Domnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
Si mie mi-a placut foarte mult arta aceasta "digitala" cum se cheama ea, desi e arta si daca ar fi sa nu fie atat de "digitala" :-) Desi am mai facut-o, iata ma re-declar un inpatimit al acestui gen de "lucratura" mai ales la gradul de finete si de detaliu de aici.. O penita asa doar ca semn de apreciere pentru ca nu ma aventurez la un com (imi cer scuze), ar fi cred prea multe imagini (unele de-a dreptul freudiene :-) care mi-ar trece prin creierul bobadilic ca sa le pot asterne aici. Felicitari si voi fi primul sa cumpar bilet la o expozitie, cand va fi ea while i'm still alive! Andu
Lucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
era sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
Da, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
uite așa am fost și eu la cenaclu. o inițiativă care a prins contur din mers și care iată înlocuiește scenele statice cu mișcarea și sunetul. felicitări!
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
e bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
Mi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
Andule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
virgil, multumesc pentru semn. stiu ca e dificil de comentat, eu oricum la aproape fiecare text astept sa vina cineva sa ma traga de urechi sa-mi spuna, ca asta nu e poezie. evident eu nu zic ca este. poate cel mult un text care sa te faca sa te opresti putin din drum, sa- l citesti cu placere.
silvia, sunt surprinsa de semnul tau, ma bucur ca ti-a placut. ai dreptate, nu e chiar sf, e mai mult o parabola, proiectia unui sentiment plecand de la lucruri concrete. multumesc si te mai astept.
mihaela, ma bucur ca ti-a placut si ca mi -ai spus asta. recunosc ca nu ma asteptam la un feed back pozitiv. cu drag,
Da, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deSi mie mi-a placut foarte mult arta aceasta "digitala" cum se cheama ea, desi e arta si daca ar fi sa nu fie atat de "digitala" :-) Desi am mai facut-o, iata ma re-declar un inpatimit al acestui gen de "lucratura" mai ales la gradul de finete si de detaliu de aici.. O penita asa doar ca semn de apreciere pentru ca nu ma aventurez la un com (imi cer scuze), ar fi cred prea multe imagini (unele de-a dreptul freudiene :-) care mi-ar trece prin creierul bobadilic ca sa le pot asterne aici. Felicitari si voi fi primul sa cumpar bilet la o expozitie, cand va fi ea while i'm still alive! Andu
pentru textul : escape deerr: nu se deosebeşte cu nimic faţă de...
pentru textul : epigrama bat-o vina deandu just click http://ovidiunacu.wordpress.com/
pentru textul : Iubire eternă deLucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics deAm corectat citatul.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deera sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau. imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
pentru textul : Fugară denu-i asa ca sunt prost? :(
pentru textul : art nouveau decîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
părerea mea.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deunele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin deto Margas!
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
Live with it!
happily ever after,
Trin
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” dex
Da, text puternic, matur, expresia experienţei lirice/ de viaţă, imagini potrivite discursului, discurs fluent, necesar, nu căutat, nu lălăit.
Echilibrat, solid, trainic.
Felicitări şi aici!
pentru textul : piruetă în umbra unui zmeu de hârtie deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh deuite așa am fost și eu la cenaclu. o inițiativă care a prins contur din mers și care iată înlocuiește scenele statice cu mișcarea și sunetul. felicitări!
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deOrice parere e bienvenita. O sa vad unde mai pot lucra si voi modifica. Multumesc pentru trecere si pentru semnul lasat aici :)
pentru textul : Matase 100% demulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
pentru textul : Ce rost are poezia? dedragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns dee bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
pentru textul : epistolă pentru iarnă dete rog sa respecti regulamentul in ce priveste titlul
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deMi se pare ca sunt inserate sintagme care practic rup atmosfera pe care incearca s-o creeze textul. De exemplu, "jurisdictia zilei" este mai apropiat de rational, legal... imi pare destul de rupt din context.
"soarele s-a aruncat în cap" e amuzant, nu pare foarte poetic.
E interesanta ideea "soarele s-a aruncat/de pe streasina cerului", dar "in cap" banalizeaza ideea, o preface in umor sec de televiziune.
Nu stiam ce inseamna "obisidian", m-am uitat pe dexonline si daca asta e sensul... mi se pare o pretiozitate inutila (se poate sa nu percep eu).
Finalul aduce calmitate. Are mai multa substanta decat restul textului.
pentru textul : jurnal de martie deAndule, daca nu se va-ntampla sa traiesc 100 de ani, pot spune ca acesta e o introspectie facuta in cumpana, la jumatate de drum. multumesc pentru sugestii, unele chiar imi plac, le voi folosi. in alta ordine de idei: vad ca esti bine, sanatos si... neschimbat. sa ma bucur ori sa ma apuce groaza?
pentru textul : abac de septembrie deMerci, Aranca... IB Giurgesteanu
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer devirgil, multumesc pentru semn. stiu ca e dificil de comentat, eu oricum la aproape fiecare text astept sa vina cineva sa ma traga de urechi sa-mi spuna, ca asta nu e poezie. evident eu nu zic ca este. poate cel mult un text care sa te faca sa te opresti putin din drum, sa- l citesti cu placere.
pentru textul : aleea cu cireși desilvia, sunt surprinsa de semnul tau, ma bucur ca ti-a placut. ai dreptate, nu e chiar sf, e mai mult o parabola, proiectia unui sentiment plecand de la lucruri concrete. multumesc si te mai astept.
mihaela, ma bucur ca ti-a placut si ca mi -ai spus asta. recunosc ca nu ma asteptam la un feed back pozitiv. cu drag,
dar vezi modificarile
pentru textul : Ploaie pe sticlă deDa, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
pentru textul : pre-simțire deAdriana, sunt încântat de penița ta.Parcă este o aripă. Sper ca următoarele poeme să-ți placă în aceeași măsură. Mulțumesc
pentru textul : poem cu oblio decâtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deRemarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
pentru textul : crucile dedomnule yesterday. e din Proverbe.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deînseamnă că am greșit
pentru textul : fără cuvinte dePagini