cel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
parerea mea este ca textul ar fi iesit mult mai bine daca ai fi renuntat la prea multele detalii descriptive si cuvinte de legatura. asa cum e acum suna mai degraba a anecdota si mult mai putin a poezie
eu zic sa nu dramatizăm. cred că ești într-un proces și asta este bine. s-a spus chiar uneori că procesul e mai important (sau mai valoros) decît produsul. și în parte sînt înclinat să o cred. atîta timp cît ești onestă cu tine însăți cînd scrii și ești receptivă (nu neaparat docilă) la critică, cred că este bine.
dar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
Virgil,
Este părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
da, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
pentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
Si acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si criza cat mai scurta!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dePoate l-ai citit pe blog, e posibil. Mulţumesc pentru gândul tău aici!
pentru textul : după douăzeci de ani deAranca, asta e! Se mai intampla si asa. multumesc pentru vizita.
pentru textul : murmur decel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
pentru textul : O să mori carioca demultumesc Virgil pentru trecere şi sprijin.
pentru textul : Teatru conjugal de...am lăsat impresia că îmi fac probleme?!! Marina Nicolaev, sunt eu! Paul Blaj, membru U.S.R. reconsideră-ți atitudinea. cel puțin în gând!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAmintiri, Adriene, Amintiri
pentru textul : Amintiri cu tata demulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic depoate fi îmbunătăţită
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mulţumesc, nu ştiu dacă face sens explicaţia.
pentru textul : temeri grizate demie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deparerea mea este ca textul ar fi iesit mult mai bine daca ai fi renuntat la prea multele detalii descriptive si cuvinte de legatura. asa cum e acum suna mai degraba a anecdota si mult mai putin a poezie
pentru textul : Sarea Pământului deinfatisarea a fost dar nu te-ai infatisat. dar oare e suficient sa ai doar "mai multa inspiratie"?
pentru textul : trandafirul guarani deFilonul asta este interesant de urmarit la AAA. Mai ales ca tot soiul de mofturi filosofice si idei asijderea par a fi disparut.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deN-o lua si tu chiar asa.
pentru textul : Sub pânze deeu zic sa nu dramatizăm. cred că ești într-un proces și asta este bine. s-a spus chiar uneori că procesul e mai important (sau mai valoros) decît produsul. și în parte sînt înclinat să o cred. atîta timp cît ești onestă cu tine însăți cînd scrii și ești receptivă (nu neaparat docilă) la critică, cred că este bine.
pentru textul : Intro declik pe link
http://en.calameo.com/read/001073787f7646c7a157e
pentru textul : Renga - picuri de soare deîntradevăr un juriu onorant. Mă bucur sincer pentru Dan. Din inima mea de câine îi spun, pe această cale, la mai mare.
pentru textul : Dan Herciu a câștigat Premiul de debut 2009 al U.S.R. filiala Cluj-Napoca deFain poem, însă prea mult balast. Poezia nu e o betonieră care zguduie strada pe care trece.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deFelicitări, Raluca Sandor!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dedar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.
pentru textul : coloanele lui noe deVirgil,
pentru textul : turburisme deEste părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
da, chiar de poche. cred că vei mai reveni pe text cu retușuri. dar asta nu înseamnă că nu este un text bun. bombastic pe alocuri, dar cred că asta ai și vrut.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deatentie la "privesc trupul acesta"...
pentru textul : melancolie 2.0 depentru aceasta carte care a afacut inconjorul Moldaviei dati-mi voie sa ofer penita. Cartea abordeaza probleme existentiale cu o finete poetica aparte. Poetul traieste crizele existentiale asemenea unui calugar, retras in intimul sau. Apar in volum, cum firesc este, dedublarea de intimil poetic, poetul devenind astfel un martir, un participant la cetate. Usor ti-l imaginezi pe poet un Socrate (acici vreau sa argumentez, pt a nu se interpreta gresit). Ca si Socrate poetul de fata invita spiritul tanar la participare, dfovada este si stilul pe care il are intregul volum. Nu mai prelungim vorba nepermis de mult (cum obisnuia sa ne spuna maestru Titus Raveica la cursurile de filosofie moderna) si sa dam cezarului ce este al lui.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deNiciodata sa nu te duci cu cosul la pomul laudat. Ma straduiesc. Dar nu stiu ce-o sa iasa.
pentru textul : Gânduri detrebuie sa va multumesc pentru rabdare, comentariu si intelegere.
pentru textul : atunci deDa dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
pentru textul : dombi dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat deSi acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku dePagini