E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
Katya, am câteva observații de făcut: 1) Așa cum ți-a sugerat și Virgil, ai putea foarte bine să îmbogațești rubrica de Arte vizuale dându-ne o sugestie cu lucrarile tale. Părerea noastră este că ele s-ar încadra mult mai bine acolo, decât aici. 2) Nu este prima dată când sunt nevoită să intervin pentru a-ți spune că, pentru a fi postată pe hermeneia la rubrica de poezie sau experiment, o creație nu trebuie să fie exclusiv vizuală. Și cu certitudine nu este singura dată când procedezi de această manieră, postând inițial picturile, apoi, după ceva timp, și textul. Ba îți pot spune că am urmărit aproape tot ce ai postat aici, și cu toate procedezi asemenea, doar intervalul de timp până la apariția textului diferă. Spre exemplu, aici sunt deja 10 vizionări, iar textul nu apărut încă. Sigur, mai toți dintre noi mai facem unele mici retușuri după postare, de aceea există butonul de editare, dar ceea ce faci tu nu se numește editare. Va trebui să îți spun că, dacă nu vei înțelege tu că nu este cinstit față de cei care intră pe pagina ta să vadă acum ceva, peste o ora sau 3 altceva, iar tu să ai vizionări pe aceeași pagină pentru publicări diferite, consiliul hermeneia va fi nevoit să intervină.
Multumesc, Aranca. pe a. P. l-am intrecut la 14 ani, cand am fost comparat cu N. Labis. N-a fost vremea mea, era comunismul la putere, am stat prin niste inchisori romane, in loc sa fiu scriitor. Multam de remarca, oricum. Sa ai pace, dancus
yester, considera-te avertizat. la urmatorul atac de acest gen vei avea contul suspendat. va promit ca nu am sa mai despic firul de par in patru daca voi aveti chef de invective, hermeneia nu este si nu va fi locul.
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
probabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
Un poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
Remarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
NOTA: Nu stiu ce incurcatura a iesit. Comentariul care urmeaza a fost primul si nu apare. La cel de al doilea am acordat o penita. Si ea nu apare la textul Adrianei. Poate ma ajuta cineva din Consiliu.
Iata acest prim comentariu.
Cuprins de acest farmec al textului, simt:
O Rugă
de a ieşi din a doua cădere, negând-o:
a exteriorului interior
a auzului negat
a gândului, negându-l
a văzului ne-văzului
a rătăcirii ne-rătăcitoare
aroma de mir al arderii care umple ecoul
„bătăilor inimii mele - clopote
într-un templu de ceară”
Nu cred ca exigenta unui Domn, atunci cand vorbeste despre reguli, fie ele si gramaticale, si cand o face unei alte persoane, atragandu-i atentia, nu este semnul unei consecvente a caracterului si constiintei sale. Desigur, nu. Pentru ca tocmai aceasta consecventa a caracterului il face, sau, mai bine zis, ar trebui sa-l faca un profesionist sau cel putin un bun cunoscator a ceea ce spune. A aminti acum versetul biblic cu barna din propriul ochi ar fi superfluu, nu, Domnule? Pe noi nu ne intereseaza aici cum si de unde scrieti, nici de ce o faceti. Singura noastra problema vizeaza inconsecventa Domniei voastre si perseverenta in rau. Apoi, fara minime cunostinte despre scrierea poetica sau, daca nu, fara nicio intuitie in acest sens, fara experienta care ar fi trebuit sa fie - doar nu sunteti de ieri poet- nu vad daca nu ar fi mai indicat sa vorbesc cu peretii. Habotnicia de care dati dovata pe acest site, si cu siguranta nu doar aici, banuim noi, e semnul clar al unei deficiente de caracter si cultura. Pareti tipul bigotului si al sectarului, al fariseului daca vreti, care uita, inainte de toate, de spiritul literei sacre, incurcandu-se cu nasul sau fin in citate copiate si alea de pe Net. As zice acum: rusine! Dar prefer sa tac. Stiu ca nu voi schimba nimic. Stiu ca veti reveni si mai infocat si mai convins de prezenta Sf Duh care va arunca in lupta poetica (sic). NU sper nicio secunda ca va veti oferi scuzele de rigoare.
