Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
Marga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
dane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
e un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
Rosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
Cred că textul este complet numai dacă are drept suport imaginea. Am încercat să îl citesc fără să îi dau prea multă importanță inițial, consider că poezia nu trebuie să depindă de imagini, ci doar de cuvinte. Nu am reușit fiindcă sunt prea mult imagini suprapuse, o simbolistică mult prea bogată. Așa că am încercat să mă adaptez și parcă totul s-a legat. "Seara întâi"... asta mă duce cu gândul la Geneză. Sunt pe aproape?
Mircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
Margas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
corect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
Eu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
Adriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
Paul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
pe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
şi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMarga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
pentru textul : Salina din compotieră dedane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
pentru textul : podul suspinelor decrezi ca era nevoie sa faci textul bold?
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 deda, fain poem, îmi place, ți-o reușit din plin ăsta
pentru textul : how sweet the sound dee un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
pentru textul : dor de tine deRosturile criticii sunt multe şi le ştiu mai bine cei care se ocupă în adevăratul sens de ea. Dar ştiu un rost care nu-i apatine: acela de-a ne face bocancii unii, altora şi de-a ne pansa orgoliile. Tonul meu a fost unul normal: am avut de spus două observaţii de ordin stilistic, şi una de percepţie; le-am spus fără artificii şi sărutări de mâini. Nu mă acuza că nu am săpat după ceva pozitiv - nu ar trebui să sap, întelegi? Şi, în final, dacă tu răspunzi tonului, înseamnă că pentru tine e mai important cum ţi se spune, decât ce ţi se spune; ceea ce nu-i tocmai ok pentru cineva care încearcă sau scrie poezie.
pentru textul : coborârea în Carte deLa multi ani, Cristina. Multa sanatate si optimism.
pentru textul : sprijinit în baston dema intreb daca autorul acestui text isi da seama unde nu reuseste
pentru textul : Fila demi-am primit azi premiul. mulțumesc încă o dată!
pentru textul : două mâini deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe deMariana,
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine detu ştii să cobori în adâncuri să iei pulsul cuvintelor, să alini.
nu mi-am dorit să doară,dar...mulţumesc şi iertare.
Cred că textul este complet numai dacă are drept suport imaginea. Am încercat să îl citesc fără să îi dau prea multă importanță inițial, consider că poezia nu trebuie să depindă de imagini, ci doar de cuvinte. Nu am reușit fiindcă sunt prea mult imagini suprapuse, o simbolistică mult prea bogată. Așa că am încercat să mă adaptez și parcă totul s-a legat. "Seara întâi"... asta mă duce cu gândul la Geneză. Sunt pe aproape?
pentru textul : Seara întâi deMircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
pentru textul : Stare II deCred că în locul punctelor de suspensie ar merge mai bine virgula (mai puţin invaziv-agresivă).
pentru textul : reconstituire deMargas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
pentru textul : Simbioză decorect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
pentru textul : mă caută eu tac deEu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deFinalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze desi eu ce-ar trebui sa-ti raspund? si de ce-mi spui dvs.?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc deDaca o sa castig, vreau alta carte, ca pe aceea tocmai o citesc :). Succes tuturor!
pentru textul : pe sub flori mă legănai deesti convins ca e haiku? poate vrei sa spui ca e o poezie scurta dar ma indoiesc ca e haiku. poate ne explici tu...
pentru textul : un altfel de Crăciun deAdriana,vara trecuta,în Malta,lânga o mica plaja sapata în stânca,am descoperit un minuscul castru roman despartit de mare de un gardulet de panglici.Încalcând putin interdictia am intrat acolo si deodata s-a facut liniste.Este diferenta dintre ruinele ce ni se transmit si cele nascute sub ochii nostri.Tot dragul.
pentru textul : după cutremur deacum e mai limpede?
pentru textul : pontificală dePaul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
pentru textul : Laura depe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deşi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. decare "cosor"?!
pentru textul : pluvială dePagini