Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
Cailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
cine scrie prost, scrie prost pentru noi, dar bine pentru el. de obicei, exista critici literari care sa observe acest lucru. nu poti spune ca orice potential scriitor e pasibil de a scrie prost. si nu, nu ai dreptul sa ii spui cuiva ca nu stie sa scrie, decat daca tu insuti scrii mai bine, daca ai patalama de critic sau daca ai ceva vechime in domeniu. poate ca fiecare dintre noi are momente cand il lasa inspiratia...dar nu poti spune ca cine scrie prost intr+un anumit moment, scrie prost. de exemplu, am citit lucrari proaste ale lui stephen king (imi place horror-ul, asta e :), dar nu pot spune ca el scrie prost. cum pot sti carei cauye ii datorez faptul ca scriu prost? in primul rand, lipsei de inspiratie, a educatiei de specialitate, etc. dar probabil ca si pe acest site exista epigoni, care nu au de+a face cu literatura, fie ea in proza sau in versuri. totusi, sa deschidem ochii. in secolul XXI nu mai exista scris bine sau prost. nu mai exista canoane. postmodernismul ne-a dezvirginizat demult.
”un țiuit îmi străpunge urechile ca un cui
atîrnată de el liniștea se descompune
o zdreanță murdară în cacofonii răsturnate”
- îmi place discursul de aici, imaginile sunt pătrunzătoare, intră în... carnea lucrurilor :)
- poate doar acele palme ”albinoase” din final nu m-au atras...
- în fine, am citit un text bun, mi-am aruncat și eu ochii ”printre apele reci și murdare
și sparte”...
pese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
Christian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
Poemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
semnificativa observatia ta Adriana. cert este ca am luptat cu ispita asta a unei rime sparte. ca si cum ai incerca sa faci aplici muzica lui glass la un text. dar cred ca am sa renunt la ea. stay tuned
Nu ştiu cum, dar te faci de râs în continuare prin atitudinea ta, după ce ai demonstrat că nu ai cunoştinţe gramaticale de bază.
Comentariul este penibil şi recunoşti că este negativ datorită răspunsurilor mele. Deşi în primă instanţă ai pomenit de "armonia poemului”.
Este aberant.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
Dacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
am citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
îţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
dom'le, nu zic, textul e plăcut, dar am citit atîtea texte cu sîni în ultima vreme pe aici că cred că ar trebui să deschid o colecție. dar sînt convins că partea femeiască de pe aici e măgulită tare tare. ca să vezi că e bună la ceva și canicula în românia. bărbații devin adolesceți. no need for viagra.
Multumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
Un an bun si luminos si tie!
Iată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Atenţie la gerunzii, puncte de suspensie şi la unele atribute/ adjective care tind să devină măşti goale, mai ales aşezate lângă cuvinte "mari" (exp: tărziu - frunză târzie/ toamnă, iubire târzie, regret, gând târziu etc).
În rest, citim, citim.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deMa bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.
pentru textul : cei care iubesc se grăbesc să plece desi in plus, ai citit punctul 16.6 din Regulamentul Hermeneia?
pentru textul : Concursul National de Poezie ,,ProVERS", editia a II-a deaveți dreptate amândoi. să văd ce pot face.
pentru textul : fruct deCailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv debine ca s-a lasat, in sfarsit, cumparat! :) vacanta placuta si dati un semn cand...
pentru textul : Coșmar definalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri deCohen, of course. Sorry, acum am vazut k-ul, Dorin.
