te prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
Sic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.
In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
O poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant.". Topica folosita nu este sanatoasa, iar interpretarile pot face ravagii. Nu inteleg de ce exprimarea nu poate fi clara ca o apa de izvor:
" Am invatat despre Lenin, apoi despre disparitia lui, iar faptul ca avusesem o ruda poreclita asa nu mai era amuzant."
"De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Nu trebuie mereu. Ai si exemple unde nu exista si nici nu trebuia.
" bunicul meu vorbea despre oameni care au fost" - nu trebuie.
"despre Ciontolag, care se spânzurase în şură" - trebuie, pentru ca urmeaza o explicativa.
Nu trebuie sa fim nici unul de acord cu virgulele. Trebuie sa fie doar normele academice.
Mi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
De acord cu titlu pentru comentarii. Asta presupune să existe un loc / fereastră pentru ele (pentru fiecare secțiune în parte)? Ce se va întâmpla cu primele texte postate (valabil și pentru comentarii), după ce se vor aduna mai multe (de ordinul paginilor)? Vor mai putea fi accesate și în ce mod?
Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
Luv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
Multumesc, Marina. Ma bucur ori de cate ori cineva ramane cu ceva in urma lecturii acestor versuri. Doar bucuria de a le scrie nu este de ajuns. Chiar daca e doar o margica, fara o nuanta a ei nu este decat una din multe altele...
Un poem ca o perlă de rouă, în zori.
Un omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
In comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te prinde interesant aerul asta usor invechit, foarte fain asumate deciziile cu privire la forma avand in vedere ca pornesti cu un alt risc, ala de a cita si remixa un pasaj religios. cred ca, pana la urma, e ok. e destulde puternic cum mergi pe punct-contrapunct, cum mi se pare ca faci aici:
"de aceea zic. iubește-ți aproapele tău, nenorocitule.
aproapele meu atît de mult și de aproape mă iubește
că uite
lumina se ridică din trupul meu
și cînd el trece prin ea
fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte.
și copilul acela sunt eu, demult
cînd aproapele meu era copil și el
eu încasam curele la fundul gol și el mînca cireșele
și dimineața suspinam ușor, prin somn
în timp ce visam și înțelegeam
că n-o să fiu singur niciodată."
mai vin prin pagina ta, mi-a placut si m-a intrigat textul tau, mai ales stiind ce scrii de obicei. salut!
pentru textul : iubește-ți aproapele detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții demultam de trecere cailean. e o idee.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea deda, este un text care promite, deși spre sfîrșit devine oarecum banal. dar porțiunea remarcată mai sus este poezie. în opinia mea.
pentru textul : Still Haven't Found deambiguitatea termenului g string face ca textul să sune destul de bizar. eu aș evita așa ceva în titlu.
pentru textul : air on a string deDomnule Adrian
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea devă mulţumesc pentru citire, aprecieri şi mai ales pentru încredere.
vă mai aştept
Marga
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
pentru textul : this is a film deDomnule Gorun, sunt onorat de această subliniere.
Atunci când credem în puterea cuvântului, orice devine posibil.
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deSic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.
In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"
pentru textul : octopus demultumesc pentru parerea ta sincera si delicata
pentru textul : Balanța cu fluturi deE atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
pentru textul : fruct depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deO poezie cameleonică, despre un pustiu care ne bântuie. O cursivitate desăvârșită a poeziei, o cadență armonică a imaginilor-felii de care se vorbea mai sus. Am încercat să disec această cursivitate, să văd de unde vine. Și am dat peste niște cuvinte, care șin strict de exprimarea orală, de obicei nu dau bine în poezie, dar aici fac atmosferă ("în sfârșit", "firește", "până la urmă"), și, în plus, cred că aici contribuie și formele foarte variate (timp, diateză) ale verbelor, procedeu care trimite sugestiv spre surprinzătoarele reflexe caleidoscopice ale memoriei.
pentru textul : pustiul-memorie dehaida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
pentru textul : caută-mă în omul acela de"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant.". Topica folosita nu este sanatoasa, iar interpretarile pot face ravagii. Nu inteleg de ce exprimarea nu poate fi clara ca o apa de izvor:
" Am invatat despre Lenin, apoi despre disparitia lui, iar faptul ca avusesem o ruda poreclita asa nu mai era amuzant."
"De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Nu trebuie mereu. Ai si exemple unde nu exista si nici nu trebuia.
" bunicul meu vorbea despre oameni care au fost" - nu trebuie.
"despre Ciontolag, care se spânzurase în şură" - trebuie, pentru ca urmeaza o explicativa.
Nu trebuie sa fim nici unul de acord cu virgulele. Trebuie sa fie doar normele academice.
pentru textul : X şi Y deMi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi deDe acord cu titlu pentru comentarii. Asta presupune să existe un loc / fereastră pentru ele (pentru fiecare secțiune în parte)? Ce se va întâmpla cu primele texte postate (valabil și pentru comentarii), după ce se vor aduna mai multe (de ordinul paginilor)? Vor mai putea fi accesate și în ce mod?
pentru textul : ultimele modificări pe site deCupidon bless your mouth, Margas:)! (by all means)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei dePe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : cerul interzis demai.... nici io n-am inteles prea bine pilda asta. era cat pe ce sa incerc sa fac o reconstituire logica a ei, dar m-a inveselit adrian.
pentru textul : coborârea în Carte deMulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
pentru textul : Iubire deLuv și Ela Luv, există o explicație statistică a acestui fenomen. O voi oferi într-un anunț. Evident, probabil că scriptul care folosește algoritmul ales de mine mai poate fi îmbunătățit. Mulțumesc pentru observație. Ela, da, există. Și în general a fost respectată. Au fost scăpări, inclusiv un text de al lui Adrian Munteanu, dar se datorează în principal mie. Am uitat să îi precizez asta în mod personal. Adevărul este că nu mă așteptam ca site-ul să ia amploare atît de repede și cu atîția membri. Asta afacut ca o parte din activitatea de înscriere să o fac manual și destul de ad-hoc. Sper ca fenomenul să nu se mai repete și te rog să îmi atragi atenția dacă îl mai observi. Mulțumesc.
pentru textul : ultimele modificări pe site deintr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
Multumesc, Marina. Ma bucur ori de cate ori cineva ramane cu ceva in urma lecturii acestor versuri. Doar bucuria de a le scrie nu este de ajuns. Chiar daca e doar o margica, fara o nuanta a ei nu este decat una din multe altele...
pentru textul : Mărgica deUn poem ca o perlă de rouă, în zori.
pentru textul : 蓮 ー Lotus deUn omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Mulţumesc de trecere şi sugestii!
pentru textul : Între garduri deEcaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni
pentru textul : aer închis deTextul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
pentru textul : românia perfect II deIn comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dePagini