please do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.

am rezolvat.

este atata esenta si atata neputinta la un loc in ceea ce mi/ati scris, incat ma simt coplesit de sfaturile si bunele intentii ce mi le transmiteti. esenta, in sensul ca simt in fiecare cuvant experinta vietii; si neputinta, in sensul ca ati fost invins in lupta cu viata. mai mult, simt in ceea ce mi/ati scris, ca viata triseaza. as fi onorat sa va intalnesc, sa va cunosc! a lega timpul de constiinta... imi aminteste de "usa interzisa" a lui G. Liiceanu. iertata sa îmi fie trivialitatea! primiți, vă rog în schimb mulțumirile mele pentru frumoasele si alesele ganduri ce mi le/ati oferit! cu stima, Mircea Nincu

Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!

Citind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?

multumesc de semn si apreciere, cami. ai dreptate in ceea ce priveste tema celei de/a doua strofe. cand am abordat/o nu am gandit cat de veche este, dar cred ca o tema trebuie reluata in toate felurile posibile pana dincolo de epuizarea ei. oricum ma voi mai gandi. multumesc iara si te astept mereu constructiv si bucuros.

Sunt multe tipuri/moduri de a scrie haiku. Eu prefer acel gen care se aseamănă cu captuarea unei imagini de către o cameră foto. Grija mea este de a reda acea captură prin cuvinte. Valențele stilistice ale gerunziului sunt multiple, mult mai multe decât ale modului indicativ prezent. Dacă aș fi scris „sprijină” nu aș fi făcut decât să indic o acțiune și totul s-ar fi banalizat. Însă gerunziul „sprijinind” are acel sens de acțiune care durează deși captura s-a finalizat. Eu văd totul ca o încremenire a unei stări... precum femeia lui Lot transformată în stâncă de sare uitându-se în urmă. Cam asta ar fi explicația. Nu știu să explic mai mult/mai bine :)
Adrian a simțit foarte bine nuanța gerunziului ales de mine: „nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie”
Vă mulțumesc amândurora.

Adrian, întrebarea este retorică, nu? :)

cred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.

ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.

Ariana, îți mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta aici, ai dreptate, al doilea fragment e oarecum ironic și poate la fel de bine să nu fie deloc. Virgil, fotografia este luată așa de pe internet, o să încerc să modific.

silvia, iti dau o bataita...

modific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca

cred ca mi-a iesit o tenta erotica.

acum:

ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.

un poem al cărui titlu lipezește cititorului intențiile autorului. un poem-exercițiu.

știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.

ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.