Felicitari Dorine si nu uita ca facerea de bine ar insemna in cazul tau sa trimiti niste carti pe niste adrese... asta desigur daca nu cumva crezi in vorbe. Penita nu-ti mai dau ca ai destule si dup-aia semanam cu poeziepunctro sau si mai rau cu roliteraturapunctotv. La mai mari bucurii! Andu

am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos

orasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.

buna autoironia personajelor, credibile majoritatea, pana si gainile... actuala tema, limbaj specific, imagine totalizatoare. dar pe undeva insistati prea mult pe descriere, iar franchetea unor exprimari sau mai exact precizari scad din senzatia de autenticitate. Si oarecum, titlul nu se leaga suficient de evenimentele prezentate. Adica, de ce nu o hiperbolizare sau/si o personificare a animalelor, cum face de ex boris vian sau mai stiu eu cine... Va urmaresc

Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...

draga hialin, ce am avut de spus am spus si cred ca cine a trebuit sa auda, daca a avut urechi de auzit, a auzit

pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"

e un punct de vedere si apreciez ca (ma) citesti. prin '70 eram asa de mica...

profetule iti multumesc de indemn. voi lua in considerare vorbele tale, dar momentan nu verau sa modific nimic, poate undeva in viitor. lucian, ai gandit carnal acolo unde trebuie. in legatura cu nimicul, am incercat sa ii dau o..forma, absurda desigur! ella

textul este destul de bun dar are și părți la care aș renunța. de exemplu a scrie într-un text poetic „nici eu nu ştiu ce să spun” sună puțin cam jenant.

nincu mircea, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. te mai astept Djamal

Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
In rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.

Mulțumesc. Safir, forma nu e ea prea elaborată, dar legăturile acelea invizibile există. "înzidite" ar trebui să dispară, la "înfiaoară..." e clar că trebuie altă formulă. O s-o iau de la capăt sigur, Mulțumesc. Crinu', "înspre" sună întradevăr bine, iar cu măștile nu e numai o figură de stil, ele stau pe perete și mă privesc în fiecare zi cu privirile lor severe. Mai treceți, data viitoare dau și o cafea.

Foarte expresivă. "Cioplește-mă cu dălțile ochilor tăi", nu mă pot opri să nu repet.