind cu einstein deam încercat să fac ceva cu afișul acela ca să nu mai arate așa de oribil. ce să îi faci, există o penurie de simț estetic.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deUn text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack deMulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. dePagini