Impresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
Andu, stiu cat de greu este pentru noi, barbatii, sa ne exprimam sentimentele fata de femei, cu atat mai greu fata de barbati. Asadar, te iert, daca te iarta si anna. Cele 2 chei de care amintesti se potrivesc textului, insa, si eu ma gandeam ieri, de ce nu ar merge amandoua odata? Logic, e plicticos sa citesti despre amore, dar poate fi placut, daca privesti in urma, e chiar de tot rasul. Iar previzibilitatea poate fi un aspect al coerentei stilistice, un mod de a permite celuilalt sau doar de a intelege tu insuti mecanismul (psihic) al indragostirii si dezindragostirii. scrisul este, in ac perioada verde a existentei mele terestre, o limpezire. asa ca te intreb care deget ridica iubita la cer? adica, oricare e la fel de misto, nu? multumesc, m-ai veselit de dimineata
Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
o lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
Da, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
Mulțumesc pentru explicație.
Va veni și comentariul mai la obiect în curând. Deocamdată sunt cu un ochi pe Hermeneia (să mă achit de unele responsabilități) și cu unul pe lucrarea de licență.
Așteptările dumneavoastră sunt legitime. Promit să revin :)
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
e bine să știi încotro merge viitorul! „oltenizași” făinuț strofa a doua:) formularea din primul vers al celei de-a doua strofe îmi pare oarecum nefericită... și multă trăire! mulțam!
Virgil are dreptate in ceeace ma priveste, deci Ecaterina, imi cer scuze ca sunt un badaran batran. Si cand o sa vad ca n-o mai pupi pe Ela de jur-imprejur pe agonia doar de dragul epoletilor ei de matroana cu poze si motto-uri diverse in pagina de autor o sa-mi cer scuze o data si inca o data si inca o data. Pana la urma trebuie sa acceptam o anumita conditionare, cam la asta s-ar rezuma "disputa" noastra copile. Si scuze de off-topic in subsolul acestui text, unul dintre cele rafinate. Andu
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
mult, mai ales şi în special tenta mitică a poeziei şi scara aceasta: "ca o sentință - ca o cassandră - înainte să te cred" atât de inspirat creată pe ultimul vers al fiecărei strofe. şi remarc metaforica jumătate a strofei a doua. în opinia mea, o poezie inteligent construită, atât şi cum trebuie.
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
da, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem -poveste, delicat, naiv si frumos, cu mici adancimi ce reverbreaza/ . un poem catifelat, as zice. felicitari pentru premiu.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deImpresionant poemul tău, apreciez finalul care lasă loc timpului și meditației: "să nu mărturisești strâmb în fața iubirii care toate le vede toate le știe toate le iubește să nu poftești lăcașul umbrelor. și se va lungi lângă noi poezia să nu poftești ființa lucrurilor și nimicul se va adăuga pe deasupra" Dincolo de măștile acelui "nimic", se ascund firele de argint ale poeziei adevărate. Un text reușit, lucrat, gândit, scris cu talent.
pentru textul : lespezile deAndu, stiu cat de greu este pentru noi, barbatii, sa ne exprimam sentimentele fata de femei, cu atat mai greu fata de barbati. Asadar, te iert, daca te iarta si anna. Cele 2 chei de care amintesti se potrivesc textului, insa, si eu ma gandeam ieri, de ce nu ar merge amandoua odata? Logic, e plicticos sa citesti despre amore, dar poate fi placut, daca privesti in urma, e chiar de tot rasul. Iar previzibilitatea poate fi un aspect al coerentei stilistice, un mod de a permite celuilalt sau doar de a intelege tu insuti mecanismul (psihic) al indragostirii si dezindragostirii. scrisul este, in ac perioada verde a existentei mele terestre, o limpezire. asa ca te intreb care deget ridica iubita la cer? adica, oricare e la fel de misto, nu? multumesc, m-ai veselit de dimineata
pentru textul : An-lumină de tine deSache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.
