Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
Asta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
e o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
folosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
emi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
nici eu nu știu ce glas i- ar fi dictat Demonul lui Lermontov, dar am aflat că Goethe a trăit cel puțin 100 ani, pe la 80 a mai avut un copil, se poate ca pentru unii iradierea să fie benefică...
Trebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
Adrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Ce este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
Mai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
Pentru Francisc si Alma "vorbiti serios in privinta corelatiei cu budismul?" (Francisc) Cat se poate de serios!. I. Datorita "Regulamentului Hermeneia", textul publicat aici nu a aparut, inca (nici macar online), in alta parte. II. Respectivul text, revizuit, va fi publicat, probabil peste 4 luni, in Egophobia (www.egophobia.ro). El va face parte din seria care apare acolo sub titlul generic de "Postmodernitate versus Postmodernism". III. Din seria publicata in Egophobia pana acum am reluat, pe "Agonia", unele texte revizuite, restructurate (ca ordine a aparitiilor), sau chiar rescrise complet. Ele se gasesc la: 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php /essay/157964/index.html 2. Este Realitatea o Târfă?: http://www.agonia.ro/index. Php /essay /161334/index.html 3. Este Existenta reala? - Context cultural european-occidental si Budismul http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html. IV. Textele publicate pana acum (si cele ce vor urma) fac parte dintr-un volum ce va aparea intr-o editura cunoscuta, deci cu o buna distributie de carte. Acest lucru se va intampla cam peste un an si jumatate sau doi ani. V. Publicarea diverselor versiuni ale seriei mentionate de texte se datoreaza faptului ca, pana sa ajung la varianta finala a unei carti publicate pe "hartie", obisnuiesc sa elaborez 2 - 3 variante ale lucrarii. In plus, aparitiile actuale tip "online" ma ajuta, prin reactiile primite, sa imbunatatesc forma finala. VI. Mai multe amanunte asupra continutului viitorului volum, am incercat sa le prezint in primul capitol aparut pe "Agonia": 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html VII. In incheiere, va multumesc amanduora pentru rabdarea de a parcurge pezentul text si pentru intrebarile puse si sugestiile facute. Cum multumesc, cu anticipatie, si altor membrii de pe "Hermeneia" care vor avea bunavointa sa-l citeasca si, eventual, sa-l comenteze.
Bogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
Alma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
iata o alta gama ce imbraca o noua camasa lirica, neobisnuindu-ne cu virusii informatici ai fericirii. ar putea sa te exprime in alt fel o vreme. virusii ca si fericirea se trateaza repede, depinde nu numai de medic si tratamentul prescris, ci si de pacienti. si cind ma gindesc atitea nuvele sf si numai lapte rece! "ai zîmbit și ai adormit ușor peste mine aveam amîndoi febră și era martie"...
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
Ella, îți mulțumesc pentru exemplele concrete pe care le- ai adus în legătură cu poezia mea. În legătură cu comentariul făcut de doamna editor pe care am rugat- o respectuos să nu mă mai citească dacă nu- i place, aștept și eu să- mi mai spună și altcineva dacă chiar nu ar mai trebui să postez niciun text pentru a nu mai "deranja" pe nimeni. Poate ar trebui suspendate conturile celor care scriu "prost". Din punctul meu de vedere, nu cred că am greșit cu ceva în activitatea mea pe acest site și nu am atitudini vindicative, doresc doar să fiu lăsată în pace, să scriu așa cum pot.
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ți-ai băgat cheile adânc în mine, măi, tovarășe bobadil. profetul deasupra, tu dedesubt, nu-i nimic, nu mă supăr. și am să încerc să-ți urmez sfatul.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deUrmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri deRegret înțelesurile tâmpite pe care le poate comporta ultimul meu comentariu.
pentru textul : mi-e frică să dorm deAsta e un text vechi cred (adevarat katya?) la care am spus ce-am avut de spus atunci, repet acum insa "ne pictaseră în aceeași carte" si "aș vrea să ne îngroape pe amândoi într-o carte" la distanta de doua versuri care descriu cartile alea cu pagini decupate si care se deschid pe verticala e de .... nescris. Plus chestia cu ingropatul intr-o carte e a altcuiva. Poemul oricum e plin de balast "timpul s-a sedimentat în straturi" - cum altfel? "pietre sarind "aparent" fara nicio noima" - distrugerea unei metafore "străpungeri de lumi gamoidale" - come on ... strofa a doua e cam toata asa... Urmatoarele doua strofe mi se par insa cele mai reusite, parca autoarei i-a revenit insiratia adevarata, cele mai sincere si singurele care mi-au placut asa cum imi place atunci cand citesc poezie adevarata. Revin la parerea ca virgula Katya este o poeta care trebuie sa-si caute si sa-si regasasca izvorul cu apa vie al cuvintelor. Deocamdata cuvintele ii sunt suflate de cei cu recuzita. Parerea mea, desigur Andu
pentru textul : inaplicabil deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... dee o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
pentru textul : crucile defolosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
pentru textul : Ulcior deemi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
pentru textul : oul de piatră deansamblu*
pentru textul : eros și thanatos denici eu nu știu ce glas i- ar fi dictat Demonul lui Lermontov, dar am aflat că Goethe a trăit cel puțin 100 ani, pe la 80 a mai avut un copil, se poate ca pentru unii iradierea să fie benefică...
