Un poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
E satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
Mulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
Te rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
"în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte" - aș fi zis "în mine" :) n-am înțeles prea bine comparația cu eticheta (poate îmi explici?), însă a fost o lectură interesantă. voi reveni.
pare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
imi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
ar fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
Oamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
şi cu freza-n ochi poeta cum stătea
picior peste picior
ori lovită la măsea
după un fiu fiiiuuu suspina
în limbă cum păşea dinspre cadă
pe podea spre el - ea
un urs panda se-ntindea ca o peltea
ah ah aziză aziză
şi tu poet din paie care eşti
curmale giuvaericale
pufarine îţi găsişi să-i dai lui ralu?
ia că vă blestem pe voi
să putreziţi în cadă goi
nu mă-ntrebaţi ce pot să fac
cu-o rimă despre un sex şi-un ac
doar mă ştiţi de-absurdanistă
încerc cumva să vă împac
şi ca să fiu şi eu mai jucăuşă
am să vă trag de-o urechiuşă pe amândoi
dar mai întâi vă rog frumos să mă scuzaţi
închid o uşă!
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
Nu vreau să pară că intervin doar pentru a aduce o notă de varietate în acest cor de laude feminine (deși cred că ar fi meritat o intervenție chiar și doar pentru un astfel de motiv) dar mie scrierea mi se pare prea explicită și prea lacrimogenă pentru gustul meu.
Este un text așa, ca de 'la pașopt' iar alăturarea la remarcate a acestui poem imediat după absolut remarcabila și inovatoarea poezie multilateral dezvoltată mi se pare în detrimentul autorului. Sincer, nu cred că Vlad Turburea a scris chestia asta (atașând și o poză cât se poate de chicioasă pentru pretențiile lui de deviantist) gândindu-se că va da atât de tare pe spate publicul feminin de pe Hermeneia de se va trezi iar la remarcate cu n-șpe penițe și consective pe deasupra, una, dacă nu mă înșel, chemându-se chiar simplu 'O'... regret dacă intervenția mea un pic barbară a întrerupt vreo altă admiratoare a textului să scrie un comentariu care să completeze corul interjecțiilor cu un binemeritat 'aaahh!'
Nici pe departe un text remarcabil în opinia mea, îl văd mai degrabă ca pe un experiment nu prea reușit.
Andu
ovYus, îmi pare de o firească normalitate, ca atunci când nu îți place un grup în care vrei să hămăi și constați că "limbajul" tău nu este înțeles, să o iei pe coclauri, adică să te retragi. îmi pare de o crudă stupiditate ca atunci când nu îți place un text, precum acesta, să îl comentezi cum te ajută capul, citând din Dex sau mai știu eu cum, dar să nu îl batjocorești recomandându-l. și acest "îmi pare" este rostit cu durerea că unii emițând sintagme ca: "nici dracu nu te poate vindeca" își lipesc cu scuipat stindardul de creștin pe o frunte îngustă, limitată, ce crede că acest banner este de purtat în asemenea luări de poziție și atitudini. probabil sunt în capul lor martiri. neavând bunăvoința lui Virgil, te pun în recycle bin alături de nicodem, până, dacă și când vă maturizați.
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
Un poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
m-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
Fotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
pentru textul : despre cum reacționează femeile și bărbații deE satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deMulțumesc de trecere, Ialin! Acest poem nu are o structură cautată, de aceea -poate- este imperfect.Nu și pentru mine :) Chiar exprimă ce simt...Mă voi gândi la observațiile tale.
pentru textul : Arșița verii noastre deer 'are ȘI' un talent reportericesc scuze
pentru textul : 322 derecenzie debut
pentru textul : Ionut Caragea – Delirium Tremens deimi placeau ochii ei de la inceput....era mai multa dragoste :D
pentru textul : mijlocul cerului deMa voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat deTe rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
pentru textul : secret revelation deadina, cred ca de "lucrurile nu mai sunt la fel" nu e nevoie. mi se pare ok fara. e frumos.
pentru textul : fum de"în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte" - aș fi zis "în mine" :) n-am înțeles prea bine comparația cu eticheta (poate îmi explici?), însă a fost o lectură interesantă. voi reveni.
pentru textul : abuz emoțional depare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
pentru textul : arborele de piper deHa! ha! ha! Eu nu te trag de urechi, eu te bat la cap.
