ai o scriitura inchegata, desi mai sufera pe alocuri. ar trebui sa te hotarasti, de ex daca in nari sau in locul acela vulnerabil. asa e redundant nitel. de asemenea ar trebui sa lasi usor deoparte aerul omniscient, ca naste ambiguitati. daca tot nu le-ai gustat de unde stii ca devin amarui si mai greu de inghitit?
pi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
In partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
un text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
sa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
Adriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
scuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
eu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
bakemono_ella, eu nu compar "senin cu poezia fara rima". si nu contest ca "o poezie scrisa din inima"; majoritatea poeziilor scrise, asa cum spunea cineva de pe site, reprezinta "copiii" fiecaruia din noi. problema este sa scrii, sa te autoperfectionezi, sa nu postezi orice fel de poezie doar pentru ca ai scris-o. trebuie sa stii cind esti desueta sau nu, sa ai un simt moderat al autoaprecierii valorii tale. problema (intr-o comunitate literara, indiferent de gen, virtuala sau nu) este sa accepti opiniile tuturor, pentru ca e interesul tau de a afla efectul creatiilor tale. nimic nu se realizeaza usor in viata. nici macar o casa sau o poezie cu rima.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
Dorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
incep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
un poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
reperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
o clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
De obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
Calin a gasit cuvantul potrivit pentru acest text... studiu. O mica bijuterie, foarte reusita ca dinamica... eu as incepe cu versul doi, cu albul subinteles :)
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
nu știu...mi se pare foarte încărcată, prea multe epitete, prea multe cuvinte de legătură, destule gerunzii. plus niscai locuri comune, cum ar fi "spusul nespuselor". per total, mi-a lăsat o senzație amăruie vecină discomfortului, de parcă aș fi văzut o femeie frumoasă îmbrăcată cum dă Dumnezeu...înțelegi? aș mai scoate câte ceva, aș lăsa ideea să respire, mi se pare că toată abundența imagistică aceea o sufocă. de ex: noaptea orașul croiește umbrelor vise plouă torențial poeții ies la braț din taverne încep să culeagă toate absențele să spună cuvinte culese aiurea din flori umblă-n cadență deschid toate rănile lumii se încuie în ele acolo-și alină arsurile zilei etc. nu spun că e o variantă foarte fericită...era doar pentru exemplificare. însă aș renunța fără niciun regret la "alinându-le sub limbile lor sedate de har" pentru ca: 1)dacă tot se încuie ÎN ele, cum să le aline sub limbă? 2)dacă limba aceea este sedată, înseamnă că este deja alinată. s.a.m.d....n-o mai lungesc, sunt sigură că înțelegi cam ce vreau să spun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai o scriitura inchegata, desi mai sufera pe alocuri. ar trebui sa te hotarasti, de ex daca in nari sau in locul acela vulnerabil. asa e redundant nitel. de asemenea ar trebui sa lasi usor deoparte aerul omniscient, ca naste ambiguitati. daca tot nu le-ai gustat de unde stii ca devin amarui si mai greu de inghitit?
pentru textul : sentimentele acelea detu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
pentru textul : uneori|singurătate depi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
pentru textul : ceainicul deIn partea cealalta ti-am lasat un comentariu, dar nu am apucat sa iti sugerez ceva la final. Este prea evident cand spui taind ca un brici. Dar daca spui lucind ca un brici, atunci intri pe teritoriul multiplelor intelesuri. Clipa poate fi stralucitoare, dar si fatala. Indiferent daca modifici sau nu, avem in fata un text taios, cu doua tablouri bine alese si cu un substrat filozofic ce merge pe transcendentul vertical, dar fara sa lase speranta ca zmeul, odata scapat din mana, poate ajunge undeva anume...
pentru textul : tăiș deLegat de youtube, cred că clipul, dacă e inserat în pagină, se admite. Link să nu fie. Dar nu sunt sigur. Virgil ştie mai bine, poate ne va lumina...
pentru textul : Cantata în mi minor deun text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
pentru textul : fahrenheit game desa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deAdriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
eu cred că poți fi nulitate atât ca doctor, avocat, politician cât și ca scriitor, Nuța. nu e ceva grav. e ca și cum ai spune despre un copil retardat că este retardat. sunt adevăruri. Zic să-l lăsăm pe Virgil să rezolve situația. Pentru că nu e un site lăsat de paragină încât să intervenim noi unde nu se cuvine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns debakemono_ella, eu nu compar "senin cu poezia fara rima". si nu contest ca "o poezie scrisa din inima"; majoritatea poeziilor scrise, asa cum spunea cineva de pe site, reprezinta "copiii" fiecaruia din noi. problema este sa scrii, sa te autoperfectionezi, sa nu postezi orice fel de poezie doar pentru ca ai scris-o. trebuie sa stii cind esti desueta sau nu, sa ai un simt moderat al autoaprecierii valorii tale. problema (intr-o comunitate literara, indiferent de gen, virtuala sau nu) este sa accepti opiniile tuturor, pentru ca e interesul tau de a afla efectul creatiilor tale. nimic nu se realizeaza usor in viata. nici macar o casa sau o poezie cu rima.
pentru textul : E prea târziu deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deDorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
pentru textul : pontificală deincep sa ma intreb daca astazi am eu o problema de receptare... imagini pretioase care mie nu-mi spun nimic: "un eu alterat, anticipat, pregătit de timp" "Tăcerea e mormântul în care sunt livrate părțile din mine." livrate? ca sa nu mai vorbesc de "tacerea-mormant", imagine care e tocita de atata utilizare. "Subsemnata, amprenta unui suflet artificializat". in text exista o rasad de autoironie, sufocat, din pacate... typo la "întoxicată".
