francisc -
...
Atunci mă voi ridica gol înaintea Soarelui
și mâna mea ca un arcuș se va întinde pe tine.
Un mac alb între omoplați și tu respirând..
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
Sunt murdar și miros,
pentru că adorm în butoi sau pe câmp.
Atât îmi trebuie
aproape să fiu.
Atunci ea, frumoasă și goală,
se întinde pe mine ca un arcuș.
Eu mă prefac
dormind
de când m-am născut.
Ea, Luna.
Am învățat scurtături,
știu pe de rost pașii;
când, de exemplu, trec prin salon fecioare în alb
și majordomii se-nclină
și eu mă înclin
spre oglinzi, întinzând brațul:
„Dansăm?”
Un mac alb între omoplați și tu respirând..
Poezie:
Comentarii
Dorin Cozan, liricitate, simbol şi
Nelu Jorz -
Dorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
Ioan J
mister J, ma bucura semnul lasat.
francisc -
mister J, ma bucura semnul lasat. interesant e ca si eu m'am gandit ca termenii semnalati par a iesi din peisaj. si asta pt ca am incercat sa fortez limbajul, sa pun laolalta cuvinte poetice cu cele nepoetice. desi, acum nu as baga mana in foc ce cuvant e si care nu e poetic...
Sunt curios ce sugestii mi'ati oferi.
Cu amicitie,
mister K
Mister K, e greu să-ţi sugerez câte
Nelu Jorz -
Mister K, e greu să-ţi sugerez câte ceva. Nu ştiu câte cuvinte poetice, sau nepoetice, ai introdus în text, dar unele nu se potrivesc. Ai, însă, acolo, unele, despre devenire, de o ambiguitate frumoasă. Chiar şi butia "diogenistă" ar putea merge. Finalul este cam narcisist, pentru că simbolul borgesian, ce transpare, are o încărcătură de cochetărie şi frivol. Probabil că eu aş renunţa la el, sau l-aş rescrie, aşa cum aş renunţa şi la partea de contrast lexical - dacă-i pot spune aşa. Versul acela, cu învăţatul scurtăturilor, ar suna cam aşa: Am descoperit scurtături,/ am memorat pașii;
Merită să revii pe text, pentru că ai nişte imagini foarte plastice, dar şi o strofă, dincolo de simbolul cristic, care salvează întreg textul:
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
Mister J