Pentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
mulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
Tudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
"elena eu nu mă mai găsesc"
destainuirea care fuge de ea insasi...
insiruirea de idei ce forteaza surprinderea motivului...
elena e de negasit in existenta concreta...
ea are radacini "demiurgice" dar nu respira prin nimeni decat partial...
Eu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
mata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
Stimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
Însă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
as renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
de asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
Ce să zic? Un text interesant la prima vedere. În care „Anti-oedipiana” schizofrenie e deturnată de la capitalism la re-scrierea istoriei. Are tot tacâmul: dezastru, simulacru badrillardian (vezi şi „Harta şi teritoriul” lui Borges), pseudo-melancolie ironistică şi, mai ales, spermă, o imensă spermă care inundă totul în urma unui futai generalizat al Hazardului deleuzian. Toate acestea dovedind că autorul şi-a însuşit bine lecţia PoMo. Dar totuşi… Totul este pătruns de un aer de plictiseală vetustă a rutinei lipsite de trăire, a unei repetiţii lipsite de „diferenţelele” deleuziene în absenţa cărora nu mai apare nimic nou, şocant ceea ce aruncă, în final, textul în derizoriu lipsindu-i chiar şi germenii „autodistrugerii” gen Derrida prin imposibilitatea unei „interpretări” a subtextului care să te conducă la altă „interpretare” care, la râdul ei să te ducă la alta ş.a.m.d. ad infinitum
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
asta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
Lăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
Da, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
alma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
si inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
Ariana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
Părere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
felicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
emi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da. dupa descriere ma intreb foarte serios daca voi mai scrie vreunu dintr-asta vreodata:) multam, mare multam!
pentru textul : poem cât se poate de repede dePentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
pentru textul : După Pompei demulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
pentru textul : tablou cu cadă de baie deTudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
"elena eu nu mă mai găsesc"
destainuirea care fuge de ea insasi...
insiruirea de idei ce forteaza surprinderea motivului...
elena e de negasit in existenta concreta...
ea are radacini "demiurgice" dar nu respira prin nimeni decat partial...
asa vad acum...mai citesc...
buna alexandru!
pentru textul : oriental red deEu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
pentru textul : și eu te iubesc de... vezi dom'le, asta înseamnă obiectivitate. nu mai fac Virgil. numa' nu mă bate:)! cu drag, paul
pentru textul : blogbadil demata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
pentru textul : das Marienleben deStimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎnsă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
as renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
pentru textul : micul război de pe scară dede asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
Ce să zic? Un text interesant la prima vedere. În care „Anti-oedipiana” schizofrenie e deturnată de la capitalism la re-scrierea istoriei. Are tot tacâmul: dezastru, simulacru badrillardian (vezi şi „Harta şi teritoriul” lui Borges), pseudo-melancolie ironistică şi, mai ales, spermă, o imensă spermă care inundă totul în urma unui futai generalizat al Hazardului deleuzian. Toate acestea dovedind că autorul şi-a însuşit bine lecţia PoMo. Dar totuşi… Totul este pătruns de un aer de plictiseală vetustă a rutinei lipsite de trăire, a unei repetiţii lipsite de „diferenţelele” deleuziene în absenţa cărora nu mai apare nimic nou, şocant ceea ce aruncă, în final, textul în derizoriu lipsindu-i chiar şi germenii „autodistrugerii” gen Derrida prin imposibilitatea unei „interpretări” a subtextului care să te conducă la altă „interpretare” care, la râdul ei să te ducă la alta ş.a.m.d. ad infinitum
pentru textul : melancolie postmodernă debine ai venit Florin Caragiu! o bucată desprinsă din umbră se va auri, in timp, dinspre tine.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deAm o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deasta e poemul tau, Alma? astept vreme de trei zile textele voastre. o sa le citesc cu mare interes... in ceea ce priveste premiul ma gandeam sa pun la bataie si cd /ul personal cu colinde dar mi s/a parut ca prea ar suna a reclama...mai mult vorbim decat scrie..asadar, sa scriem...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deLăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia defain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deDa, nu ,,străluceşte” :), dar asta pentru că are o lumină interioară, proprie, şi nu are nevoie de alte străluciri primite pe muchiile frumos lustruite. Poemul străluceşte prin mesaj. Eu îl văd ca pe o încercare poetică de definire a poeziei în general în relaţia cu cititorul. Adevărurile, răspunsurile pe care le caută cititorul (superficial) sunt în adânc, sunt miezul miezurilor, dincolo de orice coji, dincolo de orice pulpe suculente. E nevoie de o presare la rece pentru a bea apa aceea din sâmburi de măr...şi s-ar putea să fie amară. Mi-a plăcut foarte mulr cum ai distribuit argumentele în cele două strofe. Imaginile sonore create conving. Se crează un câmp lexical în antonimie cu ,,tăcere”: gură, geme, spune, fluieră, icnetul, strigă, cântecul. Îmi place rezumarea din versurile:
pentru textul : Pilda omului care a tăcut de,,Toate limbile ce s-au închis aici
îmi surzesc acum sufletul, cititorule.”
