mie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
cât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
Yester, sunt un pic confuză, dacă ești (încă) nou pe pagina mea, de unde știi care mi-e stilul? ;-) Mă bucur dacă ai observat imaginea din mai multe perspective, de fapt ar trebui să spună multe, aproape la fel de multe ca și textul, zic eu. Te mai aștept, atunci :-) Francisc, ți-am ascultat, din câte vezi, sfatul... mulțumesc. Dan, câteva momente poemul acesta a avut chiar acest titlu: simplu. În mintea mea, desigur. Pentru că nu e nimic mai "simplu" decât să fii fericit în ciuda, împotriva acelui adânc de care vorbeai... totul stă în a ști unde și cum se deschide drumul și că poți oricând trece dincolo. Și, la urma urmelor, să nu rămâi împotmolit în anotimpurile greșite. Pentru că nu există așa ceva. Cu privire la verbul acela, era de fapt dialogul început demult de mine cu cititorul. Dar m-am gândit că poate aveți dreptate, și tu, și Francisc, așa că l-am tăiat, în tradiția începută de Virgil, spre a se vedea ce anume am modificat, în urma sugestiilor. Îți mulțumesc și ție de prezența, poți fi și mai tranșant, dacă simți nevoia, nu-i nici o supărare :-)
lucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
Virgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
Crezi că era necesară precizarea din final, cu versul: "de pe cealaltă față"? Se repetă ideea. Primele patru versuri mi se par reușite, apoi clachezi în previzibil. Poezia ta este atât: "Sub clapele surde ale nopții ies la vânătoare pândele ochilor încărcați de oglinzi, gândul ocolitor printre umbre." Aștept să mă contrazici. :)
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
Focusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
Ioana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
iată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
Prima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
si ce daca e slaba?asa ramane.poemul tau cu galeleea caprelor o fi mai bun dar nu pentru mine ci pentru altii. icoane de copil e o poezie de inceput...are 3 luni. imi place pictura naiva din ea... care/i baiul?puteai fi si mai dur.si ce? e o opinie nu un verdict inatacabil. poemul poate fi rescris in timp... be calm, sir... i am just an inocent human been. so?
Dacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
pune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
nu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
Cred ca se zice corect "una dintre intamplarile", desi folosirea lui "din" in loc de "dintre" a devenit un calc semantic frecvent, dar mie tot imi suna aiurea... Despre poem nu mai zic nimic ca vad ca te-a comentat Ecaterina si ti-a zis cam tot ce era de spus (sic). Andu
well, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
de la "pe care zici că le oferă viața" poezia se pierde în glumă şi asta nu dăunează, uneori, textului dar e bine să transpară ironia în vreun fel, dacă tot se face trimitere la Jack Spintecătorul sau un altfel de Jack. Dacă Jack nu venea în contradicţie cu Vasile, Ion, etc. etc. şi, să zicem că pe Jack îl întâlneam la un colţ de stradă, poate că ar fi fost o soluţie mai fericită în contextul dat, nu ştiu, nu-mi place să dau verdicte, având în vedere că şi eu am propria mea bârnă în ochi.
revenind,
ceva de genul: Oriunde m-aş (mi-aş) fi - uitat (întors privirea)/la fiecare colţ de stradă m-ar fi aştepat Jack cu sabia lui de pirat
Mi-a plăcut foarte mult trimiterea la pip din dickens. de altfel, te citesc.
Spor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie doar a treia încercare mi se pare reușită și nu doar prin absența verbului (recomandabilă)
pentru textul : alte trei încercări de haiku decât privește haiku-ul în literatura contemporană, ce să mai zic ce nu am zis de mai multe ori în atâtea ocazii? japonezii au imitat (ca să nu zic furat) tehnologia de fabricație a automobilului de la americani și occidentali iar americanii și occidentalii și mai nou și alte populații ce să vezi? scriu haiku!
așa e, viața bate filmul...
încă un pas înainte va fi când vom vedea un film semnat frații coen sau poate tarantino făcut din haiku-uri
dacă mai băgăm și niște actori de prime time... parcă îl și văd pe un philip seymour hoffman de exemplu privind un sfert de film un apus de soare într-un colț de stradă din LA
De acord cu Virgil, cu precizarea ca ar trebui sa inchizi ochii INAINTE sa-l citesti Bobadil
pentru textul : febra deexcesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume deYester, sunt un pic confuză, dacă ești (încă) nou pe pagina mea, de unde știi care mi-e stilul? ;-) Mă bucur dacă ai observat imaginea din mai multe perspective, de fapt ar trebui să spună multe, aproape la fel de multe ca și textul, zic eu. Te mai aștept, atunci :-) Francisc, ți-am ascultat, din câte vezi, sfatul... mulțumesc. Dan, câteva momente poemul acesta a avut chiar acest titlu: simplu. În mintea mea, desigur. Pentru că nu e nimic mai "simplu" decât să fii fericit în ciuda, împotriva acelui adânc de care vorbeai... totul stă în a ști unde și cum se deschide drumul și că poți oricând trece dincolo. Și, la urma urmelor, să nu rămâi împotmolit în anotimpurile greșite. Pentru că nu există așa ceva. Cu privire la verbul acela, era de fapt dialogul început demult de mine cu cititorul. Dar m-am gândit că poate aveți dreptate, și tu, și Francisc, așa că l-am tăiat, în tradiția începută de Virgil, spre a se vedea ce anume am modificat, în urma sugestiilor. Îți mulțumesc și ție de prezența, poți fi și mai tranșant, dacă simți nevoia, nu-i nici o supărare :-)
pentru textul : cu litere mici, fericirea delucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
pentru textul : this is a film deNicholas îţi mulţumesc pentru părere. Cristina pentru tine un răspuns special.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată demulțumesc Virgil, într-adevăr, mai trebuie șlefuit. nu am avut răbdare...
