văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
Din ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
Poate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
Am citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
Virgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
citind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
Să zicem că intervin şi eu din nou, nu din histrionism, ci din fair play. În sinea mea sunt de acord cu Ottilia, fiindcă chiar dacă sunt puţine texte, ar fi frumos să fie un concurs cu fair-play şi cât de cât reuşit. Îmi menţin aceeaşi propunere cu a Ottiliei şi anume că ar fi de dorit cel puţin ca fiecare participant cu texte să voteze şi el pentru a se evita acumularea de mai multe voturi prin lipsa la votare. Nu ar fi drept deloc să câştige votul de popularitate sau o poziţie mai bună cel care nu îi votează pe ceilalţi. La concursuri de haiku cei care nu votează sunt descalificaţi. Poate ar fi fost de dorit să nu ne votăm textele proprii, este puţin mai complicat. În sfârşit mai cred că punctele obţinute pot fi făcute publice, dacă de exemplu considerăm totalul de puncte acumulate prin corespondenţa cel mai bun 10, al doilea 9, ş.a.m.d pentru fiecare vot în parte. Nu cred că e necesar un tabel public al voturilor, dar totalul de puncte al fiecăruia cred că poate fi făcut public.
interesant textul. putin cam confuz insa intre ideea de trecut si ideea de pintec (al mamei?). si mai confuz devine totul cind apare acolo cutia... Pandorei. deci, ce sa intelegem? ca esti un fel de nenorocire slobozita din cutia Pandorei... la nastere?... ciudat
prea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
la fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
margas, ce nu inteleg eu este daca tu iti dai sau nu seama ca datul asta cu parerea pe care il practici cu sirg despre cine si de ce este suspendat si cine si de ce ataca sau nu la persoana chiar nu intereseaza pe nimeni. iata ca am scris o fraza oribil de lunga dar nu stiu cum sa o scriu altfel. in esenta intrebarea ta "nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?" nu valoreaza nici cit bitii care ii consuma pe ecranul meu. si sper sa nu consideri si asta atac la persoana. ca observ ca ai bagatelizat conceptu' pina la ciuri-buri. sau poate si asta este intentia. in orice caz, emilian, ca de altfel oricine altcineva aici, are dreptul sa spuna si sa practice lipsa de interes fata de absolut orice comentariu sau fata de toate comentariile. fiecare o face si culege implicatiile. bune sau nebune. dar mi se pare o gogomanie sa il obligi pe cineva sa aprecieze ceea ce nu apreciaza sau sa consideri faptul ca nu il intereseaza opinia cuiva drept atac la persoana. ma intreb daca tu chiar nu iti dai seama de ridicolul intrebarii tale. sau ai pus-o numai asa ca sa faci si tu zgomot citeva secunde...
tot la fel nu cred ca te-a intrebat cineva sau intereseaza pe cineva parerea ta despre cum sanctioneaza consiliul hermeneia pe cei care se invrednicesc de asta. daca vreodata ma va interesa sa te propun ca editor am sa te anunt. pina atunci functionarea consiliului este ceva care se face fara ca sa tina cont de parerea ta. si, te rog, nu considera nici asta un atac la persoana.
eu te-am mai rugat de citeva ori sa intelegi ca scopul comentariilor pe hermeneia este comentarea textelor. am fost, cred ca esti de acord cu mine, destul de intelegator cu iesirile tale in decor. te rog frumos sa nu ne fortezi sa luam decizii care sa intrerupa pentru o vreme participarea ta pe hermeneia. multumesc pentru intelegere.
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior depenultima strofa e comica. restul sunt o drama camuflata.
pentru textul : confesiuni nocturne deMultam pentru cuvintele de apreciere, ma bucur ca te-am reintalnit si aici.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deDin ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte dePoate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deAm citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deVirgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
pentru textul : trei observații decitind textul, la final, mi a venit sa soptesc "si eu te iubesc". insa m am abtinut. dar, daca toparceanu ar trai, cred ca te ar felicita pt prima strofa. apoi, mut, ar disparea, in zare, asa cum fac si eu...
pentru textul : iubire mută deun text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
pentru textul : aleea cu cireși deeu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
paranteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea deparodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends deeu abia aștept să se termine sărbătorile... :)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deprobabil că mult am greșit în 2011, multe oi fi avut de plătit...
Să zicem că intervin şi eu din nou, nu din histrionism, ci din fair play. În sinea mea sunt de acord cu Ottilia, fiindcă chiar dacă sunt puţine texte, ar fi frumos să fie un concurs cu fair-play şi cât de cât reuşit. Îmi menţin aceeaşi propunere cu a Ottiliei şi anume că ar fi de dorit cel puţin ca fiecare participant cu texte să voteze şi el pentru a se evita acumularea de mai multe voturi prin lipsa la votare. Nu ar fi drept deloc să câştige votul de popularitate sau o poziţie mai bună cel care nu îi votează pe ceilalţi. La concursuri de haiku cei care nu votează sunt descalificaţi. Poate ar fi fost de dorit să nu ne votăm textele proprii, este puţin mai complicat. În sfârşit mai cred că punctele obţinute pot fi făcute publice, dacă de exemplu considerăm totalul de puncte acumulate prin corespondenţa cel mai bun 10, al doilea 9, ş.a.m.d pentru fiecare vot în parte. Nu cred că e necesar un tabel public al voturilor, dar totalul de puncte al fiecăruia cred că poate fi făcut public.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deca sa nu se mai supere nimeni, am sters prima strofa, oricum nu mai aducea nimic nou si mai era si obositoare. o zi frumoasa si senina!
