pe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
Nu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta': afla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
Adriana, pertinente remarcile tale (cum altfel!). Printre multele defecte, sunt "înzestrat" si cu acela de a nu șlefui versul și după caz, după starea fizică, uneori pierd controlul ( ca fiecare) fără a reveni cu cizelarea și corecturile de rigoare. "Dragostea universală" ține de o anumită filozofie de viață și este menționată în lucrările de profil. "Babele"sunt pietre. Trecerea de la general la particular n-o găsesc. Vârful Omu nu-i Olimp sau Everest cum nici noi nu suntem zei sau măcar monarhi. Bine te-am găsit! Și mulțumesc pentru sugestia de a mă apleca asupra propriilor versuri.
Anna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
Bianca, Poate ceea ce voi scrie acum va depăși probabil , ca lungime, textul în discuție. 1. Lucrez, de cȃțiva ani, la un volum care va purta subtitlul de pseudo-eseuri (titlul nu-l dezvălui încă). 2. El va fi un puzzle care, odată descȃlcit, pe măsură ce va fi citit, sper să spună ceea ce vreau eu să spun. 3. Textele, aruncate într-o ordine ce va părea întȃmplătoare, vor fi de întinderi diferite, vor exprima, de multe ori, puncte de vedere contradictorii, vor fi neomogene ca stil, un amalgam de genuri literare, un pic „filosofice”, un dram „științifice”, etc., etc., etc.. Dar încerc să le fac penetrante pentru ca evntualul cititor să nu abandoneze lectura la jumătate. Și, în același timp, să posede, în subtext(e) o anumită ordine, să-i zic „fractală” care și ea, nu este lipsită de o anumită simetrie, însă „dinamică”. 4. Consider că azi stilurile „clasice”, în care trebuia să păstrezi consevența unei anumite „arhitecturi” – și ea „clasice” - îmce să se cam perimeze 5. Acest sit interactiv pe care postez o parte dintre textele ce vor intra în volum este, pentru mine, un adevărat „atelier”, iar com-urile mă ajută extrem de mult ca să le finisez cȃt îmi va sta în putință. Lucru care nu s-ar fi putut întȃmpla dacă n-ar fi existat nici internetul și nici bunăvoința și efortul celor care păstoresc acest sit și față de care îmi exprim tot respectul și gratutinea mea. 6. Ce o ieși, în final, Dumnezeu cu mila. Ȋn orice caz simt că finalul se cam aproprie. 7. Ȋnchei mulțumindu-ți și ție și altora care s-au aplecat și se apleacă cu bunăvoință și interes asupra „pseudo-încercărilor” mele. Și mai observ că am ajuns la cifra magică „7”, cifră pe care o urmăresc și mă urmărește continuu. Toate cele bune, Gorun.
Oricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
acum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
Katya, ai niste versuri din alta lume interioara profunda dinspre care nu se mai poate cladi nimic nicio speranta, de bunavoie. e o capitulare in termeni absoluti, spre supravietuire. apreciez versurile: "când ai plecat ai tras toată lumea de pe masă o vreme au sângerat în adâncuri pahare sparte devenind femeie, vorbeam cu inima prin semne despre munți cu marginile ciobite de atâta muțenie"
eu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
aceasta poezie nu s-a vrut a respecta canoanele clasicului, ci urmeaza un tipar dictat de stilul meu propriu. am scris si poezii care imbina rima cu versul alb, lucru foarte rar intalnit in poezie, dar care mie, in acel moment mi s-a parut adecvat. asta cred ca inseamna sinceritatea in poezie, sa te debarasezi de obisnuit, abordand un stil particularizat in functie de trairile proprii. I-am dat dreptate domnului Virgil, e o poezie care nu e indeajuns de cizelata, dar care, in virtutea sentimentelor care m-au incercat cand am scris-o, e natural sa ramana asa. voi scrie poate mai bine sau mai prost decat monstra aceasta de traire, sunt eu in fiecare cuvant si daca nu place, asta e, sculptorul niciodata nu isi mutileaza creatia pentru a placea sau a avea succes. multumesc mult pentru atentie, stimata doamna.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Ioana, mi-ai sesizat un aspect pe care nu l-am observat, referitor la asocierea heruvim/înger, care este de fapt acelaşi lucru. Într-adevăr, renunţarea la ultimul vers cred că ar rezolva problema.
Emil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
Remarc...
cu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un typo in penultimul vers.
