multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
mie nu mi se pare rea ideea votarii propriilor texte, e doar un apel la obiectivitate si fair-play.
si apoi ce mare scofala ca te votezi pe tine daca nu te voteaza ceilalti? asa cum spunea Virgil, din moment ce fiecare va avea dreptul sa-si exprime neconditionat votul, influenta se anuleaza reciproc.
in schimb mi s-ar parea oportun sa fie afisat votul popular, nu vad care ar fi problema?
există laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
de pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
urarea mi se pare potrivita oricand, mai ales ca, atat cat va fi lumea, si iubirea va fi in ea. dincolo de ac paranteza, mi au placut indeosebi titlul, primul vers frumos din calea-afara, trimiterile biblice, logic, si motivul elfilor, f bine ales pentru a simboliza eterna tinerete, eterna iubire de impartasit. cat despre emin si momoți, sa ne traiasca!
un vers la care am ezitat îndelung să îl păstrez sau nu, iată că îl reții tu, Gabi. mulțam.
Alina, elegantă ca întotdeauna. voi medita sigur la propunerea ta, pentru una din formele definitive.
a fost Alma exclusa din echipa editoriala, ce mare chestie?! de altfel, din ce reiese de pe PAGINA ASTA, Alma e un om ocupat. nu citeste suficient si nu are puncte de vedere pertinente. in schimb, prefera sa dea sosoteala unuia si altuia pe lucruri -cum am spus- la mintea copilului de trei ani. asa cum ar face o persoana slaba. prin urmare, ce sa caute intr-o echipa editoriala?? despre articolul de mai sus am spus mai sus. despre manifest am scris si in alte parti, n-as vrea sa repet, o sa intervin doar cand cineva o sa sesizeze aspecte pe care eu nu le-am sesizat deja.
poezia aceasta ma conduce, nu stiu de ce, spre mitul creatorului, a unui Pygmalion care se indragosteste de propria sa creatie, in cautarea perfectiunii, de propria ura/dragoste (atit de identice la gradul maxim de intensitate), tot urind/iubind. ura/dragostea cad parca sub efectul negarii negatiei (negatia se intoarce impotriva sa si se substituie siesi) : "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine/ seducători eunuci adulmecîndu-te laș" si "urăsc această dragoste/ cu care te mîzgălesc pe față/ negru demențial de subțire/ caligrafic pe umeri și coapse" (expresii poetice de un lirism seducator). poezia nu este decit un manifest, un fel de a iubi/a uri o Galatee unica, aceasta rana ascunsa maligna sfisietoare. nu este ura/dragoste sa nu te striveasca...transcenderea (trecerea dincolo - de la ura la dragoste) este o punte atit de subtire, de paianjen... a iubi sau a uri nu este decit un exercitiu in "aruncarea sortilor" pentru a afla voia Lui, (practicata atit in Vechiul cit si Noul Testament) caruia de altfel ne subordonam in totalitate.
rog un editor să-i presteze lui Andu vechea formulă, când va fi cazul: "veni vidi scos cu șuturi în fund" (cu care e obișuit) sau de ce nu cur, ca să citez un clasic timid care prefera dosul.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
poezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.
geamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
am facut niste modificari.
domnule Gorun, multumesc! m-ati determinat sa revin asupra textului. nu stiu daca acum e mai concis ori mai puternic la nivel de sugestie. dar eu am incercat...:)
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Interesanta analogie, discursul poetic e frumos articulat... insa nu pot lua in serios aceste metafore cazone venite din gura unei poetese asa de tinere. E ceva artificial pe aici, care se simte, fara sa trebuiasca sa citesti vreo biografie. Sau poate poemul a fost scris (sau sugerat) de vreun tata din suburbie. Pe scurt, bine scris, dar lipseste naturaletea. Andu
ultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
nu prea merge textul asta, tema nu e suficient dezvoltata, iar acolo unde e, e clasic realizata. cine nu a mai vazut o copulatie perfecta, par exemple?
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
La Multi Ani Corina. Inteleg eu ce iubeste Corina dar atmosfera acolo in Laguna era asa de molcoma si soarele a fost asa de blind toata ziua incit nu mi-a picat bine sa pun un swing. Dar ai intuit bine (in mod eliptic); m-am cam chinuit sa gasesc o melodie potrivita. Si iata ca tot nu ti-a placut. Bummer!
Raluca, Dorin, nu stiu daca va "incalzeste" cu ceva dar data viitoare am sa ma gindesc la voi cind trec pe acolo.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
pentru textul : Se întâmplă demie nu mi se pare rea ideea votarii propriilor texte, e doar un apel la obiectivitate si fair-play.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” desi apoi ce mare scofala ca te votezi pe tine daca nu te voteaza ceilalti? asa cum spunea Virgil, din moment ce fiecare va avea dreptul sa-si exprime neconditionat votul, influenta se anuleaza reciproc.
in schimb mi s-ar parea oportun sa fie afisat votul popular, nu vad care ar fi problema?
există laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dede pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
vă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deŞi, aici, pentru T. Cristea şi V. Streinu, respect.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deurarea mi se pare potrivita oricand, mai ales ca, atat cat va fi lumea, si iubirea va fi in ea. dincolo de ac paranteza, mi au placut indeosebi titlul, primul vers frumos din calea-afara, trimiterile biblice, logic, si motivul elfilor, f bine ales pentru a simboliza eterna tinerete, eterna iubire de impartasit. cat despre emin si momoți, sa ne traiasca!
