Un poem sensibil mai puțin întâlnit ca subiect ca introspecție... Nu am găsit lucrări nici date despre pictura deosebită a lui Cristian Ovidiu Pal. Imi poti da mai multe informații?

adrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine

Nimeni. Poti sa-l descrii?

Emil, în primul rând mulţumesc pentru semn. Cît priveşte sugestiile, lucrurile stau în felul următor: ,,ă'' îşi are rostul, deoarece ,,neoprită'' este atributul lui ,,voce''; ,,De cântăreaţă buimacă'' este puţin aritmic, dar aritmia nu e supărătoare, cred eu. Ca să schimb traducerea, e mai dificil.

Petru

ce nu-mi place:
Virgil, cum te poate poseda o moluscă ? adică, ce anume îmi sugerezi tu prin acest vers ? înţeleg, te posedă ( Doamne fereşte) un demon, un vârcolac sau mai ştiu eu ce entitate eterică, dar o moluscă ? care este corespondentul posesiei unei moluşte?
ce emoţie îmi stârneşte mie această metaforă ( mă rog, metaforă...) ca eu să spun: da, uite, Virgil, exprimă aici starea aia de...de ce?

câinele tău râde? în poezie, desigur. dar nu e fabulă, e totuşi o poezie. acel "râde" nu aduce nimic notabil în aceasta decât o stranietate de banc. ca nuca în perete sau doar dacă nu vrei să creezi impresia unui decor halucinant, nepregătit însă de nici un alt element...

ce mi-a plăcut:
aerul de tristeţe, teama, bucuria măruntă a unui eveniment "am fost anunţat că nu am mai sforăit" şi finalul. nu e el chiar deosebit de original, dar în context devine salvator.

moartea doarme scufundată în modelul din covor
e pace
și încă e devreme

aşa să fie !

Dacă textul se vrea modern, cred că ar trebui o atenție mai mare la forme (majuscula de la începutul versului e specifica clasicului, punctuația, fragmentarea nu e tocmai inspirată). Unele construcții, chiar dacă se vor ironice, sunt "prea" clișeice (clipe unice, cele mai frumoase momente, etc... O părere.

Aranca, o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit. Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viață și moarte'..o chestie extraordinar de mișto, originală și mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :) O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ți-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele. Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta. De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri. Revin.

Luminita, multumesc de apreciere. Acesta este doar un preludiu...:) Corina

si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar

dacă varianta 'necenzurată' aduce ceva în acest text dezlânat și neinteresant în afară de probabil, câteva cuvinte vulgare?
foarte slab text, nu înțeleg de ce apare în pagina principală, s-a desființat șantierul din cauza crizei din construcții?
sau din alte cauze?...

Eul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)

Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu

Domnule proprietar al sitului Hermeneia, Sper ca nu veți considera și aici intervenția mea ca nefiind la subiect. E un comentariu la textul dumneavoastră – și cum nu pot să cred că cineva poate găsi vreo valoare literară acestui text, este evident că ideile lui trebuie discutate. Voi începe prin a vă spune că boierismul nu este ideologia oficială a sitului poezie.ro sau poezie PUNCT ro (în nici un caz poezie „dot” ro). Imperativul de a spune că ești editor nu vine din partea boierismului, ci din partea conducerii sitului - și nu ca o consecință a promovării boierismului de o parte din editorii sitului. Dumneavostră comiteți un sofism crezând altceva, sofismul „post hoc, ergo propter hoc”, adică considerați că dacă A s-a întâmplat după B, înseamnă că s-a întâmplat din cauza lui B. Apoi, comparația pe care o faceți cu vremurile comuniste este aberantă. Se pare că ați uitat vechea vorbă românească cum că „promisiunea dată e datorie curată”. Doar despre asta e vorba, nu despre matricole și cravate de pionieri. În țara libertății, unde fiecare își poate manifesta identitatea, dumneavoastră alegeți să fiți împotriva dreptului altora de a își etala identitatea pe situl dumneavoastră. Fie și așa, dar nu vă mai ascundeți după deget, lăsați apelurile la „bunul simț” deoparte! Comparația cu steaua lui David este și mai absurdă. Aceasta era un simbol al discriminării, pe când emblema „editor poezie.ro” nu este nici pe departe așa ceva. Opinia că soarta romanilor e de a se întoarce mereu în lanț o fi adevărată, dar nu are nici o legătură cu situația care a generat textul dumneavoastră. Libertatea înseamnă dreptul la a opta, iar Dan Mihuț optase să fie editor pe alt site; or, asta presupune niște obligații deontologice, printre care și a-și declina identitatea de editor în orice forma ar publica. Alegerea e simplă: ori ești de acord să faci asta, ori renunți la postura de editor. Nimic mai mult. Însă odată ce ai ales această postură, ești obligat de propriul cuvânt dat să te comporți ca atare. Respectarea unui contract, oral sau scris, nu vă spune nimic? Vreau să vă mai spun că a discredita ceva sau pe cineva prin acuza de „nazism” (sau „legionarism”, uneori) este o practică tipic comunistă și securistă. Dar dumneavoastră probabil că nu ați fost securist, nu? Dumneavoastră doar nu ați înțeles ce a fost nazismul – ce să-i faci, one can only learn so much from the movies ... Nu aveți nici un argument în tot textul, e doar un manifest al resentimentelor față de situl advers, ceea ce, îndrăznesc să spun, nu interesează pe nimeni. P.S. Nu vreau să intru în nici o polemică umorală. Vă rog să-mi răspundeți numai dacă aveți argumente raționale. Eu nu voi continua o discuție cu pereții.

Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!