pentru textul : alo, mătușă? deRimele la infinitiv şi aritmiile au ucis :(
pentru textul : Epitaf dedoar. purtător de gunoi, doar. mulțumesc frumos de semn, ion!
pentru textul : măceșe zdrobite deMădălina, mulţumesc de trecere! Nu prea mi-a plăcut "Moromeţii"... Cel puţin, volumul doi l-am detestat.
pentru textul : Noapte bună, copii dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deCristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences deFrumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deo lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
pentru textul : din viața noastră secretă deDa, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
pentru textul : În tranzit deMarina, mi-ar fi de folos o semnalare punctuala a esafodajelor de care vorbesti. Care parti iti par lipsite de consistenta? :) multumesc.
pentru textul : cenuşă, să ning... deMulțumesc pentru explicație.
pentru textul : La stăpân deVa veni și comentariul mai la obiect în curând. Deocamdată sunt cu un ochi pe Hermeneia (să mă achit de unele responsabilități) și cu unul pe lucrarea de licență.
Așteptările dumneavoastră sunt legitime. Promit să revin :)
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo deBogdan, foarte interesant eseul, foarte interesante fragmentele... Am citit fascinat... petre
pentru textul : Alzheimer dee bine să știi încotro merge viitorul! „oltenizași” făinuț strofa a doua:) formularea din primul vers al celei de-a doua strofe îmi pare oarecum nefericită... și multă trăire! mulțam!
pentru textul : jurnal de aprilie deVirgil are dreptate in ceeace ma priveste, deci Ecaterina, imi cer scuze ca sunt un badaran batran. Si cand o sa vad ca n-o mai pupi pe Ela de jur-imprejur pe agonia doar de dragul epoletilor ei de matroana cu poze si motto-uri diverse in pagina de autor o sa-mi cer scuze o data si inca o data si inca o data. Pana la urma trebuie sa acceptam o anumita conditionare, cam la asta s-ar rezuma "disputa" noastra copile. Si scuze de off-topic in subsolul acestui text, unul dintre cele rafinate. Andu
pentru textul : poetul I dealina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Şi încă o chestie, în prelungiri:
"Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism' [...]"
Cu alte cuvinte, nu cunosc engleza, dar te acuz de snobism. În contextul acesta, nici nu trebuie să cunosc engleza pentru a te putea acuza de snobism. Titlul putea fi la fel de bine şi în dialectul triburilor Dahae..
Şi asta tot de logică este.
pentru textul : in the sunshine of your love deGata. Sper. :)
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
pentru textul : Autorizații peste tot deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deOri textul, ori imdb.com, e cam acelasi lucru.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă demult, mai ales şi în special tenta mitică a poeziei şi scara aceasta: "ca o sentință - ca o cassandră - înainte să te cred" atât de inspirat creată pe ultimul vers al fiecărei strofe. şi remarc metaforica jumătate a strofei a doua. în opinia mea, o poezie inteligent construită, atât şi cum trebuie.
pentru textul : spring time cassandra deMulțumesc, Virgil. Conversațiile din mijloacele de transport bucureștene sunt eterna mea sursă de inspirație :)
pentru textul : tuberoză de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa decu nuvela ... multumesc frumos!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deda, un text deosebit care iti ofera o experienta inedita intru acel moment. Si apoi este nevoia de liniste pe care ti-o impune. desigur, nu este asa, de aceea se si numeste "tacerea dupa.." poate de aceea simti nevoia sa stingi orice muzica, orice zgomot. harababura, trancanitul dizgatios al restului lumii. iata un text in care in sfirsit citesc cum i se poate spune femeii ca nu poate pricepe niciodata ce este de fapt in adincul inimii barbatului. si asta fara a fi misogin, fara a fi brutal. este un poem al antibrutalitatii. de fapt cred ca este un poem pe care o femeie nici nu poate sa il inteleaga pe deplin. este un poem despre cum scrie un barbat cind devine cu adevarat vulnerabil.
pentru textul : tăcerea după Simion denu există cuvîntul înafara
pentru textul : Manifest dePagini