pentru textul : Eu deai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
pentru textul : ultima lună demiezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
poate ca ai dreptate...
pentru textul : Refuz profund deun poem de suflet, o căutare prin "pustiuri de carne". un "el" și o "ea" "mistuiți în lumină". mi-a plăcut ce am citit aici. e spus totul cu grijă, într-un registru trist, sunt emoții puternice și imagini dintr-un somn magic. mi-am amintit o melodie. suna cam așa primul vers - "anima mia torna a casa tua"... p.s. - nu prea mi-a plăcut penultimul vers. nu este musai să-l schimbi. mie nu mi-a sunat bine. "în sfânta sfintelor ei". Madim
pentru textul : De anima dereperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
pentru textul : aşteptarea după Simion deo clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deDe obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
pentru textul : nu știu dacă de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro deiată un text în care încerci să prinzi inefabilul. finalul nu este prea reușit.
pentru textul : Emoţii puse la uscat demintuirea exista cu adevarat - doar ca o gasim in noi :)
pentru textul : eli pili deCalin a gasit cuvantul potrivit pentru acest text... studiu. O mica bijuterie, foarte reusita ca dinamica... eu as incepe cu versul doi, cu albul subinteles :)
pentru textul : studiu în alb și negru demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche deam luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari deinteresant. am senzatia ca autorul nu se poate hotari daca sa faca arta sau reportaj.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deYerba mate făcea parte din text. Nu m-am îndepărtat de la subiect. Cu plăcere.
pentru textul : Tetley deMaria,
...pornesc acest comentariu cu speranţa/dorinţă ca tu să-l receptezi aşa cum trebuie, aşa cum este - un comentariu care nu dă verdicte, ci doar opinii probate/probabile.
...Cred, de fapt, sunt convins că ai talent. Destul. Şi tocmai acest lucru mă face să intervin. Dar talentul tău este greşit exploatat/pus în valoare. Pe scurt spus, trăgând o linie sub toate textele tale pe care le-am citit (şi am lecturat tot ce ai postat), consider că faci unele greşeli pe care mulţi oameni le fac (mai talentaţi ori mai puţini talentaţi), respectiv acelea de a:
...confunda frumuseţea cu înfrumuseţarea, starea de poezie cu starea, estetica limbajului, cu estetica lirică. Mai exact, luând pe rând termenii de mai sus - mulţi presupun că frumuseţea (valoarea) unui poem rezultă din puterea de-a idealiza (formal/stilistic) un oarecare aspect. Nu este aşa! Aici, avem de-a face cu poetizarea. Frumuseţea (valoarea) trebuie să vină din veridicitatea simplificată a faptului respectiv; abia aici figurile de stil pot avea rol. Tot astfel, urmând palierul starea poetică vs stare, mulţi au impresia că a atribui oricărui moment din viaţă importanţă lirică, înseamnă a avea putere creativă; că a simţi este egal cu a avea talent. Nu este aşa! Aici este vorba doar de exacerbare aproape narcisistă. Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. Fie el presărat cu orice filosofie pretenţioasă ori chimie sentimentală. Starea de poezie înseamnă a lua dintr-un moment doar ceea ce este unic, caracteristic numai şi numai autorului... şi nici asta nu-i de ajuns. Acel ceva trebuie să fie şi irepetabil.. Acel ceva trebuie smuls din banalitate, trăit, înţeles şi tradus celorlalţi prin instrumente lirice cât mai personale. Mai departe, tot mai mulţi cred că estetica limbajului este totuna (şi de ajuns) cu estetica poeziei. De aceea, vei întâlni, poate că ai şi făcut-o de multe ori, texte siropoase, diabetice de-a dreptul (flori, lună, soare, câmpii, inorogi, îndrăgostiţi sub copaci, vis, zei etc etc etc). Sau, dimpotrivă, preţiozităţi lexicale de te iau măselele. Aici e vorba de veleitarism/manierism (infantil)
...Ei, suspeectez că, uneori, ai tendinţa de-a scrie apelând la unele trăsături negativă din cele de mai sus. Nu ştiu din ce motive, nici nu îmi dau cu presupusul. Dar cred că iroseşti talent şi, de ce nu, timp. Repet, tot ce am scris mai sus nu reprezintă verdicte, ci doar concepţiile mele referitoare la universul poetic, în general. Sper să citeşti aşa cum se cuvine acest comentariu.
(voi reveni cu unul aplicat pe text)
pentru textul : Mai singură... deun an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
nu știu...mi se pare foarte încărcată, prea multe epitete, prea multe cuvinte de legătură, destule gerunzii. plus niscai locuri comune, cum ar fi "spusul nespuselor". per total, mi-a lăsat o senzație amăruie vecină discomfortului, de parcă aș fi văzut o femeie frumoasă îmbrăcată cum dă Dumnezeu...înțelegi? aș mai scoate câte ceva, aș lăsa ideea să respire, mi se pare că toată abundența imagistică aceea o sufocă. de ex: noaptea orașul croiește umbrelor vise plouă torențial poeții ies la braț din taverne încep să culeagă toate absențele să spună cuvinte culese aiurea din flori umblă-n cadență deschid toate rănile lumii se încuie în ele acolo-și alină arsurile zilei etc. nu spun că e o variantă foarte fericită...era doar pentru exemplificare. însă aș renunța fără niciun regret la "alinându-le sub limbile lor sedate de har" pentru ca: 1)dacă tot se încuie ÎN ele, cum să le aline sub limbă? 2)dacă limba aceea este sedată, înseamnă că este deja alinată. s.a.m.d....n-o mai lungesc, sunt sigură că înțelegi cam ce vreau să spun.
pentru textul : Drumul poeților dePagini