Ecaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
nu împroașcă nimeni cu noroi. textul este revoltător de slab, iar reacția colegilor e una normală. încercă să primești criticile așa cum trebuie și nu să consideri că ar avea cineva ceva cu tine.
interesant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
daca viata este o scena (de plastic sau nu) iar poemul un sentiment de “cana golita”, atunci jocul liric este si el o scriere in care zburda lumile noastre interioare si “bizare”...
cand incepe sa doara insa, atunci adevarul te orbeste ca si lumina :)
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
Ce-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
Alma,
Nu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Foarte interesantă ideea cu "opera de unică folosință ". Ar merita un întreg colocviu pe tema asta. Ai înțeles, desigur, unde bate textul. Nu-mi place și nu mă pricep la stilul "butonat", ideea cred că iese și din ciocnirae stilurilor, fără trivialitate. De fapt, am încercat doar să epicizez niște idei care ar ar suna insuportabil de didactic. Mulțumesc pentru înțelerea textului.
Nu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
ochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
Mi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
Finalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina, te rog ca pe viitor sa te abtii de la astfel de "comentarii" telegrafice care nu au nimic de a face cu aspectul literar al textului ci devin doar elemente de chat. Dacă vei alege sa continui asta vom fi nevoiti sa iti suspendam contul.
pentru textul : far denu împroașcă nimeni cu noroi. textul este revoltător de slab, iar reacția colegilor e una normală. încercă să primești criticile așa cum trebuie și nu să consideri că ar avea cineva ceva cu tine.
pentru textul : reborn deinteresant, textul mi se pare slab si totusi am asa o retinere sa fiu foarte aspru cu el pentru ca s-ar putea sa fie produsul unei framintari personale foarte puternice. daca este asa, atunci cu siguranta ca s-ar merita lucrat mult mai bine pentru ca mie imi face impresia ca madalina pune multa inima in ceea ce scrie, poate chiar prea multa. poate n-ar strica si ceva rigoare intelectuala si/sau estetica. remarc doar "îmi curge sufletul pe obraz"
pentru textul : Scrie în locul meu dedaca viata este o scena (de plastic sau nu) iar poemul un sentiment de “cana golita”, atunci jocul liric este si el o scriere in care zburda lumile noastre interioare si “bizare”...
pentru textul : pe scene de plastic decand incepe sa doara insa, atunci adevarul te orbeste ca si lumina :)
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
pentru textul : Se făcea că... decălărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
pentru textul : we will always have sighisoara... deCe-i de remarcat aici, din perspectiva mea, of cors, e dezvoltarea regresivă a discursului. Regresiv dpdv afectiv. Nu mai bat câmpii cu expresivitatea, ineditul, atitudinea vs atmosferă etc.
Aş tăia "roşie" din "marea roşie" şi "n"-ul din "suflet-n", care oricum nu e citibil. Ceva de genul: iată vine-un sol de pace cu un suflet - virf de băț). Dar asta aş face eu. Bun.
pentru textul : from scarborough fair with love deAlma,
pentru textul : Mica țigariadă deNu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții deLa mulţi ani să ne fie într-o veşnică mulţumire sufletească. Sănătate şi spor în poezie pe Hermeneia. Mulţumim, Virgil!
pentru textul : De Nașterea Domnului deSilvia Bitere
Acest text a mai fost introdus o data. Exista vreun motiv ptr care apare de doua ori?
pentru textul : Săgeata deDorin, corect, toate poeziile mele sună a jurnal. Însă, nu știu cum vezi tu trădarea. Mulțumesc pentru încă o lectură.
pentru textul : despre dimineți ce sunt deApropo, vorbesc franceza. "Garde l'echo" nu se scrie asa. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : A toi deE greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru textul : Decembrie deAm fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deRegret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Foarte interesantă ideea cu "opera de unică folosință ". Ar merita un întreg colocviu pe tema asta. Ai înțeles, desigur, unde bate textul. Nu-mi place și nu mă pricep la stilul "butonat", ideea cred că iese și din ciocnirae stilurilor, fără trivialitate. De fapt, am încercat doar să epicizez niște idei care ar ar suna insuportabil de didactic. Mulțumesc pentru înțelerea textului.
pentru textul : RE deNu-mi place cum sună "vom dispare". Un poem a cărui tensiune subtilă ne smulge din cotidian, chiar dacă mai trebuie lucrat.
pentru textul : dana point I deNu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
pentru textul : zen hibernal deochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deMi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
pentru textul : Prietena Portocalie deFinalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
si criza cat mai scurta!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 de« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.
pentru textul : Chant patriotique dep.s. as prefera ca pe hermeneia.com sa nu fie postate imagini care trimit la alte website-uri multumesc
pentru textul : Destrămare deAm ţinut cont de observaţiile voastre şi am postat sub textul original o variantă.
pentru textul : p.s deceva de genul dar...e doar un alt mod de a vedea:)
pentru textul : întoarcerea la praga demulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
pentru textul : ce frumusețe rară deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului demultam actaeon negrule, sa ne auzim sanatosi!
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial denu am citit volumul dar mi-ai stârnit interesul prin prezentarea făcută cu profesionalism.felicitări!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida dePagini