Opinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
Am observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
se vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
Un text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
mi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
e un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
Hanny, te avertizez pentru ultima dată. Ultimul tău comentariu, ca și multe altele de pînă acum, încalcă în mod flagrant Regulamentul site-ului Hermeneia.com, la care de bună voie ai subscris, precum și anumite norme, să le zicem elemetare, de comentariu literar. Am ajuns la concluzia că este de acum vorba de reavoință. Am vrut ca aceste comentarii să îmbine analiza literară (regula) cu conversația intrumană (excepția). Ți-am tolerat destul de multe abateri. Am primit numeroase reclamații de la alți membri ai Hermeneia vis a vis de comportarea ta pe site. Am spus și o repet, nu am nici intenția, nici timpul și nici cheful să fac educație nimănui. Deja îngăduința acordată ție a creat un precedent extrem de periculos. Toate acestea se coagulează în acest ultim avertisment. Am mai anulat un cont ieri și n-am acordat nici pe departe atîta îngăduință. La prima abatere din partea ta contul tău pe Hermeneia va fi anulat pe o perioadă nedeterminată. Îmi pare rău că sînt nevoit să ajung aici dar consider că am epuizat toate celelalte căi de rezolvare a acestei probleme.
esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
Tocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
Vladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
Mi-au plăcut mult tonul reflexiv și capturarea unor imagini din realitate înrămate în cuvinte. Mi-am însușit multe rostiri fiindcă m-am regăsit în ele și am tot spus după fiecare vers, da, așa e, câtă dreptate ai, cât de bine observi și focalizezi totul!
Cel mai mult mi-au plăcut versurile următoare:
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Drept pentru care aprecierea mea!
O singură sugestie: aș elimina din primul vers „cu toții” pentru a lăsa versul deschis.
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
deși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Opinia mea poate nu are nicio importanţă, fiindcă sunt o "voce" minoră în societate sau pe acest site, în poezie vreau să spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAm observat că majoritatea comentariilor se centrează pe dilema veche...ce este şi ce nu este vulgar.
Doresc să mărturisesc că poemul mi-a plăcut ca atare, nu are rost să explic de ce, nu are rost să suţin că am sau că nu am capacitate de analiză estetică. Cred că un poem are viaţă prin cei care îl acceptă şi îl consideră plăcut ca atare, contează mai puţin părerea experţilor. Doamne fereşte, nu vreau să fiu înţeleasă greşit, anume că poezia bună înseamnă ceea ce place celor neiniţiaţi în tainele "hermeneuticii".
În ceea ce priveşte problema vulgarităţii, opinia mea seamănă puţin cu a Marianei, fiindcă se pare că vorba "cur", acest cuvânt "popular", cu iz vetust, a deviat în timp către domeniul celor inacceptabile de norma comunităţii. Este un fenomen normal, se poate întâmpla oricărui cuvânt şi nu m-aş mira dacă peste un timp va dispărea din dicţionar. Oricine ştie că lucrurile se mişcă mai greu la nivel academic, cum este şi normal, fiind vorba de un tezaur al limbii române.
Recunosc, acest lucru se datorează în parte şi celor ca mine, care resping astfel de cuvinte încă din copilărie, le evită, le blamează. Acest lucru m-a caracterizat şi pe mine.
Repet, cuvântul "cur" şi la fel şi cuvântul "ţâţă", folosit de exemplu de Topîrceanu, au un iz vetust, aduc în amintire moşii sau târgurile de altădat'. Pe mine mă oripilau aceste cuvinte în copilărie, de fapt adolescenţă, şi acum îmi pare rău. Poate cunoaşteţi diverse bancuri fără perdea sau proverbe populare cu aceste cuvinte. Unchiul meu, născut în 1932, obişnuia să ia în derâdere anumite femei (uneori doar) cu rima:
"Asta e femeia şnur
fără ţâţe, fără cur."
Poate de la acest egen de tachinări mi se trage atitudinea faţă de aceste cuvinte. Îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva cu aceste cuvinte, sau cu ironia de mai sus. Repet, cred că "cur" şi "ţâţe" au trecut în zona de penumbră şi poate vor degenera mai mult către vulgaritate. Poate nu.
se vrea un poem dificil. de exemplu imi este greu sa inteleg/imaginez "nimic mai ne[...]început ca dimineața înghițită". "uterul diform" mi se pare un pleonasm relativ. ce forma are un uter? are o forma standard, regulata? prin definitie un uter "insarcinat" (precum cel din text) este diform. nu? partea a doua a textului ( cam de pe la "ca si cum ai putea stabili") mi se pare mai reusita si oarecum de sine statatoare. am mai citit eu la tine despre ciinele negru?