Fiti iubit, bre!
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
acum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
pentru textul : Setea de... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există defoarte fain scris. ideed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deLa mulți ani, Mariana și numai bine în noul an!
La mulți ani Ottilia și să ți se împlinească dorința cu privire la 2014!
La mulți ani Cristina și (mai) mult optimism în noul an!
pentru textul : La mulți ani! deiată-l:
Copacii joacă beţi în pielea goală
Trec păsări şir, mărşăluind un cântec,
Butoaiele-s umflate peste pântec
Cu o licoare-n curgere domoală.
Se miră cerul cum o să se-ntâmple
Căruţa ploii vine de departe
Cu roţile şi osiile sparte
Din frunte curge iarna înspre tâmple.
Dacă te-ntorci, voi fi lângă povarnă.
Învârt horinca de-ncălzit la iarnă
Grăbit de treabă, zbatere şi umblet.
Cam desfrunzit de atâţia ani şi vise
pentru textul : Dacă te-ntorci deMă voi plimba prin nopţile ucise,
Tu să-mi oblădui grijile din suflet.
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru textul : strâmtori delui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
cu drag,
pentru textul : aici radio Craiova des.b.
dacă nu deranjez peste măsură aş vrea să ştiu motivul pentru care textul de faţă a fost trimis în şantier.
pentru textul : cine eşti tu Marga deKatya, am câteva observații de făcut: 1) Așa cum ți-a sugerat și Virgil, ai putea foarte bine să îmbogațești rubrica de Arte vizuale dându-ne o sugestie cu lucrarile tale. Părerea noastră este că ele s-ar încadra mult mai bine acolo, decât aici. 2) Nu este prima dată când sunt nevoită să intervin pentru a-ți spune că, pentru a fi postată pe hermeneia la rubrica de poezie sau experiment, o creație nu trebuie să fie exclusiv vizuală. Și cu certitudine nu este singura dată când procedezi de această manieră, postând inițial picturile, apoi, după ceva timp, și textul. Ba îți pot spune că am urmărit aproape tot ce ai postat aici, și cu toate procedezi asemenea, doar intervalul de timp până la apariția textului diferă. Spre exemplu, aici sunt deja 10 vizionări, iar textul nu apărut încă. Sigur, mai toți dintre noi mai facem unele mici retușuri după postare, de aceea există butonul de editare, dar ceea ce faci tu nu se numește editare. Va trebui să îți spun că, dacă nu vei înțelege tu că nu este cinstit față de cei care intră pe pagina ta să vadă acum ceva, peste o ora sau 3 altceva, iar tu să ai vizionări pe aceeași pagină pentru publicări diferite, consiliul hermeneia va fi nevoit să intervină.
pentru textul : livada de sticlă dechiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. depentru că nu aduci nimic nou cu ultimul vers, doar în cazul în care în America s-or fi terminat femeile frumoase
pentru textul : copacul dinăuntru deMi-a plăcut mult poemul Nicholas,o să mai trec .
pentru textul : uneori în decembrie, deMultumesc, Aranca. pe a. P. l-am intrecut la 14 ani, cand am fost comparat cu N. Labis. N-a fost vremea mea, era comunismul la putere, am stat prin niste inchisori romane, in loc sa fiu scriitor. Multam de remarca, oricum. Sa ai pace, dancus
pentru textul : Raspunde-ti! deyester, considera-te avertizat. la urmatorul atac de acest gen vei avea contul suspendat. va promit ca nu am sa mai despic firul de par in patru daca voi aveti chef de invective, hermeneia nu este si nu va fi locul.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile demultumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea defelicitări. ar fi fost bine să pui și o poză.