pentru textul : centrul lumei deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
cine scrie prost, scrie prost pentru noi, dar bine pentru el. de obicei, exista critici literari care sa observe acest lucru. nu poti spune ca orice potential scriitor e pasibil de a scrie prost. si nu, nu ai dreptul sa ii spui cuiva ca nu stie sa scrie, decat daca tu insuti scrii mai bine, daca ai patalama de critic sau daca ai ceva vechime in domeniu. poate ca fiecare dintre noi are momente cand il lasa inspiratia...dar nu poti spune ca cine scrie prost intr+un anumit moment, scrie prost. de exemplu, am citit lucrari proaste ale lui stephen king (imi place horror-ul, asta e :), dar nu pot spune ca el scrie prost. cum pot sti carei cauye ii datorez faptul ca scriu prost? in primul rand, lipsei de inspiratie, a educatiei de specialitate, etc. dar probabil ca si pe acest site exista epigoni, care nu au de+a face cu literatura, fie ea in proza sau in versuri. totusi, sa deschidem ochii. in secolul XXI nu mai exista scris bine sau prost. nu mai exista canoane. postmodernismul ne-a dezvirginizat demult.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dedeși am vrut să evit "în_na"... dar sper să fie admis și așa.
pentru textul : negru ascuns de”un țiuit îmi străpunge urechile ca un cui
atîrnată de el liniștea se descompune
o zdreanță murdară în cacofonii răsturnate”
- îmi place discursul de aici, imaginile sunt pătrunzătoare, intră în... carnea lucrurilor :)
- poate doar acele palme ”albinoase” din final nu m-au atras...
- în fine, am citit un text bun, mi-am aruncat și eu ochii ”printre apele reci și murdare
și sparte”...
hristos a înviat
alex
pentru textul : vinerea mare depese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
pentru textul : dimineți kafkiene I deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deChristian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
pentru textul : Îngerul și glonțul dePoemul e si frumos ca brad pitt si inteligent ca johnny depp dar mie nu mi-a spus mai mult deocamdata. Un exercitiu de scriere si zicand aceasta primesc sa fiu si injurat. Fata de tinuta autorului il vad mai degraba ca pe un experiment. Unul desuet si care desigur unui autor cum este Virgil Titarenco i se poate trece cu vederea oricand. Motive se gasesc pentru noi, impatimitii. Sau cum ziceau stramosii (fara sa-mi pot aminti ortografia exacta) errare humanum est perseverarae diabolicum. Andu
pentru textul : despre noi I I ▒ deEu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deDar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
semnificativa observatia ta Adriana. cert este ca am luptat cu ispita asta a unei rime sparte. ca si cum ai incerca sa faci aplici muzica lui glass la un text. dar cred ca am sa renunt la ea. stay tuned
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deNu ştiu cum, dar te faci de râs în continuare prin atitudinea ta, după ce ai demonstrat că nu ai cunoştinţe gramaticale de bază.
Comentariul este penibil şi recunoşti că este negativ datorită răspunsurilor mele. Deşi în primă instanţă ai pomenit de "armonia poemului”.
Este aberant.
Mă opresc aici. Nu mă pot pune cu tine.
Cu stimă
pentru textul : stampe în cer deNu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
pentru textul : tskhinvali deDacă schimb, trebuie să pun "hanashi" (povestire) în japoneză, dar nu mai are sensul de "istorie", iar "monogatari" (povestire) care s+ar potrivi de minune, e prea lung... O sa mă gândesc puțin... Da, cred că "hanashi" merge chiar mai bine ca "rekishi". Mulțumesc mult pentru sugestie, Katya.
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deam citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
pentru textul : Autumnal deîţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
dom'le, nu zic, textul e plăcut, dar am citit atîtea texte cu sîni în ultima vreme pe aici că cred că ar trebui să deschid o colecție. dar sînt convins că partea femeiască de pe aici e măgulită tare tare. ca să vezi că e bună la ceva și canicula în românia. bărbații devin adolesceți. no need for viagra.
pentru textul : Pe sânii tăi deMultumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
pentru textul : Ah deUn an bun si luminos si tie!
Felicitari, succes si inspiratie pe mai departe!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deFrumos prin simplitate deși poemul are trimiteri la adâncimi biblice. Mi-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor decam așa scrie cineva cînd se plictisește și e în penurie de idei.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deIată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
pentru textul : să respir debineînţeles că nu. sper că nici de acum încolo să nu ...
Eugen
27.05.2012;
pentru textul : Psihanalizabil, nu? de16:11
Pagini