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric deVirgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deCrezi că era necesară precizarea din final, cu versul: "de pe cealaltă față"? Se repetă ideea. Primele patru versuri mi se par reușite, apoi clachezi în previzibil. Poezia ta este atât: "Sub clapele surde ale nopții ies la vânătoare pândele ochilor încărcați de oglinzi, gândul ocolitor printre umbre." Aștept să mă contrazici. :)
pentru textul : Camuflaj deAlina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deUNU MAI bun ca altu', se-ntrec muncitorii... La noi, de unu mai, s-a luat curentu'.
pentru textul : UNU MAI deîți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!
pentru textul : I have a dream deFocusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
pentru textul : Străin deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral de"Preocupări în teologie, filozofie, istorie, computere și construcții."? e atat de trist sa gasesc acest text incat mi-a si trecut gandul sa mai public ceva... cred ca am sa caut ceva pe google... de fapt eu voiam imi spun parerea despre "pisica neagra" - unde acel "era" se subintelegea a fi "se facea... noapte", curajoasa obtiune de a descrie un vis ( un cojmar ) lasand cititorul sa-l desluseasca asa cu fanturile lui, intr-o realitate paralela... ce spuneam? a, sunt atat de trist incat tre sa deschid google-ul sa caut poezie... sau nu?
pentru textul : Ferma porcilor deIoana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
pentru textul : f e s t i n deDa, s-a copiat de doua ori, probabil cand am vrut sa mut titlul.
pentru textul : Mitul lui Sisif deiată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dePrima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
si ce daca e slaba?asa ramane.poemul tau cu galeleea caprelor o fi mai bun dar nu pentru mine ci pentru altii. icoane de copil e o poezie de inceput...are 3 luni. imi place pictura naiva din ea... care/i baiul?puteai fi si mai dur.si ce? e o opinie nu un verdict inatacabil. poemul poate fi rescris in timp... be calm, sir... i am just an inocent human been. so?
pentru textul : Icoane de copil debucuros sa aflu autorul acestui cantec pe care-l ascult cu placere
pentru textul : Cântec deDacă estem (citat din Ismail) cafea, pişcoate şi folk, poate-am să mă urnesc şi io până acolo, da' nu promit (că mă bagă-n spărieţi canceru' de-afară). De-o fi una, de-o fi alta, multe succesuri!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu depune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
pentru textul : ce frumusețe rară denu andule, vladimir este un prieten apropriat al ralucăi. eu zic sa ne concentrăm pe literatură. nu așa cum am făcut eu. oricum cred că era mai bine dacă raluca punea o dedicație în subtitlu și atunci toți știam că are o notă personală și ne abțineam de la „aberațiuni”.
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deCred ca se zice corect "una dintre intamplarile", desi folosirea lui "din" in loc de "dintre" a devenit un calc semantic frecvent, dar mie tot imi suna aiurea... Despre poem nu mai zic nimic ca vad ca te-a comentat Ecaterina si ti-a zis cam tot ce era de spus (sic). Andu
pentru textul : femeia poet demultumesc Ioana, o sa tin seama la regulament. uneori , cam des..., uit si postez concomitent, voi fi mai atenta, promit. va invit sa fim cercuri
pentru textul : Cuvântul dewell, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deastazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules denu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
pentru textul : nu uitați maioneza dede la "pe care zici că le oferă viața" poezia se pierde în glumă şi asta nu dăunează, uneori, textului dar e bine să transpară ironia în vreun fel, dacă tot se face trimitere la Jack Spintecătorul sau un altfel de Jack. Dacă Jack nu venea în contradicţie cu Vasile, Ion, etc. etc. şi, să zicem că pe Jack îl întâlneam la un colţ de stradă, poate că ar fi fost o soluţie mai fericită în contextul dat, nu ştiu, nu-mi place să dau verdicte, având în vedere că şi eu am propria mea bârnă în ochi.
revenind,
ceva de genul: Oriunde m-aş (mi-aş) fi - uitat (întors privirea)/la fiecare colţ de stradă m-ar fi aştepat Jack cu sabia lui de pirat
Mi-a plăcut foarte mult trimiterea la pip din dickens. de altfel, te citesc.
pentru textul : mereu Jack deSpor!
Pagini