cind am spus ce am spus m-am referit la faptul ca nu as vrea ca cineva sa faca "sondaje artistice" aici pe hermeneia si apoi sa le foloseasca in alta parte. nu as vrea sa fiu gresit inteles, nu te banuiesc de asa ceva dar vreau sa fiu sigur ca protejez hermeneia si membrii ei. in acelasi timp vreau sa spun ca salut astfel de initiative ale imaginatiei tale si ale altora si mai astept. cit despre participarea mea, va fi si ea atunci cind voi gasi textul cu pricina
ok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
prima regula a poeziei. nu va inspirati oameni buni din vise, ca sunt amagitoare, si mai ales nesigure, neclare. in poezie se cere altceva, daca nu vrei ca cititorul citindu-ti opera sa se gindeasca la ce mai are prin frigider. nu te supara, eu cu intentii bune.
Mulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
oamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
Mai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
cel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
Eu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
A fost o greşeală de text şi deşi l-am corectat imediat, probabil l-aţi citit pe primul. Îmi pare rău şi sincer nu am intenţia de a-mi bate joc. Nu-mi stă în caracter.
Cu scuzele de rigoare, Cezar
Sfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
da, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
well... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cind am spus ce am spus m-am referit la faptul ca nu as vrea ca cineva sa faca "sondaje artistice" aici pe hermeneia si apoi sa le foloseasca in alta parte. nu as vrea sa fiu gresit inteles, nu te banuiesc de asa ceva dar vreau sa fiu sigur ca protejez hermeneia si membrii ei. in acelasi timp vreau sa spun ca salut astfel de initiative ale imaginatiei tale si ale altora si mai astept. cit despre participarea mea, va fi si ea atunci cind voi gasi textul cu pricina
pentru textul : ce am scris "atunci" deok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
pentru textul : winter love I deSingurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
pentru textul : lămâia din paharul de ou deprima regula a poeziei. nu va inspirati oameni buni din vise, ca sunt amagitoare, si mai ales nesigure, neclare. in poezie se cere altceva, daca nu vrei ca cititorul citindu-ti opera sa se gindeasca la ce mai are prin frigider. nu te supara, eu cu intentii bune.
pentru textul : Noaptea însorită deMulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
pentru textul : cine mă visează deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deoamenii slabi și cenușii stau și privesc. bucățile de gard. cîini tuciurii se îmbulzesc pe acoperișuri. soarele stă cu spatele la cer. pe sub unghii și printre dinți fug șobolani stă aplecată o casă de piatră ca o nenorocire . o piatră își scoate un colț la iveală. o fată trece pe partea cealaltă. gîște trec spre miazănoapte în stol un vânt bate de ustură ochii... oamenii slabi și cenușiis tau și privesc ca bucăți de gard cum cîini tuciurii trec pe lîngă porți. soarele stă cu spatele la cer pe acoperișuri. praful, ca niște găini, îți intră sub unghii și printre dinți un șobolan stă aplecat ca o nenorocire mai veche și linge sângele unei pietre ce-și scoate un colț murdară o fată trece spre miazănoapte în stol ca un vînt răcoros ce usucă lumina ochilor.
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deMai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă decel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
pentru textul : joacă de rime deMădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb deun text în care amănuntul face și dă esența poemului.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină detot copiii ştiu să împartă mai bine, încă dinainte de a învăţa tabla...
pentru textul : împărțeala depărinţii ştiu doar a divide...
titlul*.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deEu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deA fost o greşeală de text şi deşi l-am corectat imediat, probabil l-aţi citit pe primul. Îmi pare rău şi sincer nu am intenţia de a-mi bate joc. Nu-mi stă în caracter.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu scuzele de rigoare, Cezar
Sfârșitul regelui Ahah-văzut ca un rezultat al fapteleor sale, este reconstituit retrospectiv bucată cu bucată, cliseu cu clișeu, dacă vreți, Spiritul simbolizat de pâine nu va fi subordonat materiei, simbolizată prin pământ. Poetul, ca orice creator are dreptul de a rostui faptele după cum vrea. E singura ocazie să schimbe cursul istoriei( cu riscul de a fi ridicol) solomon: Ai obsevat bine, miserul este detul de palid Poate prin intermediul poeziei viata devine mai calma, mai armonioasa. Nelu Jorz: Am facu si eu ce-am putut. Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru gandurile bune, constructive.
pentru textul : întoarceri demi-a placut atmosfera. remarc "ogoarele se moşteneau până când
pentru textul : made in denimeni nu a mai ştiut care suflet al cui e"
vă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac dee ok Virgil. știu ce înseamnă să fii solicitat.
pentru textul : icoană hoinară deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga deRog un editor sa ia nota de prestatia lui Paul Blaj din acest subsol. Multumesc
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deVersuri calde, sensibile, în ton cu anotimpul, parcă. Șoapte ce păstrează căldura cuvântului "în miezuri de taină" Ce înseamnă șeol? tincuța
pentru textul : Șoapte deCardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
pentru textul : un cartuș și o nebună deda, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
pentru textul : Tableta deBine ați venit, Constantin Frosin! Este o ocazie deosebită de a vă citi pe acest site, poemele, traducerile și de ce nu? comentariile.
pentru textul : Poèmes sous-réalistes deEmil, cu mulțumiri pentru sugestii, voi ține cont de ele și voi reveni asupra textului. Și pentru pentru penița de aur, onorată!
pentru textul : no moon rise, no moon set deAdelina...toate ca toate, dar chiar sa-ti "fostomocesti" ingerul?
pentru textul : Delir dewell... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deErata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
pentru textul : pietrele umbrei dePagini