este o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
Andule, ce plăcere să te ,,revadă" omu'. Mă temeam că te-am pierdut:). Cu ocazia asta am aflat și părerea ta. Dacă medeei, din cât am putut să îmi dau seama citind-o până acum, aș fi bănuit că o să îi placă textul, în cazul tău nu aș fi riscat o anticipare a impactului poeziei. În ceea ce privește observația ta sunt convinsă că aș fi făcut-o și eu dacă textul era al altcuiva. În situația asta însă, știi cum e...:) Vă mulțumesc amândurora.
În text am găsit o singură metaforă deosebită: "în curând orașul se va ridica din asfalt agățându-și fruntea de păsări". Restul e neuniform ca valoare și mesaj, caduc. Strofa a III-a e slabă prin comparație cu prima, purtând unele clișee redundante, ca de ex."vei sorbi revărsarea luminii" sau cuvinte intrate forțat în limba română : "xerox"... Text de sertar. Deocamdată.
ha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
De acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
În concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Vladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
Domnule intervenţiile domniei voastre sunt extrem de răutăcioase şi deloc la obiect...uzitaţi expresionismul modernist de concepţie stradală...nu sunt impresionat...iar cele câteva steluţe la activ nu vă conferă dreptul unui aşa limbaj colorat. Prin urmare am să vă spun atât...am urmărit scriitura domniei voastre în detaliu si în afara scabrosului nu ieţiţi cu nimic în evidenţă stimate domnule. Iar acest mesaj este ultimul pe care cu greu îmi permit să îl aştern în acest alb virtual. Şi încă ceva domnule dragă...nu există poezie genială doar poezie...iar cercurile se vede treaba că nu le înţelegeţi...însă fiecare cu existenţa lui strâmtă. Adio domnule poet.
personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
Virgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
cu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
subiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
Frumos poem, vizual, imaginativ. Împărtășesc părerea D-lui Titarenco re. afirmația aceea. Poemul mi se pare mai degrabă spontan, ok, sclipitor, dar nu lucrat cu instrumente de bijutier... mă rog, de gustibus...
Aș remarca nota livrescă a poemului. Mi-a plăcut. E ca o carte nescrisă încă, mult mai stufoasă, ca o nescrisă odisee îmi apare poemul ăsta. Felicitări Oana pentru (în opinia mea) o reușită literară.
Merită remarcat acest text.
Marga
in sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
parerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
cred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este o poezie dedicata. trimiterile bibliografice au o anumita semnificatie ca si versurile inserate. El intelege si asta e arhisuficient, in ceea ce ma priveste. Multumesc.
pentru textul : top secret deAndule, ce plăcere să te ,,revadă" omu'. Mă temeam că te-am pierdut:). Cu ocazia asta am aflat și părerea ta. Dacă medeei, din cât am putut să îmi dau seama citind-o până acum, aș fi bănuit că o să îi placă textul, în cazul tău nu aș fi riscat o anticipare a impactului poeziei. În ceea ce privește observația ta sunt convinsă că aș fi făcut-o și eu dacă textul era al altcuiva. În situația asta însă, știi cum e...:) Vă mulțumesc amândurora.
pentru textul : Punctum deÎn text am găsit o singură metaforă deosebită: "în curând orașul se va ridica din asfalt agățându-și fruntea de păsări". Restul e neuniform ca valoare și mesaj, caduc. Strofa a III-a e slabă prin comparație cu prima, purtând unele clișee redundante, ca de ex."vei sorbi revărsarea luminii" sau cuvinte intrate forțat în limba română : "xerox"... Text de sertar. Deocamdată.
pentru textul : Röntgen demulţumesc cristina pentru citire şi opinii şi te mai aştept.
pentru textul : românia lui virgil t -II- defelicitări sincere Adrian, Raluca!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
pentru textul : poetul I deDe acord cu spusele lui Virgil... stilul este identificabil fără dubiu, finalul zice Adriana că e memorabil și așa e dar eu tot zic că poemul ăsta bate pasul pe loc, sigur, e și asta o tehnică atunci când ești cineva, dar eu nu cred că marchiza mea de sade se poate lăsa pe o ureche la acest capitol.
pentru textul : [REC] deÎn concluzie un poem bun care nu e însă nici mai bun dar nici mai puțin bun decât poemele Claudiei care îmi plac și sunt multe. Nu știu ce să zic altceva, mă întreb desigur dacă nu mai bine tăceam?
Sper să nu te superi din asta mami.
Andu
imi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"
pentru textul : aproape ziuă dedimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deeu sa stii ca ma bucur ca te amuzi. e soluția ieftină și bășcălioasă a românului, nu? întotdeauna cînd trebuie să fie demn se amuză. dar e ok.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deVladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deDomnule intervenţiile domniei voastre sunt extrem de răutăcioase şi deloc la obiect...uzitaţi expresionismul modernist de concepţie stradală...nu sunt impresionat...iar cele câteva steluţe la activ nu vă conferă dreptul unui aşa limbaj colorat. Prin urmare am să vă spun atât...am urmărit scriitura domniei voastre în detaliu si în afara scabrosului nu ieţiţi cu nimic în evidenţă stimate domnule. Iar acest mesaj este ultimul pe care cu greu îmi permit să îl aştern în acest alb virtual. Şi încă ceva domnule dragă...nu există poezie genială doar poezie...iar cercurile se vede treaba că nu le înţelegeţi...însă fiecare cu existenţa lui strâmtă. Adio domnule poet.
pentru textul : prăbuşire depersonal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
pentru textul : pasagera deVirgil, daca tu vrei sa folosesti o limba moarta, nu te opreste nimeni. Ai fi intr-adevar deosebit, daca nici macar italienii nu folosesc vesuvius ci vesuvio! Probabil ca trebuie sa le scrii celor de la Academia Romana si sa le spui ca au gresit. In rest, cu cutia de nisip, trebuie sa recunosti ca mi-am facut intocmai datoria. Fiind un experiment, stiam ca vei aborda cu eleganta problema si vei fi deschis la sugestii. Iar experimentele trebuie mereu incurajate!
pentru textul : scrisori imaginare desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng defoarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară defiistă? cristă? Ah, rimele astea...
pentru textul : sfaturi către sine deIdeea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi decu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
pentru textul : Piano e fragile deprimele doua versuri m-au ucis. m-am tot chinuit sa citesc si restul. nu am o impresie formata, poate ai scris la misto... dar cred totusi ca nu.
pentru textul : Umărul lobului dee ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pentru textul : noi dimineți de septembrie deai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
pentru textul : tur de orizont deiţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
subiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
pentru textul : Poem în două acte deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deFrumos poem, vizual, imaginativ. Împărtășesc părerea D-lui Titarenco re. afirmația aceea. Poemul mi se pare mai degrabă spontan, ok, sclipitor, dar nu lucrat cu instrumente de bijutier... mă rog, de gustibus...
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deAș remarca nota livrescă a poemului. Mi-a plăcut. E ca o carte nescrisă încă, mult mai stufoasă, ca o nescrisă odisee îmi apare poemul ăsta. Felicitări Oana pentru (în opinia mea) o reușită literară.
Merită remarcat acest text.
Marga
Frumos final!
pentru textul : mov dein sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.
nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deparerea mea este ca textul incepe destul de greoi dar finalul este mult mai bun. mi se pare putin agramat primul vers (in ciuda faptului ca s-ar putea ca sa urmaresti un efect) de asemenea "spirala unui șarpe în fața mea/ mâna ta întotdeauna o alta" este putin mai greu de citit in zona "mea mâna"
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii decred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku dePagini