Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
Mulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
Si o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
unele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
Reţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
Dar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
ai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
de acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
încă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
Andule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
Recunosc ca in cazul textelor tale mi-e foarte greu sa-mi dau seama daca sunt scrise ca si poezii sau in proza. Ai pasaje cu fior poetic, dar parca ai avea nevoie de ceva mai mult. In general ideile sunt bune, depinde si de modul in care acestea se muleaza pe un anume paragraf. Am remarcat ecourile unei nostalgii bizare, un ton pe care nu-l pot defini prea facil. Apoi... numeroase elemente de anatomie, ai putea sa le reduci. Mi s-a parut fortata o idee, chiar ilara: " țipătul lor de acvilă gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață." Partea cu permisul de conducere duce intr-o idee buna, dar plecarea propriuzisa de la el nu o pot numi chiar potrivita in context. Strofa(?) "golului" ... golul poate fi si sugerat. Iar ultimul vers(?) din ea... mi se pare slab. "ce știu ei oamenii. înoată sub crusta de gheață împart bule de oxigen le vezi burțile plutind la suprafață burțile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni." ... "burtile" apare de doua ori intr-un interval scurt, am avut ceva dificultati la citire. E drept, in cazul asta nici punctuatia nu ma ajuta. Ai putea sa-l pui intr-o forma in care sa dai un enter pe-acolo, sau mai potrivit... sa eviti repetitia. E bine ca desi oscilezi intre idei si te "imbraci" intr-un patetism personal, cotidian (posibil sa ma repet) ramai lucid... cum era ideea aceea stereotipica de "hipelucid". Cred ca ai putea sa mai concentrezi ideile si sa mai scoti din "balast". Spor in continuare ! Ialin
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
dorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
Alma, Ioana va avea și ea curând "Întâlnire în alb". Și, da, a avut o observație foarte bună și la acele versuri și la plecări. Scuze tuturor de aproape off topic. Sunt încă atinsă de aceste versuri. Ela
Ok. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
O seara frumoasa sa aveti!
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
Viorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Vii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
în care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
Nu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
pentru textul : Michel deMulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. deCred că ar trebui încadrat la Cogito/ tehnologie și internet.
pentru textul : Your message has been sent deSi o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
pentru textul : confluențe deunele formulări, asocieri de cuvinte la care se poate renunţa, fără să afecteze ideea textului. Ce spui de: “sunt o străină cu pielea fragedă, atinsă de săruri......înlocuiesc tot ceea ce ştiam despre insomnii, despre perne în formă de lebede....”. aş renunţa la acele “ca şi cum”.
pentru textul : Frânturi. Răgaz. Clipe deReţin, printre altele: “în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineaţa să mă găsească (afle!!) curată.....cum de suntem atât de sălbatici prin atingeri de îngeri”. Mai mult nu îndrăznesc să spun. Am auzit “de la surse” că jurnaliştii, nu toţi, of course, dacă îi contrazici devin aprigi...la condei. Glumesc, nu-ţi face probleme. Cu respect, zapata
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
pentru textul : Ferestre defor goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"umbra dintre muguri" ... frumos trop. un poem plin de o aristocrație aparte.
pentru textul : Fistulă dece te impiedica sa privesti dincolo de scriere?
pentru textul : defectul simplu IV deSincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
pentru textul : placebo deDar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
Multumesc, Vladimir. Ma bucur ca ai rezonat.
pentru textul : Măști ale dragostei demulțumesc frumos, Mariana! acum am văzut comentariul. ești generoasă, cum te știu. nu prea mai știu ce să adaug. și aici nu e modestie.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
pentru textul : Şotron deîn pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
de acord. o poezie de penite multe si multe penite.
nu stiu daca este cazul sa ma explic prea tare. imi place simplitatea cu care spui povesti. iti citesc poezia si parca am chef de o poiana, unde sa stau intinsa si sa ma uit la nori. si sa cred ca sunt de-o schioapa.
tocmai povestea asta atat de simpla in aparenta da valoare mesajului. care imi pare ingrozitor de trist. :)
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord de...Profetul, ați fi putut s-o formulați, dar n-ați facut-o. Dacă dumneavoastră construcția "il citesti, si implicit nici sa il respecti banuiesc" vi se pare una perfect logică, atunci sindromul autosuficienței în problema exprimării atinge cote alarmante. ...Sincer, nu am să caut chichița din regulament pe baza căreia acest text nu ar avea verde.Încă din primul meu comentariu am vrut să transmit altceva - faptul că era mult mai simplus și mai elegant să interveniți cu un comentariu de genul "punct al regulamentului - parte a textului care intră în contradicție cu acel punct - cerere de retragere a textului - avertizare. Nu vi se pare mai în spiritul unui sitel literar și mai generos acest mod decât o aserțiune care se sparge într-un puzzle vicios?Pe mine intervenția dumneavoastră m-a dus cu gândul aproape la dictatură, dacă nu la o nevoie de autosatisfacere prin folosirea puterii. Bineînțeles, se poate să fiu în eroare. Sper să fiu. ...Cu aceasta închei această conversație că altfel ajungem s-o dăm în concurs, vorba dumenavoastră, sau în "cucu", altă vorbă care vă aparține (cu cutumă) Tooate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii deno, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deîncă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
pentru textul : ym deTotuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
chiar dacă am citit în grabă acest text trebuie să îl remarc.
