domnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)

m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.

Poemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă

regină, în clipa în care cine va scrie: "sunet umed de fagot în larg", eu nu pot crede că nu are în sânge poezia...

Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).

nu-i nicio inovatie. n-am stiut unde sa-l postez.

prea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?

da, un text succint care promite. incercari din acestea de rafinare sint de bun augur. felicitari

nu m-am săturat de ideile tale şi nici de ale altcuiva. cred că încă mai sînt deschis la foarte multe puncte de vedere. ideea de a recompensa comentatorii nu este rea mai ales că într-un anumit fel noi ne-am bazat încă de la început mecanismul de corectare, excelare şi rafinare a încercărilor noastre literare prin posibilitatea de a le avea criticate, evaluate de cît mai multă lume. chiar dacă poate este mult moloz în comentarii şanse sînt ca în acelaşi timp cu cît sînt mai multe comentarii să existe şi soluţii, îndrumări bune, benefice, utile. şi la urma urmei dacă vei citi prin primele mele info vei vedea că am privit încă de la început hermeneia în spiritul ei etimologic ca un mod de intercomunicare şi tălmăcire a comunicării literare pe diferite straturi. de aceea comantariile sînt foarte importante şi o parte integrantă a atingerii scopului pe care îl are hermeneia: elitismul textelor.
cred că ideea ta este bună şi am să încep prin a crea o remarcare pe prima pagina a celor mai harnici comentatori.

Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"

Puteți comanda de pe internet și traducerile în limbă romană, sunt foarte "guenoniene", ca să spun așa, deci valoarea textului original nu este diluată. Vorbesc de cele apărute la Aditura Aion din Oradea ( Ezoterismul lui Dante, Stările multiple ale Ființei, Simbolismul Crucii...și cred că mai sunt).Apoi, cu același traducător, altele au apărut la Herald (Metafizică și cosmogonie Orientală, Scurtă privire asupra inițierii, Marea Triadă...și cred că mai sunt) - pe acestea trei le găsiți în librării, și va sfătuiesc să căutați chiar și prin librăriile "New Age", eu acolo le-am găsit, probabil că nu știau ce vând! :) Domnia cantitatii și semnele vremurilor a fost reeditată de Humanitas nu de mult, deci de găsit în librării. Omul și devenirea să după Vedanta - știu doar o traducere mai veche, a d-nei Ivănescu, nu se mai găsește, eu am rugat o prietenă să mi-o aducă din Franța. Iar Legele lumii - apărut în România în '94, la Ed. Rosmarin, nu se mai găsește nici pe internet, eu m tars-o la Xerox. Traducerile unor articole știu că au fost că au fost reunite într-un volum omagial, Oriensis, apărut tot la Ed, Aion. dacă veti da o căutare pe Google, vă va duce pe Liternet. Ce se poate comanda pe internet, e acolo. succes Clujului!

Un poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
Îţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!

Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum

Am reuşit să deschid şi eu linkul. Poeziile sunt indiscutabil ale lui Vlad Turbure, ba chiar le-am recitit cu mare plăcere, maestre, însă, după cum spuneam, am o dilemă cu fotografia (din informaţii evidente, semnalate de revista feedback), îmi este foarte cunoscută imaginea alăturată textelor de faţă. Să fie vorba de vreun „Avatar” pe la mijloc? Este sau nu este Vlad Turburea?! Aşteptăm elucidarea? Dacă se poate şi o scanare a actului de identitate?