pentru textul : Lansarea volumului de debut "Disectia Inocentei" deprobabil ca ar fi util daca s-ar mentiona si datele (macar aroximative) cind au fost facute aceste fotografii sau ce epoci reprezinta, si eventual localitatile. altfel se risca un text relativ incert si neprofesionist.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru dedumnezeule, doamne, iarta ma!, mi se face parul maciuca de cand atatea rugi catre cer pe aici. imi vine sa mi smulg coditzele.
pentru textul : Rugăciune particulară deUn poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
pentru textul : și gata! deRemarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
NOTA: Nu stiu ce incurcatura a iesit. Comentariul care urmeaza a fost primul si nu apare. La cel de al doilea am acordat o penita. Si ea nu apare la textul Adrianei. Poate ma ajuta cineva din Consiliu.
Iata acest prim comentariu.
Cuprins de acest farmec al textului, simt:
O Rugă
de a ieşi din a doua cădere, negând-o:
a exteriorului interior
a auzului negat
a gândului, negându-l
a văzului ne-văzului
a rătăcirii ne-rătăcitoare
aroma de mir al arderii care umple ecoul
pentru textul : de-a-ndăratelea de„bătăilor inimii mele - clopote
într-un templu de ceară”
mulțumesc pentru trecere, Adriana. și da, este un typo acolo în strofa a șasea. și, da ai dreptate, prea multe „de”-uri. le mai plivesc.
pentru textul : antirevelație deNu cred ca exigenta unui Domn, atunci cand vorbeste despre reguli, fie ele si gramaticale, si cand o face unei alte persoane, atragandu-i atentia, nu este semnul unei consecvente a caracterului si constiintei sale. Desigur, nu. Pentru ca tocmai aceasta consecventa a caracterului il face, sau, mai bine zis, ar trebui sa-l faca un profesionist sau cel putin un bun cunoscator a ceea ce spune. A aminti acum versetul biblic cu barna din propriul ochi ar fi superfluu, nu, Domnule? Pe noi nu ne intereseaza aici cum si de unde scrieti, nici de ce o faceti. Singura noastra problema vizeaza inconsecventa Domniei voastre si perseverenta in rau. Apoi, fara minime cunostinte despre scrierea poetica sau, daca nu, fara nicio intuitie in acest sens, fara experienta care ar fi trebuit sa fie - doar nu sunteti de ieri poet- nu vad daca nu ar fi mai indicat sa vorbesc cu peretii. Habotnicia de care dati dovata pe acest site, si cu siguranta nu doar aici, banuim noi, e semnul clar al unei deficiente de caracter si cultura. Pareti tipul bigotului si al sectarului, al fariseului daca vreti, care uita, inainte de toate, de spiritul literei sacre, incurcandu-se cu nasul sau fin in citate copiate si alea de pe Net. As zice acum: rusine! Dar prefer sa tac. Stiu ca nu voi schimba nimic. Stiu ca veti reveni si mai infocat si mai convins de prezenta Sf Duh care va arunca in lupta poetica (sic). NU sper nicio secunda ca va veti oferi scuzele de rigoare.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deFiti iubit, bre!
Mariana, merci de trecere la această încercare a mea de visual poetry. Mereu este loc de mai bine. (Ai un typo în comentariul tău: "însăși")
pentru textul : în sepia lumii deScuze, impac-in primul rind al comentariului
pentru textul : Racursiu/Raccourci deUite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
pentru textul : insomnie dede cele scrise! titlul poarta in el mai multa ironie decat "pompa":) spor la scris si iar multam!
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deMultumesc pentru incredere. Cat priveste Regulamentul..... imi voi baga mintile in cap! I. B. Giurgesteanu
pentru textul : Moș Ghiță, Veteranul deun inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
pentru textul : ziua de mâine deacum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
pentru textul : pastel pentru alecsandri dePagini