Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Aranca, înțeleg că acele locuri și "șapte coline" descrise în poemul tău s-ar referi și la Iași... frumos spus. Cred că a lăsa o anume ambiguitate în poezie este o calitate. În rest, nu am făcut vreo aluzie decât la faptul că nu îmi amintesc de numele tău, referitor la afirmația ta privind prieteniile. Dar sunt sigură că te citesc de multă vreme, sub altă semnătură. Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
Mulțumim. Important e ca invitații să se simtă bine și să aflăm câte ceva despre lumea lor. Și eu am fost foarte impresionat de prezența Roxanei venită special pentru eveniment. Îi mulțumesc încă o dată și aici.
paul, un poem excelent de dor si visare. mi-a plăcut tot iar finalul m-a surprins cu "frigul albăstrui care intră din tine în pustietatea imensă, tăcută și liniștită a camerei". momentan, nu-mi dau seama dacă nu ar fi mai plastic sau firesc "frigul iese din mine." felicitări. de la mine un semn de apreciere pentru un poem frumos.
Titlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
Felicitări, Ioan.
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
Am mai făcut un comentariu, dar când să-l postez, m-a delogat. Încerc să-l refac:
"am întins mâna câtre tine
prinde-o repede
ca umbra noastră să devină streașină" - l-aş scrie: "am întins mâna câtre tine
prinde-o repede,
umbra noastră o să devină streașină" (scăpând de explicaţie)
"lumea are să stea pe loc" - aş fi mers pe varianta firească (lumea va sta/o să stea pe loc) fie şi din simplul motiv că, în text, e singura construcţie de genul acesta.
aş tăia (irevocabil şi barbar) "iar"-ul din penultimul vers :).
1. Bine ai venit!
2. Citeşte regulamentul!
3. Caută reguli de ortografie şi punctuaţie.
4. Vezi gramatica (Speranța veche ce sa stins/ Căci tot ce-aveam frumos s-ă etc)
5. Citeşte, citeşte, citeşte. Apoi, eventual, scrie. Şi dacă ţi se pare că, la o mie de texte, ţi-a ieşit o poezie, posteaz-o.
6. Lasă poezia secolelor 17-19.
7. Lasă-l pe Eminescu. Cu versuri de genul, nu faci altceva decât să-i jigneşti memoria :).
Interesanta idee insa raspandita in prea multe negatii care disipa perceptia. Accentul este lucrul dracului (Doamne iarta-ma) cand il folosesti prea mult, mazgalesti, parerea mea. O tentativa de poem-grafitti. Andu
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
Cardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
se simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
apoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
pentru textul : Golgotă deSufletul meu va fi printre voi, îmi place cum arată coperta volumului. Va urez succes și toate cele bune Aprecierile mele
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deDomnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
pentru textul : La rădăcină deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari deAranca, înțeleg că acele locuri și "șapte coline" descrise în poemul tău s-ar referi și la Iași... frumos spus. Cred că a lăsa o anume ambiguitate în poezie este o calitate. În rest, nu am făcut vreo aluzie decât la faptul că nu îmi amintesc de numele tău, referitor la afirmația ta privind prieteniile. Dar sunt sigură că te citesc de multă vreme, sub altă semnătură. Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)
pentru textul : și zeii plîng deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile desunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
pentru textul : Într-un târziu deMulțumim. Important e ca invitații să se simtă bine și să aflăm câte ceva despre lumea lor. Și eu am fost foarte impresionat de prezența Roxanei venită special pentru eveniment. Îi mulțumesc încă o dată și aici.
