"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
Dacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
ok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
... si am cateva multumiri importante de facut... domnului Virgil Titarenco pentru amabilitatea de a/mi reposta textele si totodata pentru ajutorul acordat in postarea acestei vizuale, sprijin fara de care vizuala mea era si acum doar o umbra, un proiect....
*
lumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
da, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
mi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
nu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
expresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
simpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
...tot in legatura cu profetiile, psalmotiile astea de care vorbesc virgil si nicodem. (dar si eu, ca sa fiu cinstit). eu cred ca e bine sa fie discutate anumite lucruri liber si deschis. insa nu toate, ca nu permite Regulamentul sitului. iar despre credinta nu stiu daca e voie... ...s-ar putea ca nicodem sa fie un autentic marturisitor al apocalipsei, iar virgil un veritabil teolog ex cathedra. amandoi au dreptate in felul lor. dar si altii au la fel de mare dreptate, si aceia -in felul lor. dar pana la urma virgil e director de site, si are grija ca nimeni sa nu uite de treaba asta. asa ca nicodem, pazea!!!
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
Virgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
multumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
la final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Merg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
pentru textul : überpain deDacă textul celălalt mi s-a părut slab, poezia de mai sus, sub forma aceasta finală..după cim văd din comentarii, îmi place. E bine că ai renunțat la 'obrazu-mi'....îți spusesem despre treaba asta și la celălalt poem. Îmi place cum sună degete goale...pt că tind să cred că asta subliniază lipsa unei atingeri propriu-zise. Îmi place că poemul nu abundă de verbe... și mai îmi place 'sărut' acolo..poate să fie atât substantiv, cât și verb. Bun. Revin.
pentru textul : Sărutul dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
pentru textul : Itinerar deSilviu, mulțumiri și vorba ceea: te mai aștept...cu drag!
pentru textul : Racursiu/Raccourci deacestea doua suna fals, calofil, in rest e perfect.
pentru textul : simfonia neterminată de"ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug"
... si am cateva multumiri importante de facut... domnului Virgil Titarenco pentru amabilitatea de a/mi reposta textele si totodata pentru ajutorul acordat in postarea acestei vizuale, sprijin fara de care vizuala mea era si acum doar o umbra, un proiect....
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline deVirgil, scuze, am citit ce ai spus tu după ce eu am răspuns acestei cereri. îmi cer scuze pentru că nu voiam să aglomerez spațiul site-ului.
pentru textul : felie crocantă deMersi frumos pentru atentie!
*
pentru textul : lumea e o pisică jigărită delumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.
pentru textul : june deda, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : drumul spre casă dedom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...
pentru textul : tremolo deDomnule Gorun, mulțumesc pentru vizită și cuvinte. Mă bucură nespus faptul că textul reușește să transmită ...
Cu stimă și prietenie,
pentru textul : Copile blond, deEugen.
mi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
pentru textul : videoconferință cu îngeri denu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
pentru textul : dengue fever deInfinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
pentru textul : Stare de extaz deorice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
pentru textul : blue moon deCristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Un poem țapăn zidit în cotidian.
pentru textul : eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele) deDeclarații, pontuțe, învățături. Valoare!
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
pentru textul : Pianistul din mall deexpresia " încerca să mă înveţe să adopt o viziune sentimentală, dulceagă, încărcată de poezie nostalgică, legat de viaţa ţiganilor." nu suna corect.
pentru textul : Noi şi ei desimpatic textul. dar nu prea merge ca povestire. poate mai degraba ca pagina de jurnal sau reportaj. ca sa fi fost povestire trebuia sa constuiesti o povestire, "a fiction", pe baza unui astfel de subiect.
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
pentru textul : Rămân gol de...tot in legatura cu profetiile, psalmotiile astea de care vorbesc virgil si nicodem. (dar si eu, ca sa fiu cinstit). eu cred ca e bine sa fie discutate anumite lucruri liber si deschis. insa nu toate, ca nu permite Regulamentul sitului. iar despre credinta nu stiu daca e voie... ...s-ar putea ca nicodem sa fie un autentic marturisitor al apocalipsei, iar virgil un veritabil teolog ex cathedra. amandoi au dreptate in felul lor. dar si altii au la fel de mare dreptate, si aceia -in felul lor. dar pana la urma virgil e director de site, si are grija ca nimeni sa nu uite de treaba asta. asa ca nicodem, pazea!!!
pentru textul : psalm demi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie deVirgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
pentru textul : Ghiocelul și vântul demultumesc. intr-adevar, e de sine statator si la fel de adevarat e frumusetea pe care vrem s-o detinem, trebuie mai intai s-o oferim.
pentru textul : Lumi secundare dela final, nu sunt decat: suntem vii si nimic din ce e omenesc nu ne este strain. abia astept sa le povestesc nepotilor despre voi
In general nu comentez cand vine vorba de o comparatie de genul, dar aici mi se pare ca este putin fortata comparatia cu Isus. Nu stiu de ce, asa am simtit-o. Apoi, cum ai putea rasturna toate calabalacurile astea care ocupa spatiu degeaba, daca in a doua parte a poemului iti vine sa stai fara sa mai faci nimic, ocrotit de un oarecare simt de auto-conservare impotriva haosului si degradarii? ( fara nicio ironie)
pentru textul : coloanele lui noe de"de ce fură oamenii ce nu este al lor?" Un text de actualitate.
Am rezonat în special cu ultimele 4 versuri din s.1 şi cu s.2.
Însceputul l-aş fi văzut parcă altfel, puţin mai subtil.
Am citit,
pentru textul : nepăsarea deBot Eugen
Acum titlul suna comic. Un fel de "Feriti-va de magarus".
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deMerg și eu pe străzile tale, noctambul, poate cândva degetele mele te vor atinge. Sper ca amintirile tale nu vor rămâne impare. Excelent jocul de lumini și umbre pe pereți, o imagine clară a singurătății, a închipuirilor. Poezia are și un ușor damf macabru, un dulce remember Poe, întâlnit la încă o poezie a ta. Dar întunericul mușcă pofticios din negrul ochilor tăi și moartea îți ghilotinează semnele de întrebare. La capăt lumină.
pentru textul : Operație pe cord deschis dePagini