pentru textul : E. R. depe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
pentru textul : Când faci dragoste deNu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta':
pentru textul : …ca pe tine însuţi deafla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau
afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
Adriana, pertinente remarcile tale (cum altfel!). Printre multele defecte, sunt "înzestrat" si cu acela de a nu șlefui versul și după caz, după starea fizică, uneori pierd controlul ( ca fiecare) fără a reveni cu cizelarea și corecturile de rigoare. "Dragostea universală" ține de o anumită filozofie de viață și este menționată în lucrările de profil. "Babele"sunt pietre. Trecerea de la general la particular n-o găsesc. Vârful Omu nu-i Olimp sau Everest cum nici noi nu suntem zei sau măcar monarhi. Bine te-am găsit! Și mulțumesc pentru sugestia de a mă apleca asupra propriilor versuri.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deAnna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
pentru textul : mâna ta stângă deBianca, Poate ceea ce voi scrie acum va depăși probabil , ca lungime, textul în discuție. 1. Lucrez, de cȃțiva ani, la un volum care va purta subtitlul de pseudo-eseuri (titlul nu-l dezvălui încă). 2. El va fi un puzzle care, odată descȃlcit, pe măsură ce va fi citit, sper să spună ceea ce vreau eu să spun. 3. Textele, aruncate într-o ordine ce va părea întȃmplătoare, vor fi de întinderi diferite, vor exprima, de multe ori, puncte de vedere contradictorii, vor fi neomogene ca stil, un amalgam de genuri literare, un pic „filosofice”, un dram „științifice”, etc., etc., etc.. Dar încerc să le fac penetrante pentru ca evntualul cititor să nu abandoneze lectura la jumătate. Și, în același timp, să posede, în subtext(e) o anumită ordine, să-i zic „fractală” care și ea, nu este lipsită de o anumită simetrie, însă „dinamică”. 4. Consider că azi stilurile „clasice”, în care trebuia să păstrezi consevența unei anumite „arhitecturi” – și ea „clasice” - îmce să se cam perimeze 5. Acest sit interactiv pe care postez o parte dintre textele ce vor intra în volum este, pentru mine, un adevărat „atelier”, iar com-urile mă ajută extrem de mult ca să le finisez cȃt îmi va sta în putință. Lucru care nu s-ar fi putut întȃmpla dacă n-ar fi existat nici internetul și nici bunăvoința și efortul celor care păstoresc acest sit și față de care îmi exprim tot respectul și gratutinea mea. 6. Ce o ieși, în final, Dumnezeu cu mila. Ȋn orice caz simt că finalul se cam aproprie. 7. Ȋnchei mulțumindu-ți și ție și altora care s-au aplecat și se apleacă cu bunăvoință și interes asupra „pseudo-încercărilor” mele. Și mai observ că am ajuns la cifra magică „7”, cifră pe care o urmăresc și mă urmărește continuu. Toate cele bune, Gorun.
pentru textul : Bufonul deOricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) deacum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
pentru textul : Athosul deMai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deVersuri pentru copii compuse cu delicatețe și dăruință. Sunt convinsă că ai copii minunați! Oare te-ai gândit deja la o cărticică pentru ei?
pentru textul : Parfum de lăcrămioară deKatya, ai niste versuri din alta lume interioara profunda dinspre care nu se mai poate cladi nimic nicio speranta, de bunavoie. e o capitulare in termeni absoluti, spre supravietuire. apreciez versurile: "când ai plecat ai tras toată lumea de pe masă o vreme au sângerat în adâncuri pahare sparte devenind femeie, vorbeam cu inima prin semne despre munți cu marginile ciobite de atâta muțenie"
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deeu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
pentru textul : memento deîmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deaceasta poezie nu s-a vrut a respecta canoanele clasicului, ci urmeaza un tipar dictat de stilul meu propriu. am scris si poezii care imbina rima cu versul alb, lucru foarte rar intalnit in poezie, dar care mie, in acel moment mi s-a parut adecvat. asta cred ca inseamna sinceritatea in poezie, sa te debarasezi de obisnuit, abordand un stil particularizat in functie de trairile proprii. I-am dat dreptate domnului Virgil, e o poezie care nu e indeajuns de cizelata, dar care, in virtutea sentimentelor care m-au incercat cand am scris-o, e natural sa ramana asa. voi scrie poate mai bine sau mai prost decat monstra aceasta de traire, sunt eu in fiecare cuvant si daca nu place, asta e, sculptorul niciodata nu isi mutileaza creatia pentru a placea sau a avea succes. multumesc mult pentru atentie, stimata doamna.
pentru textul : Geneză deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
dar unde e Andu, ca sa zica cineva pe dos...?!
pentru textul : Obiecte fragile deIoana, mi-ai sesizat un aspect pe care nu l-am observat, referitor la asocierea heruvim/înger, care este de fapt acelaşi lucru. Într-adevăr, renunţarea la ultimul vers cred că ar rezolva problema.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deEmil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
pentru textul : Poem intravilan decu insertia de poze, you tube etc?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deFoarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Cu mult drag, Mariana
pentru textul : Moonlight redemption deAlma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
pentru textul : Cariño, me dice deMaria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deiti multumesc de citire si pentru apreciere. primul sau titlu a fost Gestatie .... onorat de vizita te mai astept
pentru textul : Frenezie deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută deLucian, îți mulțumesc pentru apreciere, mă bucur că ai revenit pe textul acesta.
pentru textul : jasmine demultumesc Silvia. poate reusesti sa vezi si filmuletul:). Miha, mereu aproape de mine.multumesc.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deRemarc...
pentru textul : nisip aurifer decu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
:)) felicitări Oana încă o dată pentru premiu! mi-a făcut plăcere să te cunosc și face to face. mai vino și la anul. promit să dorm:))!
pentru textul : epitaful unei zile de*varietaTe
pentru textul : în ultima cameră, el degraba...
Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)
Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)
Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)
pentru textul : o călătorie cu darwin dePagini