Îndemnul final e acela de a citi printre rânduri, dincolo de cuvinte, acolo unde se află poezia aceea nescrisă…De fapt, cred că îndemnul nu e doar de a citi, ci de a înţelege, de a interpreta…şi de a tăcea. (mi s-a întâmplat să mă simt un pic jenată când mi-am dat seama că am scormonit prea mult în sufletul autorului şi am scris în comentarii)
E un poem gândit, simţit, sculptat cu măiestrie. Mi-a bucurat sufletul şi mintea. Eu te felicit, Adrian, şi-ţi mulţumesc!
da, merci buna ideea, am schimbat
pentru textul : forbidden love dealma, experminet vizual pt ca e pur si simplu un experiment. Textul nu e terminat, deocamdata, si imi dau seama de asta. O sa mai corectez. Si, da, ai dreptate, e poezie cu poza. Dar nu stiam unde sa incadrez experimentul. Multzam, te rog sa revii.
pentru textul : lasă, lasă deAr putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui desi inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
pentru textul : pictograme (1) deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deAriana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dePărere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.
Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"
şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".
Dar înclin să cred că există potenţial.
pentru textul : Vechi revelaţii deer... "neica" Gorune
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! defelicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
pentru textul : Lansare carte deO scriere matură prin amănunte, cu porţi de intrare pentru un subiect insuficient exploatat.
pentru textul : Fragment fără consecinţe deemi, nu trebuia sa te sperii asa de com meu. de altceva ar trebui sa te temi: cu astfel de texte nu vrajesti nici una gagika, care sa merite. ce te bucuri atata ca mi-a placut ceva la textul tau? a? sau ca progresezi? ce, suntem comunisti, a? si crezi ca argumentele pertinente vin asa, la cerere? si daca iti spun ca textul nu are nimic bun, desi am zis ca mi-a placut , crezi ca iti mai trece din nevoia de comunicare? ce nevoi mai ai, măi? si ce vrei tu sa comunici? a? crezi ca trenuletele si inimoarele ceaiurile tarnacoapele si hramurile țin de barbatzia poetica pe care, pana ieri, o ascundeai? si, brusc, ma enervai cucom din astea a la bine-desteptule-eu-sunt-slab-tu-fa-ma-women. vaaai, ce nervi pe mine. crezi ca daca nu se permite aici sa-ti spuna omu in fata ce are pe sufletul lui nu o fac? fireste ca nu crezi. iar daca mi se suspenda contul, vreau sa mi se permita sa-mi sterg personal toate textele. e dreptul meu. gaudeamus!
pentru textul : Misericordiae dedane, cuvintele tale mi-au amintit de duminicile in care cantam in corul bisericii cu fratele meu. te ține vocea? ia loc aici, multumesc
pentru textul : crucile dePagini