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deas vrea si eu sa scriu ca Stela Iorga la 50 si.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deTrebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
mă bucur nespus că suntem contemporani
pentru textul : contemporani deviaţă
Adrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deCe este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
pentru textul : The State of Hermeneia deNu sunt de acord cu decizia luată de editor. Nu este un text de atelier.
Aştept nişte explicaţii.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deBot Eugen
o luceafara si un muritor, povestea este una a dragostei neimplinite, o dragoste universala si unilaterala. remarc versurile:"eu trăiesc odată cu Einstein si Picasso cu facerea lumii și cu sfârșitul ei,", "Timpul meu a fost, este și va fi." unele schiopatari si greseala semnalata de ioana ar trebui sa o iei in seama si sa corectezi acolo! in rest e bine, si sa vedem... queen
pentru textul : Sferă deMai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
pentru textul : Culori deVladimir, asa, modificat, imi pare si mie ca ai prins in egala masura clocotul si linistea. interesant aleasa imaginea.
pentru textul : ... dePentru Francisc si Alma "vorbiti serios in privinta corelatiei cu budismul?" (Francisc) Cat se poate de serios!. I. Datorita "Regulamentului Hermeneia", textul publicat aici nu a aparut, inca (nici macar online), in alta parte. II. Respectivul text, revizuit, va fi publicat, probabil peste 4 luni, in Egophobia (www.egophobia.ro). El va face parte din seria care apare acolo sub titlul generic de "Postmodernitate versus Postmodernism". III. Din seria publicata in Egophobia pana acum am reluat, pe "Agonia", unele texte revizuite, restructurate (ca ordine a aparitiilor), sau chiar rescrise complet. Ele se gasesc la: 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php /essay/157964/index.html 2. Este Realitatea o Târfă?: http://www.agonia.ro/index. Php /essay /161334/index.html 3. Este Existenta reala? - Context cultural european-occidental si Budismul http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html. IV. Textele publicate pana acum (si cele ce vor urma) fac parte dintr-un volum ce va aparea intr-o editura cunoscuta, deci cu o buna distributie de carte. Acest lucru se va intampla cam peste un an si jumatate sau doi ani. V. Publicarea diverselor versiuni ale seriei mentionate de texte se datoreaza faptului ca, pana sa ajung la varianta finala a unei carti publicate pe "hartie", obisnuiesc sa elaborez 2 - 3 variante ale lucrarii. In plus, aparitiile actuale tip "online" ma ajuta, prin reactiile primite, sa imbunatatesc forma finala. VI. Mai multe amanunte asupra continutului viitorului volum, am incercat sa le prezint in primul capitol aparut pe "Agonia": 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html VII. In incheiere, va multumesc amanduora pentru rabdarea de a parcurge pezentul text si pentru intrebarile puse si sugestiile facute. Cum multumesc, cu anticipatie, si altor membrii de pe "Hermeneia" care vor avea bunavointa sa-l citeasca si, eventual, sa-l comenteze.
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deAm corectat. Multumesc.
pentru textul : Rugina cuielor deM-am lmbucalat si eu de ingeri (n-ar fi trebuit?) rosu precum rosia la piata impovarat de prieteni chelind etc. Cum desigur si bunaoara. Ei si?
pentru textul : Metafora cea grea a elevației deunde e pisica neagra? glumesc.
imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!
pentru textul : iluzia ca un alcool deBogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deAlma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deiata o alta gama ce imbraca o noua camasa lirica, neobisnuindu-ne cu virusii informatici ai fericirii. ar putea sa te exprime in alt fel o vreme. virusii ca si fericirea se trateaza repede, depinde nu numai de medic si tratamentul prescris, ci si de pacienti. si cind ma gindesc atitea nuvele sf si numai lapte rece! "ai zîmbit și ai adormit ușor peste mine aveam amîndoi febră și era martie"...
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deElena, mulțumesc pentru viziunea interesantă asupra poemului. Te mai aștept
pentru textul : antikythera deNe bucură revenirea. Trebuie să te anunț că între timp ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și odată cu asta s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Vestea bună e că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier depe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
pentru textul : girovag al maculelor deElla, îți mulțumesc pentru exemplele concrete pe care le- ai adus în legătură cu poezia mea. În legătură cu comentariul făcut de doamna editor pe care am rugat- o respectuos să nu mă mai citească dacă nu- i place, aștept și eu să- mi mai spună și altcineva dacă chiar nu ar mai trebui să postez niciun text pentru a nu mai "deranja" pe nimeni. Poate ar trebui suspendate conturile celor care scriu "prost". Din punctul meu de vedere, nu cred că am greșit cu ceva în activitatea mea pe acest site și nu am atitudini vindicative, doresc doar să fiu lăsată în pace, să scriu așa cum pot.
pentru textul : dincolo demi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I dePagini