Cred ca daca ar fi fost in proza ar fi iesit o chestiune foarte interesanta insa Bobadil nu are atata rabdare si nu-l condamn pentru ca cel mai adesea simt la fel. Acestea sunt limitele noastre si atunci cand incurcam genurile ies chestiuni interesante "pe alocuri" si banale "prin alte locuri"... ideea e buna, remarc formulari deosebite dar e si mult balast... mai taie, mai arunca, mai renunta... pana ce ramane doar ceea ce, in genere, doare sa transmiti :)
Am citit cu reală plăcere acest poem.
Are o construcție ritmică, un fel de du-te vino al metaforelor, ca o bătaie de inimă, ca o opțiune riscantă, pe muchie de cuțit, pentru viață. Pe final mărturisesc că aș fi vrut să mai citesc, să mai dau din coate pentru această viață dubitabilă dar inexorabilă (ca să mă exprim un pic pretențios, oarecum aiurea, recunosc) însă Paul a decis să rupă discursul puțin cam brusc.
Unul dintre poemele foarte închegate dpdv literar de pe site.
Merită recomandat, părerea mea.
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
atmosfera imi aminteste de bazarul oriental al lui minulescu... remarc narghileaua de jad... din dorinta de a contura cat mai plastic decorul abunda elementele cu specific local...muezinii, dinarii, mustarul , cardamonul,ghimbirul..finalul e frumos. poate pentru ca mie imi place tema dragostei in poeme. am o intrebare... ce inseamna patratul negru de langa titlu?
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
poemele filigran au avantaje, dar și dezavantaje. o conotație ingenuă plutește în subtext. imaginea din final e banală și previzibilă. un poem sub posibilități.
mie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
da, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
Parcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
Primele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
textul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
Într-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca daca ar fi fost in proza ar fi iesit o chestiune foarte interesanta insa Bobadil nu are atata rabdare si nu-l condamn pentru ca cel mai adesea simt la fel. Acestea sunt limitele noastre si atunci cand incurcam genurile ies chestiuni interesante "pe alocuri" si banale "prin alte locuri"... ideea e buna, remarc formulari deosebite dar e si mult balast... mai taie, mai arunca, mai renunta... pana ce ramane doar ceea ce, in genere, doare sa transmiti :)
pentru textul : lordul banal deMladitza, nu pot sa fiu decat multumita atunci cand bucuria cu care scriu astfel de versuri este impartasita.
pentru textul : Când începe o dimineață deRaluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deAm citit cu reală plăcere acest poem.
pentru textul : baladă pentru coatele mele deAre o construcție ritmică, un fel de du-te vino al metaforelor, ca o bătaie de inimă, ca o opțiune riscantă, pe muchie de cuțit, pentru viață. Pe final mărturisesc că aș fi vrut să mai citesc, să mai dau din coate pentru această viață dubitabilă dar inexorabilă (ca să mă exprim un pic pretențios, oarecum aiurea, recunosc) însă Paul a decis să rupă discursul puțin cam brusc.
Unul dintre poemele foarte închegate dpdv literar de pe site.
Merită recomandat, părerea mea.
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
pentru textul : cîntec pentru ploaie demulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
pentru textul : Fără titlu deatmosfera imi aminteste de bazarul oriental al lui minulescu... remarc narghileaua de jad... din dorinta de a contura cat mai plastic decorul abunda elementele cu specific local...muezinii, dinarii, mustarul , cardamonul,ghimbirul..finalul e frumos. poate pentru ca mie imi place tema dragostei in poeme. am o intrebare... ce inseamna patratul negru de langa titlu?
pentru textul : Necazuri în Bizanț ▒ decam slăbuț textul și cu metaforizări forțate.
pentru textul : Cafea cu vise de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă deAndrei Moldovan, ai grijă că ai început să hărțuiești din nou pe hermeneia.com. și nu e de bun augur.
pentru textul : Carpe Diem dedesigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse de,,Este evident că nu orice fapt [...] este demn de-a fi scris." - aceasta e nuanţa.
Se observă că nu scrii (la modul serios) de mult. Aşa se explică şi inconstanţa. Eu cred că, trecând vremea, vei reuşi să compui poezia aşa cum îţi doreşti, la un nivel destul de înalt.
pentru textul : Mai singură... depoemele filigran au avantaje, dar și dezavantaje. o conotație ingenuă plutește în subtext. imaginea din final e banală și previzibilă. un poem sub posibilități.
pentru textul : Chipului tău demie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
pentru textul : luna în faze deda, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
pentru textul : un cartuș și o nebună defrumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
pentru textul : reclamă pentru viață de"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia. atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica... imagini spectaculare "se lasă încet seara pe mare pe orașe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale vietato fumare" finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste "strigă un înecat și în locul strigătului se aude un cântec la viola da gamba domnul în frac face o reverență și îți sfâșie gâtul cu ghearele." o pseudoblepsie cronicizata...
pentru textul : un mecanism al iluziei deParcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
pentru textul : ăsta nu e un poem deeu obiectez și la "cămășile soarelui" - nu înțeleg imaginea asta. altfel, e plin de trăire și are un ton aparte - un plus aici.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dePrimele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
pentru textul : Răpitor deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deIoana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
pentru textul : Obiecte fragile detextul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru deO greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.
pentru textul : Genesis dePaul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
pentru textul : Ambidextru deomul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
as sterge strofa 2.
de ce "steauă"?
si revezi incadrarea textului,
pentru textul : seară dedaca e cu traducere...
Ana de Austria.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri deIronia amară a unui nou Turn Babel ce tinde să se dărâme.
pentru textul : tapiserie II ▒ deÎntr-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
pentru textul : micul război de pe scară dePagini