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica depaul, un poem excelent de dor si visare. mi-a plăcut tot iar finalul m-a surprins cu "frigul albăstrui care intră din tine în pustietatea imensă, tăcută și liniștită a camerei". momentan, nu-mi dau seama dacă nu ar fi mai plastic sau firesc "frigul iese din mine." felicitări. de la mine un semn de apreciere pentru un poem frumos.
pentru textul : oceans house mirror demi-a placut poezia ta. imagini frumoase, feminine aproape. si-o o lume, de parca ar fi privita cu ochii intredeschisi.
pentru textul : in memoriam deTitlul este într-adevăr foarte reuşit. Un poem care te conduce la meditaţie spre o insulă unde eşti chemat să dezlegi semnificaţia evenimentelor, efectul trecerii vremii aupra unor valori ale gândirii. Citind poemul te simţi vinovat ca de o trădare care te îndeamnă la un exil voluntar într-o insulă pe care ai creat-o în singurătatea din tine.
pentru textul : Insula unui dor semantic deFelicitări, Ioan.
este ca si cum am crea.
pentru textul : Pași de Cuvânt decitadinule, nu pot sa nu remarc acuratetea comentariului tau. te mai astept si sper sa fii la fel de atent.
pentru textul : Bunicul și Europa deva rog, mai concret?
pentru textul : viaţa deMi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
pentru textul : Autodafé deAm mai făcut un comentariu, dar când să-l postez, m-a delogat. Încerc să-l refac:
"am întins mâna câtre tine
prinde-o repede
ca umbra noastră să devină streașină" - l-aş scrie: "am întins mâna câtre tine
prinde-o repede,
umbra noastră o să devină streașină" (scăpând de explicaţie)
"lumea are să stea pe loc" - aş fi mers pe varianta firească (lumea va sta/o să stea pe loc) fie şi din simplul motiv că, în text, e singura construcţie de genul acesta.
aş tăia (irevocabil şi barbar) "iar"-ul din penultimul vers :).
În general spus, un text ok.
pentru textul : Matrioska deCristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis de1. Bine ai venit!
pentru textul : Nici nu te am, nici nu te uit de2. Citeşte regulamentul!
3. Caută reguli de ortografie şi punctuaţie.
4. Vezi gramatica (Speranța veche ce sa stins/ Căci tot ce-aveam frumos s-ă etc)
5. Citeşte, citeşte, citeşte. Apoi, eventual, scrie. Şi dacă ţi se pare că, la o mie de texte, ţi-a ieşit o poezie, posteaz-o.
6. Lasă poezia secolelor 17-19.
7. Lasă-l pe Eminescu. Cu versuri de genul, nu faci altceva decât să-i jigneşti memoria :).
Interesanta idee insa raspandita in prea multe negatii care disipa perceptia. Accentul este lucrul dracului (Doamne iarta-ma) cand il folosesti prea mult, mazgalesti, parerea mea. O tentativa de poem-grafitti. Andu
pentru textul : sfârșit de poem fragil deerată: scrierea lui...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deDomnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deUn text fără nicio valenţă literară. Poate doar ca pagină de juranl...
pentru textul : Cine sunt eu?.. denu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
pentru textul : Tot Ce Am Adus denu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deși asta este o problemă pentru că..... ?
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deCardul e gol sau expirat? Sau amândouă? Corectează aici: "scârție".
Ce să spun despre text, pe care-l văd ca un incipit a ceva... E o secvenţă de film american - el, plin de angoase socio-filosofice, sărac lipit, singur, neiubit /neiubind, într-un bar. Ea, rebelă, pătimaşă, indecisă şi degrabă îndrăgostitoare de băiatul misterios care pleacă pe munte, în acelaşi bar.
Despre partea tehnică - fragmentul nu e bine strunit, iar mână mai puţin experimentată se vede. Adică, după vreo 20 şi ceva de rânduri de povestit, treci de la prezent, la imperfect, şi înapoi la prezent. Şi mai multe chestii, dar mă opresc aici.
pentru textul : un cartuș și o nebună deCând poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Adică mi-a plăcut.
pentru textul : aceste zile dese simte mult dincolo de prozolirismul utilizat iar atmosfera ideii este foarte frumos ocrotita. un personaj previzibil, natural si iscusit retusat. mi-a facut placere sa citesc o proza buna, in aceasta seara de Inca weekend. felicitari Sorin! si semnul meu de apreciere fara rezerve!
pentru textul : Portret cu bătrân în prag deapoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
pentru textul : pictograme (1) dePagini