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deerata: nu strofele, ci elementele masculinitatii armonizeaza textul
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deun vers la care am ezitat îndelung să îl păstrez sau nu, iată că îl reții tu, Gabi. mulțam.
pentru textul : văd cireși de smoală deAlina, elegantă ca întotdeauna. voi medita sigur la propunerea ta, pentru una din formele definitive.
a fost Alma exclusa din echipa editoriala, ce mare chestie?! de altfel, din ce reiese de pe PAGINA ASTA, Alma e un om ocupat. nu citeste suficient si nu are puncte de vedere pertinente. in schimb, prefera sa dea sosoteala unuia si altuia pe lucruri -cum am spus- la mintea copilului de trei ani. asa cum ar face o persoana slaba. prin urmare, ce sa caute intr-o echipa editoriala?? despre articolul de mai sus am spus mai sus. despre manifest am scris si in alte parti, n-as vrea sa repet, o sa intervin doar cand cineva o sa sesizeze aspecte pe care eu nu le-am sesizat deja.
pentru textul : analiza manifestului boierismului depoezia aceasta ma conduce, nu stiu de ce, spre mitul creatorului, a unui Pygmalion care se indragosteste de propria sa creatie, in cautarea perfectiunii, de propria ura/dragoste (atit de identice la gradul maxim de intensitate), tot urind/iubind. ura/dragostea cad parca sub efectul negarii negatiei (negatia se intoarce impotriva sa si se substituie siesi) : "urăsc cuvintele care îmi vin în minte despre tine/ seducători eunuci adulmecîndu-te laș" si "urăsc această dragoste/ cu care te mîzgălesc pe față/ negru demențial de subțire/ caligrafic pe umeri și coapse" (expresii poetice de un lirism seducator). poezia nu este decit un manifest, un fel de a iubi/a uri o Galatee unica, aceasta rana ascunsa maligna sfisietoare. nu este ura/dragoste sa nu te striveasca...transcenderea (trecerea dincolo - de la ura la dragoste) este o punte atit de subtire, de paianjen... a iubi sau a uri nu este decit un exercitiu in "aruncarea sortilor" pentru a afla voia Lui, (practicata atit in Vechiul cit si Noul Testament) caruia de altfel ne subordonam in totalitate.
pentru textul : urăsc derog un editor să-i presteze lui Andu vechea formulă, când va fi cazul: "veni vidi scos cu șuturi în fund" (cu care e obișuit) sau de ce nu cur, ca să citez un clasic timid care prefera dosul.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deDomnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară deprea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri depoezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.
pentru textul : fericirea II degeamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
pentru textul : respirația de pe geamuri deinca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu deEu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deautobiografic text intr-adevar... mai bine l-ai transforma in proza. ca e deja mort si ingropat ca poezie.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre desi mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
pentru textul : fericirea II deam facut niste modificari.
domnule Gorun, multumesc! m-ati determinat sa revin asupra textului. nu stiu daca acum e mai concis ori mai puternic la nivel de sugestie. dar eu am incercat...:)
cu ganduri bune si aceeasi stima
pentru textul : ascunzişul din urmă deAndu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Mulţumesc pentru comentariu.
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic deInteresanta analogie, discursul poetic e frumos articulat... insa nu pot lua in serios aceste metafore cazone venite din gura unei poetese asa de tinere. E ceva artificial pe aici, care se simte, fara sa trebuiasca sa citesti vreo biografie. Sau poate poemul a fost scris (sau sugerat) de vreun tata din suburbie. Pe scurt, bine scris, dar lipseste naturaletea. Andu
pentru textul : Cale nouă deultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
pentru textul : pauză de băgat aplauze denu prea merge textul asta, tema nu e suficient dezvoltata, iar acolo unde e, e clasic realizata. cine nu a mai vazut o copulatie perfecta, par exemple?
pentru textul : călcîiul lui hermes deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deeXceptând
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... depentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deLa Multi Ani Corina. Inteleg eu ce iubeste Corina dar atmosfera acolo in Laguna era asa de molcoma si soarele a fost asa de blind toata ziua incit nu mi-a picat bine sa pun un swing. Dar ai intuit bine (in mod eliptic); m-am cam chinuit sa gasesc o melodie potrivita. Si iata ca tot nu ti-a placut. Bummer!
Raluca, Dorin, nu stiu daca va "incalzeste" cu ceva dar data viitoare am sa ma gindesc la voi cind trec pe acolo.
pentru textul : început de an la malul oceanului dePagini