Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
încântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
Mulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
viaţa nu merge îndărăt, aici e frumuseţea. viaţa merge înainte şi poate merge ca melcul, ca iepurele sau ca glonţul. dacă ar merge înapoi ar merge ca racul, ca ziua de ieri, ca bumerangul sau mai ştiu eu cum. eu am încercat să-i găsesc, să-i aplic un ritm mersului îndărăt. dacă te supără, o să-ţi treacă.
finalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
iti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
explicatia e pe undeva prin ultima strofa.
Da, e un "typo". Am să corectez! Iniţial scrisesem prima parte la persoana întâi - de unde şi acel eram. "Mr. Lonley" este titlul unui cântec interpretat de Bobby Winton. Mulţumesc, domnule Petre Mocanu, pentru trecere şi semn!
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
în schimb, aici, versul, deşi aparent simplu, alcătuit din construcţii precum: "dragostea ne-a înzăpezit/și nu a venit nimeni/să ne descopere;" prin verbul "a descoperi", deja, mă plaseză pe mine, ca şi cititor" într-o atmosferă în care sunt obligată "să caut" chiar dacă nu e mult de gândit asupra dragostei pe vers, aici, totuşi se observă uşorul ironic al neputinţei de a ieşi de sub zăpadă. (mi-am permis să fac o comparaţie între poezia Elenei şi cea de faţă)
Poemul acesta cucereşte prin tehnică bine stăpânită la nivel de frază. Personal, îmi place foarte mult versul care se termină prin acel atribut subtantival prepoziţional frumos aşezat lângă substantivul sprânceană.
"între sprâncene de ceară" - foarte bine mergea şi creta în loc de ceară. de aceea este un vers bun. pentru că orice i-ai plasa după "sprânceană" şi "între sprâncene" ar suna la fel de bine.
"anii s-au îndepărtat și ei
și s-au pierdut
între sprâncene de ceară"
S-ar putea să fiu mai mult decât subiectivă aici, dar o spun. Poemul m-a atras, pentru că, pe undeva, prin Chiril am văzut-o şi pe coraline a mea cu discursurile ei, posibil, uneori enervante. Din acest motiv, sper să nu deranjeze pe nimeni o părere sinceră. Aici sau pe alt text.
Silvia şi Adrian, vă mulţumesc pentru opinii. M-aţi ajutat să văd unele versuri dintr-o altă perspectivă. Fragmnetul menţionat l-am mutat spre final, considerând că acolo îi era de fapt locul. Mi-e dragă lubeniţa atât pentru parfumul ,,regional" pe care îl poartă, dar şi pentru fonetica lui. Puful de păpădie are altă conotaţie, iar eu pe aceea am dorit-o în conrastul puternic cu marfarul ,,lipit" de şine. Despre titlul nu ştiu ce să spun...nu am încă un stil bine definit. Am mai corectat pe ici pe colo. Acum mă simt mai bine în poem :) Mulţumită vouă.
"stimulare orgasmica"? ce e aia? am auzit de orgasm si sa zicem ca stiu ce e ala dar... stimulare orgasmica suna ca si cum ai spune "sa ma declanseze exploziv" sau "sa ma atraga finalizator". mie imi suna aiurea. crezi ca oamenii talentati scriu numai cind sint... drogati cu sau de ceva? evident ca glumesti -- gosh ce aiurea suna!! asta e zicere poetica? noi credeam ca chiar dormi peste pisici si le omori si gem strivite... orgasmic (ca sa folosesc o moneda uzitata) chestia cu ejacularea m-a lovit chiar de-a binelea. habar nu am de unde a venit. dar e simptomatic. la inceput "stimulare orgasmica" apoi "ejaculare precoce"... I see a pattern here. Incerc doar sa inteleg ce e asta. e o poezie, sint doua, nu e nici una? chestia cu "femeia e totul" m-a dat peste cap, ca a la beniuc sau labis. nu stiu ce tin in mina barbatii (asta ma face sa ma gindesc la tot felul de bancuri) dar daca "femeia e totul", e-n cele ce sint si-n cele ce miine vor ride la soare, eu zica ca e aiurea sa stai linga totul fiindca nu mai stai linga nimic. adica se zice ca obosesti. barbati identici? ei aș! n-am auzit de așa ceva. ce n-aș da eu sa fiu brad pitt, but hey I think I'm better. dar nu spun de ce. anyway, no thanks angelina! cred ca chestia cu usturoiul si ceapa e exagerata. poti sa te speli pe dinti si sa saruti. sau poti sa amîi sarutul. nu spuneai parcă ceva despre... precoce? dacă sari așa brusc la sărutat se zice că e precoce. înțelepții spuneau că anticiparea unei fericiri este de fapt fericirea adevărată. așa că nimic rău cu salata. face bine și la dietă. fericire? pe prut? no way! acolo fericirea e să te vaiți. ba o mioriță, ba un mioriț, ba o sanda scăpată în prut la vale. tot ai de ce să te vaiți. și e așa bine. in no woman's...
