- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
l-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
infernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
Textul mi se pare destul de slab. Inteleg ca strofa din final, trebuie sustinuta cumva, dar cred ca textul este mult prea diluat, aproape prozaic, iar miza(strofa din final care ar trebui sa fie incarcata de sens si "feeling") este destul de redusa. E un fel de povestioara cu un final trist.
Îmi place faptul că ai textele cu încărcătură ideatică. Poți să-l citești, să-l recitești și să ai ce rumega. Subscriu comentariului anterior al Doinei la care aș adăuga, dacă-mi este îngăduit, o reformulare la „măturând în urma sa urmele” (sună cumva tautologic) și aș înlocui cuvântul „terminator” care pentru mine e stricat definitv, din păcate, citindu-ți textul, a sărit din niște tufișuri literare Arnold strigând „hasta la vista baby” :) . La foamea mea aș lăsa „foamea” simplu, pentru e evita o cacofonie (despre care maestrul a.a.a. opinează că e doar un „monstru de fum”, așadar rămâne la alegerea ta).
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
daca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
Nuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
Apreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
Multumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
Atmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.
eu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
dialogul!
nu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
Amice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
Iar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
probabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
"sa-ti spun de ce meriti un branci pe treptele moi ale templului pentru zambet zambet zambet vis dorinta amintire zambet efortul molarului scanteietor fara macar un blitz sau film in aparat fara macar refren la cantecul vacantelor de la neptun fara macar o negare o grimasa o lacrima un contrapunct" Excelent pasaj din punctul meu de vedere, care are o forta deosebita imprimata de acel "citez". Un poem foarte bun in opinia mea, bun si sigur. Plus o constructie interesanta. La un moment dat am avut tendinta sa ma pierd, insa am remarcat acel moment de respiro de mai sus care asigura liantul logic al poemului.
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
actaeon, m-am gandit ce sa fac cu finalul dupa modificari, l-as vrea acolo, dar totodata nu, sau cel putin sa il sugerez cumva. nu stiu inca.. in legatura cu versul acela doresc sa il pastrez asa, sa creez senzatia de zgarietura a dintilor de la chei si apoi incursiunea in senzatia de film. multumesc de trecerea placuta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
- introducere tip...fără nimic nou. - imagine stresantă - se putea totuși specula mai mult ideea: "o casă fără ferestre numai uși" - cele mai interesante versuri îmi par: "hrănesc păsările cu poeziile mele răsfoind colecția de timbre așezate pe domenii cu inocența celui ce crede" și cred că s-ar fi putut opri aici...
pentru textul : Exil del-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : mama iubire deinfernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
pentru textul : infern deTextul mi se pare destul de slab. Inteleg ca strofa din final, trebuie sustinuta cumva, dar cred ca textul este mult prea diluat, aproape prozaic, iar miza(strofa din final care ar trebui sa fie incarcata de sens si "feeling") este destul de redusa. E un fel de povestioara cu un final trist.
ialin
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deÎmi place faptul că ai textele cu încărcătură ideatică. Poți să-l citești, să-l recitești și să ai ce rumega. Subscriu comentariului anterior al Doinei la care aș adăuga, dacă-mi este îngăduit, o reformulare la „măturând în urma sa urmele” (sună cumva tautologic) și aș înlocui cuvântul „terminator” care pentru mine e stricat definitv, din păcate, citindu-ți textul, a sărit din niște tufișuri literare Arnold strigând „hasta la vista baby” :) . La foamea mea aș lăsa „foamea” simplu, pentru e evita o cacofonie (despre care maestrul a.a.a. opinează că e doar un „monstru de fum”, așadar rămâne la alegerea ta).
Bibliografie: http://hermeneia.com/content/revista/cacofonia_un_monstru_de_fum :)
pentru textul : de foame de...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) de"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
pentru textul : mess dedaca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
pentru textul : Dimineața vin fluturii deNuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
pentru textul : aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deApreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
pentru textul : Ce rost are poezia? deMihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deMultumesc pentru comentariu domnule Calin, singuratatea tine mai mult la mine insa , nu e una sezoniera, cat tine de tema, am scris ce am simtit in acel moment, poate o schimbare a starii interioare va duce la abordarea unor alte teme toate cele bune cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deAtmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.
pentru textul : Route 66 deeu am avut deosebita plăcere să particip la lansarea volumului "Mirabile dictu", la Iași. Îmi pare foarte rău că nu am scris nimeni o cronică a acestei lansări. Fotografii au fost făcute, s-a și filmat. Deci, Virgil, revin și te rog, să faci o galerie foto, unde să putem posta fotogafii de la astfel de evenimente. Îl felicit pe Virgil pentru acest volum de debut și îi doresc cât mai mulți cititori. Madim
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deer : sa apucam SA vorbim... scuze
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi dedialogul!
pentru textul : one way ticket denu este el opusul monologului când, absorbiți de noi înșine, începem să vorbim de unii singuri?
