ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
Vladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
An animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
da, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
nici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
majoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
și am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
E un text bun, cu miez, scris ingrijit si cu destula putere de sugestie, chiar alta in afara celei determinate de vocabularul magic. Eu as fi scris... cainii orbi ai timpului te vor mesteca... mie imi suna mai bine. Totusi destul de multe cuvinte/expresii care prin natura te trimit cu gandul la chestiuni consacrate... " blestemul poetului" parca ar fi un link spre blestemul pamantului, blestemul iubirii... cununiile legate ma fac sa ma gandesc la mama omida si neamul lor vrajitoresc cu rubrica permanenta in ziare... chiar si cainele asta orb al timpului suna a naibii de cunoscut... "maduva zilei" de asemenea. Sa nu ma intelegi gresit, nu vorbesc aici despre plagiat ci mai degraba de locuri comune. Scrii frumos dar fii mai pretentioasa cu tine.
Cineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
Virgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
Parafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
a! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
Semn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ei, ce bine că îți place și ție, Mădă... mă bucur! da, e un poem care vorbește mai mult, cum frumos spui. mulțumesc pentru apreciere și abia aștept să te mai citesc!
domnule Cernea, bine ați venit pe Hermeneia! mulțumesc pentru semn...
pentru textul : din ce în ce mai galben deE o (în)zidire. Mulțumesc.
pentru textul : zidirea deVladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deAn animated/live action interpretation of F.T. Marinetti's 1909 Futurist Manifesto. Inspired by the artwork and design of Norman Bel Geddes and Raymond Loewy.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deîmi place poemul ca întreg. e puternic. are mesaj și originalitate. felicitări!
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deda, ai dreptare. desi eu nu folosesc termenul "demonstrat" (care mi se pare mult prea stiintific) ci pe cel de "reprezentare". la urma urmei aceasta este ceea ce eu consider a fi diferenta dintre comunicare si reprezentare. dar eu nu am scris nici "sînt fericit" si nici "te iubesc". ceea ce am scris este "[vremurile cînd ne pîndeam]... amețitoare fericire a rătăcirii/ în labirintul celuilalt". ceea ce in umila mea parere "conoteaza" mult mai mult (sau mult mai altfel).
pentru textul : nevoia de predictibil II deîn peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
Nici mie nu-mi plac clepsidrele. Ca dovadă, le-am făcut ucigaşe... de lună. Apropo de lună, să explic? Să nu explic? :)
pentru textul : Clepsidre denici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
pentru textul : croaziera deNu "fîşîiala" (mă) deranjează, ci tot segmentul, mai ales pomposul "pocniră afirmativ"...
pentru textul : jurnal de aprilie de"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) demajoritatea timpului sunt un fel de piatra care sparge capetele tuturor zburand aiurea intre datorii de tot felul. poezia e un animal mic facut covrig in degetul cel mai marunt. ca sa ma linistesc, citesc. si animalutul incepe sa miste. voiam sa stii ca pe la tine trec adesea, cu scopul asta. si poezia ta mi-a stat deschisa pe monitor o zi intreaga (era sa nici nu-ti spun).
"cineva și-a pierdut telefonul
în buzunarul de la spate
era de la nesomn
și multă poezie"
cand am plecat, mi-am comparat infernul cu chestia asta:"paul stătea pe niște trepte
pentru textul : epitaful unei zile deși am știut
că oricât de mult aș fi mers
eram cumva aproape de casă" si mi-a dat asa, o masura a propriei incapacitati. multumesc pentru "se poate si altfel".
române, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Poemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
Cristina, multumesc de trecere si de comentariu. Mi-a dat mult de gindit ce ai scris aici.
pentru textul : evanghelia lăcustelor deE un text bun, cu miez, scris ingrijit si cu destula putere de sugestie, chiar alta in afara celei determinate de vocabularul magic. Eu as fi scris... cainii orbi ai timpului te vor mesteca... mie imi suna mai bine. Totusi destul de multe cuvinte/expresii care prin natura te trimit cu gandul la chestiuni consacrate... " blestemul poetului" parca ar fi un link spre blestemul pamantului, blestemul iubirii... cununiile legate ma fac sa ma gandesc la mama omida si neamul lor vrajitoresc cu rubrica permanenta in ziare... chiar si cainele asta orb al timpului suna a naibii de cunoscut... "maduva zilei" de asemenea. Sa nu ma intelegi gresit, nu vorbesc aici despre plagiat ci mai degraba de locuri comune. Scrii frumos dar fii mai pretentioasa cu tine.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deCineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
pentru textul : încep să smulg crini din televizor de"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu denu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta, nici la corectitudine si cu atit mai putin la intelegerea poeziei. de fapt nu ma astept nici la echilibru emotional. deci te asigur ca pentru mine este un compliment ce scrii aici. m-as fi simtit jignit daca ar fi fost altfel. esti printre ultimii indivizi de la care sa astept normalitate.
pentru textul : scrisori imaginare III de...mâine, ţinând cont de toate observaţiile (inclusiv ale mele, după recitirea la rece), voi posta, sub textul actual, o variantă.
pentru textul : p.s deMi-a plăcut modul de a sugera cromatic şi vegetal moartea, iar scriitura, zic eu, ajută subiectul.
pentru textul : Felul acesta de galben deVirgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deNu se văd pozele. În rest, remarc finalul pentru care am lăsat aceste câteva cuvinte, aici.
pentru textul : O vizită la muzeu deVezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white deParafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul dea! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
pentru textul : Definiții pentru muze deSemn pentru primele două strofe sunt din altă poveste din altă gamă, de undeva din copilăria lui Luis Buñuel și al său mediu impregnat de obscurantism religios. Poate de aceea m-au marcat, șocat: "cînd nu mai poți fă o căpiță adună-i pe toți laolaltă să știe căruța unde să tragă în urma mea pămîntul gol toți oamenii strînși pe partea asta a lumii mai stau la suprafață doar picioarele ca niște tulpini tăiate pe jumătate" este o arhitectură a visului sau a coșmarului care devine organică la tine, te înconjoară, devii parte indivizibilă.
pentru textul : pămînt înghețat demama pisicilor,
mama liriștilor,
vă invidiez, voi nu treceți prin criza asta.
pentru textul : criză de identitate deSă știi că da. Primele două versuri ar trebui schimbate... Simțeam eu că ceva nu e-n ordine... cred că asta.
pentru textul : Trezirea deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Pagini