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
Actaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
Prima strofă e atât de labirintică încât devine confuză. Expresiile ce se vor poetice mi se par în continuare mult prea forțate și nearmonizate între ele.
Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, e un poem suprarealist reușit, un tragic convertit, plăcut visat!
pentru textul : colivia de oțel deIată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
pentru textul : omul/nisip deîncântată de trecere. speram ca opiniile dumneavoastră să depăşească graniţele încadrării, dar o iau ca pe No Comment.
pentru textul : Your message has been sent deMulţumesc fiecăruia şi tuturor deopotrivă.
Antal Celestin, acest spațiu de sub texte este destinat comentariilor referitoare la acestea. Rog a se reciti regulamentul!
pentru textul : din poezie scapă cine poate deviaţa nu merge îndărăt, aici e frumuseţea. viaţa merge înainte şi poate merge ca melcul, ca iepurele sau ca glonţul. dacă ar merge înapoi ar merge ca racul, ca ziua de ieri, ca bumerangul sau mai ştiu eu cum. eu am încercat să-i găsesc, să-i aplic un ritm mersului îndărăt. dacă te supără, o să-ţi treacă.
pentru textul : fotografie din spaţiu definalul ma duce putin spre alte versuri, din alta poveste, imi aminteste putin un cintec al lui Seicaru, ma refer la: "apoi mână în mână tragem după noi țărmul"... asta nu o spun cu repros sa nu intelegi gresit, dar e un loc comun caruia tu ar trebui sa ii dai mai multa substanta metaforica. ...si in acelasi timp, nu o sa crezi, m-am gindit la Escher la litografiile sau xilogravurile lui ("Day and Night"de ex.). despre titlu, ma mai gindesc... ca orice copil, Poemul ar trebui sa fie primenit in fiecare zi in alte haine...
pentru textul : sărutul de sare desi iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deiti respect dreptul de a o avea si de a o face publica, dar crede-ma ca astfel de comuri vindicative nu-ti fac cinste.
pentru textul : cinsprezece deexplicatia e pe undeva prin ultima strofa.
da, serios. trebuie să existe o anumită ordine. dacă nu vrei să pui un subtitlu poţi să pui ... sau ***
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDa, e un "typo". Am să corectez! Iniţial scrisesem prima parte la persoana întâi - de unde şi acel eram. "Mr. Lonley" este titlul unui cântec interpretat de Bobby Winton. Mulţumesc, domnule Petre Mocanu, pentru trecere şi semn!
Cu stimă,
pentru textul : blue velvet deexistă cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
în schimb, aici, versul, deşi aparent simplu, alcătuit din construcţii precum: "dragostea ne-a înzăpezit/și nu a venit nimeni/să ne descopere;" prin verbul "a descoperi", deja, mă plaseză pe mine, ca şi cititor" într-o atmosferă în care sunt obligată "să caut" chiar dacă nu e mult de gândit asupra dragostei pe vers, aici, totuşi se observă uşorul ironic al neputinţei de a ieşi de sub zăpadă. (mi-am permis să fac o comparaţie între poezia Elenei şi cea de faţă)
Poemul acesta cucereşte prin tehnică bine stăpânită la nivel de frază. Personal, îmi place foarte mult versul care se termină prin acel atribut subtantival prepoziţional frumos aşezat lângă substantivul sprânceană.
"între sprâncene de ceară" - foarte bine mergea şi creta în loc de ceară. de aceea este un vers bun. pentru că orice i-ai plasa după "sprânceană" şi "între sprâncene" ar suna la fel de bine.