și aici chiar avem dialog, mulțumită Hermeneiei desigur care îl găzduiește cu atâta generozitate!
dar gata cu slușul, să trecem la acțiune
Otilia, ce-mi place chestia cu lianții.. nu-i agreezi, excelent!
Doar că ar fi bine să mă faci și pe mine să înțeleg ce înțelegi tu prin lianți... pentru că se pare că nu avem cel puțin deocamdată, același fel de înțelegere. Un verb acolo, o prepoziție, le scoți doar ca să fie cool textul, eu așa văd, sorry, până îmi demonstrezi contrariul... iar aici nu reușești, nu încă
Iar la sesizarea cu 'pe'-ul acela nu mi-ai răspuns, te-ai făcut că plouă, bănuiesc că intră tot la categoria eliminarea lianților. Doar că vezi, uneori, în absența lianților, o construcție se poate prăbuși.
În rest nu mai am alte obiecții, cum bine zici. Să ne citim cu bine.
Adriane, eu nu vreau să mă lansez în discuții despre limba română cu tine pentru că nu are rost, tu ești membru USR (parcă?) și evident disputa ar fi inegală, eu fiind neica nimeni.
Deci iau aminte la ce ai spus și bag la cap.
Din sute de catarge rămâne atunci
de corectat la fere(a)stră.
pentru textul : defunctis amor deAmice zapata nu doar ca esti slab prin ce mi-ai aratat aici dar devii si penibil prin afirmatiile de mai sus. Iar avertizarea comitetului executiv al partidului comunist hermeneia eu o primesc cu stoicism ca și pe precedentele douăzeci urmate de jumătate suspendări, sper ca si tu Adriana să o primesti pe cea referitoare la calitatea foarte slabă (cu cateva exceptii desigur) a discursurilor tovarasesti de aici de pe Hermeneia 2.0. De fapt ce urmariti voi? Poate ar fi mai bine sa afirmati in clar intentiile ca sa stim si noi, vorba lui nenea iancu trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să o știm și noi. Mie mi se pare ca a scazut simtitor calitatea textelor si a comentariilor.
pentru textul : Tristeţi duminicale deIar tie zapata nu-ti zic adio la randul meu ca nici macar nu stiu cine esti mah. Pana una-alta scrii foarte slab.
Cristi, puţin umor, destul derapaj către vulgaritate. S-au vrut versurile 1/3 iamb şi 2/3 troheu?
pentru textul : Mit deYester: mulțumesc.
pentru textul : corăbii pe uscat deCred că majoritatea activităților din viața mea au o tendință spre "science fiction", hehehe.
pentru textul : Templul din cer deÎntre stare lirică şi patetism e o distanţă ca între poezie şi boceală.
pentru textul : poem pentru mine deprobabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/va-rog-cititi
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont de"sa-ti spun de ce meriti un branci pe treptele moi ale templului pentru zambet zambet zambet vis dorinta amintire zambet efortul molarului scanteietor fara macar un blitz sau film in aparat fara macar refren la cantecul vacantelor de la neptun fara macar o negare o grimasa o lacrima un contrapunct" Excelent pasaj din punctul meu de vedere, care are o forta deosebita imprimata de acel "citez". Un poem foarte bun in opinia mea, bun si sigur. Plus o constructie interesanta. La un moment dat am avut tendinta sa ma pierd, insa am remarcat acel moment de respiro de mai sus care asigura liantul logic al poemului.
pentru textul : sarut de siguranta defrumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
pentru textul : wasted time deKatya, nu merg deloc versurile astea, de parca le-ai scris imediat dupa ce ai desenat asa o tempera frumoasa si erai epuizata. Andu
pentru textul : raiul deÎmi place forte mult poemul tău. Sugerează parcă dansul Salomeei iar de pe tavă mort, te priveşte ca un reproş capul lui Ioan. Superb.
pentru textul : Ziua tăierii deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deactaeon, m-am gandit ce sa fac cu finalul dupa modificari, l-as vrea acolo, dar totodata nu, sau cel putin sa il sugerez cumva. nu stiu inca.. in legatura cu versul acela doresc sa il pastrez asa, sa creez senzatia de zgarietura a dintilor de la chei si apoi incursiunea in senzatia de film. multumesc de trecerea placuta.
pentru textul : fixație dePagini