pentru textul : Cantata în mi minor defrumos, pentru mine starea descrisa, gesturile...sunt perfecte. iti multumesc ca ai scris aceasta poveste chiar daca nu este pentru mine.
pentru textul : Hoții raiului depoezia in aceste versuri .
pentru textul : un cerc intim deinteresant textul. putin cam confuz insa intre ideea de trecut si ideea de pintec (al mamei?). si mai confuz devine totul cind apare acolo cutia... Pandorei. deci, ce sa intelegem? ca esti un fel de nenorocire slobozita din cutia Pandorei... la nastere?... ciudat
pentru textul : Pandora dee cam nevoie:) multam de zicere
pentru textul : pro'cţia copilului deprea de departe privesti totul; intra in jocul secund...imi plac textele tale anterioare. aici nu esti tu la inaltimea ta, cel putin asa simt si nu vreau sa privesc comentariile, mai mult sau mai putin subiective. in plus, "frumusețea se jupește ca o membrană de pe toate femeile" suna aiurea desi a vrut sa fie "tare". nu m-a impresionat. ce pot face in afara sa iti spun ceea ce cred?
pentru textul : pasagera demulțumesc pentru amănunte, Mariana!
p/s. ok Ralouk, o avem la preferate, tu mi-ai zis ce faci:)
pentru textul : Feminitate sine qua non dePrivirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. desuceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
pentru textul : nerușinare deromîânia de dincolo de unguri!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : e bună tipa dela fel, am cateva retineri privind nevoia de explicitare prezenta pe alocuri. insa, aici, ca in majoritatea textelor dvs, exista o logica clara a discursului, in limbaj specific, o atitudine proprie personajelor, care, fireste, sunt creionate dupa viziunea si trairea creatorului. mi a placut tema actuala, am zambit pe alocuri ( si eu zambesc), modul pisicher in care personajul principal pune o pb considerata de multi, cel putin la nivelul constiintei colective romanesti, si anume ca romanii sunt buni la iubit. am intalnit chiar ac idee sub forma unei teze mai mult sau mai putin poetice, cum ca am putea pune pb identitatii nationale in ac termeni. da, fireste ca divaghez in scopul unei cunoasteri autentice, practice. ca sugestie, as renunta la subtitlu. continuu sa va urmanesc, desigur, fie si peste granita. cea dintre haz si necaz, logic
pentru textul : Neveste la export demargas, ce nu inteleg eu este daca tu iti dai sau nu seama ca datul asta cu parerea pe care il practici cu sirg despre cine si de ce este suspendat si cine si de ce ataca sau nu la persoana chiar nu intereseaza pe nimeni. iata ca am scris o fraza oribil de lunga dar nu stiu cum sa o scriu altfel. in esenta intrebarea ta "nu înțeleg de ce nu este suspendat și domnul Pal care zice de mai multe ori că nu-i pasă de părerea unui comentator, asta nu e tot atac la persoană oare?" nu valoreaza nici cit bitii care ii consuma pe ecranul meu. si sper sa nu consideri si asta atac la persoana. ca observ ca ai bagatelizat conceptu' pina la ciuri-buri. sau poate si asta este intentia. in orice caz, emilian, ca de altfel oricine altcineva aici, are dreptul sa spuna si sa practice lipsa de interes fata de absolut orice comentariu sau fata de toate comentariile. fiecare o face si culege implicatiile. bune sau nebune. dar mi se pare o gogomanie sa il obligi pe cineva sa aprecieze ceea ce nu apreciaza sau sa consideri faptul ca nu il intereseaza opinia cuiva drept atac la persoana. ma intreb daca tu chiar nu iti dai seama de ridicolul intrebarii tale. sau ai pus-o numai asa ca sa faci si tu zgomot citeva secunde...
pentru textul : text parțial lipsă detot la fel nu cred ca te-a intrebat cineva sau intereseaza pe cineva parerea ta despre cum sanctioneaza consiliul hermeneia pe cei care se invrednicesc de asta. daca vreodata ma va interesa sa te propun ca editor am sa te anunt. pina atunci functionarea consiliului este ceva care se face fara ca sa tina cont de parerea ta. si, te rog, nu considera nici asta un atac la persoana.
eu te-am mai rugat de citeva ori sa intelegi ca scopul comentariilor pe hermeneia este comentarea textelor. am fost, cred ca esti de acord cu mine, destul de intelegator cu iesirile tale in decor. te rog frumos sa nu ne fortezi sa luam decizii care sa intrerupa pentru o vreme participarea ta pe hermeneia. multumesc pentru intelegere.
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 deprivesc gestul dvs. de a evidentia textul ca pe un semn de incurajare.
pentru textul : cântecul Sarei dePagini