"anii s-au îndepărtat și ei
și s-au pierdut
între sprâncene de ceară"
S-ar putea să fiu mai mult decât subiectivă aici, dar o spun. Poemul m-a atras, pentru că, pe undeva, prin Chiril am văzut-o şi pe coraline a mea cu discursurile ei, posibil, uneori enervante. Din acest motiv, sper să nu deranjeze pe nimeni o părere sinceră. Aici sau pe alt text.
te citesc.
pentru textul : alte începuturi petrecute aievea deSilvia şi Adrian, vă mulţumesc pentru opinii. M-aţi ajutat să văd unele versuri dintr-o altă perspectivă. Fragmnetul menţionat l-am mutat spre final, considerând că acolo îi era de fapt locul. Mi-e dragă lubeniţa atât pentru parfumul ,,regional" pe care îl poartă, dar şi pentru fonetica lui. Puful de păpădie are altă conotaţie, iar eu pe aceea am dorit-o în conrastul puternic cu marfarul ,,lipit" de şine. Despre titlul nu ştiu ce să spun...nu am încă un stil bine definit. Am mai corectat pe ici pe colo. Acum mă simt mai bine în poem :) Mulţumită vouă.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică de"stimulare orgasmica"? ce e aia? am auzit de orgasm si sa zicem ca stiu ce e ala dar... stimulare orgasmica suna ca si cum ai spune "sa ma declanseze exploziv" sau "sa ma atraga finalizator". mie imi suna aiurea. crezi ca oamenii talentati scriu numai cind sint... drogati cu sau de ceva? evident ca glumesti -- gosh ce aiurea suna!! asta e zicere poetica? noi credeam ca chiar dormi peste pisici si le omori si gem strivite... orgasmic (ca sa folosesc o moneda uzitata) chestia cu ejacularea m-a lovit chiar de-a binelea. habar nu am de unde a venit. dar e simptomatic. la inceput "stimulare orgasmica" apoi "ejaculare precoce"... I see a pattern here. Incerc doar sa inteleg ce e asta. e o poezie, sint doua, nu e nici una? chestia cu "femeia e totul" m-a dat peste cap, ca a la beniuc sau labis. nu stiu ce tin in mina barbatii (asta ma face sa ma gindesc la tot felul de bancuri) dar daca "femeia e totul", e-n cele ce sint si-n cele ce miine vor ride la soare, eu zica ca e aiurea sa stai linga totul fiindca nu mai stai linga nimic. adica se zice ca obosesti. barbati identici? ei aș! n-am auzit de așa ceva. ce n-aș da eu sa fiu brad pitt, but hey I think I'm better. dar nu spun de ce. anyway, no thanks angelina! cred ca chestia cu usturoiul si ceapa e exagerata. poti sa te speli pe dinti si sa saruti. sau poti sa amîi sarutul. nu spuneai parcă ceva despre... precoce? dacă sari așa brusc la sărutat se zice că e precoce. înțelepții spuneau că anticiparea unei fericiri este de fapt fericirea adevărată. așa că nimic rău cu salata. face bine și la dietă. fericire? pe prut? no way! acolo fericirea e să te vaiți. ba o mioriță, ba un mioriț, ba o sanda scăpată în prut la vale. tot ai de ce să te vaiți. și e așa bine. in no woman's...
pentru textul : sandale pentru no woman's land deUn poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu depuţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deeu abia aștept să se termine sărbătorile... :)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deprobabil că mult am greșit în 2011, multe oi fi avut de plătit...
mersic, maiestate, din dvs. niciodată:)
pentru textul : covrigi calzi dedemult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
pentru textul : pietrele umbrei demultumesc pentru consideratii, cami!
pentru textul : Madlenă 3 depe mine mă amuză în acest text alunecarea asta juvenilă în franțuzisme. și probabil că în loc de uganda s-ar fi potrivit mai bine bucovina sau vișeu....
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deMultumesc, Adriana asa am sa fac.
pentru textul : Dureri deActaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
pentru textul : confesiune deo imagine sugestiva a desertului ce reuseste sa devore spatiul-timp inaintind cu lentoarea sevelor mileniilor. un autentic prilej de meditatie.
pentru textul : Stânca dinaintea deșertului de"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
pentru textul : Blind date deSubscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.
pentru textul : ani nu zile dePrima strofă e atât de labirintică încât devine confuză. Expresiile ce se vor poetice mi se par în continuare mult prea forțate și nearmonizate între ele.
pentru textul : pierdut deDoamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea dePagini