Dincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
ba e foarte clar, e text NUNU ( rog a se citi manifestul NUNU ) cu sirene batute la fund de pirati eclectici dupa un meci de futbol cu echipa salvamar. E un text olfactiv minunat . Si acum simt in nari algele pline de scoici ascutite. Meduzele ce canta la patefon aria mireselor inselate in camera mai de jos a farului. Fascinant . Chapeau.
Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
ideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
...nici nu stiu daca e voie sa pun comentarii de multumire pe "hermeneia" incep prin a-mi cere scuze. sau era o intrebare ironica? vezi, de fiecare data cand recitesti o scriere ( fie ea si un comentariu ) iti vin alte ganduri, ai alte simtiri, mie mi-se intampla asta ... de ce public din nou? pai... am auzit ca "se pune de un concurs" si ma gandeam... era o gluma ( sau trebuia sa fie)... Public pentru ca imi place cum e facuta aceasta pagina (site) dar mai ales pentru ca ador aceasta categorie "experiment" e unul din putinele locuri unde amatorii ca mine pot sa isi publice incercarile literare, fara sa e subinteleaga ca ar vrea altceva ( de ex sa participe la concursuri, sa isi manifeste cinestie ce calitati, ori frustrari) in afara de a se exprima pe ei insusi in cuvinte ( "cuvinte" care ar putea semana cu "usile" din experimentul meu ;).....) ps: ah, si mai public pentru ca am vazut un comentariu atat de "rautacios", chiar copilaresc de rautacios, care mi-a amintit, cu drag, de tinerete si de comentariile la textele mele :)
interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
Un poem care vine de undeva, dintr-un arhetip. Limbajul poetic însă lasă de dorit și pe undeva pierde din forță, probabil prin simbolurile ultra-uzitate cum ar fi "fluturi morți", "atingerea mâinii", "fantomă alungită", metafore care te duc din păcate cu gândul la o vârstă a treia a poeziei. Oricum, poemul acesta al lui Virgil mi-a amintit de câteva cuvinte mai vechi de-ale mele de pe vremea când obișnuiam să scriu "într-o limbă de piatră, între eu sunt și tu ești, lumina mi te-mbracă și te dezbracă, de la un țărm la altul, ca pe un trup fără gheare, înfipt în sexul templului" De aceea pot spune ceeace spun fara sa-mi fie teamă de vreo dreaptă judecată. Andu
da, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
madim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
multumesc pentru citire
cand am scris poezia era atat de toamna afara incat am vrut sa creez o iamgine mai accentuata.
oricum mesajul se poate transmite si fara alaturarile semnalate de dv
stima.
Alma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
Mădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
lucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
Da, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
dar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
oki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
..when words leave us - este pentru ca putem comunica...altfel...:'cuvintelepecarevreausățilespun' inainte de caderea in ...(cumsedefinestedragoastea?) sinceritatea, vulnerabilitatea si fisticeala sint dezarmante aici si, daca nu este prea personala remarca mea, as zice ca e scrisa cu mina unui poet care este un bun observator al acestui proces... pentru originalitate, rezonanta si stil as dori sa itioferopenita!:) Corina
Te felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deScuze, n-a fost cu intentie. Nu stiu nici cum sa sterg dublura. Poate sa-mi spuna cineva?
pentru textul : MIRCEA deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat deba e foarte clar, e text NUNU ( rog a se citi manifestul NUNU ) cu sirene batute la fund de pirati eclectici dupa un meci de futbol cu echipa salvamar. E un text olfactiv minunat . Si acum simt in nari algele pline de scoici ascutite. Meduzele ce canta la patefon aria mireselor inselate in camera mai de jos a farului. Fascinant . Chapeau.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deÎncerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
pentru textul : os şi piatră dePoate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
2/4 troheu. Sorry!
pentru textul : Mit deideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
doar o părere.
pentru textul : convenabil deUn cititor,
Bot Eugen.
amărăciunea inimii/mărţişoarele moi ale toamnei/petala ritmurilor de jazz/ a nopţii culoare/visătoarele mele tristeţi/ ecoul unei mici dimineţi.
