Iată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
Adela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
În acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
Mulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Maria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
întrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
cred ca daca era "pe sanii tai" eram in culmea fericirii. glumesc, probabil ca fiind eu mai sensibila atunci cand se fac referiri la parti sensibile, am vazut acolo o ruptura. :o)
ultima strofa mi s-a parut atat de frumoasa, garbovirea aceea din final mai ales, incat a trebuit sa-ti las un semn despre cat de mult mi-a placut. si nu, nu-i o chestie subiectiva, e chiar frumos si n-are nevoie de explicatii, dar daca-i trebuie una, uite aici:
"mai văd câte o vâslă ruptă
cum ajunge la mal
dar nu știu să explic
de ce nu se rup oamenii"
Andu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
Ai dreptate cu iarna aceea insa nu am gasit altceva care sa sugereze raceala... vroiam sa exprim starea aceea de instrainare a omului care nu mai unde sa isi puna capul. Multam de feed-back Dorine. Lasa-ma de data aceasta sa inteleg adevarul nu prin corespondenta cu faptele ori prin recurs la principiile coerentei ci mai mult de o maniera utilitarista :)
Mi-a plăcut această reîntoarcere într-o epocă pe care aș numi-o "primordială", o vreme când oasele noastre nu se desprinseseră încă de trupul care le-a născut. O atmosferă oarecum barocă am respirat în acest poem, însă am citit cu plăcere un vers bine închegat, o prozodie care arată stăpânirea acestui armăsar nărăvaș care este dictarea. Un pic prea multă virulență "infecțioasă" în partea mediană, cred că poemul ar trăi fericit până la adânci bătrânețe și fără acele excese, la urma-urmei tratamentul conteză ... La bună re-citire, Bobadil
da Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
din nefericire, eu inca privesc textul si nu inteleg ce are a face cu domnul Dali. de exemplu: "fără dulăi, fără lătrături, fără nemulțumiri." vrei sa faci aluzie la "ciinele andaluz"? e singurul dulau...
Fabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
e adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
dragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. in ce priveste â din a nu am înțeles la ce să fiu atent, pentru că nu cred că există nici o „regulă nouă” a limbii române. Probabil te referi la aberația pe care a emis-o academia română dar aia banuiesc că îți dai seama că nu se califică drept regulă. Există edituri, publicații și lingviști din România care nu dau doi bani pe tîmpenia asta. Și te asigur că sub nici o formă nu am folosit-o nici în volumul Mirabile dictu așa că îți recomand să îți păstrezi „atenționările” pentru cine e dispus să se supună la astfel de violențe aplicate limbii noastre românești de politruci cu pretenții academice
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
Reportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
Un fel de 'dixit et salva anima mea' se vrea acest poem scris parca de un poet cu familie grea si facturi mari la curent si la supermarket. Umbra de suprarealism valoros din cele cateva versuri se pierde intr-o lumina intelectualista care prajeste carnea ideii mai ceva ca la un barbeque. Te pune pe ganduri, intr-adevar, de exemplu te intrebi oare de ce Poetul nu corecteaza de atata timp typo-ul 'vedict' iar mascariciul de Paul Blaj il mai si citeaza cu respectivul typo inclus in pretul gandirii sale nepretuite spunand ca portiunea asta i-a placut cel mai mult.
E un poem acceptabil, insa departe de Tipperary ca sa zic asa.
Si incetati sa va mai laudati sau sa va criticati ca prostii pe orgolii ca nu mai e funny, cel putin nu pentru un vizitator normal de site literar. Si mai terminati si cu Scriptura, mai ales tu Nicodeme, ca o sa arzi in flacarile Iadului, nu ti-e frica zau asa?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu, nu ne-ai povestit. si cred ca era(este) bine sa precizezi de unde este inspirat textul de mai sus. ceva imi spune ca asa este corect.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deTypo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:
Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deIată că spre rușinea mea, sunt departe de mesajul captat de Andu. Nu mi se pare deloc adulterin. Nu înțeleg de ce "imagine comercială". Văd doar cărarea întortocheată a existenței noastre, înlocuită cu o scurtătură (cum altfel!) spre singura certitudine. Ce rost ar avea risipa de cuvinte când strigi nimicnicia!? Zic și eu! E tot ce-a ajuns la mine. Cris
pentru textul : coborîrea din tablou deAdela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece derectificare: 'să decină "armonică" ' se va citi ' să devină "armonică" '
pentru textul : at least we tried deÎn acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deMulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Maria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deîntrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
Cred că poţi să extinzi panseul la scară planetară. De unde crezi c-am luat modelul?
pentru textul : sic-tir gloria mundi defregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
pentru textul : la nave del olvido decred ca daca era "pe sanii tai" eram in culmea fericirii. glumesc, probabil ca fiind eu mai sensibila atunci cand se fac referiri la parti sensibile, am vazut acolo o ruptura. :o)
ultima strofa mi s-a parut atat de frumoasa, garbovirea aceea din final mai ales, incat a trebuit sa-ti las un semn despre cat de mult mi-a placut. si nu, nu-i o chestie subiectiva, e chiar frumos si n-are nevoie de explicatii, dar daca-i trebuie una, uite aici:
"mai văd câte o vâslă ruptă
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul decum ajunge la mal
dar nu știu să explic
de ce nu se rup oamenii"
Nepăsarea vine dinăuntru... Scuze, văd că am făcut o greșeală în comentariu. Am vrut să spun "rezistența aerului"...