pentru textul : Facă-se denu mai stiu la ce pagina m-ai trimis, insa, aici, zabava e placuta
pentru textul : în sepia lumii deProfetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
pentru textul : Decor cu îngeri deUn text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
pentru textul : sinestezie demi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
pentru textul : va fi fost să pleci deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun deAm încercat să schimb un pic să văd ce iese. V-aş ruga, dacă se poate să-mi daţi o părere. Cezar
pentru textul : ascultând ploaia dee un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
pentru textul : dor de tine deHanny, te avertizez pentru ultima dată. Ultimul tău comentariu, ca și multe altele de pînă acum, încalcă în mod flagrant Regulamentul site-ului Hermeneia.com, la care de bună voie ai subscris, precum și anumite norme, să le zicem elemetare, de comentariu literar. Am ajuns la concluzia că este de acum vorba de reavoință. Am vrut ca aceste comentarii să îmbine analiza literară (regula) cu conversația intrumană (excepția). Ți-am tolerat destul de multe abateri. Am primit numeroase reclamații de la alți membri ai Hermeneia vis a vis de comportarea ta pe site. Am spus și o repet, nu am nici intenția, nici timpul și nici cheful să fac educație nimănui. Deja îngăduința acordată ție a creat un precedent extrem de periculos. Toate acestea se coagulează în acest ultim avertisment. Am mai anulat un cont ieri și n-am acordat nici pe departe atîta îngăduință. La prima abatere din partea ta contul tău pe Hermeneia va fi anulat pe o perioadă nedeterminată. Îmi pare rău că sînt nevoit să ajung aici dar consider că am epuizat toate celelalte căi de rezolvare a acestei probleme.
pentru textul : Cei trei Iacob deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul deTocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
pentru textul : Temă cu variațiuni deCristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
editeaza din nou si modifica incadrarea... incearca...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar dece m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deLudicele tale au alt ton aici, Virgil. Experimentale, intr-adevar. Placuta trecerea de la o stare la alta :-)).
pentru textul : din lumile mele desi iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deVladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
pentru textul : Heat deioana, am uitat să precizez dar atît tu cît și cîștigătorul premiului trei veți premiul menționat la profilul personal.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului de
o fotografie
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deE ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly deTeo...cand spuneam sa corectezi, nu vorbeam de Realitaea textului tau, ci de typo-ul de acolo! "re-la-li-tatea"... ia mai citeste o data! :)
pentru textul : Invizibil deMi-au plăcut mult tonul reflexiv și capturarea unor imagini din realitate înrămate în cuvinte. Mi-am însușit multe rostiri fiindcă m-am regăsit în ele și am tot spus după fiecare vers, da, așa e, câtă dreptate ai, cât de bine observi și focalizezi totul!
Cel mai mult mi-au plăcut versurile următoare:
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Drept pentru care aprecierea mea!
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deO singură sugestie: aș elimina din primul vers „cu toții” pentru a lăsa versul deschis.
calci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMihaela,
mulțumesc.
Ionuț,
iată două întîmplări de pe vremea cînd noi copiii din Turburea Valley am dezvoltat primul motor de căutare pe principiul rece rece/cald cald. era primul cod Google. am o proză scurtă cu Lina lu’ Mărin unde mi-am permis să mai aduc din condei dar ce urmează este real.
așadar:
1. într-o zi mama a adus acasă doi puieți de nuc. unul era verde și viguros ca speranța ta de a ajunge mare poet, altul era galben tot ca frunza de tutun calitatea prima . Lina lu’ Mărin a zis –vreau și eu unul. alege! și Lina l-a ales pe cel verde, te uitai la el și parcă deja mirosea a nuci numai bune de mîncat. au fost plantați la douăzeci de pași unul de altul. nucul Linei nu a făcut nuci niciodată și s-a dus după zece ani unde se duc nucii cînd mor. al nostru e și acum la poartă mai înalt decît buturile tale de la rugby și face niște nuci mari cît oul de gîscă.
2. la două luni așa Lina se certa cu ai mei. ăștia se certau simplu și sănătos adică înțelegeai ceva din ceartă cu înjurătura în clar, peremptoriu cum ar zice un poet ca tine. împăcarea venea ca o primăvară timpurie fară semne fără nimic. număram anotimpurile după ciclul ceartă-împăcare. și uite că mă nimeresc acasă pe timpul vrajbei lor. m-am dus prin vie să mă uit la un piersic. și hop și Lina! domnule Caragea și măi Ionuț știi tu cum m-a făcut Lina pe mine? m-a băgat și m-a scos de parcă venise ciuma lui vodă Caragea. nu aveam cruce la cap nu aveam mireasă nici aici nici pe altă lume și îmi striga moartea pînă și cu clopotul de la gîtul vacii. mă uitam la puful piersicilor și nu am zis nimic. Lina a dat cu pumnii printre picioare ca atunci cînd spargi un lemn- spune mă mutule și tu ceva să am cu cine să mă cert!
Marga,
pentru textul : mic tratat de poezie dedeși nu ai înțeles mesajul tu ești din nou o prezență fermecătoare.
Da, zimbesc larg, mai ales la finalul textului. Ai pe ici pe colo ceva stingacii, dar nu ca idee, ci ca exprimare. Oricum mi-a placut.
pentru textul : Cai verzi pe pereți deai pus-o pe foaie cam devreme. ca lipsesc unele cuvinte inspre intelegere:) sau e doar o trambulina de pe care odata aruncat poti trece dincolo?!
pentru textul : devreme deScuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram dePagini