am încheiat citatele
...
pentru textul : când tu apari de...nici nu stiu daca e voie sa pun comentarii de multumire pe "hermeneia" incep prin a-mi cere scuze. sau era o intrebare ironica? vezi, de fiecare data cand recitesti o scriere ( fie ea si un comentariu ) iti vin alte ganduri, ai alte simtiri, mie mi-se intampla asta ... de ce public din nou? pai... am auzit ca "se pune de un concurs" si ma gandeam... era o gluma ( sau trebuia sa fie)... Public pentru ca imi place cum e facuta aceasta pagina (site) dar mai ales pentru ca ador aceasta categorie "experiment" e unul din putinele locuri unde amatorii ca mine pot sa isi publice incercarile literare, fara sa e subinteleaga ca ar vrea altceva ( de ex sa participe la concursuri, sa isi manifeste cinestie ce calitati, ori frustrari) in afara de a se exprima pe ei insusi in cuvinte ( "cuvinte" care ar putea semana cu "usile" din experimentul meu ;).....) ps: ah, si mai public pentru ca am vazut un comentariu atat de "rautacios", chiar copilaresc de rautacios, care mi-a amintit, cu drag, de tinerete si de comentariile la textele mele :)
pentru textul : Ușile deinteresant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pentru textul : După Pompei deUn poem care vine de undeva, dintr-un arhetip. Limbajul poetic însă lasă de dorit și pe undeva pierde din forță, probabil prin simbolurile ultra-uzitate cum ar fi "fluturi morți", "atingerea mâinii", "fantomă alungită", metafore care te duc din păcate cu gândul la o vârstă a treia a poeziei. Oricum, poemul acesta al lui Virgil mi-a amintit de câteva cuvinte mai vechi de-ale mele de pe vremea când obișnuiam să scriu "într-o limbă de piatră, între eu sunt și tu ești, lumina mi te-mbracă și te dezbracă, de la un țărm la altul, ca pe un trup fără gheare, înfipt în sexul templului" De aceea pot spune ceeace spun fara sa-mi fie teamă de vreo dreaptă judecată. Andu
pentru textul : ghemuire deda, textul este mirific si este poezie. si chiar se ridica la nivelul unui text aurit dupa parerea mea. pentru simplul motiv ca uiti ca citesti si ca nu este de fapt acolo. dar mai putin ultimul vers care e cam aiurea.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deProbabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer demadim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
pentru textul : Jocul unui capriciu demultumesc pentru citire
pentru textul : Nelinişte decand am scris poezia era atat de toamna afara incat am vrut sa creez o iamgine mai accentuata.
oricum mesajul se poate transmite si fara alaturarile semnalate de dv
stima.
Alma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
pentru textul : Nepoveste deMădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deBine ai venit Albu Elena! Poezia este camera cea buna a sufletului unde intri lasind incaltarile la usa.
pentru textul : Graal deIată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
pentru textul : omul/nisip delucian tu spui: "pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult." vrei sa si aduci dovezi pentru aceste afirmatii? nu de altceva dar ma intereseaza personal. cred ca este de la sine inteles de ce.
pentru textul : this is a film deam modificat "devine" cu "ajunge" în versul 4 unde nu îmi plăcea repetiţia lui "de"
pentru textul : interludiu|mîinile deDa, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
pentru textul : râsul ca o alergare deam retinut. multumesc.
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte dedar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deoki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
pentru textul : negru ascuns dejena din finalul comentariului tau tot nu te califica sa postezi pe prima pagina toate rahaturile.
pentru textul : Unui mare poetastru deO.K. Astept comentariul pe text.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
..when words leave us - este pentru ca putem comunica...altfel...:'cuvintelepecarevreausățilespun' inainte de caderea in ...(cumsedefinestedragoastea?) sinceritatea, vulnerabilitatea si fisticeala sint dezarmante aici si, daca nu este prea personala remarca mea, as zice ca e scrisa cu mina unui poet care este un bun observator al acestui proces... pentru originalitate, rezonanta si stil as dori sa itioferopenita!:) Corina
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deTe felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a dePagini