pentru textul : sayonara deAndu, nu pot decât să-ți mulțumesc. Mi-a plăcut să particip. Aș fi spus asta aici oricum. Modul civilizat și interesant în care a decurs polemica poate constitui, cred, un reper pentru lumea noastră. Mulțumesc la fel și lui Virgil. Mi-a plăcut să-l am ca partener de discuție.
pentru textul : some rule rules some rules desi las o penita de aur langa cea de alabastru
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea devoiesc numai a subscrie. comentariile sunt păreri.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAi dreptate cu iarna aceea insa nu am gasit altceva care sa sugereze raceala... vroiam sa exprim starea aceea de instrainare a omului care nu mai unde sa isi puna capul. Multam de feed-back Dorine. Lasa-ma de data aceasta sa inteleg adevarul nu prin corespondenta cu faptele ori prin recurs la principiile coerentei ci mai mult de o maniera utilitarista :)
pentru textul : mensura deMi-a plăcut această reîntoarcere într-o epocă pe care aș numi-o "primordială", o vreme când oasele noastre nu se desprinseseră încă de trupul care le-a născut. O atmosferă oarecum barocă am respirat în acest poem, însă am citit cu plăcere un vers bine închegat, o prozodie care arată stăpânirea acestui armăsar nărăvaș care este dictarea. Un pic prea multă virulență "infecțioasă" în partea mediană, cred că poemul ar trăi fericit până la adânci bătrânețe și fără acele excese, la urma-urmei tratamentul conteză ... La bună re-citire, Bobadil
pentru textul : Punctum derectificare: 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai fost folosita de mine citeodata (in alte poezii)
pentru textul : septicemia memoriei deda Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
Multumesc Matei.
pentru textul : aşa a spus el demultumesc pentru atentionari, Aranca!
pentru textul : Virtutea șobolanilor dedin nefericire, eu inca privesc textul si nu inteleg ce are a face cu domnul Dali. de exemplu: "fără dulăi, fără lătrături, fără nemulțumiri." vrei sa faci aluzie la "ciinele andaluz"? e singurul dulau...
pentru textul : simetrie deFabius, reușit experiment, ai o putere mare de sugestie și am remarcat că nu ai un stil "călduț", că ești foarte exigent cu ceea ce postezi, dar sunt deja confuză: tu ce faci, tot îți ștergi textele, le refaci într-o măsură sau alta și apoi repostezi?! Nu știu în ce măsură îți folosește ție chestia asta, dar nouă sincer nu. Și hermeneia nu încurajează, tocmai din acest motiv, retragerea textelor, o dată postate (nu că este interzis, dar nu este recomandat). Am citit ceva la tine, poate vreau să recitesc și altă dată, pentru că îmi amintesc similitudini, idei reluate, sau îmbunătățiri de stil etc. Cum altfel să ne dăm seama de evoluția/involuția unui membru dacă el nu lasă pe site decât ultimele texte postate?
pentru textul : [ praf de nimfă ] deȘi încă ceva: o zicere superbă românească "taci și sapă!" ai încadrat-o perfect.
pentru textul : Livada ușilor deschise deEmil...acum e perfect! :))) Pana acum, numai titlul nu-mi fusese recomandat spre schimare. Nu-i nicio problema - admit ca e un text esuat. multumesc.
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi dee adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
pentru textul : cum stau chiar pe ea întreb domnul meu deDin greșeală s-a dublat comentariul. Inițial nu l-am putut trimite și apoi s-a dublat. Am rugămintea de a șterge dublura. Cu mulțumiri.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie dedragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. in ce priveste â din a nu am înțeles la ce să fiu atent, pentru că nu cred că există nici o „regulă nouă” a limbii române. Probabil te referi la aberația pe care a emis-o academia română dar aia banuiesc că îți dai seama că nu se califică drept regulă. Există edituri, publicații și lingviști din România care nu dau doi bani pe tîmpenia asta. Și te asigur că sub nici o formă nu am folosit-o nici în volumul Mirabile dictu așa că îți recomand să îți păstrezi „atenționările” pentru cine e dispus să se supună la astfel de violențe aplicate limbii noastre românești de politruci cu pretenții academice
pentru textul : ploua în eden III de"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță deReportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deUn fel de 'dixit et salva anima mea' se vrea acest poem scris parca de un poet cu familie grea si facturi mari la curent si la supermarket. Umbra de suprarealism valoros din cele cateva versuri se pierde intr-o lumina intelectualista care prajeste carnea ideii mai ceva ca la un barbeque. Te pune pe ganduri, intr-adevar, de exemplu te intrebi oare de ce Poetul nu corecteaza de atata timp typo-ul 'vedict' iar mascariciul de Paul Blaj il mai si citeaza cu respectivul typo inclus in pretul gandirii sale nepretuite spunand ca portiunea asta i-a placut cel mai mult.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deE un poem acceptabil, insa departe de Tipperary ca sa zic asa.
Si incetati sa va mai laudati sau sa va criticati ca prostii pe orgolii ca nu mai e funny, cel putin nu pentru un vizitator normal de site literar. Si mai terminati si cu Scriptura, mai ales tu Nicodeme, ca o sa arzi in flacarile Iadului, nu ti-e frica zau asa?
Pagini