pentru textul : O. M. deAndule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
pentru textul : Dansează! deRecunosc ca in cazul textelor tale mi-e foarte greu sa-mi dau seama daca sunt scrise ca si poezii sau in proza. Ai pasaje cu fior poetic, dar parca ai avea nevoie de ceva mai mult. In general ideile sunt bune, depinde si de modul in care acestea se muleaza pe un anume paragraf. Am remarcat ecourile unei nostalgii bizare, un ton pe care nu-l pot defini prea facil. Apoi... numeroase elemente de anatomie, ai putea sa le reduci. Mi s-a parut fortata o idee, chiar ilara: " țipătul lor de acvilă gușa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne țin viață." Partea cu permisul de conducere duce intr-o idee buna, dar plecarea propriuzisa de la el nu o pot numi chiar potrivita in context. Strofa(?) "golului" ... golul poate fi si sugerat. Iar ultimul vers(?) din ea... mi se pare slab. "ce știu ei oamenii. înoată sub crusta de gheață împart bule de oxigen le vezi burțile plutind la suprafață burțile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni." ... "burtile" apare de doua ori intr-un interval scurt, am avut ceva dificultati la citire. E drept, in cazul asta nici punctuatia nu ma ajuta. Ai putea sa-l pui intr-o forma in care sa dai un enter pe-acolo, sau mai potrivit... sa eviti repetitia. E bine ca desi oscilezi intre idei si te "imbraci" intr-un patetism personal, cotidian (posibil sa ma repet) ramai lucid... cum era ideea aceea stereotipica de "hipelucid". Cred ca ai putea sa mai concentrezi ideile si sa mai scoti din "balast". Spor in continuare ! Ialin
pentru textul : cocoon demultumesc Marina, ca intotdeauna ..esti pe faza...am scris poemul pentru nufarul galben...
pentru textul : fish canvas deSuperb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată dedorin, prima strofa voiam sa faca doar o introducere intr-un ireversibil "tarziu", eu mizam de fapt pe unele imagini din urmatoarele strofe: imaginea "cuielor in pragul de apa" sau "pantofii care uita pragul unui dormitor ... " incercam sa redau o stare vecina cu o geografie a neputintei si a acceptarii in acelasi timp, dar daca tu crezi ca ea "parca" spune mai mult decat celelalte, e poate doar semn ca pe aici pe la mine inca mai bantuie fantomele unui curent vetust, de care crede-ma tot incerc sa fug :) ma bucur ca treci si-mi spui parerea ta, iti multumesc!
pentru textul : în umbra părului tău demie imi place acuma. multam de revenire.
pentru textul : aer închis deAlma, Ioana va avea și ea curând "Întâlnire în alb". Și, da, a avut o observație foarte bună și la acele versuri și la plecări. Scuze tuturor de aproape off topic. Sunt încă atinsă de aceste versuri. Ela
pentru textul : départs deOk. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deO seara frumoasa sa aveti!
Sunt peregrin şi oamenii de mul
( de mul, adică de lut?)
Vin şi se duc să-şi doarmă somnu-n pace,
Peregrin poate să însemne două lucruri: pelerin sau un străin care, conform dreptului roman, avea anumite drepturi, nefiind cetăţean
Deci, ori apartenenţa, chiar imperfectă civic, la un neam conducător material- spiritual, ori sentimental triumphal al transcendenţei oricărei apartenenţe. Ambele variante nu se susţin pentru că nu sunt la rândul lor susţinute de textul ulterior. Atunci, justificarea existenţei lor doar pentru rimă nu “ţine”. Mai mult, primul ca şi finalul celei de a doua strofe nu are ritm. E ceva în plus. Vezi ce anume.
Nici binele făcut nu pot s-adun,
Nici răul să îl duc la judecată (,)
Singurătăţi pustii(,) ca Ben-Ardun(,)
………………………………………. , roată,
(ritmul suferă)
…………………………………….
Chiar dacă râd(,) în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea siderală.
(moartea siderală cred că e doar o consecinţă a rimei: spirală/ siderală. Moartea siderală ar putea fi, conform logici din strofă, o încununare într-o eventuală moarte de acest gen, stelară, nicidecum un plâns. )
De-atâtea dimineţi (,) azi, sunt sătul
……………………………………….
Dă-mi clipa mea de somn spre ( cred, spre, nu “în”), veşnicie.
De ce? Schimbă puţin raporturile. Una e să-ţi doreşti somn în veşnicie şi alta să aspiri spre ceva…mă rog, veşnicie…, dar să laşi sentimentul de dubio al destinaţiei, de dragul poeziei.
Şi al meu. Pentru că, pe undeva, m-a prins poezia aceasta. O fi şi faptul că am intrat în postul Naşterii Domnului, nu ştiu.
pentru textul : mă iartă, Doamne deViorel, ia te rog, acestea ca pe un îndemn. Unul care să ducă, la recitire, la cuminicarea gândului:
Mă iartă, Doamne !
Vii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
pentru textul : Vârcolaci deîn care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
va continua?
pentru textul : Titlu pentru o seară de mai deNu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
pentru textul : Sonet 126 dePagini