pentru textul : cazane deimi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
pentru textul : un cavaler pentru milady dear fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
pentru textul : R&J deOamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deTe rog să nu foloseşti numai majuscule în titlu. Una ar fi de ajuns...
pentru textul : Yurika Masumo deşi cu freza-n ochi poeta cum stătea
picior peste picior
ori lovită la măsea
după un fiu fiiiuuu suspina
în limbă cum păşea dinspre cadă
pe podea spre el - ea
un urs panda se-ntindea ca o peltea
ah ah aziză aziză
şi tu poet din paie care eşti
curmale giuvaericale
pufarine îţi găsişi să-i dai lui ralu?
ia că vă blestem pe voi
să putreziţi în cadă goi
nu mă-ntrebaţi ce pot să fac
cu-o rimă despre un sex şi-un ac
doar mă ştiţi de-absurdanistă
încerc cumva să vă împac
şi ca să fiu şi eu mai jucăuşă
pentru textul : dimineaţă cu struţ proaspăt vopsit şi pufarine deam să vă trag de-o urechiuşă pe amândoi
dar mai întâi vă rog frumos să mă scuzaţi
închid o uşă!
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani deTextul dezvăluie un stil narativ fluent, un har de mare povestitor la gura sobei... Deosebit.
pentru textul : Înghețați deNu vreau să pară că intervin doar pentru a aduce o notă de varietate în acest cor de laude feminine (deși cred că ar fi meritat o intervenție chiar și doar pentru un astfel de motiv) dar mie scrierea mi se pare prea explicită și prea lacrimogenă pentru gustul meu.
pentru textul : drumul spre Okinawa deEste un text așa, ca de 'la pașopt' iar alăturarea la remarcate a acestui poem imediat după absolut remarcabila și inovatoarea poezie multilateral dezvoltată mi se pare în detrimentul autorului. Sincer, nu cred că Vlad Turburea a scris chestia asta (atașând și o poză cât se poate de chicioasă pentru pretențiile lui de deviantist) gândindu-se că va da atât de tare pe spate publicul feminin de pe Hermeneia de se va trezi iar la remarcate cu n-șpe penițe și consective pe deasupra, una, dacă nu mă înșel, chemându-se chiar simplu 'O'... regret dacă intervenția mea un pic barbară a întrerupt vreo altă admiratoare a textului să scrie un comentariu care să completeze corul interjecțiilor cu un binemeritat 'aaahh!'
Nici pe departe un text remarcabil în opinia mea, îl văd mai degrabă ca pe un experiment nu prea reușit.
Andu
ovYus, îmi pare de o firească normalitate, ca atunci când nu îți place un grup în care vrei să hămăi și constați că "limbajul" tău nu este înțeles, să o iei pe coclauri, adică să te retragi. îmi pare de o crudă stupiditate ca atunci când nu îți place un text, precum acesta, să îl comentezi cum te ajută capul, citând din Dex sau mai știu eu cum, dar să nu îl batjocorești recomandându-l. și acest "îmi pare" este rostit cu durerea că unii emițând sintagme ca: "nici dracu nu te poate vindeca" își lipesc cu scuipat stindardul de creștin pe o frunte îngustă, limitată, ce crede că acest banner este de purtat în asemenea luări de poziție și atitudini. probabil sunt în capul lor martiri. neavând bunăvoința lui Virgil, te pun în recycle bin alături de nicodem, până, dacă și când vă maturizați.
pentru textul : ce frumusețe rară detextul de fata are vreun referent "cunoscut" ? astept scena balconului.... :)
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi dechei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
pentru textul : Miel la Proțap deUn poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
pentru textul : Alchimia sufletului dem-a mirat faptul ca, dupa atata timp de la postare, acest text a fost gasit, citit si comentat. o surpriza, avand in vedere si citatul biblic in privinta caruia intreb daca curatia inimii nu poate echivala cu recunoasterea limitelor inimii omului. cat despre magar, asa e, e un animal bun. si omul, la fel. multumesc :)
pentru textul : sfântul respect deFotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
pentru textul : my Mary deparodie...LA CE? schimbati incadrerea, va rog.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deva multumesc mult, bine v-am gasit.
pentru textul : delir7 deAcest tablou îmi place extrem de mult. Este păcat că membrii site-ului nu exploateză resursele poetice care plutesc în el.
Autorul lui i-a imprimat subtilităţi filosofice, teologice, însoţite de o fină auto(ironie) aş zice eu.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 dem-am edificat, Paul Blaj. nu trebuie